Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere

Prin rechizitoriul nr. 858/P/2017 din data de 23.10.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia a fost trimis în judecată inculpatul D.A., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 14.10.2017, în jurul orelor 23.20, numitul D.A. a condus ansamblul auto format din autoturismul marca VW LT 35 cu numărul de înmatriculare VL-09-EWO și remorca marca Indespension cu numărul de înmatriculare HD-10-GDF pe DN1-E60, pe raza orașului Azuga, iar cu ocazia depistării în trafic în zona Km 133 , s-a constatat că acesta are permisul de conducere „cu restricţii-suspendat".

Cu ocazia verificării documentelor, inculpatul D.A.  nu a prezentat permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia susținând la momentul depistării în trafic că în data de 07.11.2016 i-a fost întocmit un dosar penal pentru conducerea unui autoturism cu numere de înmatriculare roșii expirate, ocazie cu care i-a fost reținut permisul de conducere, însă dosarul respectiv a fost soluționat, fiind pronunțată o soluție de renunțare la urmărire penală.

Din acel moment a mai fost depistat în trafic de mai multe ori conducând autoturisme fără să cunoască situația exactă privind statutul juridic al permisului său de conducere, ulterior aflând că organele de poliție s-au sesizat din oficiu, întocmindu-i-se dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere,, prevăzută de ari. 335 alin 2 din C.P.( teza privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat) ( a se vedea fila nr. 47 din dosar)

Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii, se constată că inculpatul D.A.  a declarat ca „inițial a plecat în calitate de pasager cu ansamblul auto din municipiul Brașov cu destinația Sinaia, acesta fiind condus de către o altă persoană, respectiv de numitul L.A., întrucât acesta din urmă a fost sunat de către soție care i~a solicitat să se întoarcă la Brașov pentru a rezolva o problemă ce nu suferea amânare, a fost nevoit să se urce el la volan și să conducă ansamblul auto, deși cunoștea că permisul său de conducere este suspendat, însă a riscat pentru a-și câștiga existența”.

După momentul depistării, inculpatului D.A.  i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 335 alin. 2 din Codul Penal și că nu mai are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, în prezența unui martor asistent, respectiv în prezența numitului Aldea Vasile.

Potrivit adresei nr.187830/18.11.2017 emisă de către Inspectoratul Județean de Poliție Prahova-Serviciul Rutier, rezultă faptul că inculpatul D.A. figurează în evidența informatizată ca posesor al permisului de conducere categoriile AM, B, Bl, nr.B00457974V, eliberat de SPRCIV Brașov la data de 15.12,2015, iar la data de 14.10.2017, permisul de conducere se afla în stare reținut și nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Din actele existente la dosar, inclusiv din fișa de evidență auto privind abaterile la regimul circulației rutiere, rezultă faptul că anterior săvârșirii prezentei fapte, în perioada 03.12.2016-14.10.2017 au fost constituite mai multe dosare penale având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin 2 Cod penal (teza privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat)”

De asemenea, prin adresa nr. 329424/10.04.2019, emisă de către Inspectoratul Județean de Poliție Brașov - Serviciul Rutier, s-a comunicat faptul că numitului D.A. , în perioada 2011-2019, pe raza Mun. Brașov, i-au fost întocmite 5 dosare de cercetare penală pe linie de circulație rutieră.

La adresa nr,329424/10.04.2019, emisă de către Inspectoratul Județean de Poliție Brașov - Serviciul Rutier, este atașat un proces-verbal întocmit la data de 16.12.2016 de către un agent de poliție din cadrul I.P.J. BV-S.R. prin care i s-a adus la cunoștință numitului D.A.  faptul că i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.335, alin.2 din C.P. și că nu mai are voie să conducă autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 16.12.2016.

Din cuprinsul cazierului judiciar, a fișei auto INTERID/DEPABD, adresa nr. 605958/20.03.2020 emisă de I.P.J. Brașov - Serviciul Rutier precum și adresa din 25.05.2020 emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov reies următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr. 8995/P/2017 din data de 28.11.2019, inculpatul D.A.  a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 335 al. 2 din C.P. constând în aceea că la data de 13.10.2017, în jurul orei 11.00, a condus pe str. Carpaților din Mun.Brașov ansamblul auto format din autoutilitara marca VW cu nr. VL-09-EWO și din semiremorca cu numărul de înmatriculare HD-10-GKF, deși cunoștea împrejurarea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, nefiindu-i prelungit dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Totodată s-a stabilit și faptul că ansamblul de vehicule avea o masă totală de 5500kg, cu 2000kg peste masa totală maxim admisă pentru un permis de conducere categoria B,

În cadrul acestui dosar prin ordonanța din data de 13.10.2017 s-a dispus față de inculpat măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore începând cu data de 13.10.2017 ora 18,55până la data de 14.10.2017 ora 18,55.

Prin urmare fapta din prezentul dosar a fost săvârșită de inculpat la câteva ore după expirarea reținerii sale în dosarul sus menționat, respectiv în data de 14.10.2017 orele 23,20 astfel încât apărarea inculpatului referitoare la necunoașterea regimului juridic al permisului său de conducere nu este verosimilă.

Anterior săvârșirii prezentei fapte, în perioada 03.12-2016 - 28.09.2017 au fost constituite mai multe dosare penale având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art.335, al.2 Cod penal.

Ulterior datei de 23.11.2016 acesta a mai fost depistat conducând autovehicule pe drumurile publice după cum urmează: în jud.Bacău la 03.12.2016, în jud.Brașov la 16.12.2016, în jud.Vâlcea la 10.01.2017 și 13.02.2017, în jud.Buzău la 15.02.2017, în jud.Sălaj la 24.05.2017, jud.Cluj la 07.06.2017, în jud. Alba la 20.08.2017, în jud.Argeș la 26.08.2017, pe autostrada A.1 în data de 26.08.2017 și în jud. Ialomița în data de 02.09.2017, fiind constituite de asemenea dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de “conducerea unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat”, faptă prev. și ped. de art.335 al.2, din C.P. așa cum rezultă din fișa de cazier auto aflată la filele 34-36 dosar.

De asemenea, din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr. 8995/P/2017 din data de 28,11.2019 rezultă că la data depistărilor în trafic, inculpatului i-a fost adus la cunoștință sub semnătură de către organele de poliție din Sălaj, Cluj și Alba prin procesele-verbale din 24.05.2017, 07.06.2017, respectiv 20.08.2017, împrejurarea că nu mai are dreptul de a conduce ca urmare a procedurilor penale demarate până la soluționarea dosarelor penale constituite.

Astfel, deși inculpatului i-au fost întocmite în mod succesiv mai multe dosare penale, în toată această perioadă inculpatului nu i-a fost prelungit dreptul de a conduce pe drumurile publice până a soluționarea acestor dosare iar în baza de date a Poliției Rutiere acesta figurează în continuare cu exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice „cu restricții-suspendat”.

În concluzie, potrivit dispozițiilor legale, în rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice la data de 14.10.2017 deoarece anterior, cu ocazia depistărilor sale în trafic, lucrătorii de poliție i-au pus în vedere faptul că va putea circula pe drumurile publice doar cu acordul procurorului care supraveghează cercetarea penală în acele dosare, în caz contrar fapta constituind infracțiune .

A fost menţionat că, potrivit dispozițiilor art.111 al.l lit.b din OUG 195/2002/Rep., permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține, când titularul acestuia a săvârșit una din infracțiunile prev. de art.334, art.335 al.2, art.336, art.337, art.338 al.l, art.339 al.2, 3, 4 Cod penal. Potrivit art.111 al.3 din OUG, la reținerea permisului de conducere în situația prev. de art.335 al.2 Cod pen., dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație. Potrivit art.111 al.6 din OUG 195/2002/rep., la cererea titularului permisului de conducere, reținut în condițiile art. 111 al. 1 lit.b, procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea urmăririi penale poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu cel mult 30 de zile, până la soluționarea dosarului. Potrivit disp. art.97 al.3 din OUG 195/2002/Rep. perioada în care titularul nu are dreptul de a conduce un autovehicul, se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Situația de fapt expusă mai sus se dovedește cu următoarele mijloace de probă: Proces verbal de constatare a infracțiunii - fila nr.l, declarație suspect – file 16-19, declarație martor – file 20-21, adresă I.P.J. Brasov + rechizitoriu – file 22-25, adresă răspuns I.P.J. Brașov – fila 27, adresă răspuns I.J.P. Brașov – file 29-30, 44,  fisa DEPABD – file 31-32, cazier auto – file 33-36, dovezi citare suspect/inculpat - filele nr.37-42, proces verbal de comunicare a interdicției de a circula din 16.12.2016 – I.P.J. Brașov – fila 43, adresa I.J.P. Prahova – Serviciul Rutier - fila nr.45-46, Declarație olografa făptuitor - fila 47, dovezi citare suspect/inculpat – file 48-55, adresa răspuns ANP - filele nr. 56-57.

În drept: fapta inculpatului D.A.  care în data de 14.10.2017, în jurul orelor 23,20 a condus ansamblul auto format din autoturismul marca VW LT 35 cu numărul de înmatriculare VL-09-EWO și remorca marca Indespension cu numărul de înmatriculare HD-10-GDF pe DN1-E60, pe raza orașului Azuga, deși cunoștea împrejurarea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce fiindu-i întocmite în acest sens mai multe dosare penale, ultimul chiar înainte cu o zi de depistarea acestuia în cadrul prezentului dosar, la data de 13.10.2017(conform rechizitoriului nr.8995/P/2017 din 28.11.2019) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 2 Cod penal (teza privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat) cu aplicarea disp. art. 88 al. 3 Cod penal.

Din fișa de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta nu are antecedente de natură a atrage o stare de recidivă însă fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care prin sentința penală nr. 133/S din 07.07.2016 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 267/Ap din 27.04.2018, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

Prin s.p. nr. 1218/26.06.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 83,84 din C.P. dispunând amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 al. 1 din C.P.

Față de această condamnare se constată că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 14.10.2017, deci înăuntrul termenului de supraveghere, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 88 al. 3 din C.P, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru alte infracțiuni în cursul anului 2019 la plata unor amenzi penale de către Judecătoria Buzău, Judecătoria Bolintin Vale și totodată s-a pus în mișcare împotriva acestuia pentru art. 335 al. 2 din C.P., în perioada 2018-2019, de către P.J. Bacău, P.J. Brezoi, P.J. Zalău, P.J. Fetești, P.J. Aiud și P.J. Cluj Napoca.

Inculpatul D.A.  a avut un comportament nesincer la momentul depistării, încercând să furnizeze organelor de poliție o altă stare de fapt menită să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

S-a sustras urmăririi penale, deși a fost citat procedural, în mai multe rânduri, neputând fi audiat în calitate de inculpat.

Pe parcursul cercetărilor, a mai săvârșit și alte fapte de același gen așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Față de inculpat nu s-au luat măsuri preventive.

Prin ordonanța din data de 14.10.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 335 alin 2 din C.P.

Prin ordonanța din data de 04.12.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul D.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 335 alin 2 din C.P. iar prin ordonanța din data de 12,09.2019 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 335 alin 2 din C.P,

Inculpatului nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 108 și art. 83 din C.p.p. și nu a fost audiat în calitate de inculpat deoarece s-a sustras urmăririi penale.

Dat fiind faptul că în cadrul procedurii de cameră preliminară nu au fost formulate cereri şi excepţii cu privire la actele întocmite în cadrul urmăririi penale, prin încheierea din data de 03.12.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 858/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

La data de 14.12.2020, inculpatul a formulat contestaţie împotriva încheierii de cameră preliminară, dosarul fiind înaintat Tribunalului Prahova, care „în baza art. 347 Cod de Procedură Penală, respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul-inculpat D.A. , împotriva încheierii din data de 03.12.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sinaia în dosar nr 1856/310/2020/a1.”

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti,  instanţa reţine următoarele:

În data de 14.10.2017, în jurul orei 23.20, inculpatul D.A.  a condus ansamblul de autovehicule format din  autoturismul marca VW LT 35 cu nr. de înmatriculare VL-09-EWO  ce tracta remorca marca Indespension cu nr. de înmatriculare HD-10-GDF pe DN 1-E60, în localitatea Azuga, astfel cum reiese din procesul verbal constatare a infracțiunii flagrante (fl. 1 d.u.p.).

După ce echipajul de poliție a oprit ansamblul de vehicule condus de inculpat, i-au solicitat prezentarea documentelor de identitate și permisul de conducere. Întrucât acesta a menționat că nu are asupra sa permisul de conducere, echipajul de poliție a efectuat verificări în bazele de date, constatând că inculpatul figurează cu dreptul de conducere suspendat.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul A. V. a declarat că la data de 14.10.2017, în jurul orei 23.45, în timp ce se afla de serviciu în stația de taxi situată pe Strada Independenței din Azuga a fost solicitat de organele de poliție pentru a asista, în calitate de martor, la o serie de activități procedurale. Martorul a arătat că organele de poliție au întocmit documente constatatoare inculpatului D.A. , aducându-i la cunoștință că nu mai are dreptul de a conduce. Totodată, martorul a declarat că inculpatul a precizat că avea cunoștință despre starea permisului de conducere dar a fost nevoit să conducă pentru a-și câștiga existența (fila 21 d.u.p.).

Audiat în instanța, martorul nu a putut să ofere detalii despre evenimentul respectiv precizând că a trecut mult timp de atunci, recunoscând însă declarația dată în cursul urmăririi penale, declarație ce i-a fost prezentată de instanță, arătând că  este reală din moment ce îşi recunoaşte semnătura.

Audiat fiind în ședință publică, inculpatul recunoscut că a condus fără permis de conducere, dar a arătat că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăţie întrucât suspendarea exercitării dreptului de a conduce inițiale a fost rezultatul unei erori strecurate în dosarul penal nr. 1524/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu. A precizat că în dosarul respectiv procurorul de caz nu a vrut să îi prelungească dovada de circulație pentru că nu avea asupra sa dovada de circulație iar în baza procesului-verbal întocmit de organul de constatare s-a menționat eronat că nu are drept de circulație. A spus că a solicitat informații la Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Vâlcea, comunicându-i-se că nu a fost operată suspendarea dreptului de a conduce, drept pentru care a apreciat că are dreptul de a conduce, lucru pe care l-a și făcut.

A mai indicat că, după acest moment, a mai fost oprit pentru control în localitățile Strehaia, Bacău și Brezoi și agenții de poliție nu au constatat nicio interdicție cu privire la dreptul său de circulație iar suspendarea exercitării dreptului de a conduce s-a efectuat în mod retroactiv afirmând că a cunoscut acest aspect dar a considerat că suspendarea exercitării dreptului de a conduce își are suportul în erorile comise anterior, cu privire la care a apreciat că sunt revizuibile și ,,va avea câștig de cauză”.

Cu privire la aceste susţineri instanţa constată din chiar documentele depuse de inculpat faptul că la data de 07.11.2016 a fost întocmit un dosar penal pe rolul Parchetului de pe lângă  Judecătoria Horezu faţă de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 1 din Codul penal. Cu acea ocazie petentul nu a predat organelor de poliţie permisul de conducere şi i s-a adus la cunoştinţă că nu mai are dreptul de a conduce având obligaţia de a preda permisul de conducere la Serviciul Rutier Vâlcea în vederea eliberării unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie 15 zile (fila 67 verso).

Totodată, a mai precizat că în ziua precedentă depistării pe raza orașului Azuga, i s-a întocmit un dosar penal după ce a fost depistat conducând pe raza Municipiului Brașov, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că nu are drept de conducere, fiind reținut pentru 24 de ore.  După expirarea reținerii, a angajat un șofer pe care l-a plătit pentru a duce ansamblul de vehicule de la Brașov la Ploiești însă, pe drum, șoferul respectiv, L.A. a primit un telefon și i-a spus că nu mai poate continua drumul. A considerat inculpatul că singura modalitate era să conducă el autovehiculul până într-o parcare, lucru pe care l-a și făcut, însă a fost oprit de poliție în orașul Azuga.

Cu privire la aspecte comunicate de D.A. , instanţa reţine că potrivit art. 111 alin. (6) din OUG nr. 195/2002 ,,la cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunţării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.”

Rezultă, astfel, că prelungirea dreptului de circulaţie se dispune pe baza cererii formulate de inculpat fiind o vocaţie a acestuia de a beneficia de prelungirea dreptului de a conduce, nu o obligaţie a organului judiciar de admite cererea.

Este relevant că petentul a recunoscut că avea cunoștință despre împrejurarea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, aspect care reiese chiar din acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de inculpat cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău la data de 26.06.2019, înscris depus la dosar chiar de inculpat (filele 61-63 d.i.). Din acest act de sesizare a instanței ce face referire la o faptă din 24.05.2017, deci anterioară celei ce face obiectul prezentului dosar, rezultă că inculpatul nu a solicitat prelungirea dreptului de a conduce în dosarul nr. 1524/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, aspect asumat de inculpat prin semnătură.

De asemenea, din rechizitoriul nr. 8995/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a rezultat că la data de 13.10.2017  inculpatul D.A.  a fost depistat conducând același ansamblu de vehicule menționat mai sus, aducându-i-se la cunoștință faptul că nu are dreptul de a conduce. Totodată, potrivit adresei nr. 187830/18.11.2017, Serviciul Rutier din cadrul IPJ Prahova a comunciat Poliției Orașului Azuga că la data de 14.10.2017, permisul de conducere al inculpatului se afla în stare ,,reținut” și nu avea dreptul de a conduce, neavând efectuate prelungiri ale valabilității dovezii înlocuitoare a permisului de conducere.

Astfel, instanța reține că inculpatul cunoștea că nu are drept de circulaţie continuând, însă, să ignore acest aspect și să conducă autovehicule.

În drept, fapta inculpatului D.A. care, în data de 14.10.2017, în jurul orei 23.20, a condus ansamblul de autovehicule format din  autoturismul marca VW LT 35 cu nr. de înmatriculare VL-09-EWO  ce tracta remorca marca Indespension cu nr. de înmatriculare HD-10-GDF pe DN 1-E60, în localitatea Azuga, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 Cod penal, instanţa reţine că elementul material constă în fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere dar  căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere. Acţiunea inculpatului, care în data de 14.10.2017 a condus autoturismul marca VW LT 35 cu nr. de înmatriculare VL-09-EWO  ce tracta remorca marca Indespension cu nr. de înmatriculare HD-10-GDF pe DN 1-E60, deşi dreptul de a conduce îi era suspendat, realizează elementul material al acestei infracţiuni.

Urmarea imediată a infracţiunii săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Rezultă astfel că suntem în prezenţa unei infracţiuni de pericol, stare ce este prezumată de legiuitor, în cazul concret, urmarea imediată fiind produsă prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere având dreptul de a conduce suspendat. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul D.A.  a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod Penal deși cu numai o zi înainte fusese depistat conducând, în aceleași circumstanțe, pe raza Mun. Brașov, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință săvârșirea infracțiunii și, implicit, că are dreptul de a conduce suspendat. Se constată un dispreţ total al inculpatului faţă de respectarea normelor juridice care reglementează circulaţia pe drumurile publice, inculpatul continuând să conducă la doar câteva ore după ce a expirat durata reţinerii dispuse în dosarul 8995/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Totodată, instanța reține că, anterior, față de inculpat fuseseră deschise mai multe dosare penale ca urmare a săvârșirii aceluiași tip de infracțiune și, cu toate acestea, inculpatul a ales să continue să conducă având dreptul de a conduce suspendat.

Cu privire la împrejurările concrete în care a avut loc săvârşirea infracţiunii, instanța constată că săvârşirea faptei a avut loc la ora 23.25, pe un drum național notoriu pentru valorile ridicate de trafic. Inculpatul nu s-a aflat într-o situaţie excepţională care să diminueze gravitatea concretă a faptei săvârşite, aşa cum încearcă să acrediteze. Cu privire la împrejurarea invocată, respectiv faptul că șoferul pe care l-a angajat să conducă ansamblul de vehicule de la Brașov la Ploiești a renunțat să își ducă la îndeplinire obligația asumată între localitățile Predeal și Azuga, instanţa reţine că nu este de natură a exonera petentul de răspundere. Inculpatul a susținut că nu putea lăsa autovehiculul în drum și că era necesar să îl conducă până la o parcare. Chiar și adevărate aspectele menționate de inculpat, este greu de crezut că șoferul s-ar fi dat jos din autovehicul în mijlocul DN 1, la o oră atât de târzie,  pentru a se întoarce la Brașov, în condițiile în care nu avea un mijloc de transport la îndemână, pentru a se întoarce imediat. Așadar, apărarea inculpatului în sensul că nu putea lăsa autovehiculul în drum nu este credibilă în condiţiile în care părăsirea autovehicului de șoferul angajat  trebuia făcută undeva în siguranță, eventual într-o parcare, benzinărie sau altele asemenea,  locuri în care și inculpatul putea lăsa autovehiculul până la identificarea unui nou șofer care să conducă autovehiculul sau a unei alte soluţii, fiind evident că nu era o soluţie ca inculpatul să conducă, dată fiind situaţia juridică în care se afla.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu avea antecendente penale care să atragă reținerea stării de recidivă.

În plus, tot cu referire la circumstanțele personale, constată că, în prezent, inculpatul, în vârstă de 57 de ani, este căsătorit, are patru copii minori, studii superioare de lungă durată şi prestează activităţi lucrative în străinătate, în domeniul maritim – ofiţer responsabil cu securitatea navei, conform atestatului nr. SSO 14131 din 10.12.2021. Cu toate acestea, ținând cont de data săvârșirii infracțiunii și ora la care a fost surprins, este rezonabil a se prezuma, în favoarea inculpatului, că valorile de trafic erau reduse. Mai mult, câtă vreme inculpatul deținea un permis de conducere obținut în mod legal acesta se bucură de prezumția că are abilitățile necesare conducerii unui autovehicul, neaflându-se în situația conducătorilor auto care nu au obținut permisul de conducere și care săvârșesc infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul Penal.

Pe de altă parte, instanța semnalează că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în urmă cu peste patru ani, rezonanța ei socială fiind, îna parte, estompată.

Totodată, instanţa urmează a avea în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depăşirii termenului rezonabil şi încălcării dreptului la un proces echitabil. Astfel statul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile şi libertăţile consacrate în Convenţie. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcţie de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacţie adecvată în raport cu violarea suferită (cauza Abramiuc contra României). Curtea în jurisprudenţa sa a stabilit în cauzele Beck contra Norvegiei şi Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în privinţa depăşirii termenului rezonabil, o reparaţie corespunzătoare din moment ce este măsurabilă şi substanţială.

În ceea ce priveşte stabilirea caracterului rezonabil, urmează a se avea în vedere următoarele criterii: natura şi complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul autorităţilor. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost evident depăşit. Astfel trimiterea în judecată s-a realizat la mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei, deşi fapta nu a avut caracter complex şi nu a necesitat administrarea unui probatoriu complex. De altfel inculpatul a fost prins în flagrant la data de 14.10.2017, iar singurele probe administrate în cauză au fost cele cu înscrisuri și audierea unui martor asistent. Urmărirea penală a fost începută la 14.10.2017, iar punerea în mişcare a acţiunii penale s-a realizat după aproximativ 2 ani, la data de 12.09.2019, ca trimiterea în judecată a inculpatului să aibă loc la data de 23.10.2020. Această perioadă este nejustificat de mare raportat la probatoriul administrat. Toate aceste aspecte dovedesc în mod evident depăşirea termenului rezonabil.

Cu privire la conduita inculpatului, observă că acesta urma să fie audiat la data de 12.02.2018, în calitate de suspect, însă a solicitat recuzarea organului de urmărire penală. Ulterior, desi a fost citat, inclusiv cu mandate de aducere, nu s-a prezentat la sediul organului de urmărire penală.

Totodată, în cursul judecăţii, a solicitat de mai multe ori amânarea cauzei prin prisma ocupației sale care nu îi permitea să fie prezent la termenele de judecată stabilite, prezentându-se în fața instanței numai la termenul din 09.12.2021.

Așadar, instanța va ține seama și de aceste aspecte la momentul pronunțării hotărârii constatând că la temporizarea procedurilor un rol determinant l-a avut conduita inculpatului care fie nu s-a prezentat la chemările organelor judiciare, fie nu a fost găsit cu ocazia punerii în executare a mandatelor, fie a solicitat amânarea cauzei pentru a fi aduiat şi a-I fi respectat dreptul la apărare.

Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Instanţa reţine că inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, solicitând administrarea de probe. Totodată, deşi inculpatul a recunoscut formal că a condus având dreptul de a conduce suspendat, a încercat să îşi justifice conduita invocând o presupusă nelegalitate în ceea ce priveşte situaţia sa juridică de la un moment anterior săvârşirii prezentei infracţiuni, prin aspectele menţionate inculpatul urmărind, în fapt, obţinerea unei soluţii achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală-săvârşirea faptei fără vinovăţie.

În aceste condiţii, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală astfel încât inculpatul să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă.

În ceea ce privește pedeapa care urmează a fi aplicată inculpatului, potrivit art. 335 alin. 2 Cod penal, fapta este sancționată cu închisoarea de 6 luni la 3 ani sau cu amenda. Conform art. 74 alin. 2 Cod penal, la alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Prin prisma criteriilor analizate anterior, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Potrivit art. 61 alin. 2 Cod penal cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, pentru infracțiunea comisă de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă.

În temeiul art. 61 alin. 3 teza I Cod penal, la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, care au fost amintite anterior.

Astfel, după cum s-a precizat, prin raportare la circumstanțele reale şi personale ale inculpatului, se poate concluziona că nu este o persoană deosebit de periculoasă pentru societate, instanță urmând să stabilească în sarcina sa un număr de 180 de zile amendă.

De asemenea, potrivit art. 61 alin. 3 teza a II a Cod penal, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabileşte ținând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreținerea sa.

În concret, instanţa reţine că inculpatul este căsătorit şi tată a patru copii minori faţă de care are obligaţia legală de întreţinere. De asemenea, instanţa reţine că inculpatul are o situaţie materială bună, prestând activitate în domeniul maritim, fiind plecat des în voiaj. Pentru aceste motive, apreciază că este suficientă stabilirea sumei de 80 de lei corespunzătoare unei zile amendă.

În raport cu cele menţionate anterior privitoare la gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitate inculpatului, în baza art. 335 alin. (2) C.pen. şi a art. art. 396 alin. 2 C.p.pen, instanţa va stabili în sarcina inculpatului D.A.  pedeapsa de amenzii de 14400 de lei pentru săvârşirea infracţiunii  de conducere a unui vehicul având permisul de conducere suspendat, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Analizând cazierul judiciar al petentului se constată existența mai multor condamnări. În acest sens, art. 38 alin. 1 din Codul penal prevede că ,,există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.”

Analizând sentințele penale existente în cazierul judiciar al inculpatului, instanța reține că aceste sentințe au rămas definitive după ce inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat în cauză, sens în care constată că fapta săvârșită în prezenta cauză este concurentă cu faptele menționate în cazier, după cum urmează:

- cu infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal, pentru care inculpatul D.A.  a fost condamnat prin sentința penală nr. 277/26.09.2019 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la 18.10.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuatum de 4000 de lei (200 de zile-amendă X 20 de lei cuantumul unei zile amendă), amendă achitată în totalitate (faptă din 28.09.2017),

- cu infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal, pentru care inculpatul D.A.  a fost condamnat prin sentința penală nr. 856/23.10.2020 pronunțată de Judecătoria Aiud, definitivă prin neapelare la 16.11.2020, prin care a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuatum de 9000 de lei (200 de zile-amendă X 45 de lei cuantumul unei zile amendă) și pedeapsa complementară a prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a)  și b) din Codul Penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, faptă din 20.08.2017,

- cu infracțiunile pentru care inculpatul D.A.  a fost condamnat prin sentința penală nr. 992/22.10.2019 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la 05.11.2019 la pedeapsa amenzii penale rezultante de 5600 lei pentru săvârşirea faptei prev. de art. 335 alin. 2 teza a III-a C.pen. (faptă din 15.02.2017), a faptei prev. de art. 335 alin. (2) teza I C.pen. (faptă din 15.02.2017) şi a faptei prev. de art. 334 alin. (3) C.pen. (faptă din 15.02.2017).

- cu infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal, pentru care inculpatul D.A.  a fost condamnat prin sentința penală nr. 484/18.03.2021 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la 06.04.2021, prin care a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuatum de 2000 de lei (200 de zile-amendă X 10 de lei cuantumul unei zile amendă), din care a achitat suma de 300 de lei, faptă din 03.12.2016

-cu infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal, pentru care inculpatul D.A.  a fost condamnat prin sentința penală nr. 112/30.06.2021 pronunțată de Judecătoria Brezoi, definitivă prin neapelare la 19.07.2021, prin care a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuatum de 6600 de lei (220 de zile-amendă X 30 de lei cuantumul unei zile amendă), faptă din 13.02.2017,

-cu infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal stabilită prin sentința penală nr.315/11.12.2019 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr 213/A/20.02.2020 a Curţii de Apel Cluj pentru care s-a stabilit pedeapsa închisorii de 1 an a cărei aplicare a fost amânată, sentinţă ce a fost anulată prin sentinţa penală nr. 130/19.06.2020 a Judecătoriei Zalău definitivă prin necontestare la data de 07.07.2020 dispunându-se amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni provenite din contopirea pedepsei stabilite prin această sentinţă cu sentinţa penală nr. 1218/26.06.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov, definitivă prin decizia Curții de Apel Brașov nr.118/Ap/05.03.2018,

- cu infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) Cod penal, pentru care inculpatul D.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1218/26.06.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov, definitivă prin decizia Curții de Apel Brașov nr.118/Ap/05.03.2018, prin care i s-a stabilit pedepasa închisorii de 1 an, a cărei aplicare a fost amânată, faptă din 03.08.2015, sentinţă ce a fost anulată prin sentinţa penală nr. 130/19.06.2020 a Judecătoriei Zalău definitivă prin necontestare la data de 07.07.2020, dispunându-se amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni provenite din contopirea pedepsei stabilite prin această sentinţă cu penală nr.315/11.12.2019 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr 213/A/20.02.2020 a Curţii de Apel Cluj.

- cu infracţiunile pentru care s-a dispus, faţă de inculpatul D.A. ,  suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 7 ani,  pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) Cod penal 1969 pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie  prev. de art. 64 lit c Cod penal 1969 pe durata pedepsei principale, pedeapsă  aplicată prin sentinţa penală nr. 133/S/07.07.2016 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 267/AP/27.04.2018 a Curţii de Apel Braşov.

Potrivit art. 89 alin (1) din Codul penal ,,dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară”. Totodată, conform art. 865 din Codul penal 1969 rap. la art. 85 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în vedere că în prezenta cauză nu s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea care să atragă anularea amânării pedepsei de 1 an şi 4 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 130/19.06.2020 a Judecătoriei Zalău definitivă prin necontestare la data de 07.07.2020 ori a sentinţei penale nr. 133/S/07.07.2016 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 267/AP/27.04.2018 a Curţii de Apel Braşov, instanţa urmează să menţină dispoziţiile stabilite prin sentinţele menţionate.

Totodată, având în vedere că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele de mai sus la pedeapsa amenzii, instanţa urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin alin. 1 lit. c) din Codul penal.

În continuare, va descontopi pedeapsa principală rezultantă a amenzii penale în cuantum de 5600 lei la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 992/22.10.2019 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la 05.11.2019 şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente:

-pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3600 lei (180 zile-amendă x 20 lei) pentru fapta prev. de art. 335 alin. (2) teza a III-a C.pen.

-pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3600 lei (180 zile-amendă x 20 lei) pentru fapta prev. de art. 335 alin. (2) teza I C.pen.

-pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2400 lei (120 de zile-amendă x 20 lei) pentru fapta prev. de art. 334 alin. (3) C.pen.

-spor obligatoriu de 2.000 lei pe care îl înlătură.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C.pen, în interpretarea dată prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 20/2020, va contopi pedeapsa principală cea mai grea a amenzii în cuantum de 14400 de lei, aplicată prin presenta sentinţă, cu pedepsele prin care inculpatul a fost condamnat la amendă penală, la care adaugă o treime din suma acestora (4000 de lei, 9000 de lei, 3600 de lei, 3600 de lei, 2400 de lei, 2000 de lei, 6600 de lei) , respectiv 10400 de  lei (o treime din 31200 lei), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă a amenzii penale de 24800 lei.

Va determina numărul de zile-amendă prin cumularea celui mai mare număr al zilelor-amendă stabilite de 220 zile, conform sentinței penale nr. 112/30.06.2021 pronunțată de Judecătoria Brezoi, definitivă prin neapelare la 19.07.2021, cu sporul de o treime din totalul zilelor-amendă corespunzătoare celorlalte amenzi (180+200+180+180+120+200+200), respectiv 420 de zile-amendă, rezultând un total de 640 de zile-amendă.

Va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin împărțirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii de 24800 de lei la numărul de zile-amendă rezultante de 640 zile-amendă, rezultând un cuantum de 38,75 lei pentru o zi-amendă.

Potrivit art. 40 alin. (3) din Codul penal ,,dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente” iar art. 72 alin. (2) din Codul penal prevede că ,,perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.”

Aşadar, în baza art. 40 alin. (3) şi 72 alin. (2) C.pen., va scădea din pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 24800 de lei următoarele sume:

-5600 lei achitată integral în baza sentinţei penale nr. 992/22.10.2019 a Judecătoriei Buzău, - suma de 38,75 lei (1 zi-amendă) corespunzătoare reţinerii pentru 24 de ore în data de 15.02.2017 în dosarul nr.8375/200/2018 al Judecătoriei Buzău

-4000 de lei achitată în baza Sentinţei penale nr. 277/26.09.2019 a Judecătoriei Bolintin Vale,

-300 de lei achitată în baza sentinţei penale nr.  484/18.03.2021 pronunțată de Judecătoria Bacău, rămânând de achitat suma de 14861,25 de lei.

Cu privire la înscrisurile care atestă plata unor amenzi depuse de inculpat prin poşta electronică în ziua pronunţării, instanţa reţine că acestea nu sunt individualizate în ceea ce priveşte ce reprezintă aceste amenzi şi în baza căror eventuale condamnări au fost plătite iar pe de altă parte, în privinţa dosarului cu nr. 3189/62/2018 instanţa nu a identificat în cazierul judiciar al inculpatului menţiuni cu privire la aceasta, sens în care nu le va avea în vedere.

În baza art. 45 alin. (1) C.pen. aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru săvârşirea faptei prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.

În baza art. 45 alin. (4) C.pen., va scădea din pedeapsa complementară rezultantă perioada de la 16.11.2020 la zi.

În temeiul art. 63 alin. 1 Cod penal, instanța va atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

Va anula formele de executare privind amenzile penale aplicate inculpatului D.A. , emise în baza următoarelor sentinţe:

-Sentinţa penală nr. 856/23.10.2020 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare la 16.11.2020,

-Sentinţa penală nr. 277/26.09.2019 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la 18.10.2019,

-Sentinţa penală nr. 992/22.10.2019 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la 05.11.2019

-Sentința penală nr. 484/18.03.2021 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin neapelare la 06.04.2021

-Sentința penală nr. 112/30.06.2021 pronunțată de Judecătoria Brezoi, definitivă prin neapelare la 19.07.2021.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1000 lei, dintre care 200 de lei avansate în faza de urmărire penală.

Domenii speta

Spete similare