Contract de delegare a gestiunii serviciului public de transport public de persoane. Operator public de transport. Limitele teritoriale de competență ale autorității publice locale. Servicii de transport public de persoane în zona metropolitană. Inadmisib

Hotărâre 512 din 08.07.2020


Cuprins pe materii: Drept administrativ. Autorități publice locale.

Indice alfabetic: Autorități publice locale:

-atribuții consiliu local

-zonă metropolitană

-delegare serviciu public

Excepție de nelegalitate

Temei de drept: Legea nr. 554/2004 art. 4

Legea nr. 92/2007 art. 4, art. 16

Ordin MT nr. 353/2007

Regulamentul CE nr. 1370/2007 art. 8 alin. 2

Cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară poate fi admisă numai în situația în care, în cursul unul litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării sau validității unei norme comunitare. Sub acest aspect, întrebarea ce se poate adresa de instanța națională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul național sau elemente particulare ale speței deduse judecății. Totodată, instanța națională este cea care stabilește relevanța dreptului comunitar pentru soluționarea litigiului aflat pe rol și dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară. Relevanța dreptului comunitar pentru soluționarea litigiului aflat pe rol și necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară trebuie apreciate prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și motivele de nelegalitate invocate în susținerea acțiunii. Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu interpretarea prevederilor art. 5 alin. 2 lit. b din Regulamentul CE nr. 1370/2007 nu apare ca fiind utilă soluționării prezentului litigiu, atâta vreme cât elementele de nelegalitate invocate se referă la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept intern privind împărțirea competențelor între autoritățile publice locale și cele județene, în funcție de tipul de transport realizat.

În scopul identificării autorității competente, trebuie observat în primul rând că legiuitorul a făcut referire în art. 4 lit. b din Legea nr. 92/2007 nu la trei, ci la două categorii de servicii de transport: prima – cea efectuată pe raza teritorial administrativă a unei localități, respectiv a zonei metropolitane; a doua – cea efectuată numai între localitățile unui județ. Din reglementarea în vigoare în anul 2016 rezultă că pentru serviciile publice de transport efectuate în zona metropolitană nu au fost prevăzute norme speciale privind competențele și atribuțiile autorităților publice, însă având în vedere că transportul public metropolitan a fost asimilat transportului public local, prin includerea acestor două tipuri de transport în aceeași categorie, dispozițiile legale de organizare, reglementare, coordonare și control trebuie să fie aceleași. În acest sens, prin voința legiuitorului a operat o prorogare a competenței autorităților publice locale ale unei localități peste limitele teritoriale ale acesteia, însă limitele zonei metropolitane ce s-a constituit în jurul acestei localități.

Reclamantele, pe calea excepției de nelegalitate, au supus verificărilor instanței de contencios administrativ aceleași aspecte de nelegalitate invocate în cuprinsul acțiunii, chestiuni care, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu ar fi putut fi analizate pe fond, întrucât, așa cum s-a arătat și mai sus, neregularitățile invocate priveau alte acte administrative decât cele atacate, respectiv cele prin care au fost înființate cele două trasee. Or, aceste din urmă acte fac doar obiectul excepției de nelegalitate. Printr-o astfel de abordare a excepției de nelegalitate s-a ajuns la mutarea principalei dispute juridice de la legalitatea actelor administrative contestate prin cererea principală, la validitatea actelor administrative contestate pe cale incidentală, schimbându-se practic obiectul principal al judecății. Din această perspectivă, excepția de nelegalitate nu putea fi admisă, invocarea acesteia făcându-se cu încălcarea scopului legitim prevăzut de lege, reclamantele urmărind chiar invalidarea și lipsirea de efecte juridice a actelor administrative ce fac obiectul excepției de nelegalitate, iar nu numai declararea nelegalității și inopozabilității acestor acte și doar față de reclamante.