Contestaţia în anulare - art. 426 lit. a) şi b) C.p.p.

Contestaţia în anulare - art. 426 lit. a) şi b) C.p.p.

1.Nulitatea relativă decurgând din neîndeplinirea procedurii de citare operează exclusiv în interesul părţii în raport de care judecata s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale şi, drept urmare, acesteia i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual.

Numai partea nelegal citata care a lipsit de la judecarea apelului poate sa invoce acest caz de contestatie în anulare ,nefiind posibil ca altă parte ,legal citata sau prezenta la judeacarea apelului sa exercite calea extraordinara de atac pe acest motiv.

În consecinta,contestatorul ...nu poate exercita contestatia în anulare pe motivul că procedura de citare cu un alt inculpat -…, nu a fost legal îndeplinită.

2. Cazul de contestatie în anulare ,prevazut de art 426 lit b Cpp, presupune o eroare procedurala a instantei de a se pronunta cu privire la o cauza de încetare a procesului penal prevazut de art 16 alin 1 lit e)-h),j) Cpp, pentru care existau probe în cauza ,si nu o eroare de judecata ,deoarece rolulul acestui caz de anulare nu este acela de a înlatura gresita interpretare si aplicare a legii în ipoteza în care instanta a dezbatut si analizat incidenta cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărarii ce a intrat în puterea lucrului judecat. Or, în cauză, instanţa de apel a constatat că nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale

Pe rol, soluţionarea contestaţei în anulare formulate de către contestatorul inculpat  ...privind decizia penală numărul 160 din data de 08.02.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul ....

La apelul nominal efectuat în şedinţa, publică, a răspuns apărătorul ales al contestatorului inculpat …………, avocat …………., cu împuternicire avocaţială seria … numărul ………. emisă de Baroul ……., lipsă fiind contestatorul inculpat ...procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestaţiei formulate.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat…….., avocat…………, având cuvântul, solicită admiterea în principiu a contestaţiei formulate şi să se reţină contestaţia în anulare în vederea judecării pe fondul cauzei, având în vedere că a fost formulată în termenul prevăzut de articolul 428 din C.p.p. şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 426 lit. a) şi b) C.p.p.

Apreciază că dosarul de fond al cauzei conţine suficiente dovezi în sensul în care a fost fundamentată contestaţia în anulare.

În consecinţă, solicită admiterea contestaţiei în anulare şi judecarea acesteia şi pe fondul cauzei cu citarea celorlalţi inculpaţi interesaţi de soluţia ce va fi dispusă în prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestaţiei formulate de către condamnat împotriva deciziei penale numărul 160 din 08.02.2021, ca fiind inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de articolul 431 alin. 2 C.p.p., în sensul că în sprijinul contestaţiei în anulare nu au fost depuse sau invocate dovezi ce ar fi la dosar.

Cu privire la primul motiv de contestaţie în anulare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. a) C.p.p., apreciază că susţinerea condamnatului este inadmisibilă, întrucât lipsa de procedură poate fi invocată numai de către partea nelegal citată la judecarea apelului, nefiind posibilă un alt inculpat legal sau citat la judecarea apelului să exercite calea de atac extraordinară.

De asemenea, contrar susţinerilor condamnatului, arată că la dosarul cauzei există dovada faptului că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu inculpatul …….., în cauză Curtea de Apel Craiova reţinând că este incident şi articolul 261 indice 1 C.p.p., apreciind că inculpatul nu mai locuieşte la adresa indicată din …, fapt pentru care s-a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită şi prin afişare la sediul organului judiciar.

În ceea ce priveşte incidenţa celui de-al doilea  caz de contestaţie în anulare invocat de către condamnat, prevăzut de articolul 426 lit. b) C.p.p., arată că prin Decizia de dezlegare a unor chestiuni de drept numărul 10/2017, s-a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C.p.p., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal.

În continuare, arată că în cuprinsul decizie penale numărul 160/2021, Curtea de Apel Craiova a dezbătut şi analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. f) C.p.p.

Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat ………., avocat …….., având cuvântul, în ceea ce priveşte teza I expusă de către reprezentantul Ministerului Public, apreciază că există dovezi suficiente la dosarul cauzei, contestaţia în anulare fiind admisibilă.

Consideră că inculpatul …….. nu a fost legal în citat, în condiţiile în care a fost citat la o adresă din …., respectiv ……….., din …… în loc să fie citat la o adresă din … unde, de altfel, fiind înaintată o cerere de strămutare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  aceasta a dispus citarea inculpatului ……la respectiva adresă din ….. şi i-a fost comunicată hotărârea.

Dezbaterile fiind încheiate, deliberând,

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 23 aprilie 2021 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr...., contestaţei în anulare formulate de către contestatorul inculpat ………., împotriva decizie penale numărul 160 din data de 08 februarie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul ……..

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că soluţia pronunţa de instanţa de apel este una eminamente nelegală, judecarea apelului făcându-se pe de-o parte fără ca unul din inculpaţi să fie legal citat, fapt ce a şi generat de altfel imposibilitatea acestuia de a se prezenta în faţa Curţii de Apel Craiova, iar pe de altă parte cu ignorarea cauzei de încetare a procesului penal stipulata în art.16 alin.1 lit.f) CPP - intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea dedusa judecaţii.

A solicitat a se lua act că prezenta cale de atac este una admisibilă în principiu, fiind formulată în termenul prevăzut de art. 428 CPP, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. a) şi b) CPP şi bazându-se pe înscrisuri ce dovedesc atât nelegala citare la judecată a unui alt coinculpat, dar mai ales împlinirea termenului stipulat în art. 122 lit. c) raportat la art. 124 VCP, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei penale nr. 160/2021 şi rejudecarea cauzei în calea de atac a apelului.

1. În primul rand a susţinut că este necesar ca instanţa în soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac săa observe faptul că deşi prin Decizia nr. 160/2021 a Curţii de Apel Craiova s-a considerat că procedura de citare cu inculpaţii din dosarul penal nr. ………. a fost legal îndeplinită, în realitate inculpatul … (fost ….) …….. nu a fost niciodată legal citat, desi a indicat ca domiciliat în … (…,……, nr…., ap…., ………).

Cu toate că avea obligaţia legală de a efectua cercetări şi de a-1 cita pentru judecată la adresa indicată de catre inculpat, instanţa de judecata a apreciat că procedura de citare a sa a fost îndeplinită la o alta adresă din …., respectiv ……… , nr…, int… - adresa indicată de catre fostul apărător ales al inculpatului din primul ciclu procesual.

Cu toate că în cadrul Deciziei penale nr. 160/2021 Curtea de Apel Craiova a reţinut faptul că adresa de citare din ….. fusese indicată în primul ciclu procesual de către apărătorul ales, aceasta nu mai analizează faptul că în cel de-al doilea ciclu procesual apărătorul ales reziliase contractul de asistenţă juridică şi sugerase citarea sa la adresa anterior menţionată, fără însă să aibă certitudinea că acesta domicilia acolo.

Deosebit de important este însă faptul că deşi pe parcursul soluţionării cauzei în cel de-al doilea ciclu procesual, în faza apelului, Curtea de Apel Craiova deşi informată cu privire la o adresă de domiciliu din …, …., unde inculpatul … locuia, nu dispune citarea sa la locaţia respectivă, ci face doar cercetări sumare cu privire la posibilitatea ca inculpatul să locuiască sau nu acolo.

Ori, ţinând cont că dupa soluţionarea apelurilor formulate în dosarul penal nr. …….. Curtea de Apel Craiova a comunicat hotărârea la adresa de domicliul a inculpatului …. din …, …. (unde a semnat de primire sora sa care a confirmat ca inculpatul locuia acolo), coroborat cu faptul că procedura de citare la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în momentul soluţionării cererii de strămutare în dosarul penal nr. …. a fost realizată cu inculpatul …. tot la adresa din …., …, confirmă faptul că de fapt aceasta era adresa unde domicilia şi unde trebuia să fíe legal citat la momentul soluţionării apelului în dosarul de fond ……….

Astfel, s-a arătat că în mod nelegal Curtea de Apel Craiova a procedat la soluţionarea căii de atac promovată în cauză…., din moment ce inculpatul …. nu fusese legal citat şi nu avea deci cunoştinţă de termenul de judecată din 08.02.2021 (cum eronat se specifica in decizia penala contestata) şi nici de apărările sumare ce îi fuseseră făcută de către avocatul numit din oficiu.

În situaţia în care instanţa de apel l-ar fi citat legal pe inculpatul …, acesta ar fi avut posibilitatea angajării unui avocat ales ori prezentării în faţa instanţei pentru a da o declaraţie în cauză, iar instanţa de apel ar fi putut eventual aprecia asupra poziţiei sale procesuale inclusiv la momentul individualizării pedepsei aplicate acestuia (putea beneficia de eventualele circumstanţe atenuante ce ar fi condus la micşorarea sancţiunii aplicate).

S-a arătat că instanţa de apel în mod nelegal a apreciat că în cauzî nu este incidenţă cauza de încetare a procesului penal stipulata în art. 16 alin. 1 lit. f) CPP, respectiv nu a reţinut că intervenit în cauză prescripţia răspunderii penale faţă de fapta imputată prin Rechizitoriul nr. …., respingând astfel apelurile formulate şi menţinând soluţia de condamnare din primul ciclu procesual.

Astfel, a solicitat să se  constate incidenţa cauzei de incetare a procesului penal stipulat în art. 16 alin. 1 lit. f) CPP prin prisma împlinirii termenelor prescripţiei răspunderii penale prevăzute de art. 122 lit. c) raportat la art. 124 VCP la data de 06.01.2020 (acceptarea presupusei promisiuni având loc Ia 06.12.2008 - pag. 7 alin. 1 din rechizitoriu).

Faţă de acuzaţia reţinută în sarcina sa prin Rechizitoriul nr. ……., deşi în cauză intervenise prescripţia răspunderii penale, prin Dec.nr. 160/08.02.2021 a Curţii de Apel Craiova, s-a menţinut nelegal condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare în modalitatea suspendării sub supraveghere.

În cadrul rechizitoriului procurorul de caz descrie modalitatea în care a fost pretinsă o presupusă suma de bani pentru traficarea influentei în data de 5 decembrie 2008 (pag. 6), precum şi cum aşa-zisa cumpărătoare a influenţei ar fi acceptat promisiunea în data de 6 decembrie 2008 (pag. 7).

Raportat la respectivele date de 5 si 6 decembrie 2008 este evident că presupusa faptă de natură penală imputată s-a consumat odată cu acceptul dat de cumparatoarea de influenţă - 6 decembrie 2008, acesta fiind şi momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie stipulat în art. 121-122 lit. c) VCP.

Cu toate acestea Curtea de Apel Craiova greşit a apreciat că în speţa dată la 13.12.2008 este data de la care curge termenul de presecriptie, acesta fiind momentul epuizării activităţii infracţionale din speţa.

Din analiza normei penale - art. 257 VCP rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cât şi a termenelor de prescripţie aplicabile în speţă -art. 122 lit. şi art. 124 VCP. rezultă următoarea situaţie:

-  limitele de pedeapsa prevăzute în Codul penal de la 1968 pentru infracţiunea de trafic de influenţă sunt 2-10 ani inchisoare;

- termenele de prescripţie generală şi specială reglementate de legiuitor în raport de norma penală mai sus menţionata sunt prev. de art. 122 lit. c) - 8 ani, respectiv art. 124 -12 ani (legiuitorul stabilind un termen al prescripţiei speciale mai blând decât in Legea nr. 286/2009).

Având în vedere data săvârşirii şi consumării, respectiv epuizării faptei de pretindere şi acceptare a traficării influentei („este de acord cu condiţiile intelegerii") - 5/6 sau 13 decembrie 2008, este evident că termenul de prescripţie specială fusese depăşit la momentul soluţionării definitive a prezentei cauze -08.02.2021.

Contrar celor reţinute în mod nelegal în Dec.pen.nr. 160/2021 a Curţii de Apel Craiova., în cauză nu este incidenţă niciun fel de prevedere legală ori alte elemente în măsură să conducă la suspendarea termenului de prescripţie, motiv pentru care nu se poate deroga în niciun fel de la prevederile art. 124 VCP şi adaugă implicit la termenul de prescripţie speciala de 12 ani.

În acest sens, dispoziţiile art. 43 alin. 8 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 conform cărora: "pe durata stării de urgenta, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă", nu au fost incidente în speţa dedusă judecaţii din următoarele motive:

În primul rând a soliciat a se avea în vedere faptul că în legislaţia penală romana regula este prescriptibilitatea infracţiunilor, existând un număr limitat de fapte penale imprescriptiei de o gravitate deosebita. Această situaţie a generat consacrarea legislativă a celor două forme de prescripţie: generală şi specială.

Dacă prescripţia generală răspunde situaţiilor în care infracţiunea nu este descoperită în timp util, prescripţia specială vine să sancţioneze lipsa de promptitudine a organelor judiciare care având cunoştinţa despre săvârşirea unei infracţiuni, o lasă nesanctionată un termen rezonabil de timp. Organele judiciara beneficiază astfel de un timp suficient pentru a cerceta fapta care face obiectul unui proces penal, astfel incat funcţiile sancţiunilor de drept penal să fie atinse.

S-a arătat că nu este justificată sub nicio formă adăugarea la termenul de prescripţie specială a unei perioade suplimentare cum este eventuala perioadă fixată prin intermediul vreunui decret presidential. Şi asta deoarece atât scopul general al instituţiei prescripţiei răspunderii penale, dar mai ales menirea ei particulară reglementată prin prisma prescripţiei speciale, conturează concluzia că legiuitorul a avut intenţia fără dubiu de a nu lăsa să treneze raportul juridic de conflict dincolo de limitele speciale instituite în lege (art. 124 VCP si art. 155 NCP).

Ori, o opinie contrară ar permite prelungirea la nesfârşit a termenului de prescripţie specială, cu riscul de a ne abate de la regula prescriptibilitatii răspunderii penale pentru fapta dedusa judecaţii şi în mod potrivinic voinţei legiuitorului roman.

În al doilea rând, adăugarea unei perioade suplimentare de timp la termenul de prescripţie reglementat în cauză prin prisma art. 122 lit. c) rap. la art. 124 VCP prin intermediul dispoziţiilor din Decretul Preşedintelui României nr.165/2020 ar încălca şi principiul constituţional al ierarhizării normative, fiind evident neconstituţional şi nelegal ca dispoziţii dintr-o lege să fie suspendate printr-o reglementare inferioară, în cazul său prin decret, şi nu printr-o alta lege - art. 73 alin. 3 lit. h) coroborat cu art. 73 alin. 3 lit. g) rap. la art. 16 din Constituţia României.

În mod nelegal Curtea de Apel Craiova nu a reţinut îndeplinirea termenului de prescripţie considerând că:

a) prin art. 43 alin. 8 din Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României nu s-a făcut distincţia intre prescripţia generală şi cea specială a răspunderii penale şi atunci se impune suspendarea prescriptiie speciale;

A solicitat să se constatee că niciunde în cele doua decrete emise de Preşedintele României în lunile martie şi aprilie 2020 nu se face vreo menţiune cu privire la suspendarea cursului prescripţiei speciale şi nu se face nici vreo trimitere la dispoziţiile art. 128 VCP ori art. 156 NCP, fapt ce demonstrează nelegalitatea aprecierii făcute de magistraţii de la fond si apel, dar mai ales trimiterea eronata la un citat care poate fi reţinut doar în favoarea inculpaţilor.

Din moment ce „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem", a arătat că, de fapt, Preşedintele României prin omisiunea menţionării art. 128 VCP sau art. 156 NCP în cadrul celor două decrete în care s-a stipulat suspendarea termenului de prescripţie al răspunderii penale, în realitate a făcut trimitere la prescripţia generală a răspunderii penale, fiind ilogică şi nelegală optica prelungirii la nesfârşit a termenului de prescripţie specială, din moment ce legislaţia penală romană prevede că regulă prescriptibilitatea răspunderii penale.

b) prin raportarea la art. 128 alin. 1 si 3 din VCP şi cu trimitere la Decretele nr. 195/2020 si 240/2020 emise de Preşedintele României în speţa de faţă a intervenit o cauză de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii penale din moment ce dosarul penal 2380/63/2020 (în primul ciclu procesual) a fost suspendat în faza de judecată a apelului conform dispoziţiilor din decrete;

Este din nou flagrant de falsă susţinerea magistraţilor care au soluţionat cauza în rejudecare, ca în primul ciclu procesual în faza de judecată a apelului, dosarul penal … a fost suspendat conform art. 43 alin. 8 din Decretul nr. 195/2020 şi art. 64 alin. 13 din Decretul nr. 240/2020 emise de Preşedintele României, cand în realitate a existat o singură suspendare în baza Decretului nr. 240/2020 dispusă la data de 07.05.2020 (conform inscrisului de la f. 110 din dos.pen.nr. …. al Curţii de Apel Craiova).

Din moment ce prin art. 43 alin. 2 din Decretul nr. 195/2020 s-a prevăzut suspendarea de drept pe perioada stării de urgenţă a proceselor aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată ... cu excepţia „celor de la alin. 1 lit. c) apreciate ca atare de judecător sau instanţe de judecata („cauzele in care urgenta se justifica prin scopul instituirii stării de urgenţă la nivel naţional, alte acuze urgente...) ... " coroborat cu art. 43 alin. 8 din acelaşi decret ce stipulează „pe durata stării de urgenta în cauzele penale... sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă...", este evident că în faza apelului din primul ciclu procesual al dosarului …. instanţa ar fi trebuit în luna martie să dispună fie continuarea cercetării judecătoreşti, fie suspendarea în baza Decretului nr. 195/2020, fiind obligatorie în cea de-a doua variantă pronunţarea unei încheieri/rezoluţii de suspendare întemeiata pe decret.

În cauza dedusă judecaţii. Curtea de Apel Craiova a dispus la data de 25.03.2020 (in timpul stării de urgentat preschimbarea termenului de judecata pentru data de 07.05.2020 si continuarea cercetării judecătoreşti, conform Ordinului de servici nr. 2 din 11.03.2020 si Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.191 din 10.03.2020 (în care nu se menţionează absolut nimic despre starea de urgenţă ori Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României).

 Astfel, în niciun moment prevederile Decretului nr. 195/2020 nu au fost incidente în prezenta cauză, iar cursul prescripţiei speciala a răspunderii penale nu a fost suspendata la 16.03.2020. Dimpotrivă, preschimbarea termenului de judecata de la 25.03.2020 l a 07.05.2020 probează indubitabil nelegalitatea şi eroarea flagrantă în care s-au aflat magistraţii cand au respins cererea de constatare a încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului aferent prescripţiei speciale a răspunderii penale.

c) dispoziţiile art. 124 VCP sunt incidente doar dacă termenului de prescripţie prev. în art. 122 alin. 1 lit. c) VCP (8 ani), la care se adaugă jumătate din durata acestuia (4 ani), i se reţine suplimentar şi perioada suspendării judecaţii pe perioada stării de urgenţă - 60 de zile;

Chiar şi dacă s-ar da concurs logicii juridice expuse în Dec.pen.nr. 160/2021 a Curţii de Apel Craiova cu privire la prelungirea termenului prescripiţiei speciale cu un număr suplimentar de zile instituite în stare de urgenţă de către Decretele nr. 195/2020 si 240/2020, luând în considerare cele dispuse de către completul de apel în primul ciclu procesual este evident că doar dispoziţiile Decretului nr. 240/2020 au fost incidente în prezenta cauză şi au fost de altfel şi aplicate de către Curtea de Apel Craiova în dosarul …...

Astfel, conform art. 64 alin. 5 din Decretul nr. 240/2020 s-a prevăzut suspendarea de drept pe perioada stării de urgenţă a proceselor aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată ... cu excepţia.....a altor cauze urgente apreciate ca atare de către judecător sau instanţa de judecată ... " coroborat cu art. 64 alin. 13 din acelaşi decret ce stipulează „pe durata stării de urgenţă în cauzele penale ... sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă. Suspendarea operează de drept, fară a fi necesară emiterea unei ordonanţe sau a unei incheieri în acest scop", ceea ce face evident că doar din data de 14.04.2020 au fost incidente dispoziţiile decretului cu privire la prescripţia răspunderii penale.

De altfel se impune să se constate că în speţă Curtea de Apel Craiova dispune suspendarea cauzei în baza Decretului nr. 240/2020 al Preşedintelui României la termenul din 07.05.2020  până la momentul respectiv cauza şi implicit instituţia prescripţiei răspunderii penale nefiind suspendate de către instanţa de judecata.

Mergând pe prevederile stipulate în art. 64 alin. 13 teza finală, este evident ca suspendarea prescripţiei răspunderii penale a operat de drept din data în care Decretul nr. 240/2020 a fost publicat în Monitorul Oficial al României - 14.04.2020.

Simpla comparare a dispoziţiilor art. 43 alin. 8 din Decretul nr. 195/2020 şi a art. 64 alin. 13 din Decretul nr. 240/2020 probează fără putinţa de tăgadă faptul că în primul decret nu era stipulată suspendarea de drept a prescripţiei răspunderii penale, fiind necesară în măsura în care instanţa de judecată dorea să suspende cercetarea judecătorească să pronunţe o incheiere ori o rezoluţie penală (fapt infirmat de inscrisurile existente la dosarul cauzei la f. 92 dig dosarul nr. …… al Curţii de Apel Craiova).

d) termenul prescripţiei speciale al răspunderii penale aplicabil prezentei speţe este de 12 ani si 60 de zile.

În măsura în care se va aprecia că în speţa dedusă judecaţii prescripţia specială a răspunderii penale aferente şi a celorlalţi inculati pentru faptele imputate s-a prelungit cu o perioada suplimentară faţă de termenul de 12 ani stipulat de art. 124 VCP, se impune  prelungirea acestei durate doar cu 30 de zile, aferentă perioadei 14.04-14.05.2020 cât Decretul nr. 240/2020 a fost în vigoare.

În concluzie, raportat la data săvârşirii faptelor imputate 5/6 ori 13 decembrie 2008, adăugând celei 30 de zile la termenul de 12 ani aferent prescripţie speciale a răspunderii penale pentru faptele deduse judecaţii,  a solicitat să se constate că în data de 5/6 ori 13 ianuarie 2021 a intervenit prescripţia răspunderii penale şi se impune ca în temeiul art. 16 alin. 1 lit. fl CPP să se dispună încetarea procesului penal.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 552 din 28.12.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. ………a fost  admisă în parte cererea formulată de inculpatul …, prin apărător ales, avocat …….. –…., doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului ...prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul ……, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost interzisă inculpatului …….., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost  suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului ...pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, termen calculat potrivit articolului 82 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

A fost atrasă atenţia inculpatului ...asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

II) A fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul ………, prin apărător ales, avocat ………., doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului …. prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul ……, zis „….”, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, au fost interzise inculpatului……., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului …….pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, termen calculat potrivit art. 82 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

A fost atrasă atenţia inculpatului ……… asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

III) A fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul …… (fost ….) ………., doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului … (fost …) …… prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de articolul 48 din Codul penal raportat la art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea numărul 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost  condamnat inculpatul ….( ….) ………, zis „……”, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost interzisă inculpatului ……. (fost ….) ……, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 pe durata executării pedepsei principale.

IV) A fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul ……., prin apărător ales, avocat …, doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului Sandu Marian prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul …….., zis „….”, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art.97 alin.1 din Codul penal,  s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului …. prin sentinţa penală nr. 462 pronunţată la data de 29.06.2015 de Tribunalul Dolj – Secţia Penală în dosarul nr. …….., definitivă prin decizia penală nr.187 pronunţată la data de 10.02.2016 de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi în temeiul art. 97 alin. 1 din Codul penal, au fost contopite potrivit prevederilor art. 39 alin. 1 lit. b) din Codul penal, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 462 pronunţată la data de 29.06.2015 de Tribunalul Dolj – Secţia Penală în dosarul nr……, definitivă prin decizia penală nr. 187 pronunţată la data de 10.02.2016 de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar şi a aplicat inculpatului ……….pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni, respectiv pedeapsa cea mai grea de (doi) ani închisoare, la care s-au adăugat 4 (patru) luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa cu închisoarea de 1 (un) an.

În temeiul art. 91 din Codul penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată inculpatului ………. pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani care se va calcula, conform articolului 97 alin. 2 din Codul penal, de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 462 pronunţată la data de 29.06.2015 de Tribunalul Dolj – Secţia Penală în dosarul nr. …., definitivă prin decizia penală nr. 187 pronunţată la data de 10.02.2016 de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar.

În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal, a fost obligat inculpatul ….. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) din Codul penal, i s-a impus inculpatului ……. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul …….a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul  instituţiilor stabilite de Primăria municipiului …….., pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

A fost atrasă atenţia inculpatului …. asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal.

S-a constatat împlinit termenul de supraveghere.

V) În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului …. (fost …) …. prin actul de sesizare a instanţei de judecată, astfel:

- din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de articolul 48 din Codul penal raportat la art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea numărul 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008) şi

- din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea numărul 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 indice 1 din Legea numărul 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 257 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul …. (fost ….) …. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

În temeiul art. 26 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 raportat la art. 6 indice 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul… (fost …) …. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 33 lit. a) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 şi în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, au fost contopite pedepsele de 2 (doi) ani închisoare aplicate, inculpatul … (fost…) …,  executând pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost interzisă inculpatului … (fost …) …, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 81 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului … (fost…) … pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, termen calculat potrivit articolului 82 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

A fost atrasă atenţia inculpatului … (fost…) … asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante a închisorii.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante a închisorii.

VI) În temeiul art. 5 din Codul penal şi în temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei … (în prezent…) … prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6 indice 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008).

În temeiul art. 6 indice 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare la data de 01 decembrie 2008), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnată inculpata ……. (ÎN PREZENT …) …. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost interzisă inculpatei … (în prezent ….) …., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatei …. (în prezent….) …. pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, termen calculat potrivit articolului 82 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

A fost atrasă atenţia inculpatei …. (în prezent …)…. asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

A fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial …, judeţul …, privind aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- inculpatul ...la plata sumei de 466 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (100 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

- inculpatul …. (fost ….) …. la plata sumei de 466 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (100 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

- inculpatul …. la plata sumei de 466 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (100 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

- inculpatul … (fost ….) …. la plata sumei de 466 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (100 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

- inculpatul ….la plata sumei de 416 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (50 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

- inculpata …. (în prezent ….) …. la plata sumei de 416 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (166 lei), al procedurii de cameră preliminară (50 lei) şi al judecăţii în primă instanţă în cel de al doilea ciclu procesual (200 lei).

În temeiul art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoar, sub aspectul admisibilităţii în principiu, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.

În prezenta cauză, se constată că a fost promovată contestaţia în anulare, întemeiată pe prevederilor art. 426 lit. a  şi b C.pr.pen..

 Art. 426  Cod procedură penală prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 426  Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea  motivului pe care se sprijină contestaţia în anulare, dintre cele prevăzute în art. 426 Cod procedură penală, precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

In speta,contestatorul a indicat doar formal mai multe cazuri de contestatie in anulare,respectiv cele prev de art . 426 lit. a, b C.pr.pen

Conform art. 426 lit. a) Cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate”.

Raportând acest caz de contestaţie în anulare la dispoziţiile din Titlul VI, Cap. I privitor la citarea şi comunicarea actelor procedurale, art. 257-264 Cod procedură penală, cu referire la art.  281 – 282  din acelaşi cod, se constată că participarea părţilor la judecata în primă instanţă sau în căile de atac constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare şi este garantată, printre altele, şi de principiul contradictorialităţii procesului penal.

Drept urmare, când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind asigurarea participării părţilor la judecată, intervine o nulitate relativă care, dacă priveşte judecarea în apel a cauzei penale, poate atrage anularea hotărârii definitive.

Însă, nulitatea relativă decurgând din neîndeplinirea procedurii de citare operează exclusiv în interesul părţii în raport de care judecata s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale şi, drept urmare, acesteia i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual.

Numai partea nelegal citata care a lipsit de la judecarea apelului poate sa invoce acest caz de contestatie în anulare ,nefiind posibil ca altă parte ,legal citata sau prezenta la judeacarea apelului sa exercite calea extraordinara de atac pe acest motiv.

În consecinta,contestatorul ...nu poate exercita contestatia în anulare pe motivul că procedura de citare cu un alt inculpat -…, nu a fost legal îndeplinită.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 lit b  Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare,, când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Contestatorul a sustinut că în mod nelegal,instanta de apel,cand a solutionat cauza,a apreciat ca nu este incidenta prescriptia si nu a dispus încetarea procesului penal.

Cazul de contestatie în anulare ,prevazut de art 426 lit b Cpp, presupune o eroare procedurala a instantei de a se pronunta cu privire la o cauza de încetare a procesului penal prevazut de art 16 alin 1 lit e)-h),j) Cpp, pentru care existau probe în cauza ,si nu o eroare de judecata ,deoarece rolulul acestui caz de anulare nu este acela de a înlatura gresita interpretare si aplicare a legii în ipoteza în care instanta a dezbatut si analizat incidenta cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărarii ce a intrat în puterea lucrului judecat. Or, în cauză, instanţa de apel a constatat că nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale cu privire la cei şase inculpaţi, nefiind împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale de 12 ani (la care se adiționează și cele 60 de zile în care termenul de prescripție specială de 12 ani a fost suspendat potrivit celor două decrete emise de Președintele României), termen care a început să curgă la data de 13.12.2008.

În consecinta ,instanta de apel s-a pronuntat asupra prescriptiei, în mod definitiv,fiind o chestiune intrată în autoritatea de lucru judecat ,care nu poate fi invocataca ca motiv de admitere a contestatiei în anulare formulată în fata unui alt complet de la aceeasi instanta, întrucat ,,simpla posibilitate de a exista doua puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare,,(Mitrea c.României).

Pentru aceste considerente, se va respinge contestaţia în anulare formulată de către inculpatul ….,  împotriva decizie penale numărul 160 din data de 08 februarie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul …, ca inadmisibilă.

În temeiul art.272 alin.2 c.p.p., va fi obligat contestatorul la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de către inculpatul …., fiul lui …. şi …., născut la data de …. în municipiul …., judeţul…., domiciliat în municipiul …., strada …. nr. …, judeţul …, C.N.P.: ……… împotriva decizie penale numărul 160 din data de 08 februarie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul …….., ca inadmisibilă.

Obligă pe contestator la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată  în şedinţa publică de la 05 octombrie 2021.

Domenii speta

Spete similare