Conținut speță: Solicitare de numire curator pentru reprezentarea minorului la încheierea unui act de vânzare imobil. Autorizarea instanței pentru vânzarea unui bun imobil aparținând unui minor.
Rezumat: Numirea unui curator special pentru a reprezenta un minor la încheierea unui act juridic se dispune doar în situația în care între minor și tutore (părinți) se ivesc interese contrare.
În situația în care părinții minorului nu sunt coproprietari respectiv părți ale contractului de vânzare cu privire la care se solicită reprezentarea minorului prin numirea curatorului, rezultă că nu există interese contrare între minor și părinții săi, astfel că nu se impune numirea unui curator special.
Autorizarea de către instanța de tutelă a încheierii unui contract de vânzare cu privire la bunul imobil aparținând unui minor se dispune dacă actul a cărui încheiere se solicită răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor, fiind necesar totodată avizul consiliului de familie.
Instanţa reţine că reclamanţii PGC şi PTR sunt părinţii minorului PLR, astfel cum rezultă din certificatul de naştere al acestuia. Astfel că, în prezent, autoritatea părintească asupra minorului, născut la 20.01.2006, se exercită de către ambii părinţi.
Potrivit dispoziţiilor art.501 alin.1 Cod civil ”părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz.”.
Rezultă că reprezentarea minorului la încheierea actelor juridice este o reprezentare legală (dreptul de reprezentare, în acest caz, este conferit părinţilor direct prin lege – prin art.43 alin.1 lit.a, art.43 alin.2 Cod civil coroborate cu art.501 Cod civil, nefiind necesar ca un astfel de drept să fie conferit convenţional sau judiciar - de către instanţă).
Potrivit art.150 alin.1 Cod civil „Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special”. Prin cererea formulată, reclamanţii au arătat că doresc autorizarea vânzării unei suprafeţe de teren deţinute de către minor către o terţă persoană. În condiţiile în care cei doi părinţi nu sunt coproprietari cu minorul şi nu sunt părţi ale contractului de vânzare-cumpărare ce se solicită a fi încuviinţat, instanţa apreciază că nu există interese contrare între minor şi părinţii săi, astfel că nu se impune numirea unui curator special, reclamanţii putând să-l reprezinte pe minor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Drept urmare, raportat la considerentele dezvoltate, instanţa va respinge cererea privind numirea curatorului special.
Referitor la cererea privind autorizarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.144 alin.2 Cod civil privind regimul juridic al actelor de dispoziţie „(2) Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare” iar potrivit art.145 Cod civil „(1) Instanţa de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2) Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condiţiile de încheiere a actului. (3) În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică sau în alt mod. (4) În toate cazurile, instanţa de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute”. Potrivit dispoziţiilor art.502 Cod civil „Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător”.
În cazul de faţă, actul juridic ce se doreşte a se încheia de către reprezentanţii legali ai minorului (contract de vânzare-cumpărare) este un act de dispoziţie, astfel că, raportat la dispoziţiile legale precitate se impune „ autorizarea” încheierii actului de către instanţa de tutelă. Potrivit dispoziţiilor legale, instanţa de tutelă este obligată să verifice dacă actul pentru încheierea căruia se solicită autorizarea instanţei răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor.
Potrivit extrasului CF nr..... Satu Mare nr. cadastral ..... Satu Mare, minorul este proprietarul unei suprafeţe de teren de 212 mp, înscris în această carte funciară. Cota deţinută în proprietate constituie un bun care – administrat cu diligenţă – poate constitui o sursă importantă de venit pentru minor. Având în vedere vârsta sa, minorul nu este capabil a-şi administra bunurile şi în consecinţă ar fi în interesul acestuia obţinerea de beneficii materiale în urma actelor de dispoziţie pe care la încheie. Din perspectivă materială este în interesul acestuia de a se bucura de bunurile dobândite, prin vânzarea cotei sale de proprietate. Totodată, instanţa reţine că, potrivit susţinerilor reclamanţilor, suprafaţa deţinută de către minor are doar o lăţime de 3 metri front la stradă, astfel că este greu să fie valorificată. Reclamanţii doresc însă ca această suprafaţă să fie alipită unei alte suprafeţe de 449 mp pentru a putea fi vândută mai uşor şi pentru a nu i se diminua valoarea.
Raportat la toate aceste împrejurări, luând şi avizul consiliului de familiei, instanţa constată că actul pentru încheierea căruia se solicită autorizarea instanţei prezintă un folos neîndoielnic pentru minor, în caz contrar suma ce ar putea fi obţinută fiind mult diminuată. Ca atare, instanţa va autoriza reclamanţii, în calitate de reprezentanţi legali ai minorului, să vândă cota de proprietate deţinută de către acesta din imobilul înscris în CF nr..... Satu Mare de sub nr. cadastral .... Satu Mare, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin acordul părţilor.
Totodată instanţa, raportat la dispoziţiile art.152 Cod civil, stabileşte obligaţia reclamanţilor de a prezenta autorităţii tutelare o dare de seamă cu privire la modul de î ndeplinire a atribuţiilor, în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii acestora, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art.163 Cod civil iar evidenţa acestei dări de seama se va ţine de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Satu Mare.
De asemenea, instanţa stabileşte obligaţia reclamanţilor de a depune banii încasaţi ca urmare a înstrăinării într-un cont bancar deschis pe numele minorului urmând ca retragerile să se facă doar cu autorizarea autorităţii tutelare.
Judecătoria Bistrița
DIVORT DIN VINA AMBELOR PĂRŢI
Judecătoria Iași
Divorţ cu minori culpă comună
Judecătoria Buhuși
Divorţ
Judecătoria Răcari
divort
Judecătoria Mediaș
Fara titlu