Infracțiunea prevazuta de de art 185 alin 1 din legea 254/2013 Cumulul raspunderii penale cu raspunderea disciplinara a persoanelor aflate in stare de detinere.

1.Fapta inculpatului de  a introduce  , cu intenție, un telefon mobil având acumulator si cartela SIM, in Penitenciar, prin depozitarea acestuia in compartimentul  inferior( dublura)  al unei sacose roșii, bunul fiind găsit  de către agenții de penitenciar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 185 alin 1  din legea 254/2013.

2. Nu este incompatibil cumulul răspunderii administrative (disciplinare) cu răspun¬derea penală pentru aceeași faptă,  fiind însă necesar ca sancțiunea administrativă să nu aibă natura unei veritabile sancțiuni penale în urma unei proceduri în care a fost formulată o acuzație penală în sens european.

Aplicând aceste criterii, se  constata ca norma prevăzută in art. 82 alin 1 lit. j din legea 254/2013  interzice si sancționează  disciplinar  atat fapta de a introduce un telefon mobil in mod ilegal intr-un loc de detenție, cat si alte  acțiuni materiale constând in - procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea; Destinatarii prevederii legale sunt numai persoanele  condamnate, deci o categorie de persoane clar delimitata;  fapta prevăzută in art. 82 alin 1 lit. j din legea 254/2013  este  consacrata  la nivel legislativ ca fiind abatere disciplinara, al cărei scop este de a conferi securitate locului de detenție, de a preîntâmpina orice acțiune perturbatoare din partea deținuților; persoana inculpatului a fost sancționata cu  suspendarea dreptului de a primi  vizite pe o perioada de  trei luni, sancțiune care nu îmbracă nivelul de severitate specific unei sancțiuni penale, ci echivalează cu restricționarea temporara a exercițiului unui drept specific persoanelor condamnate la pedepse  privative de liberate.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței penale nr. 1785 pronunţate la data de 23 iulie 2020, de Judecătoria Craiova în dosarul nr…..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul…, prin videoconferinţă, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Arad, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat …, cu delegație pentru asistenta judiciară obligatorie existentă la dosarul cauzei şi martorul ….

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:

-s-au primit la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate de la Penitenciarul Arad

-s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate de la Judecătoria Craiova

În temeiul dispoziţiilor art. 381 C.p.p., instanţa procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului…, declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 382 C.p.p., după ce a fost acordată posibilitatea reprezentantului Ministerului Public şi apărătorului prezent de a-i adresa întrebări.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de Parchet şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, pe care o apreciază ca fiind greşită raportat la soluţia de achitare a inculpatului.

Evaluând probatoriul administrat în cauză, în mod greşit instanţa de fond a conchis că nu există suficiente probe de vinovăţie în ceea ce îl priveşte pe inculpat, reţinând că acesta nu ar fi avut cunoştinţă de existenţa telefonului mobil descoperit într-una din genţile supuse controlului la intrarea în Penitenciarul Pelendava.

Apreciază că instanţa a ignorat total declaraţiile martorilor audiaţi în mod nemijlocit în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi ale căror declaraţii au fost readministrate în faza de apel, martori care au arătat că la momentul efectuării controlului asupra bagajelor care aparţineau inculpatului, într-una din cele 3 genţi se afla o altă geantă, de culoare roşie, în care a fost descoperit telefonul mobil. Rezultă în mod clar din declaraţiile martorilor că la momentul descoperirii telefonului mobil erau controlate bagajele care aparţineau inculpatului.

La acel moment, inculpatul nu a contestat faptul că respectiva sacoşă i-ar aparţine, dimpotrivă, motivul pentru care a refuzat să deschidă  geanta a fost acela că i s-ar deteriora sacoşa respectivă, motiv pentru care a fost chemat să participe la această procedură directorul penitenciarului, martorul…. De altfel, acest martor a arătat, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, pe care şi-a menţinut-o ulterior, că inculpatul i-a spus, la două zile  după acest eveniment, faptul că aflase că la intrarea în Penitenciarul Pelendava controlul nu mai este atât de strict şi de aceea a încercat să introducă acel telefon mobil în interiorul penitenciarului.

De asemenea, martorul …a afirmat că inculpatul i-a spus că avea cunoştinţă despre existenţa telefonului mobil în acea geantă roşie. De altfel, şi conduita inculpatului este de natură să susţină faptul că acesta nu declară adevărul în momentul în care arată că nu avea cunoştinţă despre existenţa telefonului mobil şi că nu ar fi încercat să-l introducă în incinta penitenciarului.

În condiţiile în care în prima declaraţie pe care a dat-o în faţa comisiei de disciplină nu a contestat faptul că geanta nu s-ar fi aflat asupra sa la momentul la care s-a efectuat controlul bagajelor, dar a susţinut că i-a fost înmânată de un alt deţinut de la Penitenciarul Timişoara.

În declaraţia dată în calitate de suspect în faza de urmărire penală a arătat că respectiva geantă i-a fost adăugată probabil de un alt deţinut. În declaraţia dată în faţa instanţei de fond a arătat că nu mai ştie ce este cu geanta respectivă şi aceasta se afla deja la punctul de control la momentul la care a sosit el, fiind plasată în acel loc de agenţii de penitenciar care efectuau controlul.

Pe cale de consecinţă, apare ca fiind evident faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în condiţiile în care în primele declaraţii nu a contestat faptul că această geantă s-a aflat asupra lui la momentul efectuării controlului, apreciind reprezentantul Ministerului Public că trebuia evaluată şi această atitudine a inculpatului.

Prin urmare, solicită să se ţină seama de faptul că probatoriul administrat în cauză este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi, în consecinţă, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 185 alin.1 din Lg. 254/2013, cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 41 alin.1 C.p., în condiţiile în care fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în timpul executării unei pedepse constând în închisoare pentru 30 ani aplicată inculpatului şi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin.1 C.p., respectiv la pedeapsa ce se va aplica în prezenta cauză să se dispună adăugarea restului rămas neexecutat la momentul săvârşirii faptei, respectiv 3544 zile.

Avocat …pentru inculpatul…, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului formulat de Parchet ca nefondat şi de menţinere a sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Aspectele esentiale în cauză sunt probele existente la dosar şi nu anumite bănuieli sau suspiciuni că un deţinut ar putea să introducă în penitenciar un telefon mobil sau alt fel de bunuri. Apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond că la dosarul cauzei nu există probe esenţiale, simpla atitudine oscilantă a inculpatului nu reprezintă în sine o probă. Au fost martori care au declarat că inculpatul a râs în momentul în care a fost descoperit acel telefon mobil, dar arată că nici aceasta nu poate fi considerată o probă.

Potrivit dispoziţiilor legale, se dispune condamnarea unui inculpat dacă există probe certe, care stabilesc, dincolo de orice dubiu, că a săvârşit cu vinovăţie fapta dedusă judecăţii. În cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul, cu intenţie, a introdus acel bun în penitenciar. Elementele constitutive ale infracţiunii sunt de introducere în locul de detenţie a unor bunuri interzise dar trebuie să se verifice dacă rezultă din probe  că această acţiune s-a realizat.

 Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu există nicio probă din care să rezulte că a introdus în penitenciar acel telefon mobil pentru că, în momentul transferului de la un penitenciar la altul, inculpatul a fost controlat, s-a verificat fiecare bun şi s-a întocmit un proces-verbal cu bunurile care existau în acele sacoşe.

Pe cale de consecinţă, solicită să se ţină seama de faptul că inculpatul a plecat în regulă de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, cu bagajele controlate, verificate şi sigilate, existând documentaţie că inculpatul a predat aceste bunuri în regulă, fără să aibă obiecte interzise. La Penitenciarul Pelendava s-a constatat că are un bun interzis dar arată că nu se poate trage concluzia certă că acest bun a fost introdus de către inculpat în condiţiile în care nu există nicio probă în acest sens.

Pe de altă parte, solicită să se ţină seama de împrejurarea că martorii audiaţi în cauză sunt agenţi de penitenciar, făcând parte din autoritatea care îl deţine pe inculpat şi nu se poate dispune condamnarea acestuia doar în baza declaraţiilor agenţilor de penitenciar, fără să existe şi alte declaraţii. Din acest punct de vedere, apreciază că i-ar fi grav afectată prezumţia de nevinovăţie.

Concluzionând, solicită să se ţină seama de faptul că există documente de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin care atestă că a plecat cu bagajele în regulă şi în tot acest interval de timp nu a avut acces la bagaje, neaflându-se în custodia sa.

Inculpatul…, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Totodată, arată că geanta roşie era sigilată, directorul penitenciarului fiind cel care a procedat la desigilarea acesteia.

Dezbaterile fiind încheiate;

 C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele: 

Prin sentința penală nr. 1785 din data de 23 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr…., în temeiul art. 396 al. 1 şi 5 rap. la art. 17 al. 2 şi art. 16 al. 1 lit. c C. Pr. Pen. a fost achitat inculpatul …pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool, faptă prev. și ped. de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013., cu aplic. art. 41 al. 1 şi art. 43 al. 1 C. Pen.

În temeiul art. 20 al. 1 din Legea 254/2013 rap. la art. 112 al. 1 lit. f C. Pr. Pen. s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca Samsung Galaxy model SMA300FU cu serie IMEI…, de culoare negru, în stare de funcţionare, cu acumulator şi card sim Orange cu seria…, fără card de memorie, bunuri ce se află în prezent depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova conform dovezii seria H nr. 0287418.

În temeiul art. 275 al. 3 C. Pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului; în temeiul art. 275 al. 6 C. Pr. Pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 627 lei, aferent fazei de camerei preliminară, şi în cuantum de 868 lei aferent fazei de judecată, a rămas în sarcina statului.

 Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul cu nr. …al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a fost trimis în judecată - în stare de detenţie - inculpatul … pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool, faptă prev. și ped. de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013.

Prin încheierea din data de 01.11.2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a respins cererile şi excepţiile formulate de către inculpatul …, ca neîntemeiate, în baza art. 346 C. proc. pen. constatând legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul…, prin care a fost trimis în judecată în stare de detenţie inculpatul … pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool, faptă prev. și ped. de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013,

Analizând mijloacele de probă administrate, în raport de dispoziţiile art. 396 al. 5 C. Pr. Pen., raportat la art. 16 al. 1 lit. c, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la data de 03.10.2018, inculpatul … a fost transferat de la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin la Penitenciarul Craiova - Pelendava. La transferul deținuților între unitățile subordonate A.N.P., aceștia au dreptul să aibă bagaje. Potrivit înscrisurilor înaintate de către Penitenciarul Drobeta Turnu - Severin, inculpatul … avea asupra acestuia trei bagaje.

La data de 03.10.2018, în jurul orei 15:00, la punctul de primire deţinuţi din cadrul Penitenciarului Craiova - Pelendava, martorii … şi …, în calitate de agenţi de penitenciar, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu la punctul de primire al deţinuţilor sosiţi prin transfer de la alte unităţi subordonate A.N.P., au efectuat controlul corporal al deţinuţilor nou sosiţi şi al genţilor și bunurilor aparţinând acestora.

La efectuarea controlului asupra celor trei genți aparținând inculpatului…, acesta a manifestat o atitudine necorespunzătoare, refuzând controlul uneia dintre genți, motiv pentru care a fost chemat comisarul șef de penitenciar, martorul ….

 Cu această ocazie, martorul .. a rupt sigiliile uneia dintre cele 3 genţi, iar în interiorul acesteia a fost găsită o altă geantă, de culoare roșie, și s-a descoperit în dublura de pe fundul acesteia, un telefon mobil marca Samsung Galaxy model SMA300FU cu serie IMEI…, de culoare negru, în stare de funcţionare, cu acumulator şi card sim Orange cu seria …, fără card de memorie, bunuri ce se află în prezent depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova conform dovezii seria….

Analizând probele administrate în dosar, instanţa de fond a apreciat că nu există în cauză probe certe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 185 al. 1 din Legea 254/2013, instanţa de fond a constatat că este necesar ca, din probele administrate în cauză, să se facă dovada introducerii telefonului mobil marca Samsung Galaxy model SMA300FU cu serie IMEI … de culoare negru, în stare de funcţionare, cu acumulator şi card sim Orange cu seria…, fără card de memorie, în Penitenciarul Craiova – Pelendava, de către inculpatul….

Instanţa de fond a reținut că, într-adevăr, episodul privind descoperirea genţii roşii şi a telefonului este unul real, însă nu a rezultat din declaraţiile martorilor şi nici din celelalte probe, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul …l-ar fi introdus.

S-a apreciat că există vădite contradicţii între declaraţiile martorilor şi cele reţinute cu ocazia cercetării disciplinare, chiar şi în privinţa modalităţii şi locului în care telefonul a fost descoperit. Astfel, în timp ce prin actul de sesizare s-a reţinut ca telefonul mobil a fost identificat într-una dintre cele trei genţi ale inculpatului, respectiv într-o geantă roşie, martorii audiaţi nemijlocit în faţa instanţei de fond au declarat că această geantă roşie, în care s-a găsit telefonul, era o a patra geantă, pe care inculpatul ar fi scos-o dintr-una din cele trei.

Referitor la declaraţiile date de către deţinutul…, cu ocazia cercetării disciplinare, dar şi declaraţiile date în cauză în calitate de suspect şi de inculpat, instanţa de fond a constatat că acesta a făcut afirmaţii contradictorii, arătând iniţial că geanta respectivă i-a fost dată de un deţinut de la …în curtea PMT … (Centrul de Detenţie …), pentru ca ulterior să revină şi să afirme că a auzit că geanta aparţinea unui alt deţinut, apoi că nu a cunoscut faptul că, în geanta respectivă, se afla şi un telefon mobil. În final, în faţa instanţei de fond, inculpatul a declarat că nu ştia nimic despre geanta roşie în care a fost găsit telefonul mobil şi că aceasta se afla deja la punctul de primire deţinuţi, fără a avea bon.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instaţa de fond a apreciat că nu s-a putut stabili cu certitudine şi dincolo de orice dubiu rezonabil contextul în care telefonul mobil ce face obiectul cauzei a fost găsit şi cu atât mai mult nu a putut stabil că inculpatul … l-ar fi introdus. S-a arătat că există posibilitatea ca inculpatul să fi avut asupra sa telefonul mobil încă de la plecare din Penitenciarul Dr. Tr. Severin, însă cât timp nu s-a dovedit acest aspect şi din moment ce nu s-a constatat că ar fi existat un viciu în ceea ce priveşte procedura de verificare a bagajelor inculpatului la plecare, instanţa de fond nu a putut face decât o apreciere în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel – în termenul prevăzut de lege –  Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la data de 25 august 2020 (filele 4 – 8), apreciind că sentința instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât nu se impunea achitarea inculpatului …pentru infracţiunea dedusă judecăţii, având în vedere materialul probator administrat în cauză, care confirmă săvârşirea faptei în forma de vinovăţie cerută de lege.

Ministerul Public a susținut că, în cauză, s-a făcut o interpretare greşită a probelor atâta vreme cât, din depoziţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, a reieșit comportamentul total schimbat al inculpatului … în momentul în care s-a procedat la efectuarea controlului asupra ultimei genţi, în care se afla ascuns telefonul mobil.

Atitudinea oscilantă a inculpatului reflectă vinovăţia sa în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, pentru că, în situaţia în care nu ar fi avut cunoştinţă despre existenţa telefonului mobil, atitudinea sa procesuală ar fi fost una constantă pe tot parcursul procesului penal.

Mai mult decât atât, dacă telefonul mobil nu s-ar fi aflat în geanta roșie, existentă în cea de-a treia geantă cu care a intrat în Penitenciar, atitudinea inculpatului la momentul controlului ar fi trebuit să fie aceeași cu cea de la momentul controlului efectuat la primele două genți, ceea ce denotă faptul că refuzul de a se supune controlului a fost determinat tocmai de faptul că avea cunoștință despre existenta telefonului mobil.

Față de aspectele prezentate mai sus, parchetul a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul se face vinovat de infracțiunea dedusă judecății și se impunea condamnarea acestuia pentru fapta comisă şi nu achitarea.

În cursul cercetării judecătorești în apel a fost audiat inculpatul …, conform art. 420 alin. 4 C.p.p., a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 28. In temeiul  art 421 pct 2 lit a teza finala  Cpp au fost reaudiati martorii audiați in cursul urmăririi penale si al judecații in prima instanța.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel constată următoarele:

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal – înscrisuri, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului - conform art. 103 C.p.p., se constată  îndeplinite condițiile prev.de art. 396 alin. 2 C.p.p. pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului …  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 185 alin 1 din legea 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin1 Cp si art. 43 alin. 1 Cp.

Contrar  susținerii primei instanțe de judecata,  ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal releva dincolo de orice îndoiala rezonabila comiterea de către inculpatul … a infracțiunii prevăzute de art. 185 alin 1 din legea 254/2013, constând in introducerea in locul de detenție a unui telefon, contrar dispozițiilor legale.

Conținutul declarațiilor martorilor audiați succesiv in toate fazele si etapele procesuale se caracterizează prin  coerenta, constanta  si  fiabilitate in ceea ce privește  fapta comisa de inculpatul trimis in judecata de a introduce un telefon mobil  intr-un loc de detenție, prin ascunderea intr-o sacoșa mai mica, de culoare roșie, care la randu-i era depozitata intr-o alta sacoșa  mare, de transport, aparținând  inculpatului deținut ….

Prima instanța a dat o interpretare situației de fapt vădit contrara celei rezultate din coroborarea probelor administrate, neexistând niciun dubiu  in ceea ce privește  subiectul activ al infracțiunii de introducere a unui telefon mobil in locul de detenție, in persoana  inculpatului, persoana privata de libertate aflata in procedura de transfer de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin , către Penitenciarul Pelendava, Craiova.

Conținutul informativ al tuturor probelor administrate a condus in mod indubitabil spre concluzia vinovăției inculpatului, declarațiile martorilor audiați in mod succesiv fiind constante si fluente, neexistând retractări ale mărturiilor ori schimbări nejustificate de atitudini procesuale.

Analizând înscrisurile întocmite in momentul introducerii persoanei in penitenciar,  constând in bonul de primire seria … nr. /03.10.2018, ora 06:50, la momentul plecării din Penitenciarul Dr. Tr. Severin, inculpatul …figura cu mai multe obiecte personale, printre care nu se regăsea si un telefon mobil, însă  la sosire in noul loc de detenție, acesta a fost găsit  in sacoșa mai mica a inculpatului, depozitata in alta mai mare, care la randu-i era sigilata;  nu exista nicio  proba certa si obiectiva care sa  indice alta posibilitate de introducere a telefonului mobil, decât de însuși inculpatul, întrucât a avut acces la  aceste bunuri si sacose de transport, anterior  sigilate din Penitenciarul Drobeta Turnu Severin,  a ascuns telefonul in acea sacoșa, care a fost găsit prin vigilenta ridicata a  organelor de control din locul de detenție  in care a sosit.

Susținerea primei instanțe de judecata conform căreia există posibilitatea ca un alt deținut să fi introdus telefonul la intrarea în Penitenciarul Craiova – Pelendava şi să îl fi înmânat inculpatului … într-un moment de neatenție al agenților supraveghetori reprezintă o speculație lipsita de suport probator, cum de altfel se si arata in final in hotărârea apelata.

Din declarațiile martorilor…, …, … şi …, rezulta in mod clar ca la momentul controlului efectuat asupra bagajelor deținutului …, în punctul de primire deținuți al Penitenciarului Pelendava, la data de 03.08.2018, pe fundul unei genţi de culoare roşie, în dublură, a fost identificat telefonul mobil ce face obiectul cauzei.

Martorii …, …  si … au precizat că, la momentul sosirii de la Penitenciarul Dr. Tr. Severin, inculpatul a intrat cu 3 genţi sigilate, iar din interiorul uneia a mai scos încă o geantă de culoare roșie,  care, prezentând suspiciuni de modificare, a fost tăiata și de acolo a fost scos telefonul mobil. Este  evident, astfel, ca geanta roșie in care s-a găsit telefonul ii aparținea inculpatului, dat fiind locul de depozitare, si anume intr-o alta geanta mai mare aparținând tot inculpatului, sigilata pe parcursul drumului de la Drobeta Turnu Severin la Craiova. Martorii au precizat ca  inculpatul nu a reacționat in niciun  fel, ci a ras, rezultând astfel ca acuzatul  nu a tăgăduit in mod neechivoc deținerea, apartenenta telefonului sau a sacoșei in care a fost găsit.

Împrejurarea ca martorul …, de la penitenciarul de la care a plecat deținutul l-a percheziționat inclusiv corporal și nu a observat nimic suspect nu este de natura a înlătura  existenta faptei, atât timp cat la intrare in noul penitenciar de sosire, intr-o geanta a inculpatului( mai mica si depozitata in alta sacoșa mai mare, de transport) a fost găsit un telefon mobil; carentele la percheziția  bunurilor inculpatului din momentul plecării dintr-un loc de detenție nu înlătura vinovăția inculpatului, persoana privata de libertate, care a ascuns un telefon mobil intr-un compartiment secret si cusut al unei genți, depozitata in alta geanta. Inculpatul a mizat chiar pe modalitatea de control executat  asupra genților, respectiv doar cele trei mari erau sigilate si a reușit sa înfrângă vigilenta organelor de control, însă  nu poate fi exonerat de răspundere  pentru  fapta de a introduce bunul interzis in interiorul locului de detenție, atâta timp cat diligentele organelor de control din locul de detenție in care a sosit au fost  eficiente, conducând la depistarea telefonului mobil. 

Modul in care a fost construit compartimentul in care a fost depozitat telefonul indica intenția evidenta de fraudare a sistemului de siguranța la intrarea intr-un loc de detenție: sacoșa cea mica, de culoare roșie, in care s-a găsit telefonul, era modificata in scopul asigurării depozitarii si  transportului bunului interzis  si ii aparținea inculpatului, ceea ce este de natura a stabili o  conexiune  materiala certa  intre deținătorul  sacoșei si autorul modificării, întrucât  nu exista nicio alta  proba  care sa indice o alta persoana cu acces la  bunurile inculpatului.

Declarațiile inculpatului se caracterizează prin incoerenta,  lipsa de sinceritate si  invocarea unor date contrare  realității juridice astfel cum este reflectata prin probele administrate: in cursul urmăririi penale a formulat declarații succesive contradictorii, tăgăduind apartenenta sacoșei despre care a susținut ca i-a fost predata de un deținut de  la Penitenciarul Timișoara, după care a  confirmat  apartenenta  bagajului, dar  a invocat  găsirea telefonului intr-un bagaj care nu ii aparținea lui, ci i-a fost atribuita; in fata  primei instanțe de judecata a susținut ca a observat  cum martorul …a desfăcut sacoșa si a scos un telefon mobil,  sacoșa pe care  a observat-o ca având culoare roșie, nu avea bon aplicat  si despre care nu știa nimic; nu se mai aflau alte persoane prezente  întrucât martorul le-a solicitat sa  părăsească încăperea si i-a promis personal inculpatului ca  nu va păți nimic; in cursul cercetării judecătorești in apel inculpatul a precizat ca avea trei bagaje, însă geanta roșie in care a fost găsit telefonul nu ii aparținea,  de fapt nici nu a văzut un telefon scos din geanta, ci numai materiale textile.

Poziția procesuala a inculpatului, sub aspectul faptelor si evenimentelor  susținute, este infirmata prin  raportare la toate declarațiile  formulate de martorii audiați, întrucât  exista o concordanta deplina sub aspectul conținutului si  succesiunii  faptelor derulate: in data de 03.10.2018 inculpatului i s-a solicitat sa deschidă si sacoșa mai mica roșie, depozitata in alta mai mare, de transport, a refuzat, a fost chemat martorul…, comisar- șef al locului de detenție, care a procedat la deschiderea sacoșei si înlăturarea compartimentului ascuns, aflat in partea inferioara a acesteia, găsindu-se telefonul mobil. Prezenți au fost si ceilalți martori, audiați in prezenta cauza penala,  contrar susținerilor acuzatului, astfel ca declarațiile acestor martori au valoare juridica de probe directe si imediate,  respectiv elemente de fapt izvorâte din sursa originara, care  pot contribui in mod  individual la stabilirea existentei faptei si a vinovăției inculpatului, fără ajutorul altor elemente probatorii. Astfel, au mai fost prezenți martorii: …- care a indicat si alte persoane prezente, tot el fiind si cel care l-a întrebat pe inculpat despre geanta roșie in care se afla telefonul mobil ascuns, iar inculpatul a confirmat ca ii aparține; …  care a observat cum inculpatul a scos o geanta roșie dintr-una mai mare, i s-a solicitat sa o deschidă,  iar fata  de refuzul acestuia, s-a solicitat intervenția  comisarului -șef, care a  găsit un telefon mobil  in compartimentul ascuns situat in partea inferioara a genții roșii; …,  care era o alta persoana privata de libertate ce ajuta  organele de control  din locul de detenție  la desigilarea  bagajelor.

Calitatea martorilor …, …, … de organe cu atribuții de control  la locul de detenție unde  inculpatul a introdus un telefon mobil nu  creează de plano o prezumție de subiectivitate  a depozițiilor formulate,  întrucât acești martori nu au niciun interes procesual sau de alta natura in cauza,  nu au exercitat atribuții de  urmărire penala in prezenta cauza penala, ci rolul exercitat a fost de a constata o fapta penala comisa de o persoana privata de libertate.

 Conform art. 114 alin 1 Cpp,  poate fi audiata  in calitate de martor  orice persoana care are cunoștința despre  fapte sau împrejurări de fapt  care constituie proba in procesul penal; noțiunea de proba exprima  orice element de fapt care  serveste la  constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoașterea  împrejurărilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la  aflarea adevărului  in procesul penal. Noțiunea de „martor“ are un înțeles autonom în sistemul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, independent de calificarea sa în norma națională (Hotărârea din 2012, pronunțată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, paragraful 45). Astfel, din moment ce o depoziție, fie că ea este făcută de un martor - stricto sensu - sau de către o altă persoană, este susceptibilă să fundamenteze, în mod substanțial, condamnarea celui trimis în judecată, ea constituie o „mărturie în acuzare“, fiindu-i aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. d) din Convenție (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Kaste și Mathisen împotriva Norvegiei, paragraful 53) .

Conform art. 114 alin. (4) din codul de procedură penală: „pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.“

Potrivit art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:

- organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;

- organele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul lor;

- organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.

Astfel, dispoziţiile art. 61 din Codul de procedură penală stabilesc în sarcina mai multor organe obligația de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracţiuni. Curtea observă că, potrivit alin. (5) al art. 61, procesul-verbal încheiat de aceste organe constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ. Totodată, art. 198 alin. (2) din Codul de procedură penală dispune în sensul că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.

Prin decizia nr. 98 din 7 aprilie (publicata in Monitorul Oficial nr. 496/04.07.2016), Curtea Constituționala a  apreciat, aplicând jurisprudența de principiu în materie a instanței de la Strasbourg, că procesul-verbal întocmit în condițiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui "mărturie în acuzare", organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de "martori" în sensul Convenției. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că posibilitatea conferită de textul criticat, de a fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală, se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia.

În ceea ce privește forța probantă a declarației de martor, se  observa că, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză“. În baza principiului liberei aprecieri a probelor judecătorul va aprecia liber mijloacele de probă administrate în cauză, neexistând o ordine de preferință, referitor la forța probantă a acestora. Totodată, organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea fiecărei probe administrate, cât și credibilitatea lor; probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanța acestora rezultând în urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probatoriu administrat în mod legal și loial în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei se dispun doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

 Declarațiile martorilor  din cadrul locului de detenție prezinta suficiente garanții de  obiectivitate si fiabilitate, inculpatul având posibilitatea de a percepe in mod direct depozițiile date, de a adresa întrebările considerate necesare. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorului  …, care a  fost  o persoana privata de libertate, având, astfel, același statut juridic ca si inculpatul, si care  îndeplinea rolul de a ajuta organele de control  la înlăturarea sigiliului de pe sacose, acest martor confirmând ca inculpatul a refuzat sa deschidă sacoșa roșie identificata in alta sacoșa mai mare ce aparținea tot inculpatului; aceasta a fost imediat deschisa de martorul …, gasindu-se un telefon; refuzul inculpatului de a deschide geanta  a fost justificat  prin temerea de a fi distrusa, de unde rezulta ca acesta nu a  negat apartenenta genții.

În drept, fapta inculpatului … de  a introduce la data de 03.10.2018, cu intenție, un telefon mobil având acumulator si cartela SIM, in Penitenciarul Pelendava, Craiova, prin depozitarea acestuia in compartimentul  inferior( dublura)  al unei sacose roșii, bunul fiind găsit  de către agenții de penitenciar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 185 alin 1  din legea 254/2013.

Conform art. 185 alin 1 din legea 254/2013, introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanta, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material a constat intr-o  actiune, respectiv a face ca un telefon mobil sa pătrundă in mod ilicit intr-un loc de detenție,  urmarea imediata a constat in  crearea unei stări de pericol pentru relațiile  formate si dezvoltate in jurul  condițiilor de siguranța, organizare si securitate ce trebuie sa caracterizeze locurile de detenție. Legătura de cauzalitate rezulta din  materialitatea  faptei, fiind  fundamentata pe ansamblul probelor administrate.

Infracțiunea a fost comisa cu intenție directa, forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin 3 litera a Cp,  inculpatul prevăzând si  urmărind  ca prin introducerea  in mod ilicit a unui telefon intr-un loc de detenție sa se eludeze masurile de siguranța ce trebuie sa caracterizeze acest spațiu, menite sa confere securitate si organizare eficienta spațiului destinat  persoanelor private de libertate. Intenția directa este calificata si de scopul acțiunii materiale de introducere, textul legal impunând condiția existentei scopului utilizării telefonului mobil de către deținuți;  este suficient existenta scopului , chiar daca acesta nu este si îndeplinit efectiv;  scopul folosirii bunului introdus rezulta din natura intrinseca a acestuia, si anume  un telefon mobil dotat cu cartela telefonica si  acumulator.

Prin Hotărârea comisiei de disciplină nr. …/12.10.2018 s-a reţinut că, la percheziția efectuată asupra bagajelor persoanele ale inculpatului …, într-o geantă roşie aflată într-o altă geantă mai mare, în fundul dublu al acesteia, a fost descoperit un telefon mobil marca Samsung Galaxy A3. Astfel, …a fost sancţionată disciplinar cu suspendarea dreptului de a primi vizite pentru săvârşirea abaterii prev. de art. 82 lit. j din Legea 254/2013.

Textul prev. de art. 82 lit. j din Legea 254/2013 are un alt conținut constitutiv decât infracțiunea prev. de art. 185 al. 1 din Legea nr. 254/2013. Astfel, conform art. 82 lit. j din Lg. 254/2013, persoanelor private de libertate le este interzisă introducerea în penitenciar, procurarea, confecționarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozibile, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, etc.

Curtea retine ca nu este aplicabil principiul „ne bis in idem”  raportat la sancțiunea disciplinara aplicata persoanei private de libertate.

Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenţiei  Europene a Drepturilor Omului consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea de „ne bis in idem”: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat. (…)”. Legea şi procedura „penală” de care vorbeşte articolul respectiv au un înţeles autonom comun cu cel al „acuzaţiei în materie penală” din articolele 6 şi 7 din Convenţie. Curtea determină dacă fapta intră in domeniul de aplicare al „materiei penale” în funcţie de criterii  consacrate: calificarea juridică a faptei în dreptul naţional, natura însăşi a faptei şi severitatea sancţiunii aplicabile (Engel şi alţii c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei).

Nu este incompatibil cumulul răspunderii administrative (disciplinare) cu răspun¬derea penală pentru aceeași faptă (în acest sens, a se vedea, CtEDO, decizia de inadmisibilitate din 13 septembrie 2016, în cauza Biagioli c. san Marino, parag. 74-76), fiind însă necesar ca sancțiunea administrativă să nu aibă natura unei veritabile sancțiuni penale în urma unei proceduri în care a fost formulată o acuzație penală în sens european.

Aplicând aceste criterii, se  constata ca norma prevăzută in art. 82 alin 1 lit. j din legea 254/2013  interzice si sancționează  disciplinar  atat fapta de a introduce un telefon mobil in mod ilegal intr-un loc de detenție, cat si alte  acțiuni materiale constând in - procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea; Destinatarii prevederii legale sunt numai persoanele  condamnate, deci o categorie de persoane clar delimitata;  fapta prevăzută in art. 82 alin 1 lit. j din legea 254/2013  este  consacrata  la nivel legislativ ca fiind abatere disciplinara, al cărei scop este de a conferi securitate locului de detenție, de a preîntâmpina orice acțiune perturbatoare din partea deținuților; persoana inculpatului a fost sancționata cu  suspendarea dreptului de a primi  vizite pe o perioada de  trei luni, sancțiune care nu îmbracă nivelul de severitate specific unei sancțiuni penale, ci echivalează cu restricționarea temporara a exercițiului unui drept specific persoanelor condamnate la pedepse  privative de liberate.

Potrivit art. 74 alin. 1 și alin. 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e)natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Funcția reeducativa si scopul preventiv al pedepsei pot fi atinse numai prin dispunerea soluției de condamnare la  pedeapsa închisorii orientata înspre nivelul mediu al limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea comisa, având in vedere  gravitatea împrejurărilor in care a fost comisa fapta si anume cu ocazia transferului deținutului in alt penitenciar; metoda folosita a  presupus o acțiune complexa, de fabricare a unui compartiment secret in partea inferioară a unei genți; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită este  de o gravitate sporita, având in vedere ca  un telefon mobil introdus ilicit intr-un loc de detenție poate afecta  securitatea si  organizarea  stricta a unui asemenea  amplasament, astfel ca regulile de funcționare se caracterizează prin strictețe sporita.

Din punct de  vedere al criteriilor personale de  individualizare judiciara, se retine ca inculpatul se afla in executarea unei pedepse privative de libertate de 30 ani,  ceea ce semnifica faptul ca el nu are intenții serioase de reîndreptare si resocializare; scopul preventiv al pedepsei aplicate  si in curs de executare nu a fost îndeplinit, inculpatul  găsind metode sa comită alte infracțiuni, cu scopul înfrângerii sistemului de securitate specific unui loc de detenție; atitudinea procesuala a presupus inconsecventa in declarații, ceea ce este incompatibil cu  realitatea obiectiva, întrucât  adevărul obiectiv nu poate avea mai multe variante;  inculpatul a încercat sa plaseze răspunderea asupra organelor de control din penitenciar, pe care le-a acuzat de înscenări sau promisiuni de rezolvare a situației; este o persoana cu antecedente penale multiple si însemnate, suferind condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni foarte  grave(  lipsire de libertate, omor,  furturi),  astfel încât se conturează imaginea unei persoane care prezinta obișnuința in încălcarea legii,  sfidează  regulile  imperative, sociale si perceptele morale,  nu își asuma  consecințele faptelor  si conduitelor  adoptate,  ci dimpotrivă își canalizează întreaga  existenta înspre  încălcarea legii.

Argumentele expuse creează necesitatea aplicării unor masuri judiciare stricte, juste si proporționale cu gravitatea faptei comise si  periculozitatea însemnata a  inculpatului, astfel încât se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 185 alin 1 din legea 254/2013 cu aplicarea art. 41 alin1 Cp si art. 43 alin. 1 Cp va fi condamnat inculpatul … la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Infracțiunea  a  fost comisa in timp ce inculpatul se afla încarcerat in executarea pedepsei de 30 ani închisoare aplicata prin sentința penala 4980/29.11.2001 a Judecătoriei Craiova, definitiva prin neapelare, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar a inculpatului si  referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecatoriei Craiova( inculpatul  a început executarea  pedepsei la 16.06.1998, iar pedeapsa se va considera executata la data de 15.06.2028).

Sunt îndeplinite condițiile stării de recidiva postcondamnatorie  reglementata de art 41 Cp rap la art. 43 alin 1 Cp, temei  juridic ce va determina ca pedeapsa de 2 ani închisoare  aplicata in prezenta cauza penala  sa se cumuleze cu restul de 3544 zile rămas de executat la data de 03.10.2018( prin adresa nr…. /08.01.2021 Penitenciarul Arad in care inculpatul este încarcerat a comunicat ca acesta avea de executat la data de 03.10.2018, data comiterii infracțiunii, 3544 zile, si  a beneficiat de despăgubiri  acordate de  Curtea Europeana a Drepturilor Omului  pentru  perioada 2006-2019 in care a fost cazat in condiții necorespunzătoare). Urmează ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani si 3544 zile închisoare.

Prin sentința penală nr. 4980/29.11.2001 a Judecătoriei Craiova, definitiva prin neapelare, prin care s-a aplicat pedeapsa de 30 ani inchisoare afalat in curs de executare la data comiterii prezentei infracțiuni, inculpatului i s-a aplicat si pedeapsa complementara prevăzută de art. 64 literele a si b Cod penal anterior, pe o durata de 10 ani.

Prin dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal, intrat in vigoare începând cu data de 01.02.2014,  se prevede, cu titlu de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei:

(1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

(6)Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

Pedeapsa complementara prevăzută de art. 64 literele a si b Cod penal anterior pe o durata de 10 ani are corespondent in Noul Cod penal in dispozițiile art. 66 alin 1 lit. a si b  Cp actual , însă conform art. 66 alin 1 Cp, durata maxima a pedepsei complementare ce se poate aplica unei persoane fizice, conform Noului Cod Penal, este de 5 ani

Prin dispozițiile art. 45 alin 3 lit. b Cp se reglementează regimul juridic al pedepsei complementare aplicate pentru o infracțiune din cadrul unei pluralități de infracțiuni sub forma recidivei; presupune ca partea neexecutata din pedeapsa complementara  anterioara sa se adauge la pedeapsa stabilita  pentru noua infracțiune;  raportat la art. 6 alin 6 Cp( aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei)  cu aplicarea art. 66 alin.1 Cp actual (durata actuala de maxim 5 ani a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi), se va aplica pedeapsa complementara prevăzută de art. 64 literele a si b Cod penal anterior, astfel cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 4980/29.11.2001 a Judecătoriei Craiova, definitiva prin neapelare, a cărei durată se reduce de la 10 ani la 5 ani.

Se va deduce perioada executată de inculpat de la 03.10.2018 (data savarsirii infractiunii) la zi și se va menține starea de arest a acestuia, în continuare.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.6625/2001 al Judecătoriei Craiova și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare, corespunzător prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin 1 Cpp va fi obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, camerei preliminare și cercetării judecătorești în primă instanță. Culpa sa infracționala va constitui temeiul juridic necesar al aplicării  dispozițiilor legale privind obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor menține dispozițiile sentinței penale apelate privind măsura de siguranță a confiscării speciale și cele privind plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.

In temeiul art. 275 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare aferente căii de atac a apelului, vor rămâne în sarcina statului; în baza art. 275 alin 6 Cpp, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în apel, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Domenii speta

Spete similare