Încetarea contractului individual de muncă la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, potrivit art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii. Efectele emiterii deciziei de acordare a pens

În aplicarea  prevederile art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii, astfel cum au fost modificate, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/05.06.2018, prin OUG nr. 96/2018 şi respectiv Legea nr. 93/2019,  câtă vreme salariata a solicitat continuarea activităţii după împlinirea vârstei standard de pensionare, contractul său de muncă nu va mai înceta de drept la acest moment, ci, de regulă,  la împlinirea vârstei de 65 de ani, nefiind însă exclusă posibilitatea ca acest contract să înceteze şi anterior acestui moment, în ipoteza în care salariata devine beneficiara pensiei pentru limită de vârstă, prin formularea cererii de pensionare aceasta renunțând la opțiunea exprimată de continuare a raporturilor de muncă.

Din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/2018, paragraful 36, rezultă, pe de o parte, că, dacă la împlinirea condiţiilor de vârstă şi stagiu, salariata optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul său de muncă încetează de drept, în temeiul art. 56 lit. c din lege, concluzie care se impune şi în situaţia  în care această opţiune intervine ulterior, argumentele avute în vedere de Curte subzistând şi în această ipoteză.

 Pe de altă parte, chiar dacă, în ipoteza în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, exerciţiul acestui drept nu este condiţionat de acordul angajatorului ori de încheierea unui nou contract, într-o atare situaţie dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan, fiind astfel exclusă posibilitatea acordării drepturilor de pensie simultan cu continuarea raporturilor de serviciu, un asemenea cumul fiind permis doar în situaţia în care, la momentul împlinirii vârstei legale de pensionare, salariata ar fi optat  pentru deschiderea dreptului la pensie, cu consecinţa încetării de drept a contractului individual de muncă în curs şi, subsecvent, ar fi convenit de comun acord cu angajatorul încheierea unui nou contract de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 300 din data de 21 Aprilie 2022, pronunţată de către Tribunalul _____, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr._____/__/_____, s-a respins contestația formulată de contestatoarea _______în contradictoriu cu intimata _____.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că contestatoarea a fost angajata a pârâtei în funcția de contabil sef la____, în baza contractului individual de munca nr. __

Prin decizia nr. _____, contestată în cauză, s-a dispus încetarea de drept a contractului de munca al contestatoarei în temeiul art. 56 lit.c din Codul Muncii începând cu data de 18.01.2022.

Instanța a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată, reţinând că potrivit art. 56 lit.c din Codul Muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani;”

Textul, așadar, reglementează situaţiile de încetare a contractului individual de muncă, care exclude voinţa părţilor; ea intervine direct, prin forţa legii.

Sintagma „încetează de drept” din art. 56 alin. (1) „trebuie interpretată în sensul că raporturile de muncă cu angajatorul încetează în temeiul legii, fără a fi avut în vedere opţiunea salariatului” ori a angajatorului.

Prevederea de la lit. c) presupune trei modalități de încetare de drept a contractului, prima este o consecinţă a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (art. 53 şi Anexa 5);

Referitor la prima modalitate, în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute de anexa nr. 5 a legii citate. Stagiul complet de cotizare este de 35, iar cel minim este de 15 ani atât pentru bărbați, cât şi pentru femei (art. 53).

S-a reținut că „nu pensionarea celui în cauză atrage încetarea de drept a contractului individual de muncă, ci doar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de pensionare...”.

Așadar, potrivit art. 56 lit. c) teza I C.m., în actuala redactare, contractul individual de muncă încetează de drept (în virtutea legii) dacă sunt îndeplinite cele două condiții (vârsta şi stagiul) fără să fie necesară manifestarea de voință în acest sens a angajatorului (sau a salariatului). Nu are nicio importanță dacă s-a depus ori nu în termenul legal cererea de pensionare. Fiind vorba de o încetare de drept, contractul este reziliat chiar în momentul apariției cauzei de încetare, fără a fi nevoie de vreo formalitate.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 387/2018 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, şi constată că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma "condiţii de vârstă standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

In considerentele acestei decizii s-a reținut ca „Astfel, dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de încheierea unui nou contract şi de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan”.

Instanța a reținut ca la data de 04.09.2018 contestatoarea a formulat cerere prin care a solicitat continuarea raporturilor de munca după data de 17 oct.2018 până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Având în vedere opțiunea contestatoarei, raporturile dintre părți au continuat până când prin decizia nr. ____ s-a dispus încetarea de drept a contractului de munca al contestatoarei în temeiul art. 56 lit.c din Codul Muncii începând cu data de 18.01.20022, reţinându-se ca prin adresa nr. ____a CJP ___ s-a comunicat ca  contestatoarei i-au fost stabilite  drepturile de pensie începând cu 14.07.2022.

Instanța a apreciat ca în mod legal pârâta a dispus încetarea de drept a raporturilor de munca în temeiul art. 56 lit.c din Codul Muncii deoarece aceasta la data de 14.07.2021 a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârsta, cerere admisa prin decizia nr.____, drepturile fiindu-i stabilite şi plătite începând cu data de 14.07.2021.

Așadar, având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr.387/2018, contestatoarea solicitând continuarea raporturilor de munca nu mai putea solicita simultan şi acordarea pensiei în baza Legii nr. 263/2010.

Prin formularea cererii de pensionare contestatoarea a renunțat la opțiunea exprimata de continuare a raporturilor de muncă, neputând beneficia simultan de pensie şi de salariu fară consimțământul angajatorului, reținându-se ca în temeiul art. 56 lit. c) teza I C.m., încetează contractul individual de muncă existent la data deciziei de pensionare, fiind legal posibil, ca după pensionare, cel în cauză (pensionarul) să încheie un nou contract de muncă cu același angajator sau cu un altul, fiind posibil cumulul pensiei cu salariul.

Instanța a apreciat ca decizia contestata este temeinica şi legală, motiv pentru care a respins contestația ca fiind neîntemeiata.

In ceea ce privește susținerile contestatoarei ca trebuia revocată sau anulata cererea prin care i s-a aprobat continuarea activității, instanță nu a putut să o rețină deoarece, potrivit art. 56 lit. c) teza I C.m., în actuala redactare, contractul individual de muncă încetează de drept (în virtutea legii) dacă sunt îndeplinite cele două condiții (vârsta şi stagiul) fără să fie necesară manifestarea de voință în acest sens a angajatorului (sau a salariatului). Nu are nicio importanță dacă s-a depus ori nu în termenul legal cererea de pensionare. Fiind vorba de o încetare de drept, contractul este reziliat chiar în momentul apariției cauzei de încetare, fără a fi nevoie de vreo formalitate.

In ceea ce privește susținerea ca nu exista nici o interdicție de a cumula pensia cu salariu, instanța a reținut ca pentru a fi aplicabil cumulul acestor doua beneficii trebuie sa existe si acordul angajatorului prin încheierea unui nou contract de munca, așa cum însăși Curtea Constituţionala a reținut. Or, în speța de fata, contestatoarea a optat pentru continuarea raporturilor de munca, renunțând la beneficiul pensiei până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

In ceea ce privește susținerile în sensul că ar exista o discriminare pe baza de sex, s-a reţinut că temeiul legal al încetării raporturilor de munca este cel al îndeplinirii condițiilor de vârsta  standard si stagiu de cotizare, condiții cerute de lege, coroborate cu renunțarea implicita a contestatoarei la opțiunea exprimata anterior de continuare a raporturilor de munca prin solicitarea si punerea in plata a deciziei de pensionare pentru limită de vârsta.

In ceea ce privește susținerile ca persoana angajata pe postul sau nu corespunde din punct de vedere profesional, instanța nu le-a putut analiza, nefiind în prezența unei concedierii pentru motive ce țin de persoana salariatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea ____ , arătând, după expunerea istoricului litigiului, că înțelege să critice hotărârea atat sub aspectul netemeiniciei, cat si sub aspectul nelegalitatii.

Astfel, instanța de fond nu a analizat in mod întregul ansamblu probatoriu, nu s-a raportat in mod corect la situația data, la împrejurările ce au stat la baza deciziei de încetare a raporturilor de munca cu intimata, nu a stăruit prin toate mijloacele de a preveni orice greșeală, in scopul pronunțării unei hotărâri legale, fiind încălcate prevederile art.425 alin.l lit.b) c.p.civ. si art.231 c.p.civ.

A reţinut instanța de fond că prin formularea cererii de pensionare contestatoarea a renunțat la opțiunea exprimata de continuare a raporturilor de munca, neputând beneficia simultan si de pensie si de salariu fără consimțământul angajatorului, contractul individual de munca existent încetează la data deciziei de pensionare, fiind legal posibil ca după pensionare, pensionarul sa încheie un nou contract de munca cu același angajator sau cu altul, fiind posibil cumulul pensiei cu salariul.

Ori, in situația data in condițiile in care angajatorul a fost de acord cu continuarea activității pana la vârsta de 65 de ani, in baza cererii nr.____, formulata de către apelantă si aprobata de acesta, este clar ca s-a stabilit continuarea raporturilor de munca pana la vârsta de 65 de ani.

Mai mult este un paradox ca, in condițiile in care nu se încheie un nou contract de munca, nu se poate incasa simultan si pensie si salariu, iar in condițiile in care încheie nu mai subzista aceasta interdicție.

În ceea ce privește susținerea ca trebuia revocata sau anulata cererea prin care s-a aprobat continuarea activității, instanța a retinut ca potrivit reglementarii actuale a art.56 lit.c) din Codul muncii contractul de munca încetează in virtutea legii fără a fi necesara manifestarea de voința a angajatorului sau a salariatului, contractul de munca este reziliat chiar in momentul apariției cauzei de încetare, fără a fi nevoie de vreo formalitate.

În situația de fata, la baza continuării raporturilor de munca a stat cererea de continuare a activității, teza 1 a art.56 alin. 1 lit.c) cerere ce a produs efecte si produce efecte in continuare câtă vreme nu a fost desființată, contrar reținerilor instanței de fond, aceasta a produs efecte in continuarea activității, altfel contractul de munca ar fi încetat la momentul 2018, fiind nevoie de manifestarea de voința a angajatei şi a angajatorului.

Referitor la interdicția cumulării pensiei cu salariul, arată că a formulat cerere de continuare a activității pana la vârsta de 65 de ani conform modificărilor legale in materie, putând beneficia si de pensie câtă vreme la acea data, chiar si in prezent nu exista o lege care sa interzică acest drept, angajatorul dându-şi acordul, așadar încetarea contractului individual de munca nu poate fi dispusa pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă, nefiind incidente prevederile art.56 alin.1 lit.c) din Codul muncii, vârstă pe care o împlineşte in noiembrie 2022.

Ca urmare, in condițiile in care nu exista o dispoziție legala expresa, in prezent, nu exista nici un act normativ care sa sancționeze cumulul de pensie cu salariul fiind in faza de proiect,  iar angajatorul este obligat sa tina cont de opțiunea exercitata de salariata şi sa nu înceteze CIM si sa proroge încetarea de drept pana la împlinirea de către salariata a vârstei de 65 ani.

Mai mult instanța de fond, deși a solicitat sa se emită o adresa la intimata pentru a depune la dosarul cauzei înscrisurile ce au stat la baza deciziei contestate, a respins cererea, fără a avea in vedere faptul ca de fapt angajatorul a emis o decizie de încetare a raporturilor de munca fără o dovada ce a stat la baza deciziei de încetare, motiv pentru care, cu atât mai mult apreciază că decizia este nula.

În ceea ce privește susținerea privind discriminarea, apelanta a precizat că trebuie avut in vedere si acest aspect in condițiile in care Curtea Constituționala a statuat "Cetățenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara discriminări" dar si potrivit art.4.3.8 din Regulamentul intern al Administrației Naționale Apele Romane, se stipulează obligativitatea, celor care dețin funcții de conducere de a asigura egalitatea de șanse si tratament intre femei si bărbați cu privire la dezvoltarea carierei, excluzând orice forma de favoritism si discriminare, societatea parata încălcându-l-l in mod flagrant.

Intimata ___ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Curtea a respins apelul ca nefondat, faţă de următoarele considerente.

În ceea ce priveşte criticile  referitoare la nemotivării hotărârii, s-a reţinut că într-adevăr, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Contrar susţinerilor apelantei, din conţinutul sentinţei apelate rezultă că aceasta a fost motivată în fapt şi în drept, corespunzător egixenţelor art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, în considerentele hotărârii fiind expuse atât aspecte referitoare atât la situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale aplicabile, cât şi raţionamentul esenţial avut în vedere de instanţă pentru respingerea contestaţiei formulate de apelantă.

Aspectele referitoare la neanalizarea întregului ansamblu probatoriu ori omisiunea de a se raporta corect la situaţia de fapt şi la împrejurările ce au stat la baza emiterii deciziei, respectiv de a stărui prin orice mijloace pentru aflarea adevărului, la care face referire apelanta în susţinerea acestor critici,  dincolo de faptul că au fost formulate la modul general, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii; câtă vreme hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept şi expune considerentele apreciate drept relevante la pronunţarea soluţiei, este posibilă exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară, aceste aspecte putând fi eventual cenzurate în cadrul căii de atac, în cadrul controlului de legalitate şi  temeinicie.

În acest sens, se reţine că obiectul contestaţiei deduse judecăţii în prezenta cauză este reprezentat de decizia nr._____, prin care intimata  dispus încetarea de drept a contractului de munca al contestatoarei în temeiul art. 56 lit.c din Codul Muncii începând cu data de 18.01.2022, temeiul în drept avut în vedere la emiterea acestei decizii fiind reprezentat de prevederile art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 387/05.06.2018.

Potrivit acestor dispoziţii, astfel cum au fost modificate, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/05.06.2018, prin OUG nr. 96/2018 şi respectiv Legea nr. 93/2019,  contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani.

Iniţial, la momentul îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi stagiu pentru pensionarea pentru limită de vârstă, prin cererea înregistrată sub nr. ______  apelanta contestatoare a solicitat continuarea executării contractului individual de muncă după data de 17.10.2018, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cererea aprobată de angajator.

Raportat la această împrejurare, a susţinut apelanta că, odată aprobată această cerere, contractul său individual de muncă nu putea înceta decât la împlinirea vârstei de 65 de ani, dispoziţiile art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii modificat fiind clare în acest sens.

Referitor la aceste aspecte, se reţine că într-adevăr, de principiu, de vreme ce salariata a solicitat continuarea activităţii după împlinirea vârstei standard de pensionare, contractul său de muncă nu va mai înceta de drept la acest moment, ci la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Aceasta nu înseamnă însă că nu există posibilitatea ca acest contract să înceteze şi anterior acestui moment, al împlinirii vârstei de 65 de ani, în ipoteza în care, de exemplu, salariata solicita acest lucru sau, precum în prezenta cauză, devine beneficiara pensiei pentru limită de vârstă şi când, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, se presupune că, din moment de a formulat cerere de pensionare, aceasta a renunțat la opțiunea exprimată de continuare a raporturilor de muncă.

De asemenea, câtă vreme posibilitatea continuării executării contractului individual de muncă al apelantei contestatoare a intervenit urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/2018, în stabilirea condiţiilor în care opţiunea salariatei trebuia exercitată şi a efectelor pe care le avea asupra contractului de muncă al acesteia nu puteau fi ignorate considerentele obligatorii ale instanţei de contencios constituţional cu privire la aceste aspecte.

Ori, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în paragraful 36 din această Decizie, a reţinut Curtea că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituţionale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de încheierea unui nou contract şi de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.

Din considerentele astfel expuse rezultă în primul rând că, dacă la împlinirea condiţiilor de vârstă şi stagiu, salariata optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul său de muncă încetează de drept, în temeiul art. 56 lit. c din lege, concluzie care se impune şi în situaţia  în care această opţiune intervine ulterior, precum în prezenta cauză, şi în această ipoteză subzistând, pentru identitate de raţiune,  argumentele avute în vedere de Curte.

Prin urmare, încetarea contractului de muncă în această din urmă situaţie va interveni indiferent de anularea sau revocarea  cererii prin care se solicitase continuarea activității, câtă vreme respectiva cerere a produs efecte, la momentul solicitării, în sensul dezlegărilor date prin Decizia nr. 387/2018, încetarea contractului de muncă intervenind ulterior urmare a revenirii asupra opţiunii manifestate iniţial, prin formularea cererii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

În al doilea rând, a reţinut Curtea că, deşi în ipoteza în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, exerciţiul acestui drept nu este condiţionat de acordul angajatorului ori de încheierea unui nou contract, într-o atare situaţie dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.

Concluzia care se impune în raport de aceste dezlegări este că apelanta contestatoare ar fi putut cumula pensia pentru limită de vârstă cu salariul doar dacă, la momentul împlinirii vârstei legale de pensionare, ar fi optat  pentru deschiderea dreptului la pensie, cu consecinţa încetării de drept a contractului individual de muncă în curs şi, subsecvent, ar fi convenit de comun acord cu angajatorul încheierea unui nou contract de muncă.

În caz contrar, era exclusă posibilitatea acordării drepturilor de pensie simultan cu continuarea raporturilor de serviciu, nici criticile referitoare la posibilitatea legală a cumulării pensiei cu salariul nefiind astfel întemeiate.

Referitor la invocarea unei pretinse discriminări între apelantă şi salariaţii bărbaţi din cadrul intimatei, se reţine că art. 56 alin. 1 lit c din Codul muncii reglementează condiţiile în care salariatele pot opta pentru continuarea raporturilor de muncă după împlinirea vârstei legale de pensionare şi până la împlinirea vârstei de 65 de ani, tocmai în considerarea faptului că legea prevede vârste de pensionare diferite pentru femei în raport cu bărbaţii.

Prin urmare, salariaţii bărbaţi nu vor putea fi niciodată în situaţia de a cerere continuarea raporturilor de muncă în temeiul art. 56 lin. 1 lit. c din Codul muncii, ci doar în temeiul art. 56 alin. 4 din Codul muncii, condiţionat de acordul angajatorului, astfel încât, în lipsa identităţii de situaţie juridică, nu subzistă nici susţinerile apelantei privind încălcarea dispoziţiilor care garantează egalitatea de şanse şi tratament între bărbaţi şi femei.

În fine, deşi a reproşat instanţei faptul că nu a pus în vedere intimatei să depună la dosar toată documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate, apelanta nu a indicat expres înscrisurile avute în vedere, pentru a se putea aprecia asupra  pertinenței unei asemenea solicitări, iar din cuprinsul deciziei rezultă că la emiterea acesteia a fost avută în vedere, în principal, adresa nr. ____, din care rezulta că aceasta este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 14.07.2021, şi care era depusă deja la dosarul cauzei, astfel că nici criticile referitoare la aceste aspecte nu sunt întemeiate.

În raport de aceste considerente, constatând că nu subzistă nici unul din motivele de apel invocate în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 NCPC Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare