Succesiune

Sentinţă civilă 742 din 29.09.2022


Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.01.2021 sub număr de dosar ______ , reclamanta B.M.S a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.I.Ţ ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1. să se constate că pârâtul este străin de succesiunea defuncților B.I., decedat la data de 27.03.2015 si B.V., decedată la data de 08.06.2015 prin neacceptare în termenul legal.

2. să se constate deschisă succesiunea celor doi defuncți B.I. decedat la data de 27.03.2015 si B.V., decedată la data de 08.06.2015, ambii cu ultimul domiciliu in comuna Talea, sat Plaiu, jud. Prahova, constatând că în patrimoniul defuncților au rămas bunurile ce compun masa succesorală, să se stabilească  masa succesorală rămasă la decesul acestora, cota cuvenită moștenitorilor, urmând să-i fie atribuită întreaga masă succesorală, având în vedere că a acceptat în mod tacit succesiunea ambilor defuncţi. Cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta.

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat că  la data de 27.03.2015 a decedat BITOIU ION, cu ultimul domiciliu în com. Talea, sat Plaiu, jud. Prahova, iar în calitate de moștenitori ai defunctului au rămas: B.V., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cota de 14; B.M. în calitate de fiica, cu o cota de 3/4.

Masa succesorală rămasă la decesul defunctului B.I. se compune din următoarele bunuri: terenul în suprafața totală de 1647 mp din care 500 mp curți-construcții, 1147 mp fâneaţă, situat in com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60) jud. Prahova; casa de locuit în suprafața de 74 mp, construita în anul 1941, din lemn, situata pe terenul din com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60), jud. Prahova.

A precizat reclamanta că  paratul care este fratele său, nu a manifestat niciun interes fata de succesiunea defunctului în intervalul ce s-a scurs de la data decesului până in prezent.

 La data de 08.06.2015 a decedat B.V., cu ultimul domiciliu în com. Talea, sat Plaiu, jud. Prahova, iar în calitate de unică moștenitoare a rămas B.M.S cota de 1/1, întrucât a acceptat în mod tacit succesiunea defunctei.

Masa succesorală rămasă la decesul acesteia se compune din următoarele bunuri: cota indiviza de 1/4 din terenul in suprafața totala de 1647 mp din care 500 mp curţi-construcţii, 1147 mp fâneaţă, situat în com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60), jud. Prahova; cota indiviză de 1/4 din casa de locuit in suprafața de 74 mp, construita in anul 1941, din lemn, situata pe terenul situat în com. Talea, sat Plaiu,nr.58 ( fost 60) jud. Prahova.

 Termenul începe să curgă de la deschiderea moștenirii chiar dacă succesibilul a luat cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea.

Nu prezintă importanță nici faptul că succesibilul locuiește în altă localitate (din țară sau chiar din străinătate) decât locul deschiderii moștenirii (ultimul domiciliu al defunctului).

Nu interesează nici cunoașterea de către succesibili a componenței patrimoniului succesoral (existența unor active sau pasive descoperite după expirarea termenului de opțiune, donații făcute de către de cuius pentru care, eventual, se poate poate cere revocarea sau reducțiunea etc.).

De reţinut că, termenul începe să curgă de la deschiderii moștenirii față de toți succesibilii, indiferent că vocația lor la moștenire este concretă, utilă sau numai generală, eventuală.

Reclamanta a solicitat să se constate că, după decesul celor doi defuncți, aceasta a rămas în posesia tuturor bunurilor succesorale, folosindu-le în mod neîntrerupt în perioada celor aproximativ 6 ani de când au decedat, exercitând acte de administrate si conservare a acestora.

In acest sens, a realizat numeroase lucrări de îmbunătățire a imobilului construcție bun succesoral, edificând si o locuința proprie anexata acesteia, a plătit taxele si impozitele an de an pentru toate bunurile succesorale.

A precizat reclamanta că pârâtul a avut cunoștință de toate aceste acțiuni, însă niciodată nu a manifestat interes pentru a participa alături de aceasta, întrucât a înțeles sa respecte voința părinților, în sensul ca, după decesul lor  să rămână unic proprietar al bunurilor succesorale.

De altfel, paratul a afirmat de mai multe ori că nu are nicio pretenție asupra acestor bunuri, întrucât știe că aceasta s-a ocupat de îngrijirea părinților în timpul vieții, iar după decesul acestora a suportat în mod exclusiv toate cheltuielile acestor succesiuni. Mai mult, a susținut cheltuielile de înmormântare pentru părinți, a realizat toate pomenile ce se fac după datina pentru fiecare in parte, pârâtul participând ca simplu invitat la masă, fără să aibă nicio contribuție.

În raport de aspectele prezentate, urmează sa se retină că, pârâtul neexercitând dreptul de opțiune succesorala în termen de 1 an de la data deschiderii celor doua succesiuni este străin de succesiune, neputând sa mai invoce drepturi de natură succesorală.

In drept: au fost invocate disp. art.1130 C civ.; art. 1103 C.civ; art.35 C.proc.civ.

In dovedire: proba cu acte, interogatoriu, martori, expertize de specialitate, topometrica si construcții.

Evaluare masa succesorala: valoare teren:500 mp teren , categoria curți/construcții- 5000 mp xl2 lei/mp= 6000 lei, 1147 mp teren categoria faneata-1147mp x 5 lei/mp = 57351ei

Total valoare teren: 11735 lei potrivit tarifelor minim etalon pentru uzul notarilor publici.

Valoare construcție 16010,50 lei potrivit certificatului de atestare fiscală.

Total valoare bunuri: 27 745,5 lei.

La data de 01.03.2021 s-a depus întâmpinarea şi cererea reconvenţională a  pârâtului (file50-54), prin care a arătat că este de acord cu dezbaterea succesiunilor defuncţilor B.I.decedat la 27.03.2015 si B.V., decedata la 08.06.2015; recunoaşte că masa succesorală se compune din terenul în suprafață de 1647 m.p. şi casa părintească situate în comuna Talea, sat Plaiu, nr.58; nu este de acord, ca reclamanta să rămână unica moștenitoare în calitate de fiică, iar el străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termen.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea cererii reconvenționale, să se constate ca are calitatea de moștenitor, prin acceptarea tacita a succesiunii, în cota de 1/2 din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților părinți si să se dispună partajul succesoral.

Susținerile reclamantei sunt nereale, arătând că aceasta s-a căsătorit şi a locuit în orașul Comarnic până în anul 2006 când a divorțat, după care s-a mutat cu chirie în orașul Sinaia, în comuna Talea a venit după anul 2015, pentru a locui în casa edificată în perioada 2011-2012 în timpul vieții părinților, în această casă a locuit doar fiul sau.

În timpul vieții părinților şi când reclamanta locuia în Sinaia, a efectuat  o serie de investiții şi îmbunătățiri la locuința părinților.

Astfel, în perioada 2011-2012 a montat rigips pe pereți şi tavan, a refăcut instalația electrică, a construit o baie pentru care a adus de la casa sa cazan si cadă, a aplicat gresie şi faianță şi alte lucrări de întreţinere curentă.

Prin anul 2000, când sora sa locuia la Comarnic, a închis balconul cu tâmplărie metalică şi a înlocuit uşa de la intrare, iar in anul 2009, împreună cu sora sa a vopsit tabla acoperișului casei părintești.

A înțeles să prezinte aceste aspecte raportat la afirmația ca voința părinților a fost ca reclamanta să rămână unica moștenitoare a bunurilor succesorale.

Mai mult decât atât, în anul 2000 a dat părinților echivalentul în monedă națională a sumei de 1000 euro pentru a cumpăra de la o vecină o suprafața de 100 m.p., pe care  a amplasat un chioșc metalic, care există şi în prezent, cu destinația de spațiu comercial.

Reclamanta a invocat dispozițiile art.1103 Cod civil cu privire la termenul de opțiune succesorală, în sensul că nu şi-a manifestat acest drept în termenul prevăzut de lege, însă apreciază că această susținere putea fi invocată în situația reglementata de art. 1.112 Cod civil, privind prezumția de renunțare. Ori niciuna din părţi nu poate face dovada acceptării exprese a succesiunii pe baza unui înscris autentic.

În atare situație, a solicitat înlăturarea susținerilor reclamantei potrivit cărora are calitatea de unic moștenitor prin acceptarea tacita a succesiunii.

Referitor la cererea reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate că are calitatea de succesor prin acceptarea tacită a succesiunii şi să se dispună partajul succesoral asupra bunurilor rămase de pe urma celor doi defuncți, în cota de 1/2 fiecare prin atribuirea în natură a bunurilor supuse împărțelii.

La înmormântarea celor doi părinți, cheltuielile au fost suportate în cote egale, împreuna au făcut cumpărăturile pentru parastasul de după înmormântare, iar la înmormântarea tatălui lor, fiind Postul Paştelui, s-a servit mâncare de post, bucătăreasa care a pregătit mâncarea a fost plătită de acesta. Cheltuielile bisericești, plata preotului, parastasele ulterioare înhumării făcute după datina creștina, au fost suportate de ambele părţi. 

În aceeași modalitate s-a procedat şi cu decesul mamei, la toate activităţile creștinești a participat şi soția sa, ocupându-se de aprovizionarea anumitor produse ( carne, țuică, cafea, băuturi răcoritoare) deoarece avea o sursă sigură şi de încredere.

S-a ocupat de formalitățile de ridicare a părinților de la morgă şi angajarea firmei de pompe funebre, certificatele de deces şi naștere a părinților sunt în posesia sa în original, înainte de fiecare parastas se sfătuia cu sora sa asupra meniului ce urma sa-1 servească la masă.

A precizat pârâtul că soția sa a primit de la sora sa o pereche de cercei lăsaţi de mama sa, precum şi o serie de bunuri gospodărești şi casnice, canapea, pilotă, lenjerie de pat si altele.

După decesul părinților mergea des la casa părintească, efectua reparații, remedia lucrurile care erau într-o anumita stare de degradare, culegea fructe, în perioada sărbătorilor de iarna împreună cu sora sa tăia porcul, pregătea şi afuma produsele rezultate din sacrificare, acest lucru a fost posibil, întrucât erau n relații bune cu sora sa.

În data de 18.12.2020 a mers din nou la locuința părintească, în curte se afla un bărbat, concubinul reclamantei, care nu i-a permis intrarea, pe care a trebuit să o forțeze, a fost întâmpinat de acesta spunând ce cauți aici, a devenit agresiv, l-a lovit cu o șurubelniță in piept, a încercat să îl lovească cu un lemn în cap şi pentru a nu lua amploare conflictul s-a retras si a plecat.

Potrivit legii, acceptarea succesiunii este tacita atunci când succesibilul face un act sau fapt, pe care nu-1 poate săvârşi decât în calitatea sa de erede si cu intenția de a accepta succesiunea.

În atare situație, nu a avut niciodată intenția de a renunța la succesiunea părinților, nu a declarat niciodată că renunță la titlul de moştenitor, neexercitarea dreptului de opțiune succesorala în cadrul termenului de prescripție nu reprezintă o renunțare tacita la moștenire.

În drept, au fost invocate disp. art. 35 si art.205 Cod proc.civilă şi art.1108 Cod civil.

La data de 12.03.2022, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională ( filele 60-65), prin care a arătat că aspectele susținute de pârât în motivarea întâmpinării nu corespund realității acestea reprezentând „ o poveste “ pe care a inventat-o pentru a induce în eroare instanța, întrucât nu a locuit în ors. Comarnic până în anul 2006, anul când s-a pronunțat divorțul, astfel cum susține paratul, în realitate, începând cu anul 1995 a locuit împreună cu soțul şi fiul  în com. Talea, sat Plaiu, nr.58, jud. Prahova, în casa părintească, iar în anul 2000 a intervenit despărțirea în fapt de soțul său, odată cu plecarea sa în străinătate, continuând să locuiască împreună cu fiul său alături de părinți până la decesul acestora.

După decesul părinților a continuat să locuiască tot în aceeași casă, preluând în integralitate bunurile rămase de pe urma lor.

Mai mult, în perioada 2008-2015 a edificat o locuință proprie, lipită de casa părintească, pârâtul având deplină cunoștință despre această situație.

 A precizat reclamanta că pârâtul nu a efectuat nicio lucrare de îmbunătățire sau investiții la casa părintească, astfel cum pretinde, întrucât nu a avut niciun interes, acesta locuia şi locuiește în Sinaia, avea o locuința proprie şi două societăți comerciale pe care le administra, investițiile realizate fiind la propria casa.

În anul 2007, după accidentul vascular cerebral suferit de defunctul lor tată, a luat decizia de a se ocupa singură de îngrijirea lui şi a mamei, întrucât paratul a refuzat orice colaborare, orice ajutor pentru părinți, afirmând că, el nu are timp de aşa ceva, fiind foarte ocupat cu afacerile pe care le desfăsura.

Dovada ca, lucrurile s-au desfaşurat întocmai cum a susținut este faptul că pârâtul şi-a cumpărat mai multe terenuri, şi-a construit două hale cu destinație de I.T.P., birouri şi spaţii de protocol în ors. Sinaia şi ors. Bușteni, şi-a cumpărat mai multe autoturisme de lux, cât şi autovehicule necesare desfășurării activităţii de transport în regim de taxi şi platformă de tractat, precum şi o locuință situată în ors. Sinaia pe care a renovat-o în integralitate şi căreia i-a adus îmbunătăţiri.

Paratul nu a efectuat nicio lucrare de montat rigips, nu a refăcut instalația electrică, nu a construit baie, nu a aplicat gresie şi faianță, nu a efectuat lucrări de întreţinere curentă.

A precizat reclamanta că locuința părinților nu avea baie, aceasta a fost realizată de aceasta în anul 2008, respectiv odată cu edificarea construcției noi pe care a alipit-o de cea părintească, au fost executate lucrări începând de la fundație, zidit pereți, tencuit, zugrăvit, aplicat lavabil, montat gresie şi faianță, montat obiecte sanitare, realizat instalația sanitară, tras apa curentă, realizat fosă septică şi multe alte lucrări de acest gen. Aceste lucrări le-a realizat în timpul vieții părinților cu acordul acestora, ulterior construcția fiind înscrisă în evidentele fiscale, distinct, în vederea impozitării.

În timpul vieții părinților, pârâtul, după ce a finalizat construcția, s-a oferit sa aducă un cazan de baie si o cadă, pe care le demontase din baia locuinței pe care o cumpărase şi renovase, pe considerentul că lui nu îi mai sunt necesare, iar în schimbul acestora  a prestat servicii de contabilitate si consultanţă  pârâtului, fără să perceapă nicio sumă de bani, în această modalitate, cele doua obiecte fiind plătite de aceasta, îi aparțin.

După cum a precizat, în anul 2000 locuia alături de părinți, iar în privința lucrării de închidere a balconului cu tâmplărie metalică,  aceasta a fost realizată în anul 1997, materialul a fost cumpărat de aceasta, plătind şi manopera executată de pârât, care a constat în debitarea şi sudarea barelor metalice, la vremea respectivă pârâtul avea vârsta de 19 ani, lucra pe un șantier şi aşa a învăţat să sudeze.

Acesta a împrumutat sculele necesare, iar pentru că nu avea bani, a trebuit sa-i plătească, deși lucrarea era executată la casa părinteasca.

A menţionat reclamanta faptul că pârâtul a plecat din casa părintească la vârsta de 18 ani, locuind cu chirie în diferite locații, deci avea nevoie de bani.

Referitor la pretinsa cumpărare a suprafeței de 100 mp, a arătat reclamanta că pârâtul nu cunoaște situația reală, dovadă ca nu a contribuit cu nicio suma de bani, întrucât în anul 2000 nu s-a încheiat niciun act de vânzare-cumpărare, ci în anul 2002 părinții au achiziţionat suprafața de 40 mp de la Rotila Lucia si Rotila Mihaela, prețul fiind achitat de aceasta, pe considerentul că, pe acest teren urma să amplaseze un aprozar şi să deschidă o mică afacere, la vremea respectivă pârâtul nu avea o situație financiară bună, nu avea un loc de muncă stabil, deci nu a avut de unde să împrumute părinții cu pretinsa suma de 1000 euro.

In modalitata de prezentare a situației pârâtul recunoaște implicit că nu a acceptat succesiunea părinților, aşa zisele lucrări realizate de el fiind plasate in timp anterior decesului părinților.

Pe cale de întâmpinare la cererea reconvenţională , reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca fiind neîntemeiată.

Astfel, pârâtul afirmă în mod nereal că, ar fi suportat în cote egale cheltuielile de înmormântare si parastasul de după înmormântare, pârâtul nu poate formula un răspuns întrucât nu cunoaște valoarea acestor cheltuieli, iar in privința faptului că el ar fi plătit bucătăreasa care a pregătit masa la înmormântarea tatălui, acesta nu știe cine este persoana, întrucât a fost angajata şi plătită de aceasta.

Pentru a demonstra cum a înțeles pârâtul să „ participe” la aceste evenimente, a precizat reclamanta că, după înmormântarea mamei, pârâtul a ridicat suma de 2415 lei, ajutor de înmormântare, fiind foarte indignată a cerut explicații, iar paratul i-a răspuns că  şi-a însuşit acea suma de bani pentru a-şi acoperi cheltuielile cu drumurile făcute, întrucât el nu are nicio obligație, de ce să le facă gratis.

Este adevărat ca la decesul mamei, pârâtul a participat la cumpărarea anumitor produse necesare, dar banii au fost daţi de aceasta, iar pentru transport pârâtul şi-a acoperit cheltuielile din ajutorul de înmormântare. Mai mult, pârâtul i-a solicitat restituirea oricărei sume de bani pe care a pretins că a cheltuit-o la înmormântarea tatei, iar aceasta i-a dat banii știind ca, ea va rămâne în casă, iar bunurile îi vor aparține.

Mai mult, participarea sa la unul din parastasele făcute mamei a constat într-o pungă de came de porc pentru sarmale, în rest nu a participat cu niciun produs.

Astfel, pretinsa participare la cheltuielile de înmormântare nu reprezintă acte de acceptare a succesiunii.

Pe de altă parte, pârâtul vorbește despre faptul că, soția sa ar fi primit o pereche de cercei lăsaţi de mamă, precum şi o serie de bunuri casnice: canapea, pilotă, lenjerie de pat şi altele, aceste bunuri nu au aparținut mamei, au reprezentat bunuri noi cumpărate de mine, pe care le-am dat de pomana soției paratului, la parastasul de 6 săptămâni, iar cerceii mi-au aparținut si pentru ca i-au plăcut i-am făcut cadou.

După decesul părinților paratul nu a venit în casa părintească niciodată pentru a face pretinse „ reparații”, întrucât aceasta a efectuat tot ceea ce a însemnat lucrări de renovare si îmbunătățire a casei părintești.

Reclamanta a enumerat o parte din lucrările realizate la imobilul bun succesoral: subzidire-2016; izolație termica cu polistiren, aplicat tencuială decorativa-2018; înlocuit ușa bucătăriei -2017;refacere placa beton bucatarie-2016;construit cos de fum înalt de 7 m din cărămidă sepeciala-2016;construit doua ziduri de o parte si alta a curții in lungime totala de 50 m, cu rolul de a stopa infiltrarea apei in structura de rezistenta a casei si de a preveni alunecarea de teren-2019;împrejmuire curte cu stâlpi si panouri metalice-2019; înlocuire gard ce delimitează curtea de gradina -2015; nivelare curte cu pietriș 2019;împrejmuire gradina cu gard pe lungime de cca 150 m -2017; montat jgheaburi si burlan de scurgere pe doua laturi ale acoperișului, urmând sa fie finalizata când vremea va permite si pe celelalte laturi.

În timpul vieții părinților cât şi după a efectuat lucrări de renovare a interiorului celor 3 camere care compun casa părinteasca, respectiv: montat rigips pe pereți, gletuit, vopsit cu lavabil; montat parchet într-o camera; înlocuit mobilierul care era vechi si uzat, mai puțin un dulap de bucătărie, un dulap de haine si un pat care exista si in prezent, acestea fiind păstrate in memoria părinților.

Paratul nu avea de unde să culeagă fructe întrucât pe teren nu exista livada.

Reclamanta a susținut că a  plantat mai mulți pomi fructiferi în urmă cu 5 ani, a  plătit impozitele, a administrat toate bunurile comportându-se ca un adevărat proprietar.

In privința sculelor pe care pretinde ca le-a luat, acest lucru nu este adevărat, întrucât  în anul 2014 când eu, mama si fiul meu am fost la nunta paratului, hoții au intrat in curte si au sustras mai multe bunuri, respectiv unelte, obiecte din gospodărie si sculele tatei.

Am formulat plângere penala si s-au efectuat cercetări, cauza fiind clasata întrucât nu a fost descoperit autorul.

Ca urmare, paratul nu avea ce scule sa ia întrucât nu mai existau.

Ulterior eu am cumpărat anumite scule strict necesare in gospodărie, pe care paratul nu si le-a însuşit.

Precizez ca, paratul nu a efectuat niciun act de dispoziție juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moștenirii care ar atrage acceptarea tacită a acesteia.

De asemenea, paratul nu a îndeplinit niciun act de administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire, având în vedere ca, toate s-au aflat în posesia şi folosința sa exclusiva.

O dovadă în acest sens este faptul că, la data de 18.12.2020, pârâtul neavând acces în imobil, întrucât porțile erau încuiate a pătruns în incinta curții prin forțarea încuietorilor, năpustindu-se asupra concubinului său, pe care l-a snopit în bătaie, a distrus bunuri aflate la intrarea în imobilul construit de ea, a proferat amenințări cu moartea la adresa acestuia şi a sa.

În drept: au fost invocate disp. art.201 alin.2 C. proc. civ., art.205 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 20.04.2021 instanţa a încuviinţat probele cu: înscrisuri, interogatoriul reciproc, proba testimonială cu câte 2 martori, urmând ca expertizele tehnice topo şi construcţii să fie discutate după emiterea încheierii de admitere în principiu, probele încuviințate fiind administrate la termenele ulterioare şi acestea se regăsesc la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, la data de 27.03.2015 a decedat B.I., cu ultimul domiciliu în com. Talea, sat Plaiu, jud. Prahova, conform certificatului de deces de la fila 11 dosar, iar în calitate de succesibili ai defunctului au rămas: B.V., în calitate de soție supraviețuitoare, B.M., în calitate de fiica (conform certificatului de naștere de la fila 13 dosar), şi B.I. în calitate de fiu.

Masa succesorală rămasă la decesul defunctului B.I., astfel cum a fost indicată de către ambele părţi, prin acordul lor, se compune din următoarele bunuri: terenul în suprafața totală de 1647 mp din care 500 mp curți-construcții, 1147 mp fâneață, situat in com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60) jud. Prahova; casă de locuit în suprafața de 74 mp, construită în anul 1941, din lemn, situata pe terenul din com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60), jud. Prahova, conform certificatului de atestare fiscală de la fila 9 din dosar.

La data de 08.06.2015 a decedat B.V., cu ultimul domiciliu în com. Talea, sat Plaiu, jud. Prahova, conform certificatului de deces de la fila 12 din dosar, iar în calitate succesibili au rămas fiica B.M.S. şi fiul acesteia, B.I.

Masa succesorală rămasă la decesul acesteia se compune din următoarele bunuri: cota indiviza de 1/4 din terenul in suprafața totala de 1647 mp din care 500 mp curţi-construcţii, 1147 mp fâneaţă, situat în com. Talea, sat Plaiu, nr.58 (fost 60), jud. Prahova; cota indiviză de 1/4 din casa de locuit in suprafața de 74 mp, construita in anul 1941, din lemn, situata pe terenul situat în com. Talea, sat Plaiu,nr.58 ( fost 60) jud. Prahova.

În drept, este incident art. 964 alin. 1 din Codul civil prevede că ,,rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a) clasa întâi: descendenţii;

(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.”

Conform art. 972  alin. (1) din Cod civil: „Cota soţului supravieţuitor este de: a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;”

Art. 975 din Codul civil perevde: ,,(1) Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit.

(2) Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire.

(4) Moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală”

Conform art. 1108din Codul civil: ,,(1)Acceptarea poate fi expresă sau tacită.

(2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

(3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îi facă decât în calitate de moştenitor.”

Art. 1103 din Codul civil perevde: „Termenul de opţiune succesorală

(1) Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

 (3) Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.”

Art. 1110 din Codul civil perevde: „Actele cu valoare de acceptare tacită: (1) Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:

a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;

b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;

c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

(2) De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

(3) Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.”

Art. 1112 din Codul civil perevde: „Prezumţia de renunţare: (1) Este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103.

(2) Prezumţia de renunţare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moştenirii, dacă succesibilul, citat în condiţiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opţiune succesorală. Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de a accepta moştenirea în termenul de decădere prevăzut la art. 1.103, este prezumat că renunţă la moştenire.”

 Art. 1120 din Codul civil perevde: „Forma renunţării: (1) Renunţarea la moştenire nu se presupune, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1.112 şi art. 1.113 alin. (2).”

Art. 1121 din Codul civil perevde: „Efectele renunţării : (1) Succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.

(2) Partea renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea.”

În speţă, întrucât nu au existat discuţii cu privire la deschiderea succesiunii defuncților B.I.la data de 27.03.2015, cu ultimul domiciliu în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova şi B.V la data de 08.06.2015, cu ultimul domiciliu în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova şi nici asupra masei succesorale, rămasă de pe urma defuncților B.I.şi B.V. ce cuprinde: Terenul în suprafață de 1647 m.p. din care 500 m.p. curţi-construcţii, 1147 mp fâneaţă, situat în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova şi casa de locuit în suprafață de 74 mp. Construită în anul 1941 situată pe în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova, instanţa nu va insista asupra acestora şi va constata în consecinţă.

Cu privire la obiectele principale asupra cărora s-au purtat discuții şi s-au administrat probatoriile, acestea constau în acceptările tacite ale părților a celor 2 succesiuni, în termenul de decădere de 1 an de la data deschiderii fiecărei succesiuni, în caz contrar, conform art. 1112 din C.c., sunt prezumaţi, până la proba contrară, că au renunţat la moştenire succesibilii care, deşi cunoşteau deschiderea moştenirii şi calitatea lor de succesibil, nu şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire în termenul de 1 an de la deschiderea succesiunilor.

Astfel, nu este suficient ca părţile, ce au calitatea de succesibili, să demonstreze că au săvârşit fapte ce au valoare de acceptare tacită a succesiunii ci, este nevoie a dovedi că au săvârșit respectivele acte în termenul imperativ de 1 an de la data fiecărui deces, în caz contrar vor fi considerați renunţători taciţi.

Actele care pot avea valoarea de acceptare tacită a succesiunii, conform art. 1110 din Codul civil, sunt: actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire. Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor, astfel, sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Reclamanta a dovedit efectuarea unor acte de dispoziție asupra unui bun din moștenire, edificând pe terenul bun succesoral, o construcție proprie, respectiv o casă a sa, continuând să locuiască acolo după decesul părinților din 2015, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, din înscrisurile cu materiale de construcții de la dosarul cauzei şi conform răspunsului la întrebarea 4 din interogatoriul administrat pârâtului (fila 131 dosar).

De asemenea, a efectuat şi acte de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie asupra unui bun succesoral, respectiv asupra casei părinteşti, astfel cum reiese din probele testimoniale administrate şi din interogatoriul pârâtului, care la întrebarea 22 şi 23 (fila 134 dosar) a recunoscut că reclamanta a adus îmbunătățiri casei părintești după decesul părinţilor, iar din împrejurările în care acestea s-au efectuat, instanţa apreciază că rezultă că reclamanta şi-a însuşit calitatea de moştenitor, întrucât a avut reprezentarea faptului că este îndreptățită să rămână în casa părintească în calitate de fiică a defuncţilor şi de continuatoare a persoanei acestora, care în calitate de proprietar, s-a ocupat de achitarea impozitelor asupra bunurilor succesorale imobile. Având în vedere durata şi continuitatea actelor materiale de îngrijire şi îmbunătățire a imobilului succesoral, se exclude caracterul întâmplător sau de administrare, dovedindu-se prin aceste acte însușirea calității de moştenitor şi de proprietar, conducând la dovedirea acceptării tacite a succesiunii.

Pârâtul nu a reuşit să dovedească nici un act de acceptare tacită a succesiunilor în termenul de 1 an subsecvent decesului acestora.

Astfel, pe de o parte, toate susținerile pârâtului referitoare la perioada anterioară decesului părinților, sau la perioada de după anul 2016 (după expirarea termenului de opțiune succesorală), nu vor fi avute în vedere de către instanță, întrucât nu au aptitudinea de a dovedi acceptarea unor succesiuni ce nu au fost încă deschise, sau în privinţa cărora nu se mai pot efectua acte de acceptare valabile, motiv pentru care instanța le va înlătura cu titlu preliminar.

În ceea ce priveşte suportarea unor cheltuieli de înmormântare, pomeni sau săvârșirea de alte asemenea acte (de exemplu s-a invocat că pârâtul ar fi procedat la ridicarea corpurilor de la morgă, angajarea unei firme de pompe funebre, stabilirea meniului şi contractarea altor servicii legate de înmormântări), instanţa reţine că acest gen de acte nu indică faptul că prin săvârșirea acestora şi-ar fi atribuit calitatea de succesor, ci acestea pot fi acte efectuate din considerente de morală şi de respect pentru memoria părinților săi. Deşi pârâtul reclamant a susţinut că la înmormântarea celor doi părinți, cheltuielile au fost suportate în cote egale de părţi, împreună au făcut cumpărăturile pentru parastasul de după înmormântare, iar la înmormântarea tatălui lor, fiind Postul Paştelui, s-a servit mâncare de post, bucătăreasa care a pregătit mâncarea a fost plătită de acesta, împreună cu cheltuielile bisericești, plata preotului, parastasele ulterioare înhumării făcute după datina creștina, au fost suportate de ambele părţi, instanţa reţine că acest gen de acte nu indică faptul că prin săvârșirea acestora şi-ar fi atribuit calitatea de succesor şi nu se referă la bunurile din succesiuni.

Săvârșirea unor acte de acceptare tacită a succesiunii nu trebuie să lase loc de dubiu, sau de echivoc şi nu pot lăsa loc unei alte interpretări, motiv pentru care instanța nu consideră că pârâtul a dovedit acceptarea tacită prin săvârşirea unor astfel de acte. Mai mult, acestea nu se încadrează în enumerarea actelor prevăzute la art. 1110 din Codul civil, care pot avea însemnătatea unei acceptări tacite cum sunt: actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire. Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor, astfel, sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Referitor la cerceii ce au fost înmânați de către reclamantă, pârâtului, precum şi o serie din bunurile gospodărești pe care pârâtul le-ar luat din gospodărie, cum ar fi canapea, pilotă, lenjerie de pat sau trusa de scule la care pârâtul a făcut referire, instanţa apreciază că pe de o parte nu s-a dovedit că aceste bunuri ar fi fost în patrimoniul succesoral, nefăcând parte din masa succesorală, iar pe de altă parte, prin raportare la valoarea minoră a acestora şi la caracterul singular şi izolat al acestor acte, nu au valența unei acceptări tacite a succesiunii. În plus, chiar dacă aceste bunuri ar fi aparținut masei succesorale, în cauză nu s-a dovedit că acestea ar fi fost preluate în perioada de 1 an ulterioară deceselor părinților.

Referitor la susținerea conform căreia după decesul părinților mergea des la casa părintească, efectua reparații, remedia lucrurile care erau într-o anumita stare de degradare, culegea fructe, în perioada sărbătorilor de iarna împreună cu sora sa tăia porcul, pregătea şi afuma produsele rezultate din sacrificare, aşa cum a precizat şi pârâtul reclamant, aceste lucruri au fost posibile, întrucât părțile erau în relații bune şi bunele lor relaţii din trecut nu dovedesc acceptarea succesiuni de către pârâtul reclamant.

Astfel, instanţa va constata deschisă succesiunea defuncților B.I. la data de 27.03.2015, cu ultimul domiciliu în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova şi B.V. la data de 08.06.2015, cu ultimul domiciliu în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova.

De pe urma defunctului B.I. au rămas succesori soţia supraviețuitoare B.V.(cu o cotă de 1/4 din masa succesorală) şi fiica acestora, reclamanta B.M.S (cu o cotă de 3/4 din masa succesorală).

De pe urma defunctei B.V. a rămas succesoare fiica acesteia, reclamanta B.M.S (cu o cotă de 1/1 din masa succesorală).

Constată calitatea de unic moștenitor după defuncți a reclamantei B.M.S.

Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților B.I. şi B.V. cuprinde:

- Terenul în suprafață de 1647 m.p. din care 500 m.p. curţi-construcţii, 1147 mp fâneaţă, situat în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova, astfel cum a fost individualizat în raportul de expertiză judiciară topo întocmit de către Sandu Alexandrina (filele 34-35 vol. II dosar).

- Casă de locuit în suprafață de 74 mp. construită în anul 1941 situată pe în localitatea Talea, sat Plaiu, nr. 58, jud. Prahova, astfel cum a fost individualizată în raportul de expertiză judiciară construc?ii întocmit de către Banu Cristian (filele 42-44 şi precizarea de la fila 52 vol. II dosar).

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părţi, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Totodată, conform art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Aplicând dispozițiile legale la starea de fapt, instanța constată că reclamantul este îndreptăţit să solicite obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin prezenta hotărâre se va pronunța o soluție de admitere a cererii de chemare în judecată astfel, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor judiciare suportate de aceasta în cuantum total de 7515,34 de lei, constând în: 2000 de lei onorarii experţi topo şi construcţii (f. 32-32 vol. II dosar), 4000 de lei onorariu avocat (f. 3, 4, 54 vol. II dosar), 1515,34 lei taxe de timbru (f.6, 7 vol. I dosar).