Pretentii

Document finalizat

Cod ECLIECLI:RO:JDBRLD:2022:001.000771

Dosar nr. X

R O M I N I A

JUDECATORIA BIRLAD

JUDB

SENINTA CIVILANr. 771/2022

Sedinta publica de la 15 Aprilie 2022

Instanta constituita din:

INSTANTA

Deliberind asupra cererii de fata, constataurmatoarele:

La data de 27.09.2021 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Birlad, sub nr. X, cererea formulata de reclamanta SPITALUL MUNICIPAL DE URGENTA ELENA BELDIMAN BIRLAD in contradictoriu cu piritii Xsi SC X BUCURESTI prin care a solicitat instantei sa dispuna repararea unei pagube cauzate unitatii medicale, in suma totala de 335,68 lei reprezentind cheltuieli medicale de specialitate efectuate cu numita Xconform Fisa CPU nr. X/17.12.2019.

In motivarea in fapt reclamanta a aratat ca la data de 16.12.2019 in jurul orelor 23:14 numitul X, conducatorul autoturismului marca BMW cu nr. de inmatriculare X, asigurat RCA la data producerii accidentului rutier la S.C.XBucuresti, pe fondul neatentiei si adaptarii la conditiile de circulatie pe timpul noptii, urmare a unei manevre executata in mers a acrosat o cabalina fara stapin care traversa drumul de la dreapta spre stinga pe directia de deplasare autoturismului condus de catre acesta. Urmare a impactului a rezultat vatamarea pasagerei X, avarierea autoturismului si moartea cabalinei.

Numita X-victima accidentului rutier din data de 16.12.2019 a beneficiat de asistenta medicala de specialitate in suma totala de 335,68 lei.

Prin Ordonanta procurorului din data da 26.01.2021 s-a dispus clasarea cauzei din dosar de cercetare penala nr. Xfata de numitul Xcu motivarea ca sunt incidente prevederile art. 16 alineat (1) litera b) din Cod de procedura penala, respectiv lipsa plingerii prealabile formulata in termenul legal de catre partea vatamata X, latura civila a dosarului penal raminind nesolutionata.

Prin Notificarea nr. X/18.02.2021 spitalul a incercat pe cale amiabila sa recupereze prejudiciul material de la numitul X, fara rezultat pina la data prezentei.

Avind in vedere obligatiile stabilite prin dispozitiile art. 21 alin. (2), art. 10 alin. (l), art. 11 alin. (l) si art. 23 alin. (l) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie precum si de art. 19 pct. (16), art. 26 litera a) pct. IV) din Norma ASF nr.20/27.07.2017 privind asigurarile auto in Rominia, intrucit autoturismul marca BMW cu nr. de Inmatriculare X era asigurat RCA la data producerii accidentului rutier la S.C. XS.A Bucuresti, in calitate de parte responsabila civilmente a posesorului politei RCA, reclamanta a solicitat sprijinul instantei civile in vederea recuperarii sumei de la numitul Xin calitate de pirit in solidar cu asiguratorul S.C. XS.A Bucuresti, in calitate de parte responsabila civilmente potrivit Deciziei nr.1/2016 a I.C.C.J conform careia „in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, In limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila” , suma ce va fi actualizata cu dobinda de referinta practicata de BNR, plus 4 puncte procentuale pina la achitarea prejudiciului conform art. 3 alin. 3 din O.G 9/2000 modificata si completata de Legea nr. 356/2002.

In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 21 alin. (2), art. 10 alin. (l). art. 11 alin. (1) si art. 23 alin. (l) din Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie;art. 19 pct. (16), art. 26 litera a) pct. IV) din Norma ASF nr. 20/27.07.2017 privind asigurarile auto in Rominia; art. 320 (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii cu modificarile si completarile ulterioare; art. 1357, 1381, 1382, 1392 din Codul Civil.

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare in judecata incuviintarea probei cu inscrisuri.

In temeiul art. 150 Cod proc. civ., au fost atasate cererii de chemare in judecata copii de peurmatoarele inscrisuri: rezultat verificare polita RCA din baza de date CEDAM, Notificarea nr. X/18.02.2021, decont cheltuieli medicale de specialitate Fisa CPU nr. X/17.12.2019, adresa inregistrata cu nr. intern nr. X/08.02.2021 cu Ordonanta de clasare din data da 26.012021 cu Referatul organelor de cercetare penala din dosar nr.Xa Parchetului de pe linga Judecatoria Birlad (f. 5-10).

La data de 25.10.2021 pirita XS.A. a depus la dosar intimpinare prin care a solicitat instantei respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, justificat de urmatoarele motive:

Pirita XS.A. a aratat ca in cauza sunt aplicabile Normele aprobate prin Norma A.S.F nr. 20/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule si Legea nr. 132/2017 si a precizat ca asiguratorul RCA plateste despagubiri nu pe baza delictuala, ci in baza contractului de asigurare RCA, in conformitate cu termenii si conditiile stabililc prin ordinul mentionat, termeni si conditii care constituic clauzele contractului de asigurare RCA.

Pe fondul cauzei, referitor la pretentiile solicitate de reclamanta in cuantum de 335,68 lei reprezentind cheltuieli de spitalizare ale numitei X, pirita a solicitat instantei respingerea acestora, aratind ca potrivit art. 313 alin. (l) din Legea nr. 95/2006, „persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sanatatii altei persoane, raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul furnizorului de servicii medicale reprezentind cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.”

In conformitate cu dispozitiile art. 218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii „asiguratii beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau de accident, prin prima zi de imbolnavire sau dela data accidentului si pina la vindecare, in conditiile stabilite de prezenta lege”.

Totodata, potrivit prevederilor art. 217 din aceeasi lege „asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza in conditiile prezentei legi”.

Prin urmare, raspunderea asiguratorului fata de reclamant este reglementata de legea speciala si nu se incadreaza in ipotezele prevazute de Legea nr. 132/2017. Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, „ Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul le plateste cu titlu de dezdaunare si pentru cheltuielile de judecata si/sau cheltuielile aferente in cazul solutionarii alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vatamare corporala sau deces si prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.

Pirita a aratat ca, in cauza, reclamanta nu seincadreaza in categoria persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, ci sunt furnizori de servicii medicale, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 132/2017.

Prin contractul de asigurare de raspundere civila auto, asiguratorul preia riscurile accidentelor de autovehicule constind in prejudiciile directe cauzate tertilor prin fapta asiguratului. Prejudiciul asigurat reprezinta toate consecintele vatamatoare produse asupra victimelor. De aceea, in mod corect, asiguratorul urmeaza sa suporte daunele materiale si morale acordate partilor civile pentru prejudiciile patrimoniale si nepatrimoniale suferite de acestea in urma accidentului soldat cu vatamarea corporala a acestora.

Unitatea spitaliceasca nu se incadreaza in categoria persoanelor mentionate in prevederile art. 14 din Legea nr. 132/2017, nefiind o persoana pagubita prin vatamare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri. Nici asiguratorul de raspundere civila auto nu face parte din categoria vizata de dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, asa cum a fost modificata prin OUG 150/2002, potrivit carora: „persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altor persoane, raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate cu asistenta medicala acordata.”

Unitatea spitaliceasca acorda asistenta medicala victimei accidentului in baza contractului de asigurare de sanatate incheiat de aceasta, fiind un furnizor de servicii medicale care, potrivit legii, are dreptul de a-si recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana responsabila de producerea accidentului, in speta de la asigurat, dar aceasta nu inseamna ca asigurarea de raspundere civila auto incheiata de asigurat se extinde si asupra unor asemenea prejudicii, atita vreme cit nu exista prevederi legale in acest sens.

In ceea ce priveste despagubirile solicitate de unitatea spitaliceasca care a acordat ingrijire medicala partii vatamaate, acestea trebuie stabilite exclusiv in sarcina persoanei vinovate de producerea accidentului, proportional cu culpa ce ii revine in producerea accidentului.

In consecinta, in virtutea prevederilor art. 14 din Legea nr. 132/2017, precum si a dispozitiilor art. 313 din Legea nr. 96/1995, pirita XS.A considera ca asiguratorul nu are obligatia de plata a cheltuielilor de spitalizare, motiv pentru care solicita instantei respingerea actiunii ca neintemeiata.

In drept si-a intemeiat intimpinarea pe dispozitiile art. 205 si urm. Cod procedura civila, Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017.

In sustinerea intimpinarii pirita XS.A a solicitat proba cu inscrisuri.

Analizind probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:

La data de 16.12.2019 in jurul orelor 23:14 numitul X, conducatorul autoturismului marca BMW cu nr. de inmatriculare X, asigurat RCA la data producerii accidentului rutier la S.C.XBucuresti, pe fondul neatentiei si adaptarii la conditiile de circulatie pe timpul noptii, urmare a unei manevre executata in mers a acrosat o cabalina fara stapin care traversa drumul de la dreapta spre stinga pe directia de deplasare autoturismului condus de catre acesta. Urmare a impactului a rezultat vatamarea pasagerei X, avarierea autoturismului si moartea cabalinei.

Numita X-victima accidentului rutier din data de 16.12.2019 a beneficiat de asistenta medicala de specialitate in suma totala de 335,68 lei.

Prin Ordonanta procurorului din data da 26.01.2021 s-a dispus clasarea cauzei din dosar de cercetare penala nr. Xfata de numitul Xcu motivarea ca sunt incidente prevederile art. 16 alineat (1) litera b) din Cod de procedura penala, respectiv lipsa plingerii prealabile formulata in termenul legal de catre partea vatamata X, latura civila a dosarului penal raminind nesolutionata.

Prin Notificarea nr. X/18.02.2021 spitalul a incercat pe cale amiabila sa recupereze prejudiciul material de la numitul X, fara rezultat pina la data prezentei.

Avind in vedere obligatiile stabilite prin dispozitiile art. 21 alin. (2), art. 10 alin. (l), art. 11 alin. (l) si art. 23 alin. (l) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie precum si de art. 19 pct. (16), art. 26 litera a) pct. IV) din Norma ASF nr.20/27.07.2017 privind asigurarile auto in Rominia, intrucit autoturismul marca BMW cu nr. de Inmatriculare X era asigurat RCA la data producerii accidentului rutier la S.C. XS.A Bucuresti, in calitate de parte responsabila civilmente a posesorului politei RCA, reclamanta a solicitat sprijinul instantei civile in vederea recuperarii sumei de la numitul Xin calitate de pirit in solidar cu asiguratorul S.C. XS.A Bucuresti, in calitate de parte responsabila civilmente potrivit Deciziei nr.1/2016 a I.C.C.J conform careia „in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, In limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila”, suma ce va fi actualizata cu dobinda de referinta practicata de BNR, plus 4 puncte procentuale pina la achitarea prejudiciului conform art. 3 alin. 3 din O.G 9/2000 modificata si completata de Legea nr. 356/2002.

Prin motivarea deciziei, Inalta Curte de Casatie si Justitie mentioneaza ca obligatia de a incheia contracte de asigurare este indeplinita prin edictarea art. 48 din Legea nr. 136/1995, care a impus proprietarilor de vehicule supuse inmatricularii sau inregistrarii obligatia de a incheia contracte de asigurare de raspundere civila pentru pagubele produse tertilor prin accidentele produse de aceste vehicule.

Sub acest aspect se cuvine subliniata nu numai existenta unei legislatii primare (Legea nr. 136/1995), ci si a unei legislatii tertiare, materializata in actele cu valoare obligatorie emise de autoritatea legal abilitata in materie (fosta Comisie de Supraveghere a Asigurarilor, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiara - numita in precedent si in continuare A.S.F.), prin care s-au adoptat Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Analiza acestor dispozitii legale conduce la concluzia ca acest tip de contract de asigurare obligatorie de raspundere civila este un contract impus de lege, cu distinctiile aferente referitoare la asigurarile prin efectul legii. Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 3 din Legea nr. 136/1995, care prevad ca in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.

De asemenea, acest tip de contract vizeaza o anumita obligatie, respectiv pe cea de a asigura raspunderea in cazul accidentelor produse de vehicule, astfel cum reiese din interpretarea art. 4 din Legea nr. 136/1995.

Nu in ultimul rind, acest tip de contract, potrivit dispozitiilor legale mentionate, are prevederi obligatorii referitoare la riscurile asigurate si la tipul de daune pe care le asigura (art. 50 - 52 din Legea nr. 136/1995), la cazurile de excludere de la asigurare si chiar la limitele pecuniare ale asigurarii (art. 53 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 24 si urmatoarele din Norma nr. 23/2014 a A.S.F., cu modificarile ulterioare), ceea ce intareste concluzia ca este vorba despre un contract impus de lege, in care principiul libertatii contractuale sufera restrictii si in care partile se vad limitate in manifestarea deplina a autonomiei de vointa.

In raport cu dispozitiile legale mentionate, contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila este un contract fortat, intrucit partile sunt obligate sa il incheie sub presiunea unor sanctiuni administrative.

Potrivit dispozitiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si de tramvaie, ca si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, iar potrivit dispozitiilor art. 55 din acelasi act normativ despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite.

In plus, dispozitiile art. 1.270 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil instituie principiul pacta sunt servanda si prevad forta obligatorie a contractului valabil incheiat intre partile contractante, iar dispozitiile art. 1.280 din acelasi act normativ prevad ca un contract produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Or, dispozitiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 instituie un caz de extindere a efectelor contractului de asigurare de raspundere in beneficiul tertilor pagubiti prin accidente.

Cum asiguratorul raspunde pentru asigurat in conditiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 si in temeiul contractului de asigurare, se poate retine ca intrunita cerinta art. 86 din Codul de procedura penala, anume aceea ca asiguratorului de raspundere civila obligatorie sa ii incumbe o obligatie legala si deopotriva conventionala de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune, ca urmare acesta trebuie sa participe in procesul penal in calitate de parte responsabila civilmente.

Cu privire la limitele raspunderii, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca acestea reies din interpretarea dispozitiilor art. 3, coroborat cu art. 49 si cu art. 53 din Legea nr. 136/1995, texte legale care prevad in esenta ca drepturile partilor se stabilesc prin lege si ca prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiara se stabilesc limitele despagubirilor si conditiile de plata.

De asemenea, din examinarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, cu modificarile ulterioare, reiese ca asiguratorii R.C.A. au obligatia de a stabili limite de despagubire, care nu pot fi mai mici decit cele stabilite de catre A.S.F.

In ceea ce priveste raspunderea solidara sau exclusiva, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca dispozitiile art. 49 si ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie raspunderea exclusiva a asiguratorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat.

Acest fapt este, de altfel, in acord, atit cu dispozitiile legale care reglementeaza asigurarea de raspundere civila obligatorie, cit, mai ales, cu cadrul contractual care fundamenteaza raporturile juridice dintre parti.

Astfel, partile incheie un contract aleatoriu, in care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurator, este asumat de acesta din urma, care raspunde la producerea riscului asigurat, intrucit a incasat in acest scop o prima de asigurare stabilita in raport cu specificul riscului. Ca urmare, obligatia de dezdaunare a persoanelor pagubite prin infractiune isi are cauza in contraprestatia asiguratului, respectiv in plata primei de asigurare.

Imprejurarea ca asiguratorul raspunde in limitele prevazute in contract si ca aceasta limitare ar putea aduce atingere principiului reparatiei integrale a prejudiciului nu justifica legal raspunderea solidara cu autorul faptei ilicite, intrucit solidaritatea nu rezulta din lege sau din contract, iar asiguratorul raspunde pentru asigurat in temeiul legii si al contractului, asumindu-si o obligatie proprie si nefiind tinut la reparatie in conditiile art. 1.382 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, intrucit nu raspunde pentru o fapta prejudiciabila pe care sa fi comis-o alaturi de asigurat.

In realitate, raspunderea de care este tinut asiguratorul R.C.A. este una limitata de contractul de asigurare si de lege, asa cum s-a argumentat in precedent, dar nimic nu impiedica antrenarea raspunderii civile delictuale a asiguratului, in temeiul principiului reparatiei integrale a prejudiciului, pentru diferenta de despagubire nesuportata de asigurator.

In considerarea celor expuse, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala, Completul pentru judecarea recursului in interesul legii a stabilit ca in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabila civilmente si ca are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila.

Pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte cererea si va obliga pirita SCXcu sediul in Comuna X, Soseaua X, Business Park, Cladirea X, jud. Ilfov sa plateasca reclamantei suma de 335,68 lei, reprezentind contravaloare ingrijiri medicale acordate victimei X.

Va respinge cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu piritul X, CNP X, domiciliat in sat/comuna Falciu, jud. Vaslui.

1

Domenii speta

Spete similare