Penal.asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului în cursul urmăririi penale când organul judiciar apreciază că acesta nu şi-ar putea face singur apărarea

ASISTENŢĂ JURIDICĂ OBLIGATORIE A SUSPECTULUI SAU INCULPATULUI ÎN CURSUL URMĂRIRII PENALE CÂND ORGANUL JUDICIAR APRECIAZĂ CĂ ACESTA NU ŞI-AR PUTEA FACE SINGUR APĂRAREA

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Deliberând asupra cererilor și excepțiilor invocate, constată:

Prin încheierea din data de 07.10.2021, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ..../200/2021, s-a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpatul MS, a fost constatată desfiinţată de drept Sentinţa penală nr. .../10.12.2020, pronunţată în dosarul nr. ..../200/2020 al Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. ... din data de 28.07.2021 a Curţii de Apel Ploiești şi a dispus anularea MEPI nr. .../29.07.2021 emis de Judecătoria Buzău și a tuturor formelor de executare emise în baza sentinței anterior menționate, procesul penal reluându-se din faza de cameră preliminară.

În actul de sesizare, a fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

La data de 20.04.2020, în jurul orelor 12:00-13:00, inculpatul MS, după ce fusese spitalizat în cadrul Secției de Boli Infecțioase a Spitalului Județean de Urgență Buzău, fiind suspect de infectare cu noul tip de coronavirus și confirmat infectat cu virusul T.B.C., ambele contagioase, fiind testat în acest sens la aceeași dată, la ora 09:15, deși i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul să părăsească locația în cauză fără avizul medicului, nu a respectat măsura de spitalizare dispusă și înainte de a afla rezultatul testării pentru noul tip de coronavirus, a fugit din curtea unității medicale, deplasându-se cu mijloace de transport în comun pe raza localității Boboc, jud. Buzău, perioadă de timp în care a intrat în contact cu terțe persoane, existând astfel riscul de a transmite ambele virusuri.

Conform art. 344 alin. (2) Cod proc. pen., copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpatului la adresa unde acesta locuiește şi i-a fost aduse la cunoştinţă obiectul camerei preliminare şi dreptul de a formula cereri şi excepţii în termen de 20 zile de la data comunicării.

La data de 15.11.2021 inculpatul MS a comunicat prin intermediul Poștei Române la dosar un înscris prin care a solicitat trimiterea cauzei la procuror, temeiul fiind reprezentat de Hotărârea CJUE în cauza C-282/20 și de Decizia CCR nr. 458 din data de 25.06.2020, să se constate nulitatea absolută a rechizitoriului ca urmare a încălcării dreptului la apărare în toată faza de urmărire penală și, în subsidiar, nelegalitatea rechizitoriului întrucât se constată imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății, raportat la noua ordine juridică, ce impun restituirea cauzei la parchet, și să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, a declarației de suspect, a declarației de inculpat și a tuturor actelor de urmărire penală subsecvente și să se dispună excluderea acestora.

S-a menționat că, prin rechizitoriul emis la data de 29.05.2020 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. .../P/2020, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prevăzută de art. 352 alin. (1) Cod penal.

A arătat inculpatul, în fapt, că la data de 19 aprilie 2020, s-a prezentat la Spitalul Județean de Urgență Buzău, pentru a fi consultat în urma simptomelor prezentate și anume durere de cap, spate, gât. De aici a fost transportat și internat la Secția de Boli Infecțioase a S.J.U. Buzău, unde medicii au hotărât recoltarea de probe pentru testarea virusului SARS-COV2 și TBC. La dosarul cauzei nu există o dovadă a deciziei de izolare din partea medicilor/spitalului sau a consimțământului informat al acestuia cu privire la această privare de libertate și restricționare a libertății individuale de mișcare, în mod ilegal impusă. Inculpatul a părăsit spitalul înainte de aflarea rezultatului celor două teste efectuate, iar consimțământul dat a fost pentru recoltarea probelor și prelucrarea probelor, nu pentru izolarea în spital. S-a arătat că există o foaie de consimțământ generală, care nu poartă data întocmirii ei, iar la semnătură sunt trecute caractere ilizibile, care au fost ulterior tăiate, iar sub ele apare ceea ce se pretinde a fi semnătura inculpatului.

S-a subliniat că inculpatul a fost diagnosticat cu TBC în septembrie 2019, dar a fost tratat și a plecat din spital după ce testul TBC a ieșit negativ. Același lucru s-a întâmplat și de această dată, inculpatul prezentându-se la spital în data de 19.04.2020, după prezența unor simptome. După cum se observa din declarația martorului NCB, era posibil să fie contagios, dar încă nu era stabilit acest fapt, viceversa putând fi în egală măsură valabilă.

În continuare, s-a menționat că inculpatul a fost judecat în lipsă de către Judecătoria Buzău, condamnat la o pedeapsă de 1 an cu executare, din care a executat aproape 2 luni jumătate, fiind eliberat în urma admiterii cererii de redeschidere a dosarului penal prin Încheierea din data de 07.10.2021 a Judecătoriei Buzău.

A arătat inculpatul că în cauză se poate observa lipsa situației premise, respectiv a tipicității obiective a faptei pentru care a fost sesizată instanța ca urmare a Deciziei nr. 458 din data de 25.06.2020 a Curții Constituționale, ce are ca efect existența unui rechizitoriu emis în ciuda existenței unuia din cazurile de împiedicare prevăzut în art. 16 Cod proc. pen., fără să fie respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală e completă și că probele sunt legal administrate

S-a subliniat că în cauză sunt aplicabile cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C 282/20, respectiv că inculpatul trebuie să primească lămuriri și clarificări cu privire la acuzațiile care i se impută prin rechizitoriu, chiar dacă s-a depășit camera preliminară. În acest context, este deosebit de important ca judecătorul de cameră preliminară să aprecieze și să constate neregularitățile rechizitoriului și a actelor de urmărire penală, astfel încât să permită modificarea acuzațiilor aduse și să restabilească situația de drept aplicabilă în speță, conformă cu decizia CCR nr. 458 din data de 25.06.2020, care are efect direct în acest caz.

Curtea a decis că deficiențele și lacunele rechizitoriului pot fi remediate de procuror și ulterior camerei preliminare, dar trebuie să i se acorde timp inculpatului de a lua la cunoștință de aceste modificări și să aibă dreptul de a propune noi probe; dacă procurorul nu face acest lucru în timpul judecății, judecătorul poate trimite cauza la parchet pentru refacerea rechizitoriului chiar dacă legislația internă îl împiedică să facă acest lucru.

S-a mai menționat că fapta reținută prin rechizitoriu se bazează pe o legislație declarată neconstituțională și reprezintă o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Raportat la speța de mai sus, soluția corectă ar fi să i se acorde Parchetului posibilitatea de retrage rechizitoriul, iar în situația în care nu o face, cauza să fie trimisă înapoi la procuror.

Mai mult, rechizitoriul este bazat pe probe și declarații obținute fără asistența juridică a unei persoane cu dizabilitate intelectuală și vârsta mentală a unui copil de 5-6 ani.

Prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 emis de Președintele României s-a instituit starea de urgență pe teritoriul României, iar prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 s-a prelungit această stare de urgență. La acel moment, Guvernul RomÂniei a dispus luarea unor măsuri apreciate drept necesare pentru prevenirea răspândirii virusului SARS Cov 2 în România, fiind impuse, gradual, mai multe restricții privind libertatea, dreptul de circulație ori de întrunire a cetățenilor.

Prin Decizia nr. 458 din data de 25.06.2020, publicata in M. Of. nr. 581/2.07.2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art. 25 alin. 2 teza a I l-a din Legea nr. 95/2006 și ale art. 8 alin. din O.U.G. nr. 11/2020 sunt neconstituționale. Art. 25 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 statuează că măsurile privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății.

S-a arătat că, având în vedere că în perioada în care a fost săvârșită fapta deținerea obligatorie a inculpatului era ilegală, nu există situația premisă, iar fapta săvârșită la data de 20.04.2020 pentru care a fost emis rechizitoriul nu este prevăzută de legea penală. Chiar dacă rechizitoriul este cel întocmit la data de 29.05.2020, adică anterior deciziei CCR nr. 458 din data de 25.06.2020, la momentul de față acesta nu ține cont de o realitate intervenită de la momentul emiterii lui până la ajungerea legală în cameră preliminară: declararea neconstituțională a unei norme care va împiedica trimiterea cauzei în judecată. Ar fi disproporționat, mai ales în lumina recentei jurisprudențe a CJUE, să acceptăm că trebuie parcurs fondul procesului pentru a se constata existența unui caz de achitare/împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Așa cum s-a subliniat în practica mai veche a instanței supreme, care își păstrează aplicabilitatea în cadrul procesual din prezent și se reconfirmă în jurisprudența actuală a instanțelor, prin fapte arătate în actul de sesizare a instanței sub nicio formă nu se înțelege simpla referire la anumite fapte în partea descriptivă a rechizitoriului, expuse cu prilejul prezentării activităților inculpatului, ci este vorba de acele fapte care sunt descrise într-o manieră susceptibilă să producă consecințe juridice, mai exact să învestească instanța, condiție care este îndeplinită doar dacă faptele arătate în rechizitoriu sunt însoțite de precizarea încadrării lor juridice și de dispoziția de trimitere în judecată.

S-a mai arătat că, în virtutea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, un act subsecvent emis în baza unei dispoziții ab initio neconstituționale conservă neconstituționalitatea derivată din actul principal.

A menționat inculpatul că invocă nulitatea absolută a rechizitoriului, ca urmare a încălcării dreptului la apărare în toată faza de urmărire penală și, în subsidiar, nelegalitatea rechizitoriului, întrucât încalcă dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza [ C.pr.pen., art. 309 alin. 1, C. pr. pen., art. 305 alin 3 C. pr. pen, art. 327 alin (a) Cod proc. pen., art. 147 alin (1) din Constituție. De asemenea, consideră că actul de sesizare este neregulamentar întocmit și acest fapt este de natură să afecteze legalitatea sesizării instanței, întrucât se constată imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății, raportat la noua ordine juridică, ce impun restituirea cauzei la parchet.

S-a învederat că, întrucât inculpatul nu a putut înțelege drepturile și obligațiile din cauza deficienței cognitive și a diagnosticului stabilit prin certificatul de încadrare în grad de handicap și organul de urmărire penală nu s-a asigurat că își înțeleg drepturile și că le poate exercita prin intermediul asistenței juridice.

Nulitatea absolută a actului de sesizare derivă din nulitatea procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect și a tuturor actelor subsecvente, conform dispozițiilor art. 280 alin (2) Cod proc. pen. și ale art. 281 alin 1) lit. f). La momentul aducerii la cunoștință a acuzației inculpatul nu a fost asistat de un avocat, nu i s-a explicat exact ce valoare are această aducere la cunoștință a acuzației și nici nu a înțeles drepturile, dacă ele mi-au fost comunicate cu adevărat. Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul.

S-a menționat că inculpatul este o persoană diagnosticată cu o dizabilitate intelectuală, așa cum reiese din certificatul de încadrare în grad de handicap - retard mintal aflat în evidențele Direcției de Asistență Socială Și Protecția Copilului Buzău și atașat prezentei ca Anexa nr. 1. În urma faptului că a fost abandonat în maternitate, a fost instituționalizat de mic în ”Leagănul de copii” din Râmnicul Sărat, Căminul Preșcolari și Școala Profesională nr. 1 cu specializarea confecționer îmbrăcăminte. După terminarea școlii profesionale, a locuit în căminul de nefamiliști din Râmnicu Sărat, iar apoi a fost internat la Centrul de Integrare prin Terapie Ocupațională Râmnicu Sărat, instituție de unde a plecat în anul 2005, pentru a mă reintegra în societate și a lucra. În prezent inculpatul lucrează în Râmicu Sărat confecționer la una din fabricile din oraș.

De asemenea, conform avizului nr. ... atașat prezentei ca Anexa nr. 2, medicul specialist psihiatru a stabilit că inculpatul are vârsta mentală de 5-6 ani. Și din avizul nr. ..../22.01.2009, reiese că un psiholog a stabilit deficiența mentală și cognitivă a subsemnatului, având un IQ de 54 de puncte, aviz atașat în cadrul Anexei nr. 3.

Dispozițiile art. 90 alin. (b) Cod proc. pen prevăd că asistența juridică este obligatorie în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea. Or, în speță era evident că nu și-a putut face singur apărarea, după cum reiese din actele medicale atașate. Nu doar actele medicale spun acest lucru, ci și modul inculpatului de a comunica, de a se raporta la persoanele din jur, de a se comporta, fiind ușor vizibil pentru orice persoană că are un retard mental. Faptul că organul de urmărire penală „nu a apreciat necesar” este strict culpa organului de urmărire penală, iar acest drept de apreciere nu va putea fi invocat contra inculpatului atâta vreme cât starea acestuia de dezvoltare mentală poate fi constatată oricând, de orice persoană neinstruită și confirmată de orice psihiatru sau psiholog.

S-a mai subliniat că rechizitoriul este emis cu încălcarea dispozițiilor art. 305 alin (3) Cod proc. pen.,ce prevăd că atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect, raportate la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen, art. 327 alin (a) Cod proc. pen. art. și 147 alin (1) din Constituție.

În continuare, s-a arătat că, în ceea ce privește obiectul și limitele judecății, în speță, în urma deciziei CCR nr. 458 din data de 25.06.2020, fapta este în mod ilegal încadrată și inculpatul este trimis în judecată în baza unor dispoziții declarate neconstituționale și care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un rol fundamental în stabilirea obiectului judecății îl are procedura desfășurată în camera preliminară, deoarece în acest cadru se realizează verificarea prevederilor art. 328 C. proc. pen. raportat la conținutul rechizitoriului. Din perspectiva analizată prezintă importanță corelația între descrierea faptei și încadrarea juridică dată acesteia, care în speță în acest moment este eronată.

S-a acordat valență penală unei fapte care nu este prevăzută de legea penală, întemeiată pe dispoziții legale declarate neconstituționale și pentru care există 2 decizii rămase definitive a două persoane ce au fost achitate în situații similare.

 Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. .../P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în raport de dispoziţiile art. 342 Cod proc. pen., judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

În ceea ce priveşte competenţa, Judecătoria Buzău este competentă material să soluţioneze cauza conform plenitudinii de jurisdicţie prevăzute de art. 35 alin. (1) Cod proc. pen. întrucât infracţiunea ce formează obiectul judecăţii nu este în competenţa unei instanţe superioare, şi este, totodată, competentă teritorial potrivit criteriului prevăzut art. 41 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen. întrucât locul pretinselor fapte este în mun. Buzău, jud. Buzău.

În ceea ce priveşte actul de sesizare, rechizitoriul este întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 328 – 331 Cod proc. pen. De asemenea, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.

Susţinerile inculpatului referitoare la neregularitatea rechizitoriului pentru considerentul că fapta reținută prin rechizitoriu se bazează pe o legislație declarată neconstituțională și reprezintă o faptă care nu este prevăzută de legea penală, impunându-se restituirea cauzei la procuror, nu pot fi reținute de judecătorul de cameră preliminară, întrucât sunt neîntemeiate.

De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiată și susținerea în sensul că nu se pot stabili obiectul și limitele judecății întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, prezentând importanță corelația dintre descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia.

Potrivit prevederilor art. 342 Cod proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale rezultă că în faza de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzației formulate prin actul de sesizare și nici legalitatea sau temeinicia încadrării juridice reținute în actul de sesizare ori existența unui impediment dintre cele prevăzute la art. 16 Cod proc. pen.

Stabilirea împrejurării dacă fapta a fost sau nu săvârșită, respectiv nelegalitatea sau netemeinicia soluției de trimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu se va realiza în faza de judecată, în cameră preliminară neputându-se antama aspecte ce țin de temeinicia acuzației penale. Judecătorul de cameră preliminară verifică existența, în acuzația formulată a unui corespondent în situația de fapt pentru fiecare element din conținutul infracțiunii, deci în această fază procesuală nu se verifică dacă descrierea faptei este corectă și poate conduce la condamnare, ci doar dacă este completă. Semnificația acuzației și caracterul ei fondat se hotărăsc în urma cercetării judecătorești.

Incidența vreunuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale reglementate de art. 16 alin. (1) Cod proc. pen. face obiectul verificării în procedura de cameră preliminară, ci aceste impedimente vor putea conduce la pronunțarea unei soluții de achitare, respectiv de încetare a procesului penal, în faza de judecată.

Din examinarea rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară constată că acesta este sistematizat, procurorul a individualizat şi a descris acţiunile inculpatului, încadrarea lor în succesiunea evenimentelor, de natură a determina, în concret, faptele de care este acuzat, fiind evidenţiate mijloacele de probă. Descrierea faptelor este realizată de o manieră suficient de clară pentru a stabili obiectul şi limitele judecăţii, urmând ca, pe parcursul cercetării judecătoreşti ce va fi efectuată în cauză, să se stabilească dacă faptele, aşa cum au fost prezentate în rechizitoriu, există, pot fi circumscrise încadrării juridice propuse de procuror, precum şi dacă inculpatul răspunde penal pentru acestea. Aşadar, descrierea faptelor de care acesta este acuzat s-a făcut de către procurorul de caz de o manieră amplă, clară şi aptă să permită cunoaşterea şi înţelegerea întocmai a acuzaţiilor aduse şi pregătirea unei apărări corespunzătoare, fiind stabilit exact obiectul judecăţii, astfel cum prevede art. 371 Cod proc. pen. Au fost descrise pe larg împrejurările faptice care, în opinia procurorului, se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii reținute în sarcina inculpatului MS, fiind analizate probele pe care se bazează acuzaţia penală, revenind instanţei de judecată atribuţia de a stabili, în urma cercetării judecătoreşti ce va fi efectuată în cauză, dacă faptele, aşa cum au fost prezentate de acuzare, există şi pot fi integrate în conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, precum şi dacă inculpatul răspunde penal pentru acestea.

Totodată, examinând secţiunea „în drept” a rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară constată că încadrarea juridică este corectă, fiind analizate elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului MS şi pentru care a fost efectuată urmărirea penală, respectiv latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor.

Cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară apreciază ca fiind întemeiate susținerile inculpatului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 90 lit. b) Cod proc. pen., respectiv încălcarea dreptului la asistență juridică obligatorie a inculpatului MS în faza de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară subliniază faptul că, din perspectiva dreptului la apărare, nulitatea absolută a actelor procesuale sau procedurale intervine, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) Cod proc. pen., atunci când sunt încălcate dispoziţiile privind asistarea de către avocat a suspectului/ inculpatului, în ipoteza în care asistenţa juridică este obligatorie.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară reţine că, potrivit art. 281 alin. (1) Cod proc. pen., determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind (…) f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie .

Or, conform dispoziţiilor art. 90 Cod proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;  b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Prevederile art. 91 alin. (1) Cod proc. pen. instituie în sarcina organului judiciar obligaţia de a asigura prezenţa unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie. Respectarea de către organul judiciar a acestei obligaţii este garantată prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) Cod proc. pen., care sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată până la încheierea procedurii în camera preliminară, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) Cod proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond reţine faptul că legiuitorul nu lasă la aprecierea discreţionară a organului de urmărire penala existenţa, în concret, a ipotezei vizate de prevederile art. 90 lit. b) Cod proc. pen., câtă vreme circumstanţele de natură a-l împiedica pe suspect sau inculpat să îşi facă singur apărarea pot să fie dovedite în faţa judecătorului de cameră preliminară şi să atragă nulitatea actelor de procedură efectuate în cursul urmăririi penale, dacă judecătorul apreciază că, în raport cu aceste circumstanţe, era necesară desemnarea unui avocat din oficiu.

Conceptul de „apărare" în cadrul procesului penal este unul complex. Acesta presupune în primul rând înţelegerea acuzaţiei, a normelor incidente, iar apoi a procedurilor penale, a relevanţei probaţiunii etc.

Aprecierea că o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni îşi poate face singură apărarea într-o cauză penală trebuie să aibă la bază, în primul rând, certitudinea că persoana în cauză este sănătoasă din punct de vedere mintal și că are un anumit grad de instrucţie, organul judiciar trebuind apoi să se asigure că persoana acuzată îşi înţelege propria situaţie juridică, sub toate aspectele sale esenţiale.

Judecătorul de cameră preliminară are în vedere că, atfel cum s-a reținut și în cuprinsul încheierii din data de 07.10.2021, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2021, starea de sănătate a inculpatului, nivelul de dezvoltare intelectuală nu i-au permis să înțeleagă ce se întâmplă, consecințele juridice alte actelor de procedură efectuate, atunci când a fost audiat atât în calitate de suspect, cât și în calitate de inculpat.

Luându-se în considerare mențiunile cuprinse în actele medicale atașate dosarului cauzei, dar și modul inculpatului de a se comporta și de a comunica, observat pe parcursul soluționării cauzei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că este vizibilă pentru orice persoană starea mintală a acestuia, faptul că prezintă dizabilități intelectuale, fiind în imposibilitatea obiectivă de a înțelege modalitatea de desfășurare a procesului penal și de a-și exercita dreptul la apărare în mod efectiv.

Potrivit art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice acuzat are, mai ales, dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer. Or, este cât se poate de rezonabil şi echitabil a afirma că interesul general al bunei înfăptuiri a justiţiei reclamă desemnarea unui apărător din oficiu pentru o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni care prezintă dizabilități intelectuale-retard mintal, având vârsta mintală a unui copil de 5-6 ani și un IQ de 54 puncte.

Se apreciază că, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi raportat la natura şi particularităţile dosarului, dar şi faţă de situaţia particulară în care s-a aflat inculpatul MS, prezentând retard în funcționarea cognitivă, organele de urmărire penală au apreciat, în mod greșit, că nu era necesară o pregătire calificată juridică, inculpatul trebuind să beneficieze de serviciile unui apărător desemnat din oficiu.

Susținerea Reprezentantului Ministerului Public în sensul că din înscrisul anexat la fila 5 în dosarul nr. 667/42/2021 al Curții de Apel Ploiești rezultă că inculpatul are un intelect perfect și că se exprimă corect, nu poate fi reținută pentru a combate cele învederate anterior. Judecătorul apreciază că modalitatea în care inculpatul se exprimă în scris reprezintă un argument tocmai în sensul dovedirii nivelului intelectual redus la care acesta se situează. Mai mult, se reține ca fiind posibil ca respectivul înscris să fi fost redactat în prezența sau conform indicațiilor apărătorului inculpatului.

Încălcarea dreptului la apărare al inculpatului MS, în componenta sa privitoare la asistență juridică obligatorie, conduce la constatarea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală efectuate după continuarea urmăririi penale in personam, dar și a nulității probatoriilor efectuate în ceea ce în privește pe inculpat, cu consecința excluderii acestora.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară va constata nulitatea procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, a drepturilor și obligațiilor din data de 04.05.2020, a declarației de suspect din data de 04.05.2020, procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, a drepturilor și obligațiilor din data de 06.05.2020, a declarației de inculpat din data de 06.05.2020, va dispune excluderea probelor reprezentând declarațiile date în calitate de suspect, respectiv inculpat, și va constata nulitatea actelor de urmărire penală efectuate după continuarea urmăririi penale in personam, respectiv a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale.

În acord cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 22/2018, va dispune înlăturarea fizică de la dosar a filelor 11-15 dup, reprezentând procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, a drepturilor și obligațiilor din data de 04.05.2020, declarația de suspect din data de 04.05.2020, procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, a drepturilor și obligațiilor din data de 06.05.2020, declarația de inculpat din data de 06.05.2020.

Judecătorul de cameră preliminară nu va reține argumentele inculpatului cu privire la lipsa participării unui apărător din oficiu la audierea martorei BNC, având în vedere că aceasta s-a realizat în etapa in rem a urmăririi penale, înainte ca acesta să dobândească o calitate în proces. Astfel, chiar dacă ar fi fost desemnat un apărător din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, acesta oricum nu ar fi participat la audierea martorei, față de momentul procesual la care s-a realizat.

Ca urmare a constatării incidenței sancțiunii nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, devinde incidentă o neregularitate de conținut a rechizitoriului ce nu poate fi remediată de procuror în termenul de 5 zile reglementat de dispozițiile art. 345 alin. (3) Cod proc. pen., și atrage restituirea cauzei la parchet.

În temeiul art. 275 alin. (3) Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare