Răspunderea civilă delictuală. Lipsa echivalenţei între principiul nesancţionării de două ori pentru aceeaşi faptă (ne bis in idem) din materie penală şi contravenţională şi obligarea la acoperirea prejudiciului din materie civilă

În speţă, ca situaţie de fapt relevantă este de reţinut că pentru achiziţionarea unui utilaj cu nerespectarea dispoziţiilor OUG nr. 34/2006, pârâtul în calitate de primar a fost condamnat penal prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării.

Nicio altă măsură de natură penală sau contravenţională nu a mai fost luată de autorităţi faţă de pârât pentru aceeaşi faptă, UAT prin Primăria … fiind cea care a fost sancţionată contravenţional, pentru achiziţia utilajului cu nerespectarea unor prevederi din OUG nr. 34/2006.

Împrejurarea că pagubele civile generate în sarcina UAT … prin Primărie de acţiunile pârâtului în calitatea sa de primar se urmăresc a fi recuperate printr-o acţiunea civilă separată nu echivalează cu o sancţionare de natură penală a pârâtului.

Acţiunea în răspundere civilă delictuală are caracter pur civil indiferent că este derulată în cadrul procesului penal, în faţa unei instanţe penale sau este derulată independent într-o acţiune civilă în faţa instanţei civile.

O dublă sancţionare a pârâtului ar fi avut loc doar dacă acesta ar fi fost obligat la a achita aceleaşi despăgubiri atât în procesul penal cât şi în acest dosar civil, însă nu suntem într-o atare situaţie.

Decizia civilă nr. 186/R din 16 septembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei F la data …, sub dosarul nr. …, reclamanta UAT … a solicitat în contradictoriu cu pârâtul … obligarea acestuia la plata sumei de 83416,56 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin fapta sa culpabilă săvârşită în calitate de primar, constând în achiziţionarea directă a unui buldoexcavator cu nerespectarea procedurii achiziţiei publice.

Prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei F a fost admisă acțiunea, prima instanţă obligând pe pârât să achite reclamantei suma de 83416,56 lei cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au formulat apel pârâtul …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Dosarul de apel a fost înregistrat pe rolul Tribunalului V, Secţia I civilă sub nr. ...

Prin decizia civilă nr. … a Tribunalului V a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că hotărârea instanței de fond a fost motivată corespunzător cu dispozițiile art. 425 C.proc.civ. şi deşi este adevărat că instanța de fond nu s-a referit la motivele invocate de apelant prin întâmpinarea depusă în dosarul prin care  s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului,  această împrejurare nu poate constitui o încălcare a dreptului său de apărare.

A mai arătat instanţa de apel că în cauză nu poate fi vorba de două pedepse penale aplicate pentru aceeași faptă.

Apelantul a fost condamnat pentru infracțiunea de abuz în serviciu constând în încălcarea dispozițiilor OUG 34/2006, iar în prezenta cauză este chemat în judecată în temeiul art. 1349 și următoarele C.civ. care reglementează răspunderea delictuală civilă potrivit cu care ”cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

S-a mai reţinut de către tribunal că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că prin fapta sa apelantul pârât a cauzat amendarea reclamantei cu suma de 80000 lei prin procesul verbal de sancționare contravențională rămas definitiv prin respingerea plângerii formulată de intimata reclamantă, producându-i un prejudiciu pe care este ținut să îl repare în temeiul dispozițiilor legale sus-citate.

S-a învederat că nici motivul referitor la prejudiciul suferit ca urmare a materialelor de construcție achiziționate de la … nu este întemeiat.

Reclamanta a făcut dovada că a fost obligată în solidar cu pârâtul, care a avut calitatea de fidejusor și garant personal al cumpărătorului, la plata sumei de 2278,06 lei către … şi că este executată în cadrul dosarului de executare nr. … al BEJA … și … astfel că și sub acest aspect apelul apare ca nefondat.

Pentru aceste considerente a fost respins apelul pârâtului.

Împotriva deciziei civile nr. … a Tribunalului V a formulat recurs, în termenul legal, recurentul pârât …, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului său cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată  formulată de reclamantă.

În motivarea recursului, recurenta reclamantă a prezentat situaţia de fapt din dosar şi parcursul procesual şi a criticat considerentele instanţei de apel.

A susţinut recurentul că decizia tribunalului este contradictorie în ceea ce priveşte primul motiv de apel, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

Arată recurentul că motivul de apel a vizat faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare şi hotărârea apelată este nemotivată deoarece apărarea pârâtului din întâmpinare, constând în faptul că pentru aceeaşi faptă a fost sancţionat de două ori, nu a fost analizat.

Astfel se arată că pentru achiziţionarea acelui utilaj în timpul mandatului  său de primar a fost emis procesul verbal de contravenţie seria … nr. … în baza art. 19 din OUG nr. 34/2006. Totodată, prin sentinţa penală nr. … a Judecătoriei F, definitivă prin decizia nr. … a Curţii de Apel G, pârâtul a fost condamnat penal la închisoare cu suspendare pentru infracţiunea de abuz în serviciu constând în achiziţionarea utilajului din litigiu nerespectând prevederile OUG nr. 34/2006.

Susţine recurentul că potrivit art. 4 din Protocolul 7 CEDO, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit pentru aceeaşi faptă pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o altă hotărâre penală.

Apreciază recurentul că obligarea sa la a suporta atât sancţiunea penală a închisorii cât şi sancţiunea contravenţională a amenzii constituie o încălcare a principiului „ne bis in idem” (nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de două ori pentru aceeași infracțiune).

Al doilea motiv invocat de recurent priveşte faptul că în mod nelegal instanţele de fond l-au obligat la plata despăgubirilor aferente materialelor de construcţie achiziţionate de la … fără a exista probe care să demonstreze situaţia de fapt pretinsă de reclamantă.

Acest motiv de recurs a fost încadrat de parte în prevederile art. 488 alin.1  pct. 8 C.proc.civ.

Pentru aceste motive s-a solicitat casarea deciziei din apel.

Cererea de recurs a fost legal timbrată.

Deşi legal informată asupra recursului declarat în cauză, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar la ultimul termen de judecată a fost reprezentată, solicitând respingerea acestei căi de atac.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Prin Decizia civilă nr. … a Curţii de Apel G, competenţa materială de soluţionare a recursului a fost declinată în favoarea ÎCCJ, instanţă care, la rândul său, prin decizia nr. … a stabilit în mod definitiv competenţa de soluţionare a acestui recurs în favoarea Curţii de Apel G.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel G la data X sub dosarul nr.  …*

Prin Încheierea de şedinţă din 27.02.2019 instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., pentru lipsa părţilor legal citate.

Împotriva acestei încheieri de suspendare recurentul … a formula recurs, care a fost respins prin Decizia nr. … a ÎCCJ.

Reluarea judecăţii cauzei, în recurs, în faţa Curţii de Apel G s-a dispus la solicitarea intimatei pârâte UAT …, formulată la data de 24.10.2019.

 După închiderea dezbaterilor din recurs, intimata pârâtă a depus concluzii scrise prin care, în afara solicitării respingerii recursului ca nefondat a invocat şi nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. 2 C.proc.civ.

Această excepţie a nulităţii nu a mai putut fi analizată de instanţa de recurs, date fiind prevederile art. 394 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune înscrisuri şi formula cereri sau invoca excepţii, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă.

Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel  apreciază că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul cererii de recurs, instanţa constată că se poate concluziona că primul motiv de recurs este corect subsumat de parte dispoziţiilor art. 488 alin.1 pct. 6 C.proc.civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere pentru motiv de nelegalitate când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, ceea ce critică recurentul este faptul că decizia instanţei de apel ar cuprinde motive contradictorii pentru că, deşi tribunalul a reţinut că prima instanţă nu a analizat apărările pârâtului privind încălcarea principiului „non bis in idem” (nimeni nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă penală) a apreciat că acest aspect nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Referitor la acest aspect, Curtea învederează că nu există contradicţie între cele reţinute de tribunal pentru că aşa cum reiese din prevederile art. 476 C.proc.civ., apelul are efect devolutiv şi provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept.

Astfel, instanţa de apel a procedat ea însăşi la analiza apărărilor pârâtului din prima instanţă, apărări pe care le-a apreciat ca neîntemeiate şi pe care le-a respins pentru considerentele indicate în decizia tribunalului, astfel că nu a existat motiv pentru schimbarea hotărârii primei instanţe. Eventuala admitere a apelului pentru lipsa analizei apărărilor pârâtului din întâmpinarea de la fond ar fi avut un caracter pur formal, pentru că soluţia tribunalului, în rejudecarea fondului ar fi fost tot de admitere a acţiunii reclamantei şi implicit de respingere a tuturor apărărilor pârâtului.

Analizând şi pe fond modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de apel a principiilor ce rezultă din art. 6 C.proc.penală şi art. 4 Protocolul 7 CEDO, vizând „ne bis in idem”, Curtea reţine că în speţă nu suntem în prezenţa a două sancţionări de natură penală faţă de pârâtul …

Astfel, aşa cum a arătat şi recurentul şi cum au reţinut şi instanţele de fond ca situaţie de fapt, pentru fapta de a achiziţiona un utilaj cu nerespectarea dispoziţiilor OUG nr. 34/2006, pârâtul în calitate de primar a fost condamnat penal prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării.

Nicio altă măsură de natură penală sau contravenţională nu a mai fost luată de autorităţi faţă de pârât pentru aceeaşi faptă, UAT prin Primăria … fiind cea care a fost sancţionată contravenţional, pentru achiziţia utilajului cu nerespectarea unor prevederi din OUG nr. 34/2006.

Împrejurarea că pagubele civile generate în sarcina UAT … prin Primărie de acţiunile pârâtului, în calitatea sa de primar, se urmăresc a fi recuperate prin acţiunea de faţă nu echivalează cu o sancţionare de natură penală a pârâtului. Acţiunea în răspundere civilă delictuală are caracter pur civil indiferent că este derulată în cadrul procesului penal, în faţa unei instanţe penale sau este derulată independent într-o acţiune civilă în faţa instanţei civile.

O dublă sancţionare a pârâtului ar fi avut loc doar dacă acesta ar fi fost obligat la a achita aceleaşi despăgubiri atât în procesul penal cât şi în acest dosar civil, însă nu suntem într-o atare situaţie.

Prin urmare, instanţa de recurs concluzionează că tribunalul a apreciat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta este subsumat de recurent prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. şi se referă la faptul că în mod nelegal instanţele de fond au obligat pârâtul la plata despăgubirilor aferente materialelor de construcţie achiziţionate de la …, fără a exista nicio probă care să demonstreze situaţia de fapt pretinsă de reclamantă.

Faţă de cele indicate de parte în susţinerea acestui motiv de recurs, Curtea constată că se critică exclusiv aspecte de netemeincie, făcându-se referire la existenţa sau inexistenţa mijloacelor probatorii şi la modul în care instanţele de fond au interpretat probele de la dosar.

Trebuie însă subliniat că aspectele legate de reaprecierea probelor şi a situaţiei de fapt exced limitelor recursului, recursul fiind o cale de atac extraordinară care supune analiza hotărârii numai prin prisma nelegalităţii acesteia.

Astfel, Curtea concluzionează că aspectele invocate de parte la punctul 2 al cererii de recurs nu se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. care prevede ca motiv de nelegalitate şi casare a unei hotărâri împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De altfel, recurentul nici nu indică în concret care ar fi dispoziţiile legale care au fost încălcate sau greşit aplicare de instanţa de apel, ci se limitează la a invoca la modul general lipsa probelor reclamantei.

În concluzie, în dosarul de faţă nu se fundamentează ca întemeiată nicio critică de nelegalitate a deciziei pronunţate de Tribunalul V, astfel că faţă de toate considerentele anterioare, în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ. Curtea de Apel G va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul  pârât … în contradictoriu cu reclamanta UAT … împotriva deciziei civile nr. … a Tribunalului V.

Domenii speta

Spete similare