Nelegala citare si nepronuntarea instantei asupra unei cereri de amanare pentru lipsa de aparare, incalcari ale dreptului la un proces echitabil

Nelegala citare si nepronuntarea instantei asupra unei cereri de amanare pentru lipsa de aparare, incalcari ale dreptului la un proces echitabil

Codul de procedura civila, art. 304 pct. 5

Neîndeplinirea formei de procedură prevazuta de dispoziţiile art. 85 din C.pr. civ., prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ. Aceste dispozitii stabilesc sub sancţiunea nulităţii absolute că judecătorul nu va putea judeca pricina decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, aceasta fiind o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil al părţii.

Intrucat pârâta a depus la Tribunal o cerere de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare, înregistrată la data de 29.05.2007, adică în urmă cu 15 zile de termenul de judecată, instanta era obligata sa se pronunte asupra sa. Înregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabilă, faţă de ştampila şi semnăturile persoanelor însărcinate cu înregistrarea acestora, prin care s-a acordat dată certă, astfel ca orice disfunctionalitati intre serviciul Arhiva si completul investit cu solutionarea cererii nu pot fi imputabile partii, ci instantei

( C.Ap. Bucureşti, secţia a V a Comercială

decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 )

Prin sentinţa comercială nr. 2371/14.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII a Comercială, s-a dispus admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC A.C. O. D. C. SRL, respectiv R.I. S. SPRL împotriva pârâtei E.M.M. privind atragerea răspunderii patrimoniale a acesteia şi obligarea acesteia să suporte pasivul neacoperit al debitoarei în cuantum de 173188 lei faţă de creditoarea AFP sector 2.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că pârâta, în calitate de angajată a debitoarei se face vinovată de părăsirea locului de muncă la data de 23.03.2005 şi preluarea unor acte şi bunuri ale societăţii fără aprobarea conducerii acesteia, precum şi transferul unor sume de bani din conturile societăţii în conturile sale, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta E.M.M., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V a Comercială.

În motivarea recursului se arată că la data de 29.05.2007 pârâta a depus cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, iar instanţa nu a luat în considerare această cerere şi a judecat cauza. Pe de altă parte, instanţa nu a administrat nici o probă, judecând cauza la primul termen de judecată, cauza fiind una complexă. În acest fel, arată recurenta, a fost încălcat principiul constituţional la apărare, precum şi principiul contradictorialităţii şi al aflării adevărului.

În faza de judecată a recursului, recurenta a depus la dosar cererea de amânare a judecăţii  cu menţiunea înregistrării la Tribunalul Bucureşti -Secţia a VII a Comercială.

Analizând recursul declarat, sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat că acesta este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:

Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a răspunderii pârâtei pentru suportarea pasivului debitoarei, la data de 19.04.2007 , iar pentru judecarea acesteia, judecătorul sindic a fixat termen la 14.06.2007 . Pentru aceasta, s-a dispus citarea pârâtei, însă la dosar nu se află dovada de citare a pârâtei cu copie de pe cererea de chemare în judecată. Deşi în practicaua sentinţei s-a menţionat că procedura de citare a fost legal îndeplinită, aceasta nu face dovada îndeplinirii actului procedural, fiind necesară existenţa procesului verbal de citare, atât potrivit Codului de procedură civilă cât şi prin Buletinul Insolvenţei. Acesta este un prim motiv de casare a hotărârii, fiind vorba de neîndeplinirea unei forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute ( motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ.). Dispoziţiile art. 85 din C.pr. civ. stabilesc sub sancţiunea nulităţii absolute că judecătorul nu va putea judeca pricina decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, aceasta fiind o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil al părţii. Necesitatea citării pârâtei şi potrivit Codului de procedură civilă a fost stabilită şi de Decizia Curţii Constituţionale nr.1137/4.12.2007.

 Pe de altă parte, aşa cum s-a dovedit în recurs, pârâta a depus la Tribunal o cerere de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare, înregistrată la data de 29.05.2007, adică în urmă cu 15 zile de termenul de judecată. Înregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabilă, faţă de ştampila şi semnăturile persoanelor însărcinate cu înregistrarea acestora, prin care s-a acordat dată certă, ceea ce atrăgea obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra sa.

Or, din practicaua sentinţei nu rezultă nici o menţiune cu privire la această cerere, ignorarea totală a unei cereri formulate de părţi fiind un alt motiv de casare a sentinţei.

Este aşa deoarece dreptul la apărare al părţii este garantat de Constituţia României prin dispoziţiile art. 24, astfel că ignorarea unei cereri cu privire la acest drept atrage nulitatea hotărârii.

Susţinerile lichidatorului judiciar în apărare faţă de recursul declarat, în sensul că cererea de amânare nu este temeinic motivată şi, ca atare, motivul de recurs referitor la aceasta este nefondat, nu pot fi primite, deoarece critica reţinută de Curte priveşte nepronunţarea asupra cererii, ignorarea sa cu desăvârşire de către judecătorul sindic, iar nu temeinicia sau netemeinicia acesteia. Pe de altă parte, nepronunţarea asupra cererii de amânare a produs pârâtei o vătămare certă prin aceea că pârâta nu şi-a putut formula apărările, iar instanţa a judecat cauza în ciuda acestei solicitări, ce nu a fost soluţionată, vătămare care, în raport de soluţionarea cauzei în fond, la singurul termen de judecată, nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei.

Prin urmare, indiferent de temeinicia sau netemeinicia cererii de amânare, Tribunalul fiind obligat să se pronunţe asupra sa ( această obligaţie fiind una procedurală), nu putea proceda la soluţionarea cauzei, mai înainte de soluţionarea cererii de amânare pentru lipsă de apărare.

Chiar presupunând că cererea de amânare nu a fost  comunicată de Serviciul " Registratură", judecătorului sindic, acesta nu este un motiv de menţinere a hotărârii, deoarece orice disfuncţionalitate a serviciilor administrative ale instanţei nu poate fi imputabilă părţii, ci dimpotrivă, instanţei învestită cu soluţionarea oricăror cereri.

Având în vedere astfel, pe de o parte, împrejurarea că din actele dosarului nu rezultă că pârâta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 14.06.2007, conform art. 88 din C.pr. civ., iar pe de altă parte, că cererea de amânare formulată de aceasta în temeiul art. 156 din C.pr. civ. a fost ignorată cu desăvârşire, instanţa nepronunţându-se asupra sa, în temeiul art. 312 alin. 2 şi 5 rap. la art. 304 pct. 5 din C.pr. civ., Curtea a admis recursul, a casat hotărârea a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi Tribunal, pentru ca la rejudecare să se procedeze în condiţii de legală citare, de respectare a principiului dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii, precum şi a principiului dreptului la un proces echitabil.

3

Domenii speta

Spete similare