Litigiu de muncă

Spor de stabilitate pentru categoria personalului didactic auxiliar. Potrivit art. 38 alin.3 lit.d Legea nr. 153/2017, dacă se ajunge la situaţia în care în urma majorării de 20%, salariul de bază este mai mare decât cel prevăzut de lege pentru anul 2022, urmează să i se aplice aceasta din urmă, respectiv să se aplice modul de calcul al salariului, potrivit Anexei 1 la Legea nr. 153/2017.

Legea nr. 153/2017 nu mai prevede acordarea sporului de stabilitate, ca urmare, în mod legal, a fost sistată acordarea sporului la 1.03.2018.

Decizia civilă nr. 585 din 15.09.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... a fost respinsă cererea privind pe reclamanta ... prin reprezentant legal Sindicatul Liber ..., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială ..., ca fiind neîntemeiată.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2021 sub nr. ... pe rolul Tribunalului ..., reclamanta ... prin reprezentat legal  Sindicatul Liber ..., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială ..., repunerea în plată a sporului de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând din data de 01.03.2018, calculul şi plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite reclamantei începând cu data de 01.03.2018 şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi băneşti.

În motivare, a arătat că reclamanta este angajata unităţii de învăţământ  având funcţia de secretar şef şi până la data de 28.02.2018 inclusiv, a beneficiat în conformitate cu dispoziţiile legale şi cele din contractul individual de muncă de plata sporului de stabilitate de 15% din salariul de bază, însă începând cu data de 01.03.2018, în mod nejustificat, în condiţiile în care nu a apărut nici un act normativ care să prevadă acest lucru, angajatorul a procedat la eliminarea acestui spor de stabilitate de 15%, reclamantul încasând salariul astfel diminuat.

A arătat că, începând cu data de 01.07.2017, salarizarea personalului didactic auxiliar din învăţământ se face în conformitate cu Legea nr. 153/2017, lege care nu conţine prevederi prin care să se dispună diminuarea salariilor de bază pentru personalul didactic auxiliar cu funcţii de conducere din învăţământul preuniversitar, în sensul eliminării sporului de stabilitate. Mai mult, reclamanta a continuat să beneficieze de acest spor şi ulterior intrării în vigoare a Legii 153/2017, până la data de 01.03.2018 când pârâta a dispus această măsură nelegală.

Angajatorul nu avea dreptul să dispună în mod unilateral modificarea contractului individual de muncă ale reclamantei (prin modificarea salariului), acest lucru fiind permis doar în situaţiile de excepţie limitativ prevăzute de art. 41-48 din Codul Muncii. Măsura de diminuare a salariilor de bază ale reclamantei prin eliminarea sporului de stabilitate, contravine dispoziţiilor art.41 din Codul Muncii şi regulii instituite de acestea, conform căreia modificarea contractului individual de muncă se face doar cu acordul părţilor. Mai mult, angajatorul nu a emis nici un act adiţional în acest sens, diminuarea fiind operată în programul de salarizare EDUSAL.

Măsura nu are la bază nici măcar o justificare în fapt, întrucât a continuat să lucreze în aceleași condiții, neexistând nici o reducere corelativă a atribuțiilor de serviciu ale acesteia.

De asemenea, încasarea drepturilor salariale astfel diminuate și semnarea statelor de plată nu pot fi asimilate unei renunțări la drepturile salariale cuvenite. În acest sens, au fost învederate dispozițiile art. 170 din Codul Muncii: „Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale”. Relevante sunt și prevederile art. 38 din Codul Muncii: „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”, precum și cele ale art. 40 alin. (2) din Codul Muncii: „Angajatorului îi revin, în principal următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea la acordarea dobânzii legale, a susţinut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin 4 din Codul Muncii: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului“, precum și pe cele ale art. art. 1535 din Codul Civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”

A mai susţinut reclamanta că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și anume, cele ale art. 1 alin. (3) în care se definește expres termenul de dobândă legală penalizatoare, precum și cele ale art.3 alin. (2) în care este prevăzută rata dobânzii legale penalizatoare: „Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență, este numită dobândă penalizatoare”  (art.l alin.3).

A invocat  Decizia nr. 4426 din 11 decembrie 2013 a ÎCCJ.

În susţinerea acţiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

A anexat cererii de chemare în judecată înscrisuri .

În drept, a invocat disp. art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 194 din Codul de procedură civilă, art. 38, 40, 41 şi 170 din Codul Muncii, precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 153/ 2017.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu a propus probe în apărare.

În temeiul dispoziţiilor art. 258 C.pr.civ. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Prin disp. art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic (în vigoare până la 8 februarie 2011), se prevedea că: „(11) Personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învăţământul de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.”

De asemenea, sporul de stabilitate pentru personalul didactic auxiliar, astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, (abrogată), la art. 3 lit. e) din Capitolul al II-lea Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar, capitol care face parte integrantă din anexa nr. 5, era prevăzut în mod expres: „1. sporul de stabilitate se acordă pentru o vechime efectivă neîntreruptă în învăţământ de peste 10 ani; 2. sporul de stabilitate se acordă indiferent de perioada când a fost acumulată vechimea efectivă realizată în mod neîntrerupt a celor 10 ani în învăţământ; 3. perioadele în care personalul s-a aflat în concediu fără plată sau în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, precum şi perioada în care personalul a efectuat stagiul militar, după care s-a reîntors la post nu întrerup vechimea în învăţământ. Aceste perioade nu constituie vechime efectivă în învăţământ pentru acordarea sporului de stabilitate; 4. sporul de stabilitate se calculează prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază şi devine bază de calcul pentru celelalte sporuri şi drepturi salariale”.

În acelaşi sens, art.3 alin.2 din Anexa I la Ordinul nr.1350/2007 al M.E.C.T. definea vechimea neîntreruptă în muncă de peste 10 ani, ca fiind activitatea realizată în calitate de personal didactic de predare, personal didactic de conducere, îndrumare şi control, personal didactic auxiliar cu contract de muncă dintr-o unitate de învățământ sau inspectorat școlar.

În cauza de faţă, reclamanta ... îndeplineşte funcţia de secretar şef în cadrul pârâtei cu o vechime neîntreruptă în învățământ de peste 25 ani, astfel cum rezultă din Adeverinţa nr. 339/25.02.2020 la dosar şi până la data de 31.03.2018 a beneficiat de spor de stabilitate în procent de 15% din salariul de bază.

 Tribunalul a reţinut că la art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea 153/2017 se prevede că se menţine în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit art. 7 din actul normativ arătat „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;

e) salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, consacră prin Anexa nr.1 - familia ocupaţională de funcţii bugetare „învăţământ, capitolului I - subcapitolul II „Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ” în cuprinsul cărora, însă nu mai este reglementată acordarea sporului de stabilitate, acesta fiind inclus prin lege în cuantumul salariului.

Prin art. 38 alin. 3 lit a) şi d ) din lege a prevăzut creşteri salariale de 25% şi ulterior de 20%, majorări de care a beneficiat personalul plătit din fonduri publice, din categoria căreia face parte şi reclamanta ...

Curtea Constituţională, în jurisprudenţă a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal, cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens sunt şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 şi, respectiv, nr. 99 din 8 februarie 2012.

Având în vedere că în cuprinsul Anexei nr.1 - familia ocupaţională de funcţii bugetare „învăţământ”, capitolului I - subcapitolul II „reglementări specifice personalului didactic din învăţământ” la Legea nr. 153/2017, sunt stipulate în mod expres drepturile de care beneficiază personalul didactic auxiliar, iar sporul de stabilitate, astfel cum s-a arătat, nu mai este reglementat, acordarea acestuia nu mai este posibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta ... prin Sindicatul Liber ..., solicitând schimbarea în totalitate a ei şi admiterea acţiunii.

În motivare, a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că sediul materiei privind sporul de stabilitate în muncă pentru personalul didactic auxiliar este Legea nr. 63/2011, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond a rupt din context articolul 38 din Legea nr. 153/2017.

Prin dispozițiile art. 38 alin. 2 lit. a) din Legea 153/2017 s-a prevăzut menținerea în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor acordate și al tuturor sporurilor. Astfel, se înțelege fără putință de tăgadă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 până pe 31 decembrie 2017 se mențin în plată toate elementele salariului brut, inclusiv sporul de stabilitate.

 Începând cu data de 1 ianuarie 2018 sunt aplicabile prevederile art. 38 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă o creștere salarială de 25%, atât a salariilor de bază cât și a tuturor sporurilor care fac parte din salariul brut lunar, ca urmare și după data de 1 ianuarie 2018 sporul de stabilitate trebuia acordat, majorat cu 25% față de nivelul existent în luna decembrie 2017.

La data de 1 martie 2018 sunt aplicabile prevederile art. 38 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 153/2017 în care se prevede că prin excepție de la litera a, începând cu 1 martie 2018 cuantumul brut al salariilor de care beneficiază personalul didactic se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alineatului 6.

Consideră că din nou este evident că și după data de 1 martie 2018 se mențin în plată toate elementele salariului de bază brut, toate sporurile și indemnizațiile, toate elementele sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut care au fost acordate până la data de 28 februarie 2018, respectiv înainte de 31 decembrie 2017, dar majorate cu încă 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018.

Instanța de fond este în eroare atunci când consideră că în Anexa numărul 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ” nu mai este prevăzut sporul de stabilitate, iar acordarea acestuia nu mai este posibilă.

Consideră că reglementările din Anexa nr. 1 la Legea nr. 153/2017 nu se referă la sporurile care se acordă în învățământ, ci doar schimbă natura unor drepturi salariale acordate pentru muncă efectiv prestată din sporuri și indemnizații, în creșteri/majorări ale salariului de bază (pentru dirigenție, pentru obținerea performanței, la clase cu predare simultană, de psihopedagogie specială în învățământul special).

Solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței apelate, iar în rejudecare admiterea acțiunii.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă. 

Intimata,  legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă, Curtea apreciază că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:

Reclamanta, având funcția de secretar şef într-o instituție de învățământ, face parte din categoria personalului didactic auxiliar, salarizat potrivit prevederilor Legii nr. 153/2017, Anexa I.

În mod corect arată apelanta că dispozițiile privind salarizarea din Legea nr. 153/2017 nu s-au aplicat imediat tuturor bugetarilor, în ceea ce privește modul de calcul al salariului, legea prevăzând și o perioadă de aplicare etapizată, potrivit prevederilor art. 38.

În ceea ce privește personalul didactic, art. 38 din Legea nr. 153/2017 arată că (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

...(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

 a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

... d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);

... (4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(41) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ beneficiază:

a) începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018;

b) începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018;

c)**) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

_____________

**) Prin derogare de la prevederile alin. (4) şi (41) lit. c), în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (a se vedea art. I din O.U.G. nr. 226/2020)

  (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Teoretic, susținerile apelantei sunt corecte, iar salariului său i-au fost aplicate cele două majorări prevăzute de lege, respectiv 25% din salariul brut la 01.01.2018 și 20% din salariul brut începând cu data de 01.03.2018, cu mențiunea că aceste majorări nu pot depăși plafonul de salarizare prevăzut de Legea nr. 153/2017, respectiv drepturile salariale calculate potrivit Anexei 1.

Art. 38 alin. 3 litera d) din Legea nr. 153/2017 prevede în mod expres că se vor respecta prevederile alineatului 6 al aceluiași articol (”cu respectarea prevederilor alin. (6)”), astfel încât, în situația în care, în urma majorării de 20% salariul de bază rezultat este mai mare decât cel prevăzut de lege pentru anul 2022, urmează să se aplice acesta din urmă, respectiv să se aplice modul de calcul al salariului potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 153/2017.

În mod corect a reținut instanța de fond că această din urmă lege nu mai prevede acordarea sporului de stabilitate, ca urmare, în mod legal reclamantei i-a fost sistată aplicarea acestui spor la data de 01.03.2018, modul de calcul al salariului din programul Edusal fiind acela rezultat din aplicarea Legii nr. 153/2017.

Instanța nu este învestită cu legalitatea modului de calcul al salariului începând cu data de 01.03.2018, ci doar verifică dacă sistarea sporului de stabilitate a avut un temei legal sau nu.

În speță, în urma verificărilor efectuate, se constată că reclamantei nu i se mai cuvenea sporul de stabilitate odată ce salarizarea sa nu se mai făcea potrivit aplicării etapizate a legii, ci în baza prevederilor Anexei nr. 1 din Legea nr. 153/2017, lege care nu mai prevede un spor de stabilitate pentru personalul didactic auxiliar.

În consecinţă, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, instanţa va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare