Pretentii

DOSAR NR. XXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 8183

Cod ECLI XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA RĂCARI

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXX

Şedinţa publică din data de 20.11.2020

Instanţa compusă din:

PREŞEDINTE: XXX

GREFIER: XXX

Pe rol se află soluţinarea cauzei civile formulată de către reclamantul I.S.N., în contradictoriu cu pârâtele C.L.P.S.D.P.A.T., P.C.M. şi U.A.T.C.C., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa de la 03.11.2020 şi consemnate în încheierea  de şedinţă de la acea dată, când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 13.11.2020 şi ulterior la data de 20.11.2020.

INSTANŢA,

Prin  cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ISN în contradictoriu cu pârâtele CLPSDPAT, PCM şi UAT CC, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa  obligarea în solidar a pârâţilor la plata contravalorii  lipsei de folosinţă a terenului în  suprafaţă de 5000 mp situat în comuna Crevedia, judeţ Dâmboviţa, pentru perioada 20.05.1991 şi până în data de 16.03.2016, data emiterii titlului de proprietate nr.168514, obligarea pârâtei la plata contravalorii diferenţei de valoare dintre vechiul amplasament  pe care trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate şi amplasamentul ce face obiectul titlului de proprietate nr.168514, obligarea pârâţilor la plata daunelor morale refuzul reconstituirii dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren deţinută de autorii săi într-un termen rezonabil, 25 de ani nefiind un termen rezonabil,plata daunelor materiale suferite pentru demersurile privind reconstituirea dreptului de proprietate şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată se arată I.S.N. şi P.A.G. sunt moştenitori legali ai unchiului lor I.St.N..

După participarea unchiului la cel de-al doilea Război Mondial şi pentru faptele de vitejie ale acestuia, a fost decorat cu ordinal ,, Mihai Viteazu” fiind şi invalid de război.

Pentru participarea la război, în anul 1947 I.St.N. a fost împroprietărit pe raza comunei Crevedia cu un teren in suprafaţa de 5 ha constând într-o livadă de pruni.

Împroprietărirea s-a făcut în baza Legii nr.310/1945 şi respectiv a ordinului nr.l5.827/1947 al Ministrului Agriculturii şi Domeniilor RAZIM şi a ordinului nr.635289/01.10.1947 al Ministrului Agriculturii şi Domeniilor Proprietăţii şi Bunurilor Statului.

În data de 03.12.1951 întreaga suprafaţa de 5 ha teren a fost preluata de C.G.M. Crevedia făcând parte din Combinatul Avicol Crevedia.

După apariţia Legii nr. 18/1991 a solicitat Primăriei Crevedia, Comisia Locală de Fond Funciar, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţa de 5 ha ce a aparţinut autorului I.St.N..

În data de 26.04.2000 Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor emite titlul de proprietate nr.l00925 doar pentru o suprafaţa de 4,5 hectare teren.

Prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 şi înregistrată la Primăria Crevedia sub nr.219/19.09.2005 a revenit cu solicitarea adresată Comisiei Locale de a întocmi documentaţia de reconstituire a dreptului de proprietate şi pentru restul suprafeţei de teren eventual pe vechiul amplasament dacă acesta nu a fost atribuit legal altor persoane.

A discutat în mai multe rânduri cu reprezentanţii Primăriei Crevedia şi ai Comisiei Locale, aceştia asigurându-l că îi va pune în posesie şi vor emite titlul de proprietate şi pentru diferenţa de teren neatribuită.

Chiar dacă în planul parcelar anexat titlului de proprietate şi procesului verbal de punere în posesie figura cu suprafaţa de 6,24 ha, până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, pârâtele nu au întreprins nicio măsură pentru punerea în posesie şi emiterea titlului de propreitate pentru întrega suprafaţa de teren astfel cum aceasta figura în in actele de proprietate ale autorului său.

Dreptul de proprietate al autorului său este dovedit atât de înregistrările din registrul agricol al comunei Crevedia cât şi de actele depuse de reclamant la dosarul de Lege nr. 18/1991 respectiv: adeverinţa nr.1571/16.09.1966 emisă de Sfatul Popular al Comunei Crevedia, Raionul Răcari, care atesta preluarea de la autorul său de către Combinatul Avicol Crevedia în data de 03.12.1951 a suprafeţei de 5 ha livada de pruni,Adeverinţa nr.363/26.02.1952 emisa de Sfatul Popular al Comunei Crevdia, Raionul Răcari,Ordinul nr.3964/25.10.1947 emis de Direcţia Judeţeană Ilfov, Direcţia Generală REAZIM.

Din anul 1991 şi până la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr.35/284/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, au trecut 23 de ani, timp în care reclamantul a fost lipsit de folosinţa terenului moştenit de la autorul lor Iorgulescu St Nicolae.

Pârâta a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de  nr.100925/26.04.2000 doar asupra terenului în suprafaţă de 4.5 ha omiţând  diferenţa de 5000 mp până la 5 ha suprafaţa deţinută de autorul său.

Pentru diferenţa a trebuit să se adreseze instanţei de judecată pentru ca pârâtele să fie obligat să întocmească documentaţia şi să emită titlul de proprietate.

Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în Legea 18/1991 pârâţii s-au lipsit timp de 25 de ani de folosinţa terenului în suprafaţă de 5000 mp, respective s-au lipsit de sumele de bani aferente producţiei agricole sau contravaloarea chiriei pe care o putea obţine pentru respectivul teren.

Dacă i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în termenul  legal prevăzut de legea 18/1991 i s-ar fi atribuit terenul în continuare celui ce face obiectul titlului de proprietate nr.100925 sau pe vechiul amplasament, pe malul lacului Crevedia fiind evidenţiată diferenţa de valoare dintre vechiul amplasament deţinut de autorul său şi amplasamentul  reconstituit conform titlului de proprietate nr.168514/16.03.2016.

Mai susţine reclamantul că obligarea pârâtelor judiciar de a-şi îndeplini obligaţia legală dovedeşte vinovăţia acestora constatată prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti. Pârâtul a căzut în pretenţii şi este  persoana vinovată de existenţa litigiului, orice pârât care pierde un proces este considerat vinovat de existenţa acelui proces şi deci de neîndeplinirea de bună voie a obligaţiilor instituite prin lege.

În drept: prevederile Legii 18/1991, Legii 169/1997 si ale Legii 1/2000.

Probe: înscrisuri, expertiza evaluatorie.

La cererea de chemare în judecată au fost ataşate înscrisuri.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare.

În cauză, în temeiul art.255 şi art.258 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat şi administrat, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisuri, şi proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare şi expertiza tehnică în specialitatea agricultură.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu „tabelul nominal cu persoanele după care moştenitorii acestora al căror teren a fost preluat spre vânzare în temeiul art.36 din Legea sau li se atribuie o suprafaţă de 5000 mp în echivalent arabil în condiţiile art.38 din Lege”, numitul I. St. N. prin moştenitorii I.S.N. şi P.A.G. figurează cu o suprafaţă preluată de 5 hectare.

Potrivit adresei nr.3504/26.10.1998 emisă de Primăria Comunei Crevedia, reclamantul era invitat să se prezinte în data de 04.11.1998 la sediul primăriei comunei Crevedia pentru a  fi pus în posesie cu suprafaţa de 4,5 hectare.

Potrivit titlului de proprietate nr.110925/26.04.2000 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Dâmboviţa, numiţilor I.S.N. şi P.A.G., în calitate de moştenitori ai defunctului I. St. N. li s-a reconstiuit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 4 hectare şi 5000 mp teren arabil intravilan situat pe raza satului Cocani, comuna Crevedia, judeţul Dâmboviţa.

În conformitate cu declaraţia olografă a numiţilor I.S.N. şi P.A.G.înregistrată sub numărul 1692/18.04.2000 la Primăria comunei Crevedia, aceştia au primit suprafaţa de 4,5 hectare, arătând în mod expres că nu au primit şi suprafaţa de 5000 mp urmând să fie puşi în posesie, aspect care reiese şi din fişa de punere în posesie pentru suprafaţa de 4,5 hectare.

Pe de altă parte, conform declaraţiei autentificate sub numărul 476/02.02.2014 de către B.I.N.Costache Ivanov-Alexe, reclamantul I.S.N. a declarat pe proprie răspundere că a primit în proprietate, pe raza comunei Crevedia, împreună cu sora sa P. A., prin reconstituirea dreptului de proprietate, de pe urma defunctului I. St. N. doar suprafaţa de 4 hectare şi 5000 mp, rămânând să li se retrocedeze suprafaţa de 5000 mp conform documentelor depuse la Primăria Crevedia.

Potrivit sentinţei civile nr.116/03.02.2015 pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul civil nr.35/284/2014, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă  în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.S.N. şi P.A.G. şi obligată pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Crevedia să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate pentru terenul de 5000 metri pătraţi care face obiectul procesul verbal de punere în posesie numărul 4/10.12.2014 precum şi obligată pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa să elibereze titlul de proprietate pentru acest teren celor doi reclamanţi.

Potrivit titlului de proprietate nr.168514/16.03.2016 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Dâmboviţa, numiţilor I.S.N. şi P.A.G., în calitate de moştenitori ai defunctului I. St. N. li s-a reconstiuit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 5000 mp arabil intravilan situat pe teritoriul comunei Crevedia.

Coroborând informaţiile rezultate din analiza înscrisurilor de mai sus, instanţa reţine că reclamantului  I.S.N., în calitate de moştenitor al defunctului I. St. N., i-a fost reconstituit dreptul de prorpietate asupra unei suprafeţe de teren de 4,5 hectare, aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr.110925/26.04.2000 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Dâmboviţa, deşi conform ,,tabelului nominal cu persoanele după care moştenitorii acestora al căror teren a fost preluat spre vânzare în temeiul art.36 din Legea sau li se atribuie o suprafaţă de 5000 mp în echivalent arabil în condiţiile art.38 din Lege”, numitul I. St. N. prin moştenitorii I.S.N. şi P.A.G. figurează cu o suprafaţă preluată de 5 hectare, la momentul emiterii primului titlu de proprietate (2000) reclamantul semnalând omisiunea reconstituirii diferenţei de suprafaţă de 5000 mp Comisiei Locale de Fond Funciar.Aşa fiind, judecătoria constată că reclamantului, i-a fost consfinţit dreptul de proprietate asupra diferenţei de 5000 mp, de abia după ce s-a adresat instanţei de judecată, ca urmare a  sentiţei civile nr.116/03.02.2015 pronunţată  de Judecătoria Răcari în dosarul civil nr.35/284/2014, fiind emis astfel titlul de proprietate nr.168514/16.03.2016.

În drept, potrivit  art.1357 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. În literatura de specialitate şi în practica judiciară se apreciază în mod constant că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană, existenţa unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu care se apreciază după sistemul indivizibilităţii  cauzei cu condiţiile, existenţa vinovăţiei pârâtului.

Analizând, prima condiţie ce constituie seva angajării răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, instanţa constată că reclamantul a invocat săvârşirea unei fapte delictuale de către pârâţi.Aşa fiind, instanţa constată că  pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia, a întârziat o perioadă de aproximativ 16 ani, respectiv între anul 2000 şi 2015 până când a realizat demersurile către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Dâmboviţa în vederea emiterii titlului de proprietate nr.168514/16.03.2016 şi doar ca urmare a efectului forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti opozabile pârâtei. Astfel, în mod constant, se apreciază că fapta ilicită, ca element distinct al răspunderii civile delictuale, în accepţiunea sa obiectivă, reprezintă manifestarea de voinţă exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă, iar prin faptă ilicită se înţelege orice acţiune sau inacţiune prin care se încalcă normele dreptului obiectiv şi sunt cauzat prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. Ori în speţa de faţă, potrivit sentinţei civile nr.116/03.02.2015 pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul civil nr.35/284/2014, s-a constatat calitatea de proprietar al defunctului I. St. N. prin moştenitorii I.S.N. şi P.A.G.pentru suprafaţa de 5000 mp, calitate exhibată de reclamant încă din anul 2000, de la momentul emiterii titlului de proprietate nr.110925/26.04.2000.

Aşadar, o primă faptă ilicită delictuală comisă de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia este reperzentată de omisiunea continuă timp de peste 15 ani, de a consfinţi dreptul de proprietate al reclamantului asupra unei suprafeţe de teren de 5000 mp. Astfel, după cum susţine şi reclamantul, instanţa constată că pârâta a depus diligenţe cu mult întârziate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de 5000 mp teren arabil intravilan,fiind astfel emis titlul de proprietate nr.168514/16.03.2016, numiţilor I.S.N. şi Pop Angela Gabriela, în calitate de moştenitori ai defunctului I. St. N. cărora li s-a reconstiuit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 5000 mp arabil intravilan situat pe teritoriul comunei Crevedia, sat Crevdia, T9, P 66/1/12/1, deşi iniţial dreptul de proprietate a fost reconstituit asupra unei suprafeţe teren de 4 hectare şi 5000 mp teren arabil intravilan situat pe raza satului Cocani, comuna Crevedia, judeţul Dâmboviţa, T76, P551/3, în condiţiile în care potrivit art.14, alin.2 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie. Astfel, deşi teoretic, în situaţia justificată când nu mai era posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, legea fondului funciar permite reconstituirea dreptului de proprietate şi pe alt amplasament, instanţa constată, din analiza tuturor înscrisurilor administrate în soluţionare acestei acuze dar şi în soluţionare cauzei civile nr.35/284/2014, că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia nu s-a apărat niciodată invocând vreun astfel de motiv întemeiat şi nici din toate înscrisurile administrate, unele emanate chiar de la pârâtă, nu reiese că în anul 2000,  la emiterea primului titlu de proprietate, pârâta nu ar fi avut posibilitatea să reconstituie suprafaţa de teren diferenţă de 5000 mp în continuarea celor 4 hectare şi 5000 mp, astfel că din această perspectivă, reconstituirea dreptului de proprietate asupra ultimei suprafeţe de 5000 mp, de abia în anul 2016, pe un alt amplasament şi doar ca urmare a intervenţiei forţei coercitive a statului, reprezintă o conduită omisivă culpabilă pârâtei  ce ce circumscrie unei veritabile fapte ilicite delictuale, prin încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului, garantat de art. 44 din Constituţia României.

În cauză, pentru evaluarea prejudiciului, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice  evaluatorii, având ca obiectiv determinarea diferenţei, dacă există, la data de 16.03.2016, dintre valoarea suprafeţei de teren de 5000 mp cu amplasamentul indicat în titlul de proprietate nr. 168514/16.03.2016 şi valoarea unei suprafeţe identice de 5000 mp care ar fi fost amplasată în continuarea suprafeţei identice de 4 hectare şi 5000 mp menţionaţi în titlul de proprietate 110925/26.04.2000.

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert N. G., depus la dosar la dta de 21.02.2019 astfel cum a fost completat succesiv la datele de 12.09.2019  şi la data de 17.08.2020, valoarea estimată a terenului intravilan de 5000 mp înscris în titlul de proprietate 168514/16.03.2016 pe amplasamentul actual este de 236.000 de lei, valoarea estimată a terenului intravilan de 5000 mp  înscris în titlul de proprietate nr.168514/16.03.2016 dacă ar fi fost amplasat în continuarea suprafeţei de 45000 mp înscrisă în titlul de proprietate nr.100925/26.04.2000, este de 236.000 lei, rezultând o diferenţă de 101.000 de lei.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu care se apreciază după sistemul indivizibilităţii  cauzei cu condiţiile determinante, în care se apreciază că fenomenul cauză nu acţionează izolat, ci este, de cele mai multe ori, condiţionat de anumiţi factori, care deşi nu produc în mod nemijlcit prejudiciul, îl favorizează, astfel încât aceste condiţii alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă în cadrul căreia ele ajung să dobândească prin interacţiune cu cauza, un rol cauzal. Aşa fiind, instanţa reţine cristalizarea acestui raport de cauzalitate din moment ce prejudiciul cauzat este efectul direct şi nemijlocit al omisiunii culpabile a pârâtei de a reconstitui înteraga suprafaţaă de teren datorată şi pe vechiul amplasament.

În ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta există indiferent de culpa sau intenţia cu care este săvârşită fapta, iar, dat fiind că pârâta nu a formulat apărări, instanţa nu poate interpreta poziţia sa subiectivă asupra faptei ilicite sau faţă de urmările faptei reţinute în sarcina sa. Însă, pe de altă parte, nici nu a fost identificată vreo cauză care ar putea să înlăture vinovăţia. Potrivit art.1358 Cod Civil, în aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi dacă este cazul de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Pentru toate cele de mai sus, deoarece sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa va obliga pe pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia să plătească reclamantului I.S.N. suma de 101.000 de lei reprezentând despăgubiri materiale.

În ceea ce priveşte petitul referitor la obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 6412 lei reprezentând producţie agricolă pentru anii 1991-2016 privind terenul în suprafaţă de 5000 mp situat în comuna Crevedia, judeţul Dâmboviţa, în cauză a  fost dispusă o expertiză tehnică în specialitatea agricultură întocmită de către expert Viorel Iacob, care a conchis că valoarea producţiei agricole estimată în perioada 2000-2016 este de 5314 lei, iar prin raportul suplimentar de expertiză, acesta a arătat că valoarea producţie agricole pentru perioada 1991-1999 este de  1107 lei.

Este adevărat că potrivit art.1385 Cod Civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede astfel, ceea ce semnifică că sunt supuse reparării atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite ar fi putut să-l realizeze şi de care a fost lipsit, adică beneficiul nerealizat.

Însă una din caracteristicile prejudiciului este ca acesta să fie cert, adică să fie sigură atât apariţia prejudiciului cât şi posibilitatea de a fi determinat, în caz contrar prejudiciul fiind eventual şi nesupus reparaţiunii civile.

Or, în speţa de faţă, deşi reclamantul a solicitat repararea unui beneficiu nerealizat, respectiv contravaloarea producţiei agricole pe care fi produs-o dacă i s-ar fi reconstituit încă din anul 1991 dreptul de proprietate, acesta nu a dovedit posibilitatea rezonabilă de a presta această activitate agricolă. Astfel, nici un mijloc de probă nu indică faptul că reclamantul ar fi producător agricol, sau că ar avea ca îndeletnicire cultivarea cerelalelor (grâu şi porumb), posibilitatea reală de a cultiva terenul, inclinaţia acestuia spre munca câmpului etc. elemente care ar fi conturat ipoteza că reclamantul ar fi dispus de aptitudinea  de a exploata terenul agricol nereconstituit timp de 16 ani, şi astfel în mod rezonabil s-ar fi putut considera că a fost lipsit de un beneficiu nerealizat.

Aşa fiind, acest capăt de cerere este neîntemeiat, prejudiciul invocat de reclamant nefiind cert.

Referitor la petitul privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale ca urmare a refuzului reconstituirii dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren deţinută de autorii reclamantului într-un termen rezonabil, reclamantul apreciind că  termenul de 25 de ani nu este un termen rezonabil, instanţa reţine că, în genere, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincţie, după cum prejudiciul este material sau moral. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate…).Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale este şi trebuie să fie înţeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale şi patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele îndurate. Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cu toate acestea, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea aceloraşi raţiuni, pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deşi nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii. Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs. Plecând de la aceste consideraţii teoretice, instanţa va analiza condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale relativ la acordarea despăgubirilor morale..

Având în vedere consideraţiile teoretice de mai sus, instanţa de fond constată că reclamantul nu a înţeles să solicite administrarea de probe pentru dovedirea acestei pretenţii, respectiv pentru punerea în evidenţă a prejudiciului moral cauzat acestuia ca urmare a întârzierii substanţiale a pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia de a efectua demersurile necesare pentru emiterea unui alt titlu de proprietate.

Totuşi, observând declaraţia olografă a numiţilor I.S.N. şi P.A.G. înregistrată sub numărul 1692/18.04.2000 la Primăria comunei Crevedia, prin care aceştia au primit suprafaţa de 4,5 hectare, arătând că nu au primit şi suprafaţa de 5000 mp, urmând să fie puşi în posesie, dar şi faptul că pârâta a înţeles să consfinţească dreptul de proprietate al reclamantului de abia în perioada 2014-2015 ca urmare a imboldului primit de formularea unei acţiuni în fond funciar pe rolul Judecătoriei Răcari, instanţa apreciază că este rezonabil a se presupune că reclamantul a fost supus unui oarecare consum emoţional, nervos, ca urmare a abstenţiunii pârâtei de a-i recunoaşte dreptul de proprietate.De altfel, chiar demersurile legale efectuate de reclamant (promovarea unei cereri de chemare în judecată) este de natură, pentru un cetăţean neobişnuit cu procedurile judiciare, să-i provoace acestuia o stare de nelinişte, de aşteptare, de emoţie negativă până la soluţionarea pricinii.

Pe de altă parte, durata excesivă de timp de peste 15 ani în care reclamantului i s-a recunoscut oficial dreptul de proprietate, este de natură să fi cauzat reclamantului o oarecare suferinţă psihică, frustrare, nemulţumire, stare de angoasă, chiar dacă acest aspect nu a fost dovedit cu probe certe în prezenta cauză civilă, ceea ce îl îndreptăţeşte să primească o satisfacţie echivalentă.

Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât şi abţinerea de la acţiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa. Ori în cauză, pârâta nu a invocat vreun interes general care ar fi determinat-o să nu procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate şi cu atât mai puţin nu a dovedit vreun astfel de motiv.

Ca atare, instanţa apreciază că reclamantului i-a fost produs un prejudiciu moral neevaluabil pecuniar, care însă ar putea primi o satisfacţie echitabilă prin despăgubirea materială cu suma de 10.000 de lei, nicidecum 10.000 de euro, cum a solicitat reclamantul. Deşi prejudiciul produs este de natură nepatrimonială, daunele morale au rolul de a realiza o evaluare rezonabilă pecuniară a unui astfel de pagube şi nu trebuie să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză în patrimoniul reclamantului.

Pe de altă parte, instanţa sesizează că problematica reafirmării dreptului de proprietate uzurpat de către regimul abominabil comunist în perioada 1945-1989, este o problemă acută şi sistemică a societăţii, nerezolvată încă de legiuitor, după cum arată şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

Astfel, fiind o deficienţă marcrostatală, cu atât mai puţin trebuie imputată originea acesteia, în speţa pendinte, pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia şi obligată la plata unei sume disproporţionate în raport chiar cu bugetul unei comune, mai ales în condiţiile în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţia de reconstituire a unei suprafeţe consistente de 4 hectare şi 5000 de metri, înregistrând o restanţă doar pentru o suprafaţă de 5000 mp. Ori, punând în balanţă prezumatul prejudiciul moral suferit de reclamant şi interesele generale ale comunităţii comunei Crevedia, instanţa apreciază că suma de 10.000 de lei poate reprezenta o despăgubire justă pentru repararea unui prejudiciu moral suferit de reclamant.

Nu în ultimul rând, instanţa sesizează că reclamantul a promovat prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu atât cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Crevedia, cât şi cu pârâţii Primarul Comunei Crevedia şi U.A.T. Comuna Crevedia, deşi din motivarea intrinsecă a pretenţiilor acestuia reiese că fapta ilicită invocată a fost comisă doar de către pârâta Comisia Locală de Fond Funciar pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Crevedia, după cum, de altfel, a constatat şi instanţa de judecată.

Aşa fiind, prin specificitatea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind Fondul Funciar, toate atribuţiile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate revin pârâtei Comisiei Locale şi nu celorlalţi doi pârâţi, astfel că cererea de chemare în judecată va fi admisă doar în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Crevedia.

Finalmente, judecătoria mai constată că expertul judiciar N. G. a solicitat, la data de 17.08.2020, stabilirea unui onorariu definitiv în cuantum de 2750 de lei, conform decontului pe care l-a ataşat cererii.

Având în vedere faptul că expertul a efectuat lucrarea de expertiză şi alte 3 rapoarte suplimentare ca urmare a obiecţiunilor reclamantului, judecătoria apreciază că onorariul provizoriu stabilit în cuantum de 1400 de lei este subevaluat, astfel că va admite cererea expertului contabil Nedelcu Gheorghe de majorare a onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei contabile şi stabileşte onorariul definitiv în cuantum de 2500 de lei, diferenţa de 1100 de lei urmând a fi plătită de reclamantul I. S. N..

Pentru toate cele de mai sus, instanţa va admite în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. S. N., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Crevedia, Primarul Comunei Crevedia şi U.A.T. COMUNA CREVEDIA.

Având în vedere toate cele expuse supra, constatând că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia a căzut în pretenţii, pierzând procesul şi aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art.453 Cod de procedură civilă, instanţa va obliga pe pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Crevedia să plătească reclamantului I.S.N. suma de 7825 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din onorariu apărătorului ales al reclamantului în cuantum de 5000 de lei, conform chitanţei seria IR C nr.1/01/09/2020, taxă judiciară de timbru în cuantum de 325 lei şi onorariul cuvenit expertului contabil în cuantum de 2500 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.S.N., în contradictoriu cu pârâtele CLPSDPAT, PRIMARUL COMUNEI C. şi U.A.T. COMUNA C..

Obligă pe pârâta CLPSDPAT să plătească reclamantului I.S.N.suma de 101.000 de lei reprezentând despăgubiri materiale.

Obligă pe pârâta CLPSDPAT să plătească reclamantului I.S.N.suma de 10.000 de lei reprezentând daune morale.

Admite cererea expertului contabil N. G. de majorare a onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei contabile şi stabileşte onorariul definitiv în cuantum de 2500 de lei, diferenţa de 1100 de lei urmând a fi plătită de reclamantul I.S.N.

Respinge, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Obligă pe pârâta CLPSDPAT să plătească reclamantului I.S.N. suma de 7825 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din onorariu apărătorului ales al reclamantului în cuantum de 5000 de lei, conform chitanţei seria IR C nr.1/01/09/2020, taxă judiciară de timbru în cuantum de 325 lei şi onorariul cuvenit expertului contabil în cuantum de 2500 de lei.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Răcari.

Pronunţată prin punerea la dispoziţie a soluţiei prin mijlocirea grefei, azi, 20.11.2020.

PREŞEDINTE,

  XXX GREFIER,

XXX

Red./Tehnored. XXX

6 ex./ 22.12.2020

Domenii speta

Spete similare