Plângere proces verbal - lipsă atestat- certificat

Dosar nr. yyyyy/297/2018

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA XXXXXX

Şedinţa publică de la 15 Ianuarie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE Xxxxxx xxxxxxx

Grefier xxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx

SENTINŢA CIVILĂ NR. xxx/2020

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile privind pe petent XXXXXX XXXXX XXXXXXXX SRL şi pe intimat XXXXXXXX XX XXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravenţională P/V CONTRAV. PBTX NR. YYYYY/22.10.2018.

 Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 18.12.2019, notele scrise fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat iniţial pronunţarea pentru data de 31.10.2019 şi ulterior la data de 15.01.2020,  când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. yyyyy/297/2018, la data de 14.11.2018, petenta XXXXXX XXXXX XXXXXXXX SRL a contestat procesul-verbal de contravenţie seria PBTX nr. 67130, încheiat la data de 22 octombrie 2018 de XXXXXXXX XX XXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXX,  solicitând anularea acestuia şi exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal atacat a fost sancţionată cu amendă de 9.000 lei, reţinându-se că ar fi încălcat regulile privitoare la transportul rutier.

Consideră că procesul verbal atacat este netemeinic şi nelegal, pentru următoarele considerente:

În primul rând, fapta nu se circumscrie conţinutului constitutiv al contravenţiei pentru care a fost sancţionată.

Astfel, art. 3 pct. 6 din HG nr. 69/2012 stabileşte ca fiind contravenţie utilizarea de către operatorul de transport rutier la efectuarea transportului rutier de mărfuri a unui conducător auto care nu este titular al atestatului de conducător auto obţinut în condiţiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul CE nr. 1.072 / 2009, ori petenta nu a săvârşit nici pe departe o asemenea faptă, deoarece, conducătorul auto XXXX XXXXX, care efectua transportul respectiv, era titularul atestatului de conducător auto obţinut în condiţiile stabilite de normele incidente, iar împrejurarea că la data controlului acest certificat avea valabilitatea expirată de câteva zile, nu se încadrează în dispoziţiile textului, astfel că petenta, ca operator de transport, nu a folosit un conducător auto care să nu fi fost titularul atestatului, expirarea valabilităţii constituind un simplu incident administrativ ce nu poate echivala cu lipsa documentului de atestare/calificare profesională.

Mai mult, a susţinut petenta că art. 3 pct. 22 din HG nr. 69/2012 stabileşte ca fiind contravenţie conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către un conducător auto care nu deţine atestat sau certificat care atestă competenţa sau calificarea profesională a acestuia, corespunzător tipului de transport efectuat, eliberat conform legislaţiei în vigoare sau având atestatul/certificatul suspendat, după caz, faptă pentru care se aplică sancţiunea contravenţională conducătorului auto, nicidecum operatorului, aşa cum prevede în mod clar art. 6 alin. 3 din HG nr. 69/2012.

Aşadar, norma stabileşte fapta în ideea asigurării siguranţei transportului rutier, pentru a asigura faptul că cei care conduc diverse tipuri de vehicule au competenţa şi calificarea profesională de a o face.

O altă situaţie acoperită de lege este aceea în care atestatul respectiv ar fi suspendat, asta, desigur, în cazul încălcării vreunei reguli.

Or, conducătorul auto în cauză a avut eliberat, personal, potrivit legislaţiei în vigoare, certificatul de pregătire profesională, fapt ce atestă că este competent, calificat şi capabil să conducă tipul respectiv de vehicul.

Pentru toate aceste motive, consideră petenta că nu poate fi reţinută contravenţia pentru care a fost sancţionată.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea „avertisment” şi înlăturarea sancţiunii complementare în cazul în care nu se va reţine niciunul dintre motivele detaliate mai sus,  având în vedere gradul redus de pericol social al faptei, împrejurările concrete, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi a circumstanţelor personale ale petentei.

În drept, petenta şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 118 - 121 din OUG nr. 195/2002 şi 31 şi următoarele din OG nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Plângerea a fost timbrată legal cu taxă judiciară de timbru, în sumă de 20 de lei ( f. 8).

Intimatul a depus întâmpinare la data de 11.01.2019, termenul pentru depunerea întâmpinării fiind împlinit la data de 01.01.2019, astfel că la termenul de judecată din data de 03.04.2019, în temeiul art. 208 alin. 2 Cod proc. civilă, instanţa a constatat decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La  data de 22.10.2018, prin procesul-verbal de contravenţie seria PBTX nr.YYYYY, petenta  XX XXXXXX XXXXXX XXX a fost sancţionată cu amendă în sumă de 9.000 lei, pentru săvârşirea contravenției prevăzute de dispoziţiile art. 3, pct.6 din H.G. 69/2012,  reţinându-se în sarcina acesteia că, la data sus-menţionată,  în calitate de operator de transport, a utilizat la ansamblul de  vehicule format din autoutilitara  marca IVECVO, cu nr. de înmatriculare X YYY XXXşi semiremorca marca MEGA cu numărul de înmatriculare X YYY XXX, pentru a efectua transport public de mărfuri, pe conducătorul auto XXXX XXXXX, fără ca acesta să posede certificat de pregătire profesională conform tipului de transport efectuat.

Procesul – verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei şi a fost comunicat acesteia la data de 30.10.2018, conform dovezii ataşate la fila 60 dosar.

Instanţa constată că, faţă de data comunicării procesului – verbal, plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanța urmează să analizeze procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PBTX nr.YYYYY din 22.10.2018,  prin prisma legalităţii şi a temeiniciei sale.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa constată faptul că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută, şi anume: procesul-verbal a fost încheiat de către un agent constatator competent, care a inserat în cuprinsul actului calitatea în care acesta a acţionat, precum şi toate datele necesare identificării contravenientului, data şi locul comiterii faptei. De asemenea, procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator, astfel încât, în cauză, nu este incident niciun caz de nulitate absolută a procesului verbal de constatare a contravenţiei. 

În ceea ce priveşte descrierea contravenţiei săvârşite, instanţa constată că fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă suficient de detaliat, astfel încât să permită corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerinţelor legale imperative.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PBTX nr.YYYYY din 22.10.2018 a fost încheiat cu respectarea condiţiei legalităţii.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa reţine că, potrivit menţiunilor agentului constatator, la  data de 22.10.2018, XX XXXXX XXXXXXXX XXX, în calitate de operator de transport, a utilizat la ansamblul de  vehicule format din autoutilitara  marca IVECO, cu nr. de înmatriculare cu nr. de înmatriculare X YYY XXXşi semiremorca marca MEGA, cu numărul de înmatriculare X YYY XXX, pentru a efectua transport public de mărfuri, pe conducătorul auto XXXX XXXXX, fără ca acesta să posede certificat de pregătire profesională conform tipului de transport efectuat.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicaţie raţională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situaţii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este conturată în jurisprudenţa CEDO nu este încălcată.

Potrivit art. 3 pct. 6 din H.G.69/2012, constituie contravenţie „utilizarea de către operatorul de transport rutier la efectuarea transportului rutier de mărfuri a unui conducător auto care nu este titular al atestatului de conducător auto obţinut în condiţiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009”.

Prin plângerea formulată petenta a invocat că fapta reținută în sarcina sa în procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se circumscrie conținutului constitutiv al contravenției pentru care a fost sancționată. Astfel, a susținut petenta că art. 3 pct. 6 din HG 69/2012, stabilește ca fiind contravenție utilizarea de către operatorul de transport rutier la efectuarea transportului rutier de mărfuri a unui conducător auto care nu este titular al atestatului de conducător auto obţinut în condiţiile prevăzute de art.5 din Regulamentul(CE)  nr.1072/2009, ori conducătorul auto XXXX XXXXX, cel care conducea ansamblul de autovehicule oprit în trafic,  era titular al atestatului de conducător auto obținut în condițiile anterior menționate, iar împrejurarea că la data controlului valabilitatea atestatului deținut de acesta era expirată de câteva zile nu îi este imputabilă. A mai arătat petenta că expirarea valabilității atestatului deținut de conducătorul auto folosit de operatorul de transport este un incident administrativ și nu poate echivala cu lipsa documentului de atestare/calificare profesională, în condițiile în care conducătorul auto a avut eliberat, în condițiile legislației în vigoare, certificatul de pregătire profesională, fapt care atestă că este competent, calificat  și capabil să conducă tipul respectiv de vehicul.

Verificând susținerile petentei și conținutul procesului – verbal contestat instanța reține că în descrierea situației de fapt agentul constatator a menționat că ansamblul de autovehicule oprit în trafic era condus de conducător auto ”...fără ca acesta să posede certificat de pregătire profesională conform tipului de transport efectuat”.

Potrivit art. 3 din H.G. nr. 69/2012 ”... reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor de aplicare a acesteia, și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: .....................  6. utilizarea de către operatorul de transport rutier la efectuarea transportului rutier de mărfuri a unui conducător auto care nu este titular al atestatului de conducător auto obținut în condițiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009.

 Reţine instanţa că Regulamentul C.E.  nr. 1072/2009 prevede  normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri şi între considerentele avute în vedere la elaborarea acestui act normativ se numără, printre altele şi stabilirea unor norme comune aplicabile accesului la piața transportului rutier internațional de mărfuri pe teritoriul Comunității, precum și definirea condițiilor în care operatorii de transport rutier de mărfuri nerezidenți pot să presteze servicii de transport în interiorul unui stat membru. 

Astfel, în capitolul II al acestui Regulament, capitol denumit „Transportul internaţional”, la art. 5 se prevede că (1) Atestatul de conducător auto este eliberat de către un stat membru, în conformitate cu prezentul regulament, oricărui operator de transport rutier de mărfuri care:

(a) detine o licentă comunitară; si

(b) angajează legal în acel stat membru un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în întelesul Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisantilor tărilor terte care sunt rezidenti pe termen lung [13] sau utilizează în mod legal un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în întelesul directivei respective, care este pus la dispozitia respectivului operator de transport rutier de mărfuri în conformitate cu conditiile de angajare si de pregătire profesională stabilite în acel stat membru.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, concluzionează instanţa că, operatorul de transport rutier are obligaţia de a folosi  la efectuarea transportului rutier internaţional de mărfuri un conducător auto care este titular al atestatului de conducător auto obţinut în condiţiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, atunci când efectuează un transport rutier de mărfuri în spaţiul comunitar şi foloseşte  un conducător auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung în întelesul Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003.

Ori, din situaţia de fapt reţinută în procesul – verbal rezultă că, transportul rutier de mărfuri era naţional şi nu internaţional, mai mult decât atât, conducătorul auto folosit era cetăţean român, astfel că operatorul economic nu avea obligaţia de a folosi un conducător auto deţinător de atestat obţinut în condiţiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009.

În concluzie, se reține că, deși în descrierea din procesul – verbal a faptei reținute în sarcina petentei se face referire la lipsa certificatului de pregătire profesională a conducătorului auto care conducerea ansamblul de vehicule, se reține în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 6 din H.G. nr. 69/2012, în conținutul căruia se face referire la necesitatea deținerii de către conducătorul auto a atestatului de conducător auto obținut în condițiile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 și, așa cum am arătat anterior, acest regulament se referă la transportul internațional de mărtfuri și nu la transportul național.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei nu se circumscrie contravenției prev. de art. 3 pct. 6 din H./G. 69/2012, nefiind dovedită săvârșirea de către petentă a acestei contravenții, astfel că instanța va admite plângerea formulată şi va anula procesul-verbal seria PBTX nr. YYYYY din 22.10.2018 întocmit de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite  plângerea contravențională formulată de petenta XXXXXX XXXXX XXXXXXXX SRL, cu sediul în mun. XXXXX, str. XXXXXXXX nr. YX, bl. XYY, Corp X, cam. YY, judeţul XXXXX, CUI YYYYYYYYY, în contradictoriu cu intimatul XXXXXXXX XX XXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXX, cu sediul în mun. Botoşani, B-dul XXXXXXXXXXXX, judeţul XXXXXXX.

Anulează procesul-verbal seria PBTX nr. YYYYY din 22.10.2018 întocmit de intimat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria XXXXXX.

Pronunţată azi, 15.01.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei. 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare