Deschidere procedură generală de insolvenţă. Perioada de observaţie. Desfacere contract individual de muncă. Plata salarii compensatorii.

Potrivit disp. art.  67 din Legea nr. 53/2003 M: „ Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil” iar potrivit disp. art. 151 din Legea dialogului social nr. 62/2011 R: „Contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia, în condiţiile legii; b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii; c) prin acordul părţilor.

Din textele de lege susmenţionate rezultă că ori de câte ori contractul individual de muncă încetează pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv desfiinţarea locului de muncă urmare a dificultăţilor economice, transformărilor economice sau reorganizării activităţii, fără ca legea să distingă cu privire la posibilele cauze ale dificultăţilor economice, salariatul poate beneficia de compensaţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, potrivit dispoziţiilor art.65- art.67 din Codul Muncii, atat timp cât acesta nu a încetat, în condiţiile legii.

În mod greşit prima instanţă  a apreciat că pârâta nu datorează sumele pretinse deoarece s-ar afla în perioada de observaţie, nu de reorganizare judiciară, interpretând greşit legea şi clauza înscrisă în art. 159 din Contractul colectiv de muncă. Astfel, din respectiva clauză rezultă că s-a avut în vedere situaţiile care derogă de la funcţionarea normală a societăţii datorită intervenţiei reorganizării/restructurării activităţii acesteia, nicidecum vreuna din perioadele ce pot interveni în derularea procedurii insolvenţei ( observaţie, reorganizare, faliment). Reorganizarea/restructurarea pot fi făcute atat într-o procedură nejudiciară, adică în condiţiile dreptului comun  (Legea nr. 31/1990), cât şi într-o procedură judiciară ( Legea nr. 85/2014).  Prin urmare, este fără dubiu că din momentul deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitoarei, activitatea societăţii – vizată de art. 159 din Contractul colectiv de muncăm – intră in reorganizare/restructurare judiciară în condiţiile Legii nr. 85/2014, urmând a parcurge, după caz,  etapele reglementate de aceasta. Faptul că una dintre aceste etape poartă denumirea de „ perioada de reorganizare” nu trebuie interpretat în sensul că  doar aceasta corespunde conceptului de reorganizare/restructurare,  prevăzut în  contractul colectiv de muncă.

Prin sentinţa nr.45/2021 din 09 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr...., s-a respins cererea formulată de reclamantul ...

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul ...a solicitat instanței obligarea pârâtei SC Societatea ... S.A  la plata a șase salarii compensatorii motivând, în esență, că aceste drepturi salariale îi sunt cuvenite în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă pe care îl avea încheiat cu societatea angajatoare.

S-a mai reţinut că prin Încheierea  de şedinţă din Camera de Consiliu din 01 noiembrie 2019 pronunțată  în dosarul  nr. ... al Tribunalului Mehedinţi  s-a admis cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență formulată de debitoarea  SC Societatea ... S.A, pârâtă în prezenta cauză, fiind desemnat administrator judiciar ... SPRL .

Astfel cum rezultă din  Dispoziția nr.134/27.02.2020 emisă de pârâta SC Societatea ... S.A, prin  administrator judiciar ... SPRL,  s-a dispus  de la data de 30.03.2020, în temeiul art. 65 din legea nr. 53/2003 ,  încetarea contractului individual de muncă nr.1406/27.10.1995 al reclamantului ..., din inițiativa angajatorului, motivat de faptul  al concedierii fiind desființarea locului de muncă  urmare a reorganizării activității societății, postul de muncă ocupat de reclamant nemaigăsindu-și justificare din motive de eficiență economică.(f. 10 dosar nr. 2663/101/2020)

Judecătorul sindic a constatat că la momentul încetării contractului individual de muncă al reclamantului ...(27.02.2020) şi la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată (20.10.2020), debitoarea SC Societatea ... S.A. se afla în procedura de observație.

Potrivit art.5 alin.(1) pct.42 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței şi de insolvență, prin perioada de observație se înțelege perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenței şi data confirmării planului de reorganizare de către  judecătorul sindic  sau, după caz, a intrării în faliment.

Astfel, s-a reţinut că perioada de observație este o perioadă distinctă şi prealabilă procedurii de reorganizare judiciară, aceasta din urmă fiind deschisă numai în urma confirmării planului de reorganizare  de către judecătorul sindic.

Judecătorul sindic a apreciat că precizările reclamantului din cererea de chemare în judecată referitoare la măsura concedierii sale deși deține un certificat de încadrare în grad de handicap nu pot fi valorificate în prezenta cauză, obiectul acesteia fiind obligarea  debitoarei  SC Societatea ... S.A. la plata salariilor  compensatorii .

S-a mai reţinut că la data de 03.03.2020, reclamantul ...a solicitat  administratorului judiciar al debitoarei SC Societatea ... S.A. acordarea salariilor compensatorii conform contractului colectiv de muncă ţinându-se cont de vechimea sa, solicitare reiterată prin cererea de plată formulată în cursul prezentului litigiu la data de 08.02.2021, cereri care nu au fost soluționate favorabil.

Totodată, instanța a reținut că în fundamentarea demersului său juridic, reclamantul se prevalează de prevederile art.159 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, între angajator, pe de-o parte, și reprezentanții Sindicatului ... , pe de altă parte.

Potrivit prevederilor art.159 alin.(1) teza a II-a din contractul colectiv de muncă, în situații excepționale în care se va proceda la desfacerea contractului individual de muncă în baza reorganizării şi/sau restructurării activității din unitate şi trimiterea salariaților în șomaj, patronatele vor plăti pentru fiecare salariat astfel disponibilizat, odată cu celelalte drepturi cuvenite la zi, o compensație în bani reprezentând echivalentul a 6 salarii de bază pentru cei care au o vechime neîntreruptă în societate de peste 15 ani, precum este cazul reclamantului din prezenta speță.(f. 32-68 dosar nr. ....)

Conform dispozițiilor amintite, s-a reţinut că de acest drept beneficiază salariații disponibilizați în perioada reorganizării sau restructurării activității angajatorului, revenind obligația acestuia din urmă de a-şi îndeplini acest obligații conform clauzelor contractuale.

Judecătorul sindic a reținut că faţă de unitatea angajatoare s-a deschis procedura generală  insolvenței prin Încheierea  de şedinţă din data de 01.11.2019 în dosarul  nr. ..., aceasta aflându-se de la acest moment în procedura de observație (nu de reorganizare), inclusiv la momentul emiterii dispoziției de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului (27.02.2020) şi la momentul înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată (20.10.2020).

S-a constatat că la momentul emiterii dispoziției nr.134/27.02.2022 de încetare a contractului individual  de muncă la reclamantului, unitatea angajatoarea se afla în perioada de observație, şi nu în perioada de reorganizare judiciară care să atragă incidența prevederilor art.159 alin.(1) teza a II-a din contractul colectiv de muncă şi, implicit, a obligației de plată a salariilor compensatorii de către pârâtă .

Totodată, s-a reţinut că reclamantul ...este membru al Sindicatului ..., semnatar al contractului colectiv de muncă, din anul 1990 până la încetarea raportului de muncă cu SC Societatea ... S.A., precum şi faptul că din dispoziția nr. 97193158/29.04.2020 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă ... rezultă că pentru perioada 30.03.2020-30.03.2021  i s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj în cuantum de 754 lei.

În concluzie, s-a reţinut că încetarea contractului individual de muncă s-a dispus pentru reclamantul ... în perioada de observație, şi nu urmare a reorganizării judiciare a activității angajatorului, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art.159 din contractul colectiv de muncă care să-l îndreptățească pe reclamant la primirea salariilor compensatorii  solicitate.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul ..., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar după rejudecare în fond, admiterea acţiunii introductive, având ca obiect obligarea la plata sumei privind cele 6 salarii de bază compensatorii, în urma concedierii dispuse în baza dispozitiilor art.65 din Legea nr.53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivare apelantul susţine că, din moment ce a fost concediat în temeiul art.65 C. muncii, prin dispozitia nr. 134/27.02.2020 de încetare a contractului individual de muncă, consideră că se încadrează în prevederile art. 159 alin.1 din CCM din anii 2019-2020, respectiv la ”desfacerea contractului de muncă în baza reorganizării şi/sau restructurării activităţii din unitate si trimiterea salariatilor în somaj”, mai precis, a plăţii salariilor compensatorii în raport de vechimea în muncă de peste 15 ani, deoarece a fost disponibilizat şi a beneficiat de somaj. Totodată, arată că chiar în decizia de concediere se consemnează expres, la art.3, că ”motivul concedierii constă în desfiinţarea locului său de muncă urmare a reorganizării activităţii societăţii”.

Prin urmare, arată că, indiferent de perioada de observaţie ori neobservaţie în care era intimata societate, se califică şi i se cuvine plata compensatiei compuse din cele 6 salarii de bază, fiindcă desfiinţarea locului său de muncă se circumscrie atât situatiei reorganizării, cât şi restructurării activităţii angajatorului.

In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozitiile art.214 -216 si 133 din Legea nr.62/2011 , republicată şi actualizată, a dialogului social, raportat la art.466 — 471 NCPC şi art.229 C.muncii.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

Apelul a fost timbrat cu 100 lei taxa judiciară de timbru, potrivit chitanţei nr. 686/25.05.2021 f. 13.

Intimata pârâtă  SOCIETATEA ...SA, prin administrator judiciar ...SPRL, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

În motivare intimata arată că dispozitiile art. 159 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2019-2020, încheiat între ... şi Sindicatul ..., nu prevede dreptul niciunui salariat de a solicita salarii compensatorii în cazul deschiderii procedurii insolventei împotriva societăţii .....

Mai  arată că art. 159 alin. I din CCM stabileşte în favoarea salariaţilor ..., dreptul la încasarea unor salarii compensatorii, prin raportare la durata vechimii neîntrerupte în societate a acestora din urmă, în cazul desfacerii contractului individual de muncă numai în următoarele situatii exhaustiv prevăzute. respectiv: în caz de reorganizare a activităţii din unitate şi a trimiterii salariaţilor în şomaj si în caz de restructurare a activităţii din unitate si a trimiterii salariaţilor in somaj, nefiind prevăzut dreptul la încasarea unor salarii compensatorii în situatia deschiderii procedurii insolvenţei împotriva societăţii, în baza Legii nr. 58/2014.

Totodată, susţine că inexistenţa în textul art. 159 alin. 1 din CCM, a unei referiri/trimiteri la dispozitiile Legii nr. 85/2014 relevă, în mod clar, faptul că dispoziţiile art. 159 alin. 1 nu devin aplicabile în situaţia deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei ... .

Intimata menţionează faptul că ...nu se află în nicuna dintre situaţiile limitativ prevăzute de art.159 alin.1 din CCM, respectiv nu i-a fost desfăcut contractul individual de muncă şi nu a fost trimis în somaj din cauza simplei reorganizări a activităţii ..., ci i s-a desfiintat locul de muncă ocupat ca urmare a deschiderii procedurii insolventei împotriva pârâtei, prevăzută de legea 85/2014.

În concluzie, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi mentinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

Analizand sentinţa, în raport de criticile formulate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit disp. art. 102 alin 6 din Legea nr.85/2014 creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau in procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

În cauză, Curtea constată că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând 6 salarii de bază compensatorii brute, creanţă provenită ca urmare a Dispoziţiei nr. 134/27.02.2020 de încetare a contractului individual de muncă nr. 1406/27.10.1995 din iniţiativa angajatorului ( concediere individuală).

Potrivit disp. art.  55 din Legea nr. 53/2003 M :”Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege iar potrivit disp. art. 65 alin 1 din Legea nr. 53/2003 M:” Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”.

Potrivit disp. art.  67 din Legea nr. 53/2003 M: „ Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil” iar potrivit disp. art. 151 din Legea dialogului social nr. 62/2011 R: „Contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia, în condiţiile legii; b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii; c) prin acordul părţilor.

Din textele de lege susmenţionate rezultă că ori de câte ori contractul individual de muncă încetează pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv desfiinţarea locului de muncă urmare a dificultăţilor economice, transformărilor economice sau reorganizării activităţii, fără ca legea să distingă cu privire la posibilele cauze ale dificultăţilor economice, salariatul poate beneficia de compensaţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, potrivit dispoziţiilor art.65- art.67 din Codul Muncii, atat timp cât acesta nu a încetat, în condiţiile legii.

În cauză, Curtea constată că prin Încheierea de şedinţă din 01.11.2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ...  s-a admis cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă formulată de debitoarea Societatea ... SA, iar la data emiterii Deciziei nr. 134/27.02.2020 f. 13 d.f. societatea se afla în perioada de observaţie prevăzută de art. 5 alin 1 pct.42 din Legea nr. 85/2014, adică nu era dizolvată şi nici lichidată judiciar. Prin urmare, la data de 27.02.2020, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aferent anului 2019-2020 nu încetase, astfel că el  produce consecinţe juridice, în condiţiile legii.

Potrivit art. 159 alin 1 paragraf 2 din Contractul colectiv de muncă, depus în extras la f. 14 d.f. : „În situaţii excepţionale în care se va proceda la desfacerea contractului individual de muncă în baza reorganizării şi /sau restructurării activităţii din unitate şi trimiterea salariaţilor în şomaj, patronatele vor plăti fiecare salariat astfel disponibilizat, odată cu celelalte drepturi cuvenite la zi, o compensaţie în bani după cum urmează: Vechime neîntreruptă în societate:...3. peste 15 ani; Nr. salarii de bază ale salariatului: 6 salarii”.  Curtea constată că prima instanţă a reţinut că pârâtul avea o vechime neîntreruptă în societate mai mare de 15 ani- reţinere necontestată-  astfel că , în temeiul Contractului colectiv de muncă şi a dispoziţiilor legale susmenţionate, este îndreptăţit să primească la data desfacerii contractului individual de muncă  o compensatie echivalentă cu 6 salarii de bază.

 Se constată că în mod greşit prima instanţă  a apreciat că pârâta nu datorează sumele pretinse deoarece s-ar afla în perioada de observaţie, nu de reorganizare judiciară, interpretând greşit legea şi clauza înscrisă în art. 159 din Contractul colectiv de muncă. Astfel, din respectiva clauză rezultă că s-a avut în vedere situaţiile care derogă de la funcţionarea normală a societăţii datorită intervenţiei reorganizării/restructurării activităţii acesteia, nicidecum vreuna din perioadele ce pot interveni în derularea procedurii insolvenţei ( observaţie, reorganizare, faliment). Reorganizarea/restructurarea pot fi făcute atat într-o procedură nejudiciară, adică în condiţiile dreptului comun  (Legea nr. 31/1990), cât şi într-o procedură judiciară ( Legea nr. 85/2014).  Prin urmare, este fără dubiu că din momentul deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitoarei, activitatea societăţii – vizată de art. 159 din Contractul colectiv de muncăm – intră in reorganizare/restructurare judiciară în condiţiile Legii nr. 85/2014, urmând a parcurge, după caz,  etapele reglementate de aceasta. Faptul că una dintre aceste etape poartă denumirea de „ perioada de reorganizare” nu trebuie interpretat în sensul că  doar aceasta corespunde conceptului de reorganizare/restructurare,  prevăzut în  contractul colectiv de muncă.

În sensul acestei intrepretări sunt şi dispoziţiile art. 123 alin 8 din Legea nr. 85/2014 potrivit căruia după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului se va putea face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz. În cazul în care sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte concedierea colectivă, termenele prevăzute de art. 71 şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se reduc la jumătate.

Se observă că textul de mai sus nu face distincţie şi nu se raportează la etapele procedurii insolvenţei, ci la data deschiderii procedurii, legiuitorul statuând ca atat în procedura simplificată, precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală( observaţie şi reorganizare)  să nu prevadă necesitatea parcurgerii procedurii de concediere colectivă ( ca unică derogare de la Legea nr.53/2003 - Codul muncii), excepţie de la dreptul comun justificată de urgenţa măsurii desfacerii contractelor individuale de muncă în procedura insolvenţei. Dar excepţia este de strictă interpretare şi nu se extinde cu privire la drepturile salariaţilor concediaţi la compensaţiile cuvenite conform legii ori contractului colectiv de muncă aplicabil, în cazul în care acesta este în vigoare.

În raport de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, astfel că în temeiul disp. art. 480 C.proc.civ. apelul va fi admis. Va fi schimată în tot sentinţa nr. 45/2021 din 09 aprilie 2021 în sensul că va fi admisă cererea reclamantului. Va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentand 6 salarii compensatorii, conform art.159 din CCM.

În temeiul disp. art. 453 C.proc.civ. va fi obligată intimata pârâtă către apelantul reclamant la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 800 lei reprezentand cval onorariu avocat iar 200 lei taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare