Dreptul muncii. Restituire indemnizație concediu de odihnă

Prin sentința civilă nr. ___ de la ___, Tribunalul Dolj a respins capătul de cerere privind plata indemnizațiilor pentru concediu medical ca fiind rămasă fără obiect.

A respins cererea privind acordarea de dobânzi și pentru cheltuieli de judecată, formulată de reclamanta SC P în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ___.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta SC P a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate ___ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 61.326 lei reprezentând indemnizații de concediu medical achitate pentru salariații care au beneficiat de certificate de concediu medical în perioada octombrie 2018 – august 2019 şi a dobânzii legale în cuantum de 2030,61 lei, calculată de la data scadenței până la introducerea acțiunii.

Pârâta casa de Asigurări de Sănătate ___ prin notele scrise din 15.10.2020 a depus dovada achitării debitului, iar a recunoscut plata aprins cerere din 11.12.2020, astfel încât capătul de cerere privind obligarea contravalorii indemnizațiilor a rămas fără obiect, urmând a fi respins.

S-a respinge și capătul de cerere privind acordarea dobânzii în cuantum de 2034,61 lei motivată prin dispozițiile art.  182 din legea nr 207/2015 privind Codul de pr. civilă, deoarece concediile și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă sunt reglementate de ordonanța de urgență a Guvernului nr 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Drepturile la concediile și indemnizațiile amintite este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații.

Cota de contribuție pentru concedii și indemnizație destinată exclusiv finanțării cheltuielilor de plată a drepturilor, este de 0,85% aplicată la fondul de salarii și se achită din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Indemnizațiile plătite de angajator se recuperează pe baza datelor justificative, în termenul de prescripție de 90 de zile, calculat de la data la care persoanele beneficiare erau în drept să le solicite de la casele de asigurări de sănătate.

OG 158/2005 și Ordinul MS/CNAS nr 15/2018, actele normative care reglementează decontarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate nu indică plata unor dobânzi sau penalități legate de întârzierea acestor plăti.

Art. 182 din Legea nr 207/2015 privind codul de pr. fiscală vizează contribuții de restituit sau de rambursat de la bugetul pentru contribuabilul sau plătitorul îndreptățit pentru sume care nu au fost datorate.

Pentru aceste considerente textul indicat de reclamantă nu poate fi extins la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P,  criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a invocat următoarele: prin acțiunea introductivă solicită obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 61.326 lei, ce reprezintă indemnizațiile achitate de subscrisa angajaților care au beneficiat de certificate de concediu medical în perioada octombrie 2018-august 2019 și a dobânzii legale în cuantum de 2034,61 lei, calculate de la data scadenței până la data introducerii acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Subscrisa avea la data introducerii un număr de 127 salariați și își desfășoară activitate permanentă de la înființare in anul 1992; subscrisa este dealer autorizat în vânzarea de autovehicule mărcile ___ și ___, precum și în efectuarea de reparații autorizate pentru autovehiculele produse de diverse mărci.

Pe parcursul soluționării cauzei în fond, pârâta a achitat integral debitul care a făcut obiectul cauzei în cuantum 61.326 lei.

Se arată că a precizat la instanța de fond faptul că s-a achitat integral debitul, respectiv contravaloarea indemnizațiilor achitate de subscrisa angajaților care au beneficiat de certificate de concediu medical în perioada octombrie 2018-august 2019 și în consecință, acest petit rămâne fără obiect.

Însă, în ceea ce privește plata dobânzilor, dat fiind că pârâta a achitat debitul pe parcursul soluționării cauzei, cu mult ulterior termenului scadent, am solicitat acordarea acestora. Suma solicitată de subscrisa cu titlu de dobânzii în cuantum de 2034,61 lei a fost calculată de la data scadenței până la data introducerii acțiunii, având ca baza dispozițiile din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Motivarea hotărârii instanței de fond este eronată, instanța făcând o aplicare greșita a dispozițiilor art. 182 din Legea 207/2015 în sensul ca a considerat ca se acorda dobândă pentru „contribuții de restituit sau de rambursat de la bugetul pentru contribuabilul sau plătitorul îndreptățit pentru sume care nu au fost datorate ”. Văzând aceasta motivare și faptul ca la un termen anterior judecații, instanța a pus în vedere avocatului subscrisei să depună la dosar contractul încheiat cu CAS (ca și când s-ar pune in discuție răspunderea contractuală), considerăm că instanța nu a înțeles mecanismul de plată a concediilor medicale cadre angajatorul care achita angajaților aceste contribuții.

Această pretenție, respectiv suma solicitata de subscrisa cu titlu de dobândă derivă din lege, dobândă solicitată nu este o dobândă contractuală, ci o dobândă reglementată de Legea art. 182 din Legea 207/2015.

Toți angajații subscrisei au contracte de muncă înregistrate în REVISAL, pentru toți aceștia subscrisa achită toate contribuțiile obligatorii, între acestea enumerându-se și contribuția la CAS. Cum pentru întârzierea la plată a contribuțiilor care cad în sarcina angajatorului-în speță a subscrisei, se percep penalități de întârziere și pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul are dreptul de a primi dobândă.

Potrivit Art. 182. din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscala: pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului; prevederile alin. (l) sunt aplicabile și pentru creanțele fiscale ce au făcut obiectul unei cereri de restituire, respinsă de organul fiscal, dar admisă definitiv de organul de soluționare a contestațiilor sau de instanța judecătorească; nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de contribuabil/plătitor.

Potrivit Art. 174. (l) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Nivelul dobânzii este de 0.02% pentru fiecare zi de întârziere.

A considerat că în mod greșit instanța de judecată a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată compuse din onorariu de avocat, deoarece primul petit al acțiunii a rămas fără obiect după introducerea acțiunii, respectiv la ultimul termen de judecata. Deci, având în vedere faptul că, anterior promovării acțiunii, CAS ___ a fost notificată pentru plata indemnizațiilor achitate de subscrisa angajaților care au beneficiat de certificate de concediu medical în perioada octombrie 2018-august 2019, instanța trebuia să acorde cheltuielile de judecată.

În aceeași zi au fost depuse la Tribunalul Dolj, atât cererea introductivă care face obiectul acestei cauze, cât și cererea SC A, cu același administrator și sediu ca și subscrisa, dosar ___, cauză soluționată în fond și recurs prin acordarea dobânzii solicitate (sentința  ___ și decizia ___).

A solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind plata dobânzii legale în cuantum de 2034, 61 lei, calculate de la data scadentei până la data introducerii acțiunii și a cheltuielilor de judecată, compuse din onorariu de avocat, solicitând judecarea cauzei și în lipsă, precum și  obligarea la plata cheltuielilor de judecata din apel.

La data de 26.02.2021, a depus întâmpinare Casa de Asigurări de Sănătate ___,  prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată:

Apelanta-reclamantă SC P a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate ___, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 61.326 lei, reprezentând indemnizații de concediu medical achitate pentru salariații care au beneficiat de certificate de concediu medical în perioada octombrie 2018 – august 2019, şi la plata dobânzii legale în cuantum de 2030,61 lei, calculată de la data scadenței până la introducerea acțiunii.

Contrar celor susţinute prin întâmpinarea depusă în apel, instituţia intimată şi-a recunoscut culpa, cu privire la debitul principal, în timpul procesului, independent de a mai solicita societăţii apelante alte înscrisuri ori rectificarea celor depuse în vederea plăţii indemnizațiilor de concediu medical restante, achitând în acest sens debitul solicitat, depunând cu notele scrise din 15.10.2020 dovada plăţii.

Astfel, în mod legal prima instanţă a respins capătul de cerere privind plata indemnizațiilor pentru concediu medical, ca fiind rămas fără obiect.

Însă în mod injust a respins restul pretenţiilor, arătând că indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă şi concediile respective sunt reglementate de O.U.G. nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Indemnizațiile plătite de angajator se recuperează pe baza datelor justificative, în termenul de prescripție de 90 de zile, calculat de la data la care persoanele beneficiare erau în drept să le solicite de la casele de asigurări de sănătate. O.U.G. nr.158/2005 și Ordinul MS/CNAS nr.15/2018, acte normative care reglementează decontarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate, nu indică plata unor dobânzi sau penalități legate de întârzierea acestor plăti. Iar art.182 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală vizează altceva, anume contribuții de restituit sau de rambursat de la bugetul pentru contribuabilul sau plătitorul îndreptățit pentru sume care nu au fost datorate.

Acesta este şi punctul de vedere al instituţiei intimate-pârâte. Însă chiar şi în cazul în care normele speciale nu ar stipula nimic cu privire la dobânzile pretinse, în temeiul principiilor generale de drept, neachitarea la timp, în mod culpabil, a unei obligaţii băneşti atrage plata dobânzii legale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.1531 din Codul civil, „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”, iar potrivit art.1535 Cod civil, „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Prin urmare, în temeiul articolelor precitate, executarea cu întârziere, din culpa debitorului,  a obligaţiilor de plată având ca obiect sume de bani determină curgerea unor dobânzi în cuantumul prevăzut de părţi sau, în lipsa unui cuantum stabilit contractual, în cel prevăzut de lege, adică cel egal cu dobânda legală, sumele fiind debite de la scadenţă şi până la data efectuării plăţii.

În speță, reclamanta a solicitat pârâtei C.A.S. ___ restituirea indemnizațiilor cuvenite, iar pârâta a respins cererile de restituire, emiţând adresă ce cuprinde atât soluţia dată cererii cât şi motivarea acesteia. Acest răspuns a fost emis în afara termenului prevăzut de lege (art. 64 din Ordinul nr. 15/2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.158/2005 - 60 de zile de la depunerea cererii de restituire), fiind totodată urmat de recunoaşterea culpei prin achitarea debitului principal solicitat, în cursul judecăţii cauzei la prima instanţă.

Pentru aceste motive, pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale aferente debitului principal, achitat în cursul procesului, faţă de care s-a pronunţat soluţia respingerii ca urmare a rămânerii fără obiect.

Însă nu se va reţine cuantumul indicat de apelanta-reclamantă, întrucât acesta nu a fost stabilit prin vreun mijloc de probă. Astfel, determinarea cuantumului dobânzii se va face în faza executării hotărârii judecătoreşti, fie amiabil între părţi, fie, în caz de neînțelegere, prin expertiză contabilă.

Dobânda legală se va calcula, în mod firesc, de la data scadenței fiecărui debit în parte, și până la data introducerii acțiunii (16.01.2020).

Reclamanta a solicitat calcularea până la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu până la data plăţii efective, ce a survenit în cursul judecăţii la prima instanţă, astfel că se va reţine acest moment, cu respectarea principiului disponibilității – art. 9 alin.2 şi art. 397 alin.1 C.p.c.

În concluzie, în baza art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat împotriva sentinței nr. ___ din ___, pronunțată de Tribunalul Dolj în prezentul dosar, va schimba în parte sentința în sensul că se va admite capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.

Va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal achitat, calculată de la data scadenței fiecărui debit și până la data introducerii acțiunii (16.01.2020).

Cu privire la respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, prima instanţă nu a motivat deloc soluţia.

Potrivit art.454 C.p.c., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În speţă, recunoaşterea priveşte doar debitul principal, iar nu şi capătul de cerere accesoriu privind dobânda, la care reclamanta-apelantă este îndrituită, prin urmare nu este aplicabil textul indicat, urmând a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Fiind în culpă procesuală, întrucât prin atitudinea sa culpabilă a determinat acest proces, în baza art.453 C.p.c., va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1200 de lei – cheltuieli de judecată – onorariul avocatului, dovedit cu chitanţă depusă la dosar, în condiţiile art.452 C.p.c.

Se vor menţine restul dispozițiilor sentinței.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.482 raportat la art.453 C.p.c., va obliga intimata să plătească apelantei suma de 400 de lei – cheltuieli de judecată în apel – onorariul avocatului, dovedit cu chitanţă depusă la dosar, în condiţiile art.452 C.p.c.

Domenii speta

Spete similare