Situatia Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România de garant al cererii de despăgubire rezultată din faptul ilicit al neîncheierii politiei de asigurare obligatorie de răspundere civilă a unui vehicul înmatriculat în România

În spetă, pârâtei i s-a imputat neîndeplinirea obliga?iei de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru autovehiculul de?inut ?i pus în circula?ie. Ca urmare a acestui fapt, la momentul producerii de către pârât a unui accident soldat cu pagube materiale, acoperirea prejudiciului nu s-a putut realiza în temeiul poli?ei de asigurare către partea păgubită, reclamanta fiind obligată să acopere prejudiciul în temeiul clauzelor din Acordul Multilateral între birourile nationale de asigurări ale statelor membre ale spatiului economic european ?i al altor state asociate, în calitate de birou na?ional garant al solu?ionării cererii de despăgubire.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România s-a aflat in situa?ia de garant al cererii de despăgubire rezultată din faptul ilicit al neîncheierii poli?iei de asigurare obligatorie de răspundere civilă a unui vehicul înmatriculat în România care a circulat pe teritoriul altui stat. Or, această obliga?ie de garan?ie s-a antrenat ?i s-a executat în sarcina recurentei ca urmare a faptului că proprietarul autovehiculului nu a încheiat un contract de asigurare obligatorie, legătura de cauzalitate dintre faptă ?i prejudiciu fiind evidentă.

Art. 2305 Cod civil

I. Circumstan?ele speţei;

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată ?i înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.03.2020, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâ?ii [...] ?i [...]., a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 6.852,13 lei cu titlu de prejudiciu material ?i cheltuieli traducere documente, 751,47 lei cu titlu de dobândă penalizatoare legală aferentă sumei de 6.208,13 lei, 384,97 lei cu titlu de T.V.A. ?i în continuare, la plata penalită?ilor legale de întârziere calculate pentru suma de 6.208,13 lei, de la data de 17.03.2020 până la data plă?ii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile judecătore?ti pronun?ate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1507/22.09.2020 pronunţată de Judecătoria Tulcea s-a admis în parte cererea în preten?ii formulată şi a obligat pârâtul [...] la plata către reclamantă a sumelor de 6.852,13 lei cu titlu de prejudiciu material ?i cheltuieli traducere documente, 751,47 lei cu titlu de dobândă penalizatoare legală aferentă sumei de 6.208,13 lei, 384,97 lei cu titlu de T.V.A. ?i în continuare, la plata penalită?ilor legale de întârziere calculate pentru suma de 6.208,13 lei, de la data de 17.03.2020 până la data plă?ii efective.

A fost obligat pârâtul [...] la plata către reclamantă a sumei de 504,43 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

De asemenea, a fost respinsă cererea privind pârâta [...]. ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 438/06.05.2021, pronun?ată de Tribunalul Tulcea a fost respins apelul civil declarat de către apelantul-reclamant Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România,  împotriva sentinţei civile nr. 1507/22.09.2020 pronunţate de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. .../327/2020, având ca obiect – pretenţii, în contradictoriu cu intimata-pârâtă [...].,  ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în data de 15.10.2016, pârâtul [...] a provocat un accident de circula?ie în Belgia, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr. [...]. În urma informa?iilor solicitate de la autorită?i s-a identificat proprietarul autoturismului - pârâta [...]. în raport de care prima instan?ă a respins cererea de chemare în judecată.

Apelantul a invocat faptul că prima instan?a a făcut o gre?ită aplicare a legii, proprietarul autoturismului, respectiv pârâta [...] nu ?i-a îndeplinit obliga?ia de a încheia asigurarea pentru autovehiculul implicat în accident, arătând că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este reprezentată tocmai de această inac?iune, respectiv neîndeplinirea obliga?iei prevăzută de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

Tribunalul a apreciat că atragerea răspunderii delictuale presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condi?ii: faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită ?i prejudiciu ?i vinovă?ia celui care răspunde ?i a identificat ca faptă ilicită conducerea defectuoasă a autovehiculului ?i nu lipsa încheierii asigurării acestuia, iar această din urmă fapta are doar o natură contraven?ională fiind sanc?ionată potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu  amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării (legea în vigoare în momentul producerii evenimentului rutier).

Pe de altă parte, nu se poate stabili nici legătura de cauzalitate dintre faptă ?i prejudiciu, acesta din urma producându-se nu ca urmare a neasigurării autovehiculului de către [...]., ci din cauza faptei celuilalt pârât, [...].

Fa?ă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantul Biroul Asigurătorilor De Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâ?ii [...] ?i [...]., ca nefondat.

II. Calea de atac pe rolul Cur?ii;

1.Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile men?ionate a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Tribunalul a făcut o interpretare şi o aplicare greşită a normelor de drept material în privinţa respingerii apelului introdus de reclamantă.

Subliniază că au întemeiat acţiunea în principal pe prevederile art. 1349 alin. 1 şi 2 şi 1357 din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului şi răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului, de a nu-şi fi încheiat asigurarea de răspundere civil auto şi care prin omisiunea de a-şi încheia poliţa de asigurare le-a creat un prejudiciu, fiind obligaţi să intervină în acest caz în calitate de garant şi să achite despăgubirile pentru, şi în numele pârâtului. Dacă pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a încheia asigurarea pentru autovehicul, despăgubirile ar fi fost plătite de asigurător şi recurentul nu ar fi fost obligat să le plătească.

Astfel că prejudiciul suferit este reprezentat de diminuarea patrimoniului cu sumele de bani achitate către Biroul Naţional din Italia pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate prin accidentul provocat prin intermediul autovehiculului aflat în proprietatea pârâtului, precum şi cu sumele achitate în legătură directă cu această plată (pentru taxa de gestiune, pentru comisioane bancare, pentru traduceri). Deci prejudiciul în acest caz este un prejudiciu patrimonial şi este rezultatul încălcării dreptului subiectiv de proprietate al recurentului. Dacă pârâtul [...], în calitate de proprietar al autovehicului, şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a încheia asigurarea pentru autovehicul, despăgubirile ar fi fost plătite de asigurător şi recurenta nu ar fi fost obligată să intervină în acest caz.

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Prejudiciul suferit este reprezentat de diminuarea patrimoniului recurentei reclamante cu sumele de bani achitate către persoana prejudiciată pentru plata despăgubirilor cauzate prin accidentul provocat prin intermediul autovehiculului pârâtului.

Fapta ilicită săvârşită de pârât constă într-o inacţiune, respectiv în neîndeplinirea obligaţiei instituite în sarcina sa prin prevederile art. 48 alin 1 din Legea nr. 136/1995 de a încheia o asigurare RCA/Carte Verde pentru autovehiculul înmatriculat sub numărul [...] pe care-1 deţinea. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Diminuarea patrimoniului recurentei ca urmare a faptului că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a întocmi o poliţă de asigurare pentru autovehiculul [...] este evidentă. Dacă pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a încheia asigurarea pentru autovehicul, despăgubirile ar fi fost plătite de asigurător şi recurenta nu ar fi fost obligată să intervină şi să le plătească.

Vinovăţia autorului faptei ilicite rezultă din faptul că orice deţinător de autovehicul cunoaşte faptul că este obligat să încheie o asigurare pentru acesta. Pe de altă parte, în ipoteza puţin probabilă că nu cunoştea acest lucru, necunoaşterea legii nu exonerează pe nimeni de răspundere. Deci vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptei ilicite există şi indiferent de forma vinovăţiei (intenţie, culpă chiar şi cea mai uşoară), acesta este obligat să repare prejudiciul pe care l-a cauzat.

Arată de asemenea, faptul că, acţiunea promovată este o acţiune în regres, o acţiune a garantului (fideiusorului) împotriva debitorului (pârâtul din prezenta cauză) pentru sumele plătite în numele şi pentru acesta.

Obligaţia încheierii unui contract de asigurare de răspundere civilă auto, incumbă proprietarului potrivit Legii nr. 136/1995, art. 48, alin 1.

Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi modificarea deciziei nr. 438 din 06.05.2021, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2019/327/2020 şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recurentul reclamant, (B.A.A.R.) solicită admiterea recursului, iar în baza art. 488 alin. 8 Cod procedură civilă, modificarea deciziei nr 438 din 06.05.2021, pronunţată de Tribunalul Tulcea în care intimat pârât este [...].

2. Apărările intimatului

În cauză intima?ii nu au formulat întâmpinare ?i nici nu s-au prezentat la judecata cauzei.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, verificându-?i competen?a material procesuală, instan?a a re?inut că prezenta cauză se impune a fi solu?ionată de sec?ia I civilă a Cur?ii de Apel pentru motivele expuse pe larg în considerente acesteia.

III. Considerentele ?i solu?ia Cur?ii;

Recursul este fondat ?i va fi admis, cu consecin?a casării în parte a deciziei recurate pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Prealabil, Curtea observă că în ceea ce prive?te solu?ia pronun?ată în privin?a angajării răspunderii pârâtului [...] ?i al cuantumului prejudiciului, aceasta nu a făcut obiect de critică din partea niciuneia dintre păr?ile procedurii judiciare, astfel că sub aceste aspecte decizia instan?ei de apel nu mai poate fi discutată.

Recurentul reclamant a chemat în judecată pe cei doi pârâ?i, indicând pentru fiecare faptele ilicite a căror săvâr?ire i-au provocat un prejudiciu, pretins a fi reparat prin demersul judiciar, a?a cum rezultă din actul de investire al instan?ei de judecată: pârâtul [...] a provocat accidentul din vina sa, conducând autovehiculul înmatriculat în România sub nr. [...]; pârâta [...] nu ?i-a îndeplinit obliga?ia legală de asigurare a autovehiculului pus în circula?ie pe drumurile publice (fila 6 din ac?iune).

Atât instan?a de fond, cât ?i cea de apel, au pronun?at solu?iile analizând doar fapta săvâr?ită de către pârâtul [...], respectiv aceea de producere a accidentului, raportând răspunderea pârâtei [...] la existen?a unor raporturile de prepu?enie care nu au fost dovedite în cauză ?i la răspunderea pentru fapta altuia. Mai mult decât atât, instan?a de apel a re?inut că fapta ilicită constă în conducerea defectuoasă a autovehiculului ?i nu în lipsa încheierii asigurării care are o natură contraven?ională, concluzionând că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între faptă ?i prejudiciu în ceea ce prive?te pe pârâta [...].

Procedând la o astfel de analiză în ceea ce prive?te pârâta [...], instan?a de apel a ignorat cererea de chemare în judecată prin care BAAR  reclama în sarcina acesteia o altă faptă decât cea stabilită în sarcina pârâtului [...], conducător al autovehiculului neînmatriculat pus în circula?ie fără poli?ă de asigurare obligatorie încheiată ?i nu a analizat această faptă sub aspectul caracterului său ilicit.

Apoi, re?inând că lipsa încheierii poli?iei de asigurare imputată pârâtei [...] constituie contraven?ie, instan?a de apel a plecat de la premisa gre?ită că săvâr?irea unei contraven?ii nu poate na?te în sarcina celui care o săvâr?e?te obliga?ia de a-l despăgubi pe cel căruia i-a produs o pagubă printr-o faptă catalogată chiar de lege ca intrând în sfera ilicitului.

În fine, în cauză au fost nesocotite chiar prevederile art. 2305 Cod civil indicate textual în cererea de chemare în judecată ?i reiterate în motivele de apel (fila 3 din memoriul de apel) potrivit cărora fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului. Aceste drept de regres al recurentului, în calitate de garant, în contra persoanei vinovate, nu este recunoscut în considerarea unui raport juridic distinct de raportul juridic delictual primar, determinat de fapta cauzatoare de prejudiciu, ci se află în strânsă legătură cu acesta, indemnizaţia de asigurare înlocuind în parte sau în tot dreptul subiectiv de creanţă al persoanei păgubite.

În spe?ă, pârâtei [...] i s-a imputat neîndeplinirea obliga?iei de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru autovehiculul de?inut ?i pus în circula?ie. Ca urmare a acestui fapt, la momentul producerii unui accident soldat cu pagube materiale, acoperirea prejudiciului nu s-a putut realizat în temeiul poli?ei de asigurare către partea păgubită, reclamanta fiind obligată să acopere prejudiciul în temeiul clauzelor din Acordul Multilateral între birourile na?ionale de asigurări ale statelor membre ale spa?iului economic european ?i al altor state asociate, în calitate de birou na?ional garant al solu?ionării cererii de despăgubire.

Prin urmare, Curtea va re?ine că instan?a de apel a făcut o gre?ită aplicare a prevederilor de drept material, mai precis a celor care guvernează situa?ia BAAR de garant al cererii de despăgubire rezultată din faptul ilicit al neîncheierii poli?iei de asigurare obligatorie de răspundere civilă a unui vehicul înmatriculat în România care a circulat pe teritoriul altui stat. Or, această obliga?ie de garan?ie s-a antrenat ?i s-a executat în sarcina recurentei ca urmare a faptului că proprietarul autovehiculului nu a încheiat un contract de asigurare obligatorie, legătura de cauzalitate dintre faptă ?i prejudiciu fiind evidentă.

Pentru considerentele expuse, Curtea va re?ine că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct.8 C.proc.civ. astfel că, admi?ând recursul, va casa decizia recurată, în sensul că va admite apelul ?i va schimba în parte sentin?a instan?ei de fond în sensul obligării ?i a pârâtei [...] alături de pârâtul [...] la plata întregului prejudiciu.

Cheltuieli de judecată;

În acord cu prevederile art. 453C.pr.civ. potrivit cărora ,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată’’, instanţa de apel va dispune obligarea intimatei [...] la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, cu judecata cauzei în recurs, în cuantum de 252 de lei reprezentate de taxa de timbru depusă la dosar.

Domenii speta

Spete similare