Infracţiunea de tâlhărie. Absorbţia infracţiunii de distrugere

Infracţiunea de tâlhărie. Absorbţia infracţiunii de distrugere

Violența, poate fi îndreptată atât asupra unei persoane cât și împotriva bunurilor. Curtea consideră că aruncarea unui pahar în direcția persoanei vătămate pentru a-și asigura scăparea constituie atât o infracțiune de lovire sau alte violențe cât și o formă de amenințare a acesteia pentru a-l lăsa pe inculpat să scape. În condițiile în care această împrejurare a fost valorificată deja ca element material secundar al infracțiunii de tâlhărie, ea nu poate conduce și la reținerea separată a infracțiunii de distrugere. Împrejurarea că ulterior inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu un cuțit nu poate conduce la o concluzie contrară. Astfel, procurorul a reținut în descrierea faptei două acte de violență (aruncarea paharului și lovirea cu cuțitul) acordându-le aceiași valoare. Cu alte cuvinte, încadrarea juridică ar fi fost identică chiar dacă inculpatul doar ar fi aruncat cu paharul în direcția persoanei vătămate.

(Decizia nr. 41/A din data de 22 ianuarie 2021)

Prin sentinţa penală nr. 948/3.12.2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în baza art.233 – art. 234 alin. (1) lit. a), f) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. rap. la art. 43 alin. (5) C.pen. a condamnat pe inculpatul PID (la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. și art. 404 alin. (5) C.pr.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 253 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. rap. la art. 43 alin. (5) C.pen. a condamnat pe inculpatul PID la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) C.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. și art. 404 alin. (5) C.pr.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C.pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit pedepsele aplicate în cauză inculpatului, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă (respectiv 2 luni), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen. pedeapsa complementară se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., care se execută conform art. 65 alin. (3) C.pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C.pen. a dedus din durata pedepsei închisorii durata reţinerii şi arestului preventiv din cauză de la 07.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului PID (măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea de şedinţă din 07.07.2020, dată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi pusă în executare la data de 07.07.2020 prin mandatul de arestare preventivă nr. 87/07.07.2020 emis de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti).

În temeiul art. 399 alin. (1) C.pr.pen. dispoziţia instanţei vizând măsura preventivă este executorie.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. Prelevarea se va efectua în acord cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 22 alin. (1) C.pr.pen. ia act că partea civilă SC C SRL a renunţat la pretenţiile civile din cauză.

A luat act că persoana vătămată SL  nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.274 alin. (1) C.pr.pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti din data de 29.07.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti inculpatul PID a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. (1) rap. la art. 234 alin.(1) lit. a) şi f) C.pen., şi distrugere, faptă prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.,

În fapt, s-au reţinut următoarele:

În cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11.15, în timp ce se afla în holul Hotelului I din Bucureşti, str. C, sector 3, pe care a refuzat să-l părăsească la solicitarea persoanelor îndreptăţite, inculpatul PID şi-a însuşit fără drept un telefon fix portabil şi un cuţit, iar pentru a-si asigura scăparea, a aruncat cu un pahar în direcţia persoanei vătămate SL, lovind-o în zona capului şi provocând distrugerea acestuia, după care a încercat să o lovească cu obiectul tăietor-înţepător sustras, provocându-i o plagă prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte.

Persoana vătămată S.C. C S.R.L., prin reprezentant legal FPV, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 200 lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse În faza de judecată inculpatul a plătit persoanei vătămate suma de 200 lei, reprezentantul legal al acesteia precizând expres că societatea renunţă la pretenţiile civile în cauză.

Persoana vătămată SL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Astfel, instanţa a avut în vedere procesul – verbal din 05.07.2020 întocmit de agenţii de poliţie din cadrul DGPMB – Secţia 10 Poliţie – Biroul Ordine Publică, în cuprinsul cărora s-au reţinut următoarele aspecte relevante: în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11,20, organele de ordine publică din cadrul Secţiei 10 Poliţie, direcţionate prin SNAU 112, s-au deplasat la sediul Hotelului I situat în Bucureşti, str. C, sector 3, unde le-au identificat pe martorele NA, managerul hotelului, şi SAE, recepţioneră la hotel, care au declarat că o persoană necunoscută de sex bărbătesc a pătruns fără motiv în incinta hotelului şi a refuzat să-l părăsească la solicitările lor exprese; angajatele hotelului au precizat organelor de poliţie că la faţa locului a ajuns şi soţul numitei SAE, respectiv SL, care a încercat să scoată în exterior persoana în cauză, însă aceasta a reuşit să fugă în barul hotelului de unde a luat un cuţit cu care i-a ameninţat pe cei prezenţi şi a rănit-o pe persoana vătămată în timp ce încerca să-l deposedeze de cuţit, provocându-i o plagă tăiată la nivelul unui deget de la mâna dreaptă; la scurt timp după săvârşirea faptei, autorul a fost imobilizat la intersecţia str. Mircea Vodă şi C, fiind identificat în persoana inculpatului PID.

Procesul – verbal anterior menţionat se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate SL, persoana vătămată relatând şi alte aspecte relevante vizând faptele inculpatului din prezenta cauză: în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11.15, în timp ce parca autoturismul în faţa Hotelul I situat în Bucureşti, str. C, sector 3, a observat o persoană de sex bărbătesc care a pătruns în interior deşi soţia sa, martora SAE, a încercat să blocheze uşa de acces; s-a deplasat în urma acestuia împreună cu ceilalţi angajaţi ai hotelului, cerându-i bărbatului respectiv să plece; în timp ce conducea persoana în cauză către uşa de ieşire a hotelului, aceasta şi-a schimbat brusc direcţia fugind după barul situat în holul principal de unde a luat fără drept un telefon fix portabil şi un cuţit de cca. 20 cm cu mâner din plastic; a observat că bărbatul ţinea telefonul la ureche şi se făcea că vorbeşte cu cineva; a vrut să-l tragă din bar, însă bărbatul a aruncat spre el cu un pahar din sticlă şi a ridicat mâna cu cuţitul în direcţia sa; l-a tras din bar, reuşind să-l pună la pământ, în timpul acestor manevre fiindu-i provocată o plagă tăiată la nivelul mâinii drepte; ulterior, bărbatul s-a ridicat  şi i-a dat cuţitul, după care a fugit cu telefonul asupra sa; nu poate preciza cum s-a produs distrugerea bolului din sticlă, dar îşi aminteşte că a luat un bol din sticlă pentru a se apăra întrucât bărbatul luase un cuţit cu care-l ameninţa, fiind posibil ca bolul să se fi spart în momentul în care a încercat să scoată bărbatul din hotel; în ceea ce priveşte leziunea pe care a suferit-o la nivelul frunţii, aceasta i-a fost provocată în momentul în care bărbatul a aruncat cu paharul în direcţia lui.

De asemenea, procesul–verbal anterior menţionat se coroborează şi cu declaraţiile martorelor NA şi SAE.

Astfel, audiată în faza de urmărire penală, martora NA a relatat că bărbatul a refuzat să părăsească incinta hotelului la solicitările sale exprese şi repetate în acest sens, acesta luând din barul recepţiei un telefon fix portabil. A mai precizat martora că  în timp ce se afla în barul din spatele recepţiei pentru a sesiza telefonic organele de poliţie, a auzit zgomot de sticlă spartă şi ţipetele colegei sale SAE, la scurt timp observându-l pe bărbatul respectiv încercând să părăsească hotelul, fără a reuşi acest lucru întrucât  uşa era blocată. Martora a menţionat că bărbatul a început să alerge printre mese, urmărit de persoana vătămată SL, ulterior reuşind să fugă cu telefonul asupra sa pe uşa prin care a pătruns în interior. Martora a indicat şi faptul că a observat în holul hotelului mai multe cioburi de sticlă şi un pahar spart, precum şi petale de flori care erau ţinute într-un bol din sticlă.

Audiată în faza de urmărire penală martora SAE a precizat că, în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11, în timp ce se afla în timpul programului, fiind angajată în funcţia de recepţioner la Hotelul I din str. C, sector 3, a observat o persoană de sex bărbătesc încercând să pătrundă în incinta hotelului, acesta nereuşind să intre întrucât uşa rotativă era blocată. A mai relatat martora că, la scurt timp, observându-l revenind la uşa de urgenţă, a încercat s-o blocheze cu forţa braţelor, însă bărbatul a reuşit să intre şi, întrucât acesta avea o ţinută neglijentă şi un comportament de natură a deranja clienţii hotelului (acesta având un număr de 28 de camere ocupate), i-a solicitat să părăsească locaţia, bărbatul refuzând şi spunând că are nevoie de un telefon pentru a se preda la poliţie, de faţă fiind şi soţul său SL. Martora a precizat, de asemenea, că persoana în cauză a luat de pe barul recepţiei un telefon fix portabil, moment în care s-a deplasat pentru a apăsa butonul de panică, iar când a revenit l-a văzut pe bărbat căzut lângă bar, unde a observat şi cioburi de sticlă şi un pahar spart. În continuare, martora a relatat că bărbatul respectiv s-a ridicat şi a venit în spatele barului de la recepţie, fiind urmărit de SL, soţul său, după care a încercat să părăsească locaţia printr-o uşă care era blocată, în final reuşind să fugă cu telefonul pe uşa folosită la pătrundere. În final, martora a precizat că soţul său i-a înmânat un cuţit aparţinând hotelului, bun luat din posesia autorului, împrejurare în care a constatat că acesta avea pete de sânge pe faţă, pe tricou şi în zona gâtului, iar la un deget avea o plagă tăiată.

Instanţa a avut în vedere şi declaraţia reprezentantului legal al persoanei juridice vătămate S.C. C S.R.L., numita FPV, în cuprinsul căreia a arătat că, în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11.15, o persoană de sex bărbătesc, care a refuzat, la cererea angajaţilor, să părăsească sediul societăţii situat în Bucureşti, str. C, sector 3, unde funcţionează şi Hotelul I, şi-a însuşit fără drept un telefon fix portal şi un cuţit de bucătărie şi a distrus un pahar şi un bol din sticlă.

Relevante pentru reţinerea situaţiei de fapt sunt şi concluziile raportului de expertiză medico-legală conform cărora persoana vătămată SL a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi zgâriere, gravitatea acestora fiind evaluată la un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa a avut în vedere la reţinerea situaţiei de fapt şi procesul-verbal şi planşele fotografice întocmite cu ocazia efectuării unei cercetări a locului săvârşirii faptelor, mijloace de probă din cuprinsul cărora reies următoarele aspecte relevante: în holul hotelului au fost identificate un pahar distrus, cioburi de sticlă, petale de flori pe hol, între bar şi intrarea în restaurant; de la bar până la uşa de acces în hotel s-a constat existenţa unor pete brun-roşcate; lângă uşa de acces, în interior, a fost găsit un rucsac abandonat de autor (bunul fiind indisponibilizat conform dovezii nr. 1483220/09.07.2020), precum şi un cuţit depozitat pe un corp de mobilier situat la recepţie, pe a cărui lamă au fost constatate pete de culoare brun-roşcat.

De asemenea, relevant pentru situaţia de fapt este şi procesul-verbal de redarea imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere video al Hotelului I Ia data de 05.07.2020 (împreună cu suportul optic tip memory –stick pe care au fost stocate), în cuprinsul căruia au fost menţionate următoarele: la timpul de redare 11.13.41, o persoană de sex masculin aleargă către Hotel I şi intră în uşa rotativă de acces a hotelului; la timpul de redare 11.13.42, o persoana de sex bărbătesc încearcă să deschidă uşa rotativă de acces în hotel, iar după ce observă că acesta nu funcţionează părăseşte zona de acces în hotel şi traversează strada; la timpul de redare 11.15.35, persoana în cauză apare în partea dreaptă, din direcţia în care se îndreptase anterior şi traversează strada, iar la timpul de redare 11.15.44, pătrunde în interiorul uşii rotative a hotelului; la timpul de redare 11.15.46, bărbatul este surprins ieşind din uşa rotativă a hotelului şi îndreptându-se către coşul de gunoi, situat lângă scara de acces a hotelului, de unde ia un bun pe care îl abandonează imediat pe scara de acces în hotel; la timpul de redare 11.16.06, se observă când acesta revine la uşa de acces, care era ţinută din interior de către o angajată a hotelului, precum şi când trage de uşă pentru a intra; la timpul de redare 11.16.07, autorul reuşeşte să deschidă uşa, angajata neputând opune rezistenţă, la timpul de redare 11.16.11 îndreptându-se către interiorul încăperii şi părăsind zona de acces a hotelului; la timpul de redare 11.16.18, autorul se îndreaptă către zona recepţiei la un tub cu dezinfectant pe care îl foloseşte, la timpul de redare 11.16.22 întorcându-se către zona acces, lângă el ajungând o altă persoană de sex masculin, soţul unei angajate; la timpul de redare 11.16.39 se observă cum persoana de sex masculin este îmbrâncită în scopul de a fi scoasă din incinta hotelului; la  timpul de redare 11.16.45, autorul este surprins deplasându-se către uşa de acces, iar când ajunge în dreptul acesteia se îndreaptă brusc către partea stângă, în tot acest timp cealaltă persoană de sex masculin fiind în spatele lui; la timpul de redare 11.16.50 autorul este surprins alergând după barul din holul hotelului lângă fereastră de unde se observa ca ia un obiect, la timpul de redare 11.17.08 fiind surprins în timp ce face demersuri ca să scape de soţul angajatei pe care încercă să o lovească cu un obiect pe care îl are în mâna dreaptă, însa este pus jos; în timp ce se afla la nivelul solului este surprins înmânându-i persoanei vătămate un obiect pe care îl are în mâna dreaptă; la timpul de redare 11.17.50, autorul este surprins pătrunzând în spatele mesei de la recepţie şi îndreptându-se către angajata care în acel moment începe să alerge din cauza fricii; la timpul de redare 11.18.00 autorul este surprins încercând să iasă din hotel având în mana stângă un obiect ce pare a fi un telefon, nemaiavând rucsacul asupra sa.

De asemenea, camerele exterioare au surprins şi momentul imobilizării autorului care, la timpul de redare 11.43.54 este surprins coborând dintr-un taxi care opreşte pe Bd. Mircea Vodă şi pătrunzând în interiorul unui autoturism staţionat la semafor pe str. C, la scurt timp fiind scos în exterior de conducătorul autoturismului căruia i s-au alăturat organele de poliţie care l-au încătuşat.

Împrejurarea că autorul faptelor cercetate în cauză este inculpatul PID rezultă din procesele –verbal de recunoaştere din grup şi planşele fotografice aferente, mijloace de probă care atestă că persoana vătămată SL l-a identificat pe inculpatul PID ca fiind persoana care, în cursul zilei de 05.07.2020, a sustras un telefon fix portabil din incinta Hotelului I şi l-a lovit cu un cuţit, că martora NA l-a identificat pe inculpatul PID ca fiind persoana care, în cursul zilei de 05.07.2020, a refuzat să părăsească holul Hotelului I, a sustras un telefon fix portabil din interior şi a distrus bunuri şi că martora SAE l-a identificat pe inculpatul PID ca fiind persoana care, în cursul zilei de 05.07.2020, l-a lovit pe soţul său, persoana vătămată SL, şi a sustras un telefon fix portabil din interiorul Hotelului I

Inculpatul nu a dat declaraţii în faza de urmărire penală, rezervându-şi dreptul tăcere, arătând că are o stare fizică şi psihică ce nu-i permite să dea declaraţii.

În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de procedura de la art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 375 C.pr.pen., declarând că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum acestea au fost reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedeşte fără niciun dubiu existenţa faptelor de tâlhărie calificată şi distrugere pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestora.

În drept, faptele inculpatului PID care, în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11.15, în timp ce se afla în holul Hotelului I din Bucureşti, str. C, sector 3, pe care a refuzat să-1 părăsească la solicitarea persoanelor îndreptăţite,  şi-a însuşit fără drept un telefon fix portabil şi un cuţit, iar pentru a-si asigura scăparea, a aruncat cu un pahar în direcţia persoanei vătămate SL, lovind-o în zona capului şi provocând distrugerea acestuia, după care a încercat să-l lovească cu obiectul tăietor-înţepător sustras, provocându-i o plagă prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte, întrunesc în fapt şi în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. şi ped. de art.233 alin. (1) rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) şi f) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., şi distrugere în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.

Inculpatul a săvârşit acte de executare nemijlocită ce constituie elementul material al infracţiunii de tâlhărie, fiind cel care a sustras telefonul mobil şi cuţitul persoanei vătămate, exercitând acte de violenţă în scopul păstrării bunurilor. Urmarea imediată constă, pe de o parte, în prejudiciul material creat persoanei vătămate prin diminuarea patrimoniului acesteia cu valoarea pecuniară a bunurilor luate pe nedrept, iar pe de altă parte, în atingerea relaţiilor sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, persoana vătămată SL fiind lovită în zona feţei cu un pahar şi tăiată la mână cu obiectul tăietor-înţepător sustras, fiindu-i provocată o plagă prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte. Legătura de cauzalitate rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta de tâlhărie în circumstanţe ce determină reţinerea formei calificate. Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a folosit  un obiect tăietor – înţepător (un cuţit luat din zona barului din incinta hotelului, obiect pe care l-a înmânat ulterior persoanei vătămate SL), în mod corect fiind reţinute dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen., relevante în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 179 alin. (2) C.pen. conform cărora „Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac”. De asemenea, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă că inculpatul PID a intrat în incinta Hotelului I – sediul al SC C SRL, refuzând să părăsească hotelul la solicitarea persoanelor îndreptăţite să-i solicite acest lucru, în mod corect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. f) C.pen. referitoare la săvârşirea faptei prin violare de sediu profesional.

Sub aspectul laturii obiective, prin săvârşirea faptei de distrugere (aruncarea paharului cu consecinţa spargerii acestuia) s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume atingerea relaţiilor sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt legate de existenţa materială a bunului proprietatea persoanei şi de posibilitatea acesteia de a-l folosi potrivit valorii sale de întrebuinţare, între fapta săvârşită şi urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, conform art.16 alin. (3) lit. a) C.pen.

Instanţa de fond a contestat că inculpatul a comis infracţiunile de tâlhărie calificată şi distrugere în stare de recidivă postexecutorie, relevante în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, primul termen al recidivei postexecutorie constă în pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare (aplicată inculpatului pentru două infracţiuni de furt calificat concurente prin sentinţa penală nr. 32/2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 566/12.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală) cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen care a expirat la data de 11.04.2020, dată la care se consideră executată pedeapsa. Al doilea termen al recidivei postexecutorie constă în fiecare infracţiune din prezenta cauză, săvârşită cu intenţie, după considerarea ca executată a pedepsei anterioare de 1 an şi 4 luni închisoare şi înainte de împlinirea termenului de reabilitare de 3 ani.

În raport cu circumstanțele existente în cauză, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii penale a inculpatului și că faptele reţinute în sarcina sa constituie infracțiuni, instanța a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, instanța a constatat, cu titlu preliminar, că, în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (3) C.pen., „când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2)”.

Sub aspectul cauzelor de atenuare a pedepsei, instanța a făcut aplicarea cauzei speciale de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) C.pr.pen. ca urmare a parcurgerii procedurii abreviate a recunoașterii vinovăției.

La stabilirea cuantumului pedepselor, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum și incidența circumstanțelor atenuante sau agravante.

În acest sens, instanța a avut în vedere că infracțiunea de tâlhărie calificată pentru care inculpatul urmează să răspundă penal prezintă un grad sporit de pericol social, fapta fiind de natură a aduce atingere relațiilor sociale vizând patrimoniul și a leza valorile referitoare la libertatea fizică și integritatea corporală a persoanei. Cu privire la modul de acțiune al inculpatului, instanţa a reţinut că inculpatul PID, fiind sub influenţa substanţelor interzise (împrejurare care i-a afectat evident posibilitatea de a-şi controla conduita, dar care nu-l exonerează de răspundere), a intrat în incinta unui hotel, locaţie pe care a refuzat să o părăsească, deşi persoanele îndreptăţite i-au solicitat acest lucru, după care a luat fără consimţământul angajaţilor persoanei vătămate un telefon mobil şi un cuţit, părăsind hotelul doar cu telefonul mobil (acesta restituind cuţitul persoanei vătămate SL), după ce anterior a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate (a aruncat un pahar în zona feţei persoanei vătămate, pahar care s-a spart, şi a încercat să o lovească cu obiectul tăietor – înţepător, cu consecinţa unei plăgi prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte a persoanei vătămate, leziune pentru care persoana vătămată a avut nevoie de 2/3 zile de îngrijiri medicale).

Instanţa a avut în vedere şi prejudiciul relativ mic cauzat persoanei vătămate SC SC C SRL, prejudiciu reparat de inculpat până la momentul pronunţării prezentei hotărârii, urmările concrete ale violenţelor exercitate de inculpat dar şi posibilele urmări ale acestor violenţe, în acest sens instanţa reţinând că inculpatul a lovit persoana vătămată cu un pahar în zona capului, existând posibilitatea evidentă ca urmările acţiunii inculpatului să fie mai grave.

Totodată, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa sa de cazier rezultând că a mai fost condamnat pentru infracţiuni de furt calificat, în raport cu ultima condamnare fiind reţinută starea de recidivă postexecutorie.

Raportat la conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța a constatat că acesta şi-a rezervat dreptul la tăcere în faza de urmărire penală, în faza de judecată optând pentru procedura simplificată, cererea inculpatului formulată în acest sens fiind încuviinţată de instanţă.

În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța a reţinut nivelul său de educație – studii 8 clase, aspect care a avut un rol hotărâtor în înţelegerea consecinţelor faptei sale, faptul că nu a dovedit că avea o ocupație la momentul comiterii faptei care să-i asigure obţinerea licită a veniturilor, dar și vârsta la care inculpatul perseverează în conduita sa infracțională, vârstă la care procesul de maturizare ar fi trebuit să se fi încheiat deja, cu consecința înțelegerii urmărilor faptelor sale. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că acesta este consumator de substanţe interzise şi că a fost internat de mai multe ori pentru acest motiv, fiindu-i afectată starea de sănătate, aspecte care rezultă din declaraţiile sale coroborate cu înscrisurile depuse la dosar. Instanţa reţine şi faptul că inculpatul se bucură de sprijinul familiei, conflictele cu legea penală fiind consecinţa directă a consumului de droguri.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul PID solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în fond, rejudecând, redozarea pedepsei şi scăderea cuantumului aplicat.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

Situaţia de fapt pe care se întemeiază hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă este confirmată de probatoriul (necontestat) al cauzei şi a fost recunoscută, în faţa instanţei respective, de către inculpat, nefiind contestată în calea de atac, nici de acesta, nici de Parchet.

Făcând o evaluare proprie a acelui probatoriu, Curtea constată că, în cursul zilei de 05.07.2020, în jurul orei 11.15, în timp ce se afla în holul Hotelului I din Bucureşti, str. C, sector 3, pe care a refuzat să-1 părăsească la solicitarea persoanelor îndreptăţite, inculpatul şi-a însuşit fără drept un telefon fix portabil şi un cuţit, iar pentru a-si asigura scăparea, a aruncat cu un pahar în direcţia persoanei vătămate SL, lovind-o în zona capului şi provocând distrugerea acestuia, după care a încercat să-l lovească cu obiectul tăietor-înţepător sustras, provocându-i o plagă prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte.

Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. (1) rap. la art. 234 alin.(1) lit. a) şi f) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. ,,astfel încât la termenul de judecată din data de 22.01.2020 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie calificată și distrugere în infracțiunea de tâlhărie calificată.

Astfel, tâlhăria fiind o infracţiune complexă, elementul material al acesteia constă în două acţiuni conjugate, şi anume: acţiunea de furt, care este P, şi o acţiune de constrângere – respectiv folosirea violenţei sau a ameninţării ori punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra –, care, faţă de cea dintâi, este secundară (adiacentă).

Violența, poate fi îndreptată atât asupra unei persoane cât și împotriva bunurilor. Curtea consideră că aruncarea unui pahar în direcția persoanei vătămate pentru a-și asigura scăparea constituie atât o infracțiune de lovire sau alte violențe cât și o formă de amenințare a acesteia pentru a-l lăsa pe inculpat să scape. În condițiile în care această împrejurare a fost valorificată deja ca element material secundar al infracțiunii de tâlhărie, ea nu poate conduce și la reținerea separată a infracțiunii de distrugere. Împrejurarea că ulterior inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu un cuțit nu poate conduce la o concluzie contrară. Astfel, procurorul a reținut în descrierea faptei două acte de violență (aruncarea paharului și lovirea cu cuțitul) acordându-le aceiași valoare. Cu alte cuvinte, încadrarea juridică ar fi fost identică chiar dacă inculpatul doar ar fi aruncat cu paharul în direcția persoanei vătămate.

Critica inculpatului (acesta fiind de altfel singurul motiv de apel) referitoare la individualizarea pedepsei stabilite pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este nefondată.

Individualizarea judiciară a pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Infracţiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii, să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată traşi la răspundere penală.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină şi diferenţiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracţiuni în parte.

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârşirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.

Curtea reține că prima instanță a aplicat pentru infracțiunea de tâlhărie calificată o pedeapsă minimă, prevederile legale stabilind o pedeapsă de cel puțin 3 ani (ulterior reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime subsecvent aplicării procedurii simplificate și ulterior majorării prin aplicarea tratamentului sancționator specific recidivei postexecutorii). Totodată, raportat la modalitatea de comitere a faptei nu se justifică aplicarea vreunei circumstanțe atenuante. Împrejurarea că inculpatul se afla sub influența substanțelor psihoactive nu este un factor care să dovedească lipsa de gravitate a faptei, ci din contră, să o agraveze. Sub influența acestor substanțe, inculpatul devine o persoană violentă, existând oricând riscul comiterii unor fapte și mai grave. Astfel, inculpatul a intrat în incinta unui hotel, locaţie pe care a refuzat să o părăsească, deşi persoanele îndreptăţite i-au solicitat acest lucru, după care a luat fără consimţământul  angajaţilor persoanei vătămate un telefon mobil şi un cuţit, părăsind hotelul doar cu telefonul mobil (acesta restituind cuţitul persoanei vătămate SL), după ce anterior a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate (a aruncat un pahar în zona feţei persoanei vătămate, pahar care s-a spart, şi a încercat să o lovească cu obiectul tăietor – înţepător, cu consecinţa unei plăgi prin zgâriere la nivelul degetului IV al mâinii drepte a persoanei vătămate, leziune pentru care persoana vătămată a avut nevoie de 2/3 zile de îngrijiri medicale). Folosirea unui cuțit pentru atacarea unei persoane poate conduce oricând la urmări tragice pentru viața persoanei vizate, astfel încât aplicarea unei circumstanțe atenuante nu ar fi legală.

Domenii speta

Spete similare