Dreptul la indemnizaţia de risc maternal al unei persoane care nu se află în raporturi de serviciu cu un angajator, ci desfăşoară o activitate economică autorizată

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava  la data de 12 martie 2021 şi înregistrată sub nr. 1041/86/2021, reclamanta S.P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate,  solicitând acordarea dreptului la concediu maternal de risc în care se află.

În motivare, reclamanta a precizat că este însărcinată şi, la data de 13.01.2021, s-a prezentat la Casa de Asigurări de Sănătate, unde a adus la cunoştinţă despre acest aspect şi unde i s-a recomandat să întocmească un contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, ceea ce a şi făcut, în aceeaşi zi.

Ulterior, reclamanta s-a prezentat la medicul ginecolog care îi monitorizează sarcina şi, în urma consultaţiei, i s-a comunicat că prezintă o sarcină cu risc care nu-i mai permite să mai profeseze la cabinetul medical individual pe care îl deţine, eliberându-i-se în acest sens şi concediu maternal de risc.

În aceste condiţii, reclamanta a luat legătura cu CAS şi a adus la cunoştinţă despre situaţia în care se află. I s-a solicitat să se prezinte cu concediul medical eliberat de către medicul de familie şi avizat de medicul de medicina muncii, spunându-i-se, totodată, să întocmească în acest sens un dosar şi cu alte documente pe care i le-au recomandat în vederea obţinerii plăţii pentru concediu maternal de risc, ceea ce a şi făcut.

Reclamanta a solicitat, la depunerea dosarului, să i se comunice dacă i se va plăti concediul maternal de risc, şi i s-a spus că i se va plăti, întrucât beneficiază de prevederile capitolului nr. VI articolul nr.31 punctul 2 şi 3 din OUG 158/2005 care prevede că se acordă concediul de risc maternal fără stagiu de cotizare, deşi reclamanta deţine contract cu CAS Suceava şi a plătit contribuţiile prevăzute în acest act normativ.

A învederat că, la data de 08.03.2021, a primit prin poştă adresa nr. 2223,2224/ 02.03.2021 prin care i s-a comunicat, ca urmare a cererii depuse de ea la data de  01.03.2021 faptul ca a fost refuzată la plata concediului medical de sarcină cu risc, deoarece nu se încadrează în prevederile OUG 96/2003, cu modificările şi completările prevăzute în Legea nr. 25/2004, acte normative care se referă la persoanele angajate (salariate) şi nicidecum la persoanele fizice autorizate, calitate pe care o are, deşi prevederile art. I şi II, precum şi articolul II litera e şi capitolului VI art.31 punctul 2 şi 3 din OUG 158/2005 care sunt în vigoare, prevăd expres drepturile persoanelor fizice autorizate de a li se acorda concediu medical pentru sarcină cu risc.

Concluzionând, reclamanta a solicitat obligarea Casei de Asigurări de Sănătate să-i plătească concediile medicale de sarcină cu risc începând cu data de 25.02.2021, dată de la care posedă concediile medicale de risc şi până la data când expiră cele 120 de zile de concediu de risc maternal, dată la care va intra în continuare în concediu maternal. A menţionat că, de la data de 25.02.2021 şi până la expirarea celor 120 de zile de concediu medical de risc, când va intra în continuare în concediu maternal, nu are nici un venit cu care să se poată întreţine.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, prin care a arătat că, în fapt, la data de 01.03.2021, reclamanta a solicitat de la CAS plata certificatelor de concediu medical având codul de indemnizaţie 15 aferent riscului maternal, certificate cu seria CCMAO nr. 4888053 eliberat în data de 25.02.2021 pentru 4 zile, perioada 25.02.2021-28.02.2021 şi seria CCMAO nr. 4888054 eliberat în data de 25.02.2021 pentru 31 de zile, perioada 01.03.2021- 31.03.2021.

Ca urmare a analizării situaţiei, reclamantei i s-a întocmit răspunsul cu nr. 2223/2224/02.03.2021, prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr.25/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, drept urmare certificatele i-au fost restituite.

În urma acestei situaţii, pârâta CAS a solicitat punct de vedere de la CNAS.

A precizat că reclamanta a încheiat Contractul de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate nr. 847/13.01.2021 şi chitanţa nr.0106928, ataşate la dosar de către reclamantă.

Având în vedere prevederile OUG nr.96/2003, art. 2,:

„h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor,

c) salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;.

d) salariata care a născut recent este femeia care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;

e) salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;

Pârâta a învederat că, astfel, legiuitorul face vorbire în tot cuprinsul actului normativ de raporturile care se nasc între un salariat si angajator.

Cum reclamanta este titulara cabinetului individual de stomatologie, are calitatea de liber profesionist, categorie care nu este prevăzută în O.U.G. nr.96/2003, iar desfăşurarea activităţii la locul de muncă depinde de modul de organizare propriu pe care şi-1 poate stabili.

Coroborat cu prevederile O.U.G. nr. 158/2005, „Art. 9 (l) Fără a aduce atingere art. 6 şi 7 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, în cazul în care rezultatele evaluării la care se face referire la art. 5 şi 6 evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) sau o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă si/sau a programului de lucru al salariatei în cauză, să fie evitată expunerea acesteia la riscurile evidenţiate. conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.

...Art. 10

(l) În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (2), salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:

a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);

(...) (2) Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare a celor prezentate, pârâta a precizat că lasă la aprecierea instanţei analizarea situaţiei în raport cu prevederile legislative şi a înscrisurilor depuse la dosar şi a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

În drept, a invocat prevederile art. 205, 223 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1058 din 3 iunie 2021, Tribunalul Suceava a admis  cererea formulată de reclamanta S.P.I. şi a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate să îi plătească reclamantei concediile medicale de sarcina cu risc începând cu data de 25.02.2021, conform certificatelor de concediu medical  nr. 4888053 şi nr. 4888054.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitatea de medic stomatolog, fiind titulara Cabinetului Medical Stomatologie situat în localitatea Sfântu Ilie, astfel cum rezulta din autorizaţia de funcţionare aflată  în copie la fila 7 din dosarul de fond.

La data de 31 ianuarie 2021, între reclamantă, în calitate de asigurat, si pârâta Casa de

Asigurări de Sănătate (denumita în continuare CAS) s-a încheiat Contractul de asigurare pentru concedii si îndemnizații de asigurări sociale de sănătate (filele 8-13 dosar fond), având ca obiect asigurarea reclamantei în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concedii si indemnizații de asigurări sociale de sănătate, în temeiul OUG 158/2005 aprobată cu modificări si completări prin Legea 399/2006.

La data de 01.03.2021, reclamanta a adresat pârâtei o cerere prin care a solicitat plata  concediului pentru risc maternal, depunând în acest sens certificatele medicale CCMAO4888053 şi CCMAO488054.

În răspuns la solicitarea reclamantei, pârâta a emis, la data de 07.03.2021, adresa nr. 223,224, prin care i-a comunicat acesteia refuzul de plată, motivat de faptul ca reclamanta nu se încadrează în prevederile OUG96/2003.

Prin apărările formulate în cauza, pârâta a susținut că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 2, lit. h din OUG 96/2003, coroborate cu prevederile art.9 din OUG158/2005, deoarece nu are calitatea de angajată, ci de liber profesionist.

În drept, în speţă sunt incidente următoarele dispoziții legale cuprinse în Ordonanța de urgență nr. 158 din 17 noiembrie 2005:

Art. 1 - (1) Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

A. realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

B. realizează în România veniturile prevăzute la lit. A, de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

C. beneficiază de indemnizaţie de şomaj, potrivit legii. 

  (2) Se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

(3) Modelul şi conţinutul contractului prevăzut la alin. (2) sunt reglementate în normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Contractul de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate prevăzut la alin. (2) constituie titlu de creanţă şi devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă, conform legii.

Art. 2 - (1) Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:

e)**) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

(2) Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevăzute la alin. (1) sunt denumite în continuare concedii şi indemnizaţii.

Art. 3 - (1) Dreptul la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul persoanele asigurate prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B, este condiţionat de plata contribuţiei asigurătorii pentru muncă, destinată suportării acestor indemnizaţii, reglementată prin Codul fiscal.

(2) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. C sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate fără plata unei contribuţii.

(3) Dreptul la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), este condiţionat de plata unei contribuţii pentru asigurarea pentru concedii şi indemnizaţii în cota de 1%, aplicată asupra venitului lunar ales înscris în contractul de asigurare, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Art. 31 - (1) Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004.

(2) Pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

(3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.

(4) Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la alin. (2) reprezintă 75% din baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 10.

Art.10:

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), baza de calcul al indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor asigurate, înscrise în contractul de asigurare, din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar.

(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, pentru situaţiile prevăzute la art. 9 şi 31, baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie media veniturilor lunare asigurate, înscrise în contractul de asigurare sau, după caz, venitul lunar din prima lună de asigurare cu respectarea prevederilor alin. (4).

Din dispoziţiile legale precizate rezulta ca persoanele care realizează venituri  din activități independente și din profesii liberale asimilate persoanelor fizice autorizate, cum este cazul în speţa de fata, pot opta să beneficieze de dreptul la concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate dacă achită o contribuție aferentă asigurării pentru concedii şi indemnizații, diferită de contribuția de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 1% din venitul lunar înscris de contribuabil în contractul de asigurări de sănătate.

În sfera concediilor medicale care pot fi acordate în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente după ce-și fac un astfel de contract și plătesc indemnizație sunt: concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, aceasta fiind cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; concedii medicale și indemnizații pentru maternitate; concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; concedii medicale și indemnizații de risc maternal.

Contractul de asigurare pentru concedii și indemnizații se încheie de persoanele care realizează venituri din activităţi independente cu casa de asigurări de sănătate la care sunt luate în evidență ca persoane asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate și produce efecte de la data înregistrării.

Stagiul minim de cotizare este de șase luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii

pentru care se acordă concediul medical. În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de șase luni, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale o constituie media veniturilor lunare asigurate, înscrise în contractul de asigurare sau, după caz, venitul lunar din prima lună de asigurare.

Procentul de asigurare este de 1%, iar baza de calcul lunară nu poate fi mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, stabilit potrivit legii, și nici mai mare decât valoarea de 12 ori a acestuia.

În speță, din analiza coroborată a art.3.1 si 3.3 din contractul încheiat intre părți, s-a reţinut că acestea au convenit ca reclamanta să achite o contribuție aferentă asigurării pentru concedii şi indemnizații în cuantum de 1% din venitul lunar înscris în contractul de asigurări de sănătate, respectiv suma de 268 lei.

Având în vedere că art. 10, mai sus citat, specifică metoda de calcul a indemnizației de risc maternal pentru persoanele asigurate conform contractului, este evident că acest concediu de risc maternal se acordași persoanelor asigurate conform contractului, urmând procedura prevăzută de OUG 96/2003.

Fata de considerentele mai sus expuse, acţiunea formulată de reclamanta este întemeiată, motiv pentru care prima instanţă a admis-o şi a dispus obligarea pârâtei la plata concediului pentru risc maternal începând cu data de 25.02.2021.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, a arătat că, după cum a precizat şi în întâmpinarea de la prima instanţă, CAS a solicitat un punct de vedere de la CNAS.

La data de 05.04.2021 s-au primit precizări cu privire la aplicarea unitară a prevederilor O.U.G. nr. 96/2003, în sensul că persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, altele decât cele prevăzute la art. l, alin.(l) din OUG nr. 158/2005, cum este reclamanta în situaţia dată, nu pot beneficia de concedii şi indemnizaţii de risc maternal, întrucât acestea nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de OUG nr. 96/2003.

Apelanta a ataşat răspunsul din data de 11.02.2021 la Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la acest aspect.

După cum se poate observa, legiuitorul face vorbire în tot cuprinsul actului normativ de raporturile care se nasc între un salariat şi angajator.

Cum reclamanta este titulara cabinetului individual de stomatologie, are calitatea de liber profesionist, categorie care nu este prevăzută în O.U.G. nr.96/2003.

Desfăşurarea activităţii la locul de munca depinde de modul de organizare propriu pe care şi-l poate stabili, având un regim juridic diferit de persoanele care au raporturi de muncă cu un angajator.

Astfel, pentru asigurarea aplicării unitare a dispoziţiilor speciale de protecţie a sănătăţii şi securităţii salariatelor gravide şi mame, lăuze sau care alăptează şi care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator, dispoziţii reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, apelanta a arătat că, potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 399/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii şi au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, dacă se încadrează în una dintre următoarele situaţii:

- realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

- realizează în România veniturile prevăzute mai sus, de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

- beneficiază de indemnizaţie de şomaj, potrivit legii.

În conformitate cu art. 1 alin. (2) din OUG nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile ordonanţei anterior invocate, pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, altele decât cele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţa de urgenţă anterior enunţată.

Astfel, pot opta pentru asigurarea în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele fizice care nu se încadrează în categoria persoanelor aflate în situaţiile expres prevăzute de legiuitor în art. 1 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Actuala reglementare a art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevede faptul că dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, lege organică.

Din această perspectivă, este important de menţionat faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează măsuri de protecţie socială pentru salariatele gravide şi mame, lăuze sau care alăptează şi care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator.

Astfel, la art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. a) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că: „Art. 1 (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsuri de protecţie socială pentru:

a) salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;

 b) cetăţeni ai altor state şi apatrizi, care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, dacă fac parte din categoriile de salariate prevăzute la lit. a)”

„Art. 2 în sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos sunt definite după cum urmează:

a) protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide si/sau mame la locurile lor de muncă;

(...) h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c) - e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.

Astfel, concediul de risc maternal şi indemnizaţia de risc maternal se pot acorda femeilor gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator, care nu sunt în concediu de maternitate şi cărora angajatorul nu le poate asigura condiţii de muncă fără riscuri pentru sănătatea lor sau a copilului lor.

Potrivit art. 10 alin. (3) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, eliberarea concediului de risc maternal este condiţionată de prezentarea salariatei la consultaţiile prenatale şi postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.

În considerarea prevederilor legale invocate mai sus, a apreciat apelanta că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, autoritate publică cu atribuţii în domeniul aplicării OUG nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a avut în vedere la adoptarea ordonanţei anterior invocată, calitatea de salariată pentru acordarea indemnizaţiei de risc maternal, prin raportare la faptul că persoana salariată are atribuţii legale de muncă/serviciu stabilite de un angajator, în timp ce persoanele care au încheiat un contract cu o casă de asigurări de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, lucrează pe cont propriu, acestea având un regim juridic total diferit de persoanele care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator.

Prin urmare, a apreciat apelanta că persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, altele decât cele prevăzute la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu se circumscriu normelor de drept prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerarea celor ce preced, i-a fost transmisa spre ştiinţă şi aplicare unitară a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare, adresa emisă de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 30852/RG/14/DPBS/25.01.2021, înregistrată la CNAS cu nr. PI045/09.02.2021, potrivit căreia persoanele care desfăşoară activitate în calitate de persoană fizică autorizată nu intră în câmpul personal de aplicare al OUG nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru motivele prezentate,  pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a solicitat  admiterea apelului şi respingerea acţiunii ca nefondată.

În drept, a invocat art. 223 şi art. 446-471 Cod procedură civilă.

Reclamanta-intimată S.P.I.a formulat întâmpinare, prin care a susţinut  că nu i se acordă dreptul la concediul maternal de risc în care se află în prezent.

A susţinut că, fiind însărcinată, s-a prezentat la data de 13 ianuarie 2021 la Casa de Asigurări de Sănătate, unde a adus la cunoştinţă acest aspect şi unde i s-a recomandat să întocmească un contract de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii şi asigurări sociale  de sănătate, ceea ce a şi făcut, în aceeaşi zi, cu contractul nr. 847 din 13 ianuarie 2021.

Ulterior, s-a prezentat la medicul ginecolog care îi monitorizează sarcina şi, în urma consultaţiei, i s-a comunicat faptul că prezintă o sarcină cu risc care nu îi mai permite să profeseze la cabinetul medical individual pe care îl deţine, eliberându-i în acelaşi  sens şi concediu maternal de risc.

În aceste condiţii a luat legătura cu CAS şi a adus la cunoştinţa despre situaţia în care se află, comunicându-i-se să se prezinte cu concediul medical eliberat de către medicul de familie şi avizat de medicul de medicina muncii, spunându-i-se, totodată, să întocmească în acest sens un dosar şi cu alte documente pe care i le-au recomandat în vederea obţinerii plaţii pentru concediul maternal de risc, ceea ce a şi făcut.

A solicitat la depunerea dosarului să i se comunice dacă i se va plăti  concediul maternal de risc şi i s-a spus că da, întrucât beneficiază de prevederile cap. VI art. 31,. Pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 158/2005, care prevede că se acordă concediu de risc maternal fără stagiu de cotizare, deşi ea deţine contract cu Casa de Asigurări de Sănătate şi a plătit contribuţiile prevăzute în acest act normativ.

La data de 8 martie 2021 a primit prin poştă de la CAS o adresă (nr. 2223, 2224 din 2.03.2021) prin care i s-a comunicat faptul că, urmare a cererii depuse de ea, i s-a refuzat plata concediului medical de sarcină cu risc, fiindu-i restituite şi certificatele medicale nr. 4888053 din 25.02.2021 şi nr. 4888054 din 25.02.2021, cu precizarea că nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 96/2003, cu modificările şi completările prevăzute în Legea nr. 25/2004, acte normative care se referă la persoanele angajate (salariate), şi nicidecum la persoanele fizice autorizate, calitate pe care o are, deşi prevederile art. I şi II, precum şi art. II lit. e şi Capitolul VI - art. 31 punctul 2 şi 3 din OUG 158/2005, care sunt în vigoare şi neabrogate, prevăd expres drepturile persoanelor fizice autorizate de a li se acorda concediu medical pentru sarcina cu risc, drepturi care au fost acordate de către CAS persoanelor care au fost în situaţia sa cu sarcini cu risc, pe care le cunoaşte şi cărora li s-au plătit aceste concedii până  în luna februarie 2021.

Având în vedere că i s-a refuzat plata concediului medical maternal de risc şi fiindu-i restituite concediile medicale pentru luna februarie şi martie de către CAS Suceava, la data de 10.03.2021 s-a adresat cu plângere la CAS, la data de 10.03.2021 s-a adresat cu plângere în instanţă, procesul a avut loc la 20 mai 2021, iar la data de 3 iunie 2021 i s-a comunicat faptul că a fost admisă plângerea sa, iar intimata a fost obligată să îi plătească  cele două concedii medicale de risc menţionate anterior, urmând să primească şi hotărârea judecătorească.

Întrucât la data de 10.03.2021, când  s-a adresat cu plângere la instanţă deţinea numai cele 2 concedii medicale de risc pentru lunile februarie şi martie menţionate mai sus, care au făcut obiectul procesului din data de 20.05.2021, iar în prezent deţine şi restul concediilor medicale maternale de risc, respectiv încă 3, ultimul fiindu-i refuzat şi primit de ea la data de 11.06.2021, concedii care însumează cele 120 zile de concediu maternal de risc şi pe care le-a anexat la o alta plângere din data de 17.06.2021 pe care a adresat-o instanţei şi care, în prezent, face obiectul dosarului nr.2829/86/2021.

În concluzie, a solicitat să i se admită şi această plângere, iar CAS să fie obligată să-i plătească toate concediile medicale de risc, deoarece din luna februarie 2021 nu a mai avut niciun venit cu care să se poată întreţine.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, curtea a reţinut următoarele:

OUG 158/2005 constituie cadrul general de reglementare în materia concediilor medicale şi a indemnizaţiilor de asigurări de sănătate. Este real că, în enumerarea de la art. 2 alin. 1, a concediilor medicale şi a indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii în condiţiile acestui act normativ, se regăseşte şi concediul medical şi indemnizaţia de risc maternal. Însă, dispoziţiile art. 31 din OUG 158/2005 prevăd că : „Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004.” Prin urmare, legea cadru face trimitere la legea specială şi anume la OUG 96/2003 în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a dreptului la concediu de risc maternal. Or, art. 1 al. 1 lit. „a” din acest act normativ prevede în mod clar că de această măsură de protecţie socială(concediul de risc maternal reglementat de art. 10 din OUG  96/2013), beneficiază salariatele gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator.

OUG 96/2013 reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 92/85/CEE, având ca obiect aplicarea măsurile de promovare a îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Directiva 92/85/CEE a  fost adoptată ca o directivă specială în sensul art. 16 din Directiva 89/391/CEE, privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, care în art. 3 lit. „a” defineşte noţiunea de lucrător ca fiind orice persoană încadrată în muncă de către un angajator, inclusiv stagiarii și ucenicii, cu excepția personalului de serviciu.

În definirea conceptului de lucrător, Curtea Europeană de Justiţie foloseşte  criterii care se concentrează în jurul existenţei unui raport de muncă şi a unei remuneraţii. Prin urmare, lucrătorul a fost definit ca fiind persoana care, pentru o anumită perioadă de timp, prestează o activitate remunerată pentru sau în subordinea altei  persoane.  Acest înţeles se desprinde şi din conţinutul art. 2 din Directiva 92/85/CEE care se referă la lucrătoarea care îşi informează angajatorul despre starea sa, ceea ce înseamnă că vorbim despre o persoană aflată într-un raport de muncă.

Or, în speţă, reclamanta nu are această calitate, de persoană care prestează o activitate remunerată în favoarea unei alte persoane, ci de persoană care desfăşoară o activitate economică

autorizată. Potrivit art. 4 din OUG 44/2004, persoana fizică autorizată este persoana care desfăşoară o activitate economică în mod individual şi independent şi nu în calitate de angajat al unei alte persoane. Reclamanta nu se află în situaţia reglementată de dispoziţiile  OUG 96/2003 (de salariată gravidă şi mamă, lăuză sau care alăptează, aflată în raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator care, din motive obiective, nu poate asigura măsurile necesare pentru înlăturarea riscului privind securitatea sau sănătatea salariatei sau o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării) pentru a beneficia de concediu şi indemnizaţie de risc maternal, criticile apelantei fiind întemeiate sub acest aspect.

 Prin urmare,  în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare