Uzucapiune – termen împlinit în timpul vieţii autorului reclamaţiei.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.06.2019 sub nr. 3287/866/2019 reclamanta .........., în contradictoriu cu pârâta ...................., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 2000 mp situată în intravilanul satului şi comunei ..........., judeţul Iaşi în tarlaua 29,  parcela .........

În motivarea acesteia, reclamanta a arătat că defuncţii săi părinţii ................, decedat la data de 26.02.1990, şi ..................., decedată la data de 02.02.2016, au început să stăpânească suprafaţa de 2000 mp, teren intravilan, situat în satul şi comuna ..........., judeţul Iaşi, de peste 60 de ani, fiind teren primit de la autorii lor în vederea construirii unei case. Astfel, se conturează o posesie pe timpul vieţii părinţilor reclamantei pe o perioadă mai mare de 30 de ani, fapt ce duce la naşterea dreptului de proprietate pentru aceştia. Posesia a fost una utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar.

Suprafaţa de teren în discuţie nu a fost revendicată de nimeni în baza Legii nr. 18/1991, în momentul de faţă aflându-se în proprietatea privată a comunei ............. Reclamanta este cea care plăteşte impozitul aferent suprafeţei de teren, deşi nu deţine nici un act care să facă dovada proprietăţii sale. 

Aceasta fiind situația de fapt, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 1895, art. 1837, art. 1846 şi art. 1847 Cod civil.

În probaţiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale, a probei cu expertiză de specialitate şi a probei cu înscrisuri, anexând cererii, în copie: certificat deces ............... (f. 7), chitanţe plată impozit (f. 8-9), plan încadrare în zonă (f. 10), certificat de naştere reclamantă (f. 11).

Acţiunea a fost legal timbrată (f. 20).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea cererii şi a înscrisurilor către pârâtă, iar aceasta, în termenul de 25 de zile acordat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei de interes şi prematurităţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, a arătat pârâta că reclamanta nu face în nici un fel dovada posesiei utile asupra imobilului, obiect al prezentei cauze, după decesul mamei sale. Mai mult, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 2452/866/2018 al Judecătoriei Paşcani reclamanta a arătat că imobilul în discuţie este stăpânit de fratele său, ............. astfel că interesul reclamantei nu este unul justificat.

Referitor la excepţia prematurităţii s-a arătat că din evidenţele posesorilor terenurilor din comuna ..........., judeţul Iaşi (1987) terenul în suprafaţă de 1723 mp din tarlaua 29, parcela ..........., s-a aflat în posesia autorilor reclamantei cu titlu de lot în folosinţă, situaţie faţă de care nu se poate aprecia că a existat o deţinere sub nume de proprietar. Apreciază pârâta că termenul de uzucapiune a început să curgă în favoarea autorilor reclamantei după apariţia Legii nr. 18/1991, astfel că nu s-a împlinit termenul de 30 de ani.

Pe fondul cauzei s-a arătat că nu sunt îndeplinite criteriile de posesie utilă şi nici nu s-a probat împlinirea termenului de 30 de ani necesar pentru a putea opera uzucapiunea.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art. 1846 – 1847 Cod civil vechi.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării către reclamantă, însă aceasta, în termenul de 10 de zile acordat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.11.2019 instanţa a dispus unirea excepţiilor lipsei de interes şi prematurităţii invocate de pârâtă prin întâmpinare, cu fondul cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiză de specialitate.

La data de 03.02.2020 a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară topo cadastrală ............ (f. 44-59, 74-78) la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

La solicitarea instanţei, pârâta a depus înscrisurile invocate în întâmpinare – copie conformă după registrul posesorilor din 1987 şi extras din evidenţele UAT com. ..........privind bunurile imobile declarate ca fiind proprietatea autoarei reclamantei (f. 67-69).

Din oficiu, a fost ataşat dosarul nr. 2452/866/2018 al Judecătoriei Paşcani.

La termenul din data de 15.09.2020 au fost audiaţi, pentru reclamantă, martorii .......... şi ........... (f. 90-91). 

La acelaşi termen de judecată, din oficiu, instanţa a pus în discuție introducerea în cauză a fratelui reclamantei, numitul .............. Faţă de solicitarea reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus introducerea forțată în cauză a numitului .............., fratele reclamantei, care a fost citat cu copie de pe acțiune, înscrisuri, expertiză şi de pe întâmpinare cu solicitarea ca în termen de 20 de zile de la comunicare să îşi exprime poziția procesuală în sensul de a arăta mijloacele de apărare, probele de care înțelege să se folosească în prezenta cauză.

Intervenientul forţat ................. nu şi-a exprimat poziția procesuală în sensul de a arăta mijloacele de apărare sau probele de care înțelege să se folosească în prezenta cauză.

Analizând cu prioritate excepţiile lipsei de interes şi prematurităţii invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanţa reţine:

Conform art. 32 Cod procedură civilă orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: are capacitate procesuală, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes. Art. 33 din același act normativ prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În doctrină şi în  practica judiciară s-a arătat că interesul procesual în promovarea unei acţiuni civile reprezintă acel folos practic pe care-l urmăreşte titularul acţiunii civile atunci când se adresează justiţiei civile formulând o cerere în acest sens.

Reţine instanţa că reclamanta justifică un interes în promovarea prezentei acţiuni având în vedere că folosul practic urmărit este dobândirea unui drept de proprietate fie în calitate de moştenitor al defuncţilor ................. şi .............., fie în nume propriu. Faptul că terenul ce face obiectul prezentei cauze s-ar afla în prezent în stăpânirea fratelui reclamantei nu prezintă relevanţă în soluţionarea acestei excepţii, ci, eventual, pe fondul cauzei.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocate de pârâtă.

Cu privire la excepţia prematurităţii, instanţa apreciază că şi aceasta este neîntemeiată având în vedere că susţinerile pârâtei privind o eventuală curgere a termenelui de prescripţie odată cu apariţia Legii nr. 18/1991 nu pot fi primite, neexistând nici un temei legal care să stabilească un astfel de moment de debut al curgerii termenului de 30 de ani necesar pentru a putea opera uzucapiunea.

Din contră, reţine instanţa că inclusiv anterior anului 1989, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere şi dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, fiind astfel evident că nu a avut loc o întrerupere naturală a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil vechi, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.

În acest sens, reţine instanţa şi considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4/2006 privind recursul în interesul legii cu privire la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune în cazul posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și a Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar. 

Este adevărat că dispozitivul Deciziei nr. 4/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii se referă la posesiile începute anterior adoptării legilor arătate, însă faţă de momentul sesizării Înaltei Curţii, 04.10.2005 cât şi de cel al emiterii deciziei nr. 4, 16.01.2006, prin această decizie nici nu se putea decide altfel, având în vedere că până la aceste momente nu era fizic posibil să se sesizeze o practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti pentru situaţiile posesiilor începute după intrarea în vigoare a Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 respectiv 01.12.1974 şi 05.12.1974, termenul de 30 ani necesar prescripţiei achizitive de lungă durată împlinindu-se abia la începutul anului 2005 cel mai devreme.

Mai mult, analizarea considerentelor Deciziei nr. IV/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie duce la aceeaşi concluzie, în sensul că şi posesiile începute ulterior intrării în vigoare a Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 pot fi folosite pentru dobândirea dreptului de proprietate privind terenurile respective.

Astfel se arată că, din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974, rezultă că intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior. Prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conţine, în ansamblul său, nici o dispoziţie referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor. Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conţine vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.

Se mai precizează că lipsa posibilităţii de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage şi încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziţie a legii, dar şi-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică şi socială.

Caracterul real şi util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoaşterea şi protecţia acordată acţiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974.

În atare condiţii, reţine instanţa că termenul de prescripţie a început să curgă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, fiind indicii că termenul de 30 de ani s-a împlinit.

Astfel, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi excepţia prematurităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, analizând probatorul administrat în cauză prin raportare la  normele legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, observă instanţa că în petitul acţiunii se solicită să se constate că reclamanta .......... a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în timp ce în conţinutul acţiunii, dar şi în concluziile de la termenele de judecată din datele de 15.09.2020 şi 27.10.2020 a solicitat să se constate că acest termen s-a împlinit din timpul vieţii părinţilor săi.

Astfel, faţă de ultimele precizări ale reclamantei, instanţa va analiza dacă termenul de prescripţie de 30 de ani s-a împlinit în timpul vieţii autorilor reclamantei şi intervenientului forţat.

Cu privire la îndreptăţirea reclamantei de a solicita să se constate împlinirea termenului pentru a dobândi un drept de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune în timpul vieţii autorilor săi, reţine instanţa că, în literatura juridică, s-a reţinut că atunci când termenul prescripţiei achizitive s-a împlinit în perioada vieţii autorului, fără ca acesta să îşi exercite dreptul de opţiune cu privire la uzucapiune, acest drept se transmite succesorilor universali sau cu titlu universal. Ca urmare, aceştia nu mai trebuie să invoce joncţiunea posesiiilor, ci doar trebuie să îşi exercite, într-o formă pozitivă, dreptul de opţiune cu privire la uzucapiune, drept dobândit de la autorul lor.

Aşadar, atâta timp cât termenul de prescripţie achizitivă fusese împlinit înainte de decesul autorului, moştenitorii pot să invoce uzucapiunea, cu consecinţa că bunul uzucapat a intrat în masa succesorală fiind supus împărţelii.

Astfel, moştenitorii dobândesc prin succesiune mai întâi dreptul de opţiune cu privire la uzucapiune, iar apoi, prin exercitarea pozitivă a acestui drept, dobândesc chiar dreptul de proprietate asupra bunului posedat de autorul lor, dar acest drept este dobândit tot cu titlul de moştenire, iar nu în mod direct, întrucât retroactivitatea efectelor uzucapiunii face ca dreptul de proprietate să treacă mai întâi prin patrimoniul autorului lor.

În fapt, reţine instanţa că reclamanta ......... şi intervenientul forţat ........... sunt descendenţii defuncţilor ................., decedat la data de 26.02.1990 (f. 6 dos. 2452/866/2018), şi Tărăboi Ruxanda, decedată la data de 02.02.2016 (f. 7).

Din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri şi proba testimonială cu martorii ................... şi .............. - f. 90-91), instanţa reţine că defuncţii .............. şi ..................., au exercitat acte de posesie asupra suprafeţei de teren ce face obiectul prezentei cauze. În acest sens, părinţii reclamantei au edificat un imobil casă de locuit. Din Lista de patrimoniu depusă la dosar de pârâtă – f. 68, rezultă că în evidenţele fiscale ţinute pe numele defunctei ............ figurează două imobile – clădiri, cu suprafaţe de 80 mp, respectiv 30 mp, construite în anul 1976  configurându-se astfel o posesie inclusiv a asupra terenului începând cu acest an.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că terenul stăpânit de autorii reclamantei şi ai intervenientului forţat a avut mereu aceiaşi configuraţie, fiind împrejmuit pe toate laturile cu gard.

Aşadar, reţine instanţa că, cel puţin din anul 1976, în posesia defuncţilor .............. şi .............. s-a aflat suprafaţa de teren de 2454 mp din care 724 mp sunt înscrişi în titlul de proprietate nr. 11987/17.08.1995 emis pe numele defunctei şi 1730 mp fac obiectul prezentei cauze.

Prin raportul de expertiză topocadastrală întocmit în cauză (f. 44-59, 74-78), expertul Grădinariu Ioan a identificat o suprafaţă de teren de 1730 mp, situată în intravilanul satului ........., comuna .........., judeţul Iaşi, tarlaua 29, parcela ........, având punctele de contur ...., ...., ....., ...., ..., ...., ..., .., ..., .., ... şi ... şi vecinătăţile indicate în planul de situaţie – planşa 1 – f. 54. 

Raportul de expertiză a fost avizat de OCPI conform procesului verbal de recepţie nr. 1701/2020 (f. 74).

Instanţa reţine că în sistemul vechiului Cod civil, aplicabil în cauza de faţă, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil,  ca efect a exercitării posesiunii acelui bun în intervalul de timp determinat de lege. Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 1890 vechiul Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, anume posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau rea-credinţă.

În acest sens, conform art. 1846 vechiul Cod civil orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, posesiunea fiind deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată de noi înşine sau de altul în numele nostru.

Contrar susţinerilor pârâtei, reţine instanţa că posesia exercitată de părinţii reclamantei şi ai intervenientului forţat, a fost o posesie propriu – zisă, aceasta întrunind atât elementul material – corpus, prin exercitarea de fapte de stăpânire materială asupra terenului, cât şi elementul psihologic – animus, stăpânirea bunului fiind exercitată pentru sine, sub nume de proprietar.

Potrivit art. 1847 vechiul Cod civil ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Referitor la continuitatea posesiei, instanța va avea în vedere faptul că actele de stăpânire ale reclamantei asupra terenului au avut o regularitate normală în raport de natura acestuia, aşa cum rezulta si din declarația martorilor audiați în cauza. De altfel, art. 1850 din vechiul Cod civil instituie o prezumţie legală relativă de continuitate în sensul ca "posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta sa împiedice proba contrarie".

Şi caracterul netulburat al posesiei exercitate de către reclamantă asupra terenului în cauza a fost confirmat de martorii ........ şi .........., acestia declarând ca nu au existat litigii privind posesia exercitată de defuncţi asupra terenului, context în care instanta retine ca posesia nu a fost "fundata sau conservata prin acte de violenta în contra sau din partea adversarului" în sensul art. 1851 din vechiul Cod civil.

Dobândirea dreptului prin uzucapiune reprezintă în mod indirect și o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care timp de 30 de ani a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate, permițând ca bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca un adevărat proprietar, efectul constând în dobândirea dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani și, corelativ, stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar, care un timp îndelungat a neglijat exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate asupra bunului.

În raport de declaratiile celor doi martori rezulta şi caracterul public al posesiei, care a fost exercitata de autorii reclamantei în văzul tuturor, pârâta având posibilitatea sa o cunoască ceea ce conduce la înlăturarea ipotezei că posesia autorilor reclamantei ar avea un caracter clandestin în sensul art. 1852 vechiul Cod civil.

În schimb, în ceea ce îl priveşte pe defunctul ............, reţine instanţa că acesta a decedat la data de 26.02.1990, astfel că în privinţa acestuia nu s-a împlinit termenul de 30 de ani pentru a putea opera uzucapiunea, reţinând instanţa ca şi punct de plecare al curgerii termenului de prescripţie anul 1976.

În ceea o priveşte pe defuncta .........., faţă de data decesului acesteia - 02.02.2016, reţine instanţa că s-a împlinit termenul de prescripţie de 30 ani astfel că aceasta, a transmis moştenitorilor săi dreptul de opţiune cu privire la uzucapiune, drept exercitat în sens pozitiv de reclamanta ........... prin promovarea prezentei acţiuni.

 Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că cererea formulată de reclamanta .......... este întemeiată, urmând a fi admisă şi a se constata că defuncta ..........., decedată la data de 02 februarie 2016, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1730 mp, situată în intravilanul satului ........, comuna ......, judeţul Iaşi, tarlaua 29, parcela ........, având punctele de contur .., ..., ...., ....,....,...., şi vecinătăţile indicate în planul de situaţie – planşa 1, anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul Gradinariu Ioan.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a intervenientului forţat ........... la plata cheltuielilor de judecată, reţine instanţa că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” În cauză, intervenientul forţat nu se află în culpă procesuală astfel că nu sunt incidente prevederile art. 453 Cod procedură civilă pentru a fi ţinut să suporte cheltuielile de judecată. De asemenea,  faţă de specificul acţiunii introduse, nici intervenientul forţat şi nici pârâta nu ar fi avut posibilitatea să evite introducerea acestei acţiuni prin executare de bună voie a vreunei obligaţii, astfel că nu se poate considera că ar fi vorba despre vreo culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei de interes şi prematurităţii invocate de pârâtă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta ..........., CNP .........., cu domiciliul în mun. Roman, str. ...., bl. ..., sc...., etaj ..., ap. .., judeţul Neamţ şi cu domiciliul procedural ales la SCPA Adina Conache şi Eduard Cătălin Conache – mun. Paşcani, str. Ştefan cel Mare, nr. 13, complex nou, etaj 1, judeţul Iaşi, în contradictoriu cu pârâta ..............., cu sediul în sat ..........., comuna .........., judeţul Iaşi, cod fiscal .......... şi intervenientul forţat ............., CNP  ..........., cu domiciliul în sat ..............., comuna .........., judeţul Iaşi.

Constată că defuncta .............,  cu ultim domiciliu în sat .........., comuna ........., judeţul Iaşi, CNP ............, decedată la data de 02 februarie 2016, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1730 mp, situată în intravilanul satului ..........., comuna ............, judeţul Iaşi, tarlaua 29, parcela ..........., având punctele de contur ...., ..., ..., ..., .., .., ..., .., ..., .., ... şi .. şi vecinătăţile indicate în planul de situaţie – planşa 1, anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul Gradinariu Ioan.

Omologhează raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul Gradinariu Ioan.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a intervenientului forţat la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18.11.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

..................

Domenii speta

Spete similare