Civil.plângere contravenţională – conducerea autoturismului fără lumini de întâlnire pe timp de zi şi neoprirea la semnalul regulamentar al poliţistului

PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ – CONDUCEREA AUTOTURISMULUI FĂRĂ LUMINI DE ÎNTÂLNIRE PE TIMP DE ZI ŞI NEOPRIREA LA SEMNALUL REGULAMENTAR AL POLIŢISTULUI

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 11.10.2021, și înregistrată sub numărul de dosar: ..../200/2021, petentul TM a solicitat instanței anularea  procesului-verbal de contravenție seria: PBZX număr: ... din data de 28.09.2021 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Buzău.

În fapt, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 870 lei, fiindu-i aplicată sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile pentru faptul că, la data întocmirii procesului- verbal,  a fost surprins că a condus autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare X, nefolosind luminile de întâlnire pe timp de zi, cât și pentru neoprirea la semnalul regulamentar al polițistului.

Petentul a arătat instanţei că la data la care a fost sancționat contravențional în jurul orelor 13:00 se deplasa dinspre Urziceni către Buzău, conducând autoturismul cu nr.  de înmatriculare X, pe drumul național DN2 E 85 pe raza localității Limpeziş, circulând în spatele unei autospeciale de poliție , cu o viteză de 50 km/h, iar la un moment dat a fost depășit de un autocamion, care de asemenea a depășit și mașina de poliție cu o viteză de aproximativ 80 km/h. Astfel, la acel moment discuta cu pasagerul din mașina sa că dacă echipajul de poliție ar fi avut radar cu siguranță l-ar fi oprit, însă după aproximativ 200 de metri, a trecut de indicatorul care semnala ieșirea din localitate și a hotărât să depășească mașina de poliție și autocamionul cu o viteză de aproximativ 55 de km/h.

 Petentul a precizat că, după ce a depășit autocamionul, a observat în oglinda retrovizoare că mașina de poliție s-a angajat și ea în depășirea autocamionului, iar după ce a ajuns în dreptul cabinei acesteia, s-au aprins semnalele luminoase. În acel moment, a semnalizat dreapta și s-a retras pe prima bandă gândindu-se că mașina de poliție doreşte să oprească autocamionul sau au vreo urgență. astfel, petentul a eliberat banda de viteză. Ulterior, petentul a menționat că mașina de poliție a revenit între autoturismul său și autocamion iar după o distanță de aproximativ 200 metri, a încercat depășirea sa pornind și semnalele acustice, acesta fiind momentul în care și-a dat seama că se dorea oprirea autovehiculului condus de petent.

Petentul a precizat că organul de poliție i-a adus la cunoştinţă că nu are luminile de drum aprinse și va fi sancționat pentru acest fapt, moment în care și-a dat seama de acest fapt și s-a conformat în sensul aprinderii lor. De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă că urmare a faptului că nu a oprit la semnalele luminoase ale mașinii de poliție, i se va reține permisul de conducere.

În continuare, petentul a precizat că a adus la cunoştinţa organului de poliție că a oprit cu toate că semnalul de oprire nu a fost efectuat corespunzător, așa cum prevede art. 91 și 92 din R.O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora agenții aveau obligația de a veni lângă autoturismul acestuia și de a face semn din mana sau din paletă.

În privința legalității procesului verbal de contravenție, petentul a precizat că în actul de sancționare s-a consemnat la rubrica locul întocmirii, DN2 E85 în extravilanul localității Limpeziș și Cioranca, însă aceștia se aflau cu certitudine la un anumit km de pe drumul european, aspect care nu a fost consemnat exact. Totodată, a arătat că s-a menționat că petentul a oprit după mai mulţi km, ceea ce este fals pentru că a oprit imediat după ce mașina de poliție s-a poziționat între camion și autoturismul său, în speță după aproximativ 200 metri, fără ca agenții de poliție să facă semnul de oprire regulamentar.

Pentru motivele arătate, a menționat că în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 44 alin 2 din O.U.G. nr 195/2002, privind obligația de a merge cu lumina de întâlnire aprinsă pe timp de zi, instanța poate proceda fie la menținerea sa, fie la înlocuirea cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Referitor la fapta contravențională de a nu opri la semnalul regulamentar al polițistului, conform art. 31 alin 2 din O.U.G. nr. 195/2002,  a menționat că fapta nu există și se impune anularea procesului-verbal de contravenție.

În drept,  cererea de chemare în judecată a fost motivată cu O.G. nr. 2/2001 și HG nr. 1391/2006, art. 92.

În probațiune, petentul a arătat că solicită proba cu înregistrarea video de la momentul săvârşirii faptei, audierea agentului constatator, în calitate de martor LAM pentru a lămuri instanța cu  privire la locația întocmirii procesului verbal de contravenție, și proba testimonială cu un martor, în persoana numitului SS, în ceea ce privește situația de fapt.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu suma de 20 lei,  potrivit înscrisului doveditor de plată constând în chitanța din data de 23.10.2021, conform disp. art. 19 din O.U.G. 80/2013 ( fila  12 d.).

În data de 22.11.2021, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând, în esenţă că,  în data de 28.09.2021, patrula de ordine publică din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 5 Costești, în timp ce exercita atribuțiile de serviciu pe DN2E85, deplasându-se cu autoturismul de servici nr. MAI .... din direcția Mihăilești către Cioranca, la ieșirea din Localitatea Limpeziș, au observat că autoturismul cu marca VW cu nr. de înmatriculare X ce se deplasa în aceeaşi direcție de mers, nu folosea luminile de întâlnire deși circula pe un drum european în condiții de ploaie. Având în vedere această împrejurare, intimata a precizat că agenţii de poliție au pornit semnalele luminoase și acustice în vederea opririi acestui autovehicul. În continuare, s-a arătat că autoturismul în cauză și –a continuat deplasarea fără a opri motiv pentru care aceștia au mers în urmărirea acestuia pe o distanță de aproximativ 1 -2 km după care s-au poziționat lateral față de acesta, făcându-i semn să oprească. În momentul în care s-au apropiat de mașină, agenții de poliție au constatat că petentul a aruncat pe geam un chiştoc de țigară. La momentul la care a fost întrebat de ce nu a oprit, conducătorul auto, petentul, a arătat că nu a crezut că ii sunt adresate acestuia.

S-a arătat că organele de poliție au procedat la sancționarea petentului pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 44 alin 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în valoare de 290 lei, art. 31  lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în valare de 580 lei și art. 148 pct. 21 din R.O.U.G. nr. 195/2002 cu avertisment,  fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fiindu-i reținut și permisul de conducere.

În privinţa legalității procesului- verbal, intimata a arătat că sunt întrunite condițiile de formă prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului –verbal, intimata a menționat că imaginile video depuse la dosarul cauzei fac dovada clară că petentul a săvârșit fapta contravențională, așa cum a fost reținută de agentul constatator în procesul-verbal prin care a fost sancționat, aceasta fiind o probă certă a vinovăției sale. 

În drept,  întâmpinarea nu a fost motivată.

În probațiune, intimata a depus la dosarul cauzei pe suport CD înregistrarea video din momentul săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat contravențional, raportul agentului constatator, și fotocopii ale permisului de conducere și ale procesului-verbal de contravenție.

La primul termen de judecată acordat în cauză, și anume 25.01.2022, în baza art. 255 coroborat cu art. 258 alin (1) C. proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părţi proba cu înregistrarea video din momentul săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat contravențional, pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea, apreciindu-le admisibile și concludente în soluționarea cauzei. În baza acelorași temeiuri legale, a încuviințat pentru petent și proba testimonială cu un martor în persoana numitului SSS. În ceea ce privește proba testimonială cu audierea martorului în persoana agentului constatator instanța a respins-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.

 La termenul de judecată din data de 07.03.2022, faţă de împrejurarea că martorul citat în cauză nu s-a prezentat la termenul de judecată, a procedat la judecarea în continuare şi a reținut cauza spre deliberare și pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza susținerilor părților și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține  următoarele considerente:

Prin procesul-verbal  seria: PBZX număr: Y din data de 28.09.2021 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, petentul TM fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 870 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, reținându-se că la data consemnată în procesul verbal, petentul nu a folosit luminile de întâlnire pe un drum european, pe timp de zi, faptă pentru care s-a dispus sancțiunea sa în baza art. 44 alin 2 din O.U.G nr. 195/2002, fiind sancționat în baza art. 99 alin 2 și 108 alin 1 lit. a pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 290 lei și două puncte penalizare; pentru faptul că nu a oprit la semnalele luminoase și acustice ale poliţistului rutier, fiind sancționat în baza art. 31 alin 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și 100 alin 3 lit. f din același act normativ, cu amendă în cuantum de 580 lei și pentru că a aruncat pe geamul autovehiculul un chiștoc de țigară, fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului în baza art. 148 alin 21 și 102 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, i-a fost aplicată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere conform art. 111 alin 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, pe o perioadă de 30 de zile pentru contravenția prevăzută de art.44 alin 2 din O.U.G nr. 195/2002 ( fila 9 d.).

În ceea ce privește situația de fapt reținută de agentul constatator, s-a consemnat faptul că, în data de 28.09.2021, în jurul orei 13:10, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare X  pe DN2E85 în localitatea Limpeziș, ,jud. Buzău și ulterior în extravilanul localităților Limpeziş și Cioranca din direcția Urziceni către Buzău, fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire pe un drum european în condiții de ploaie și nu a oprit la semnalele luminoase și acustice ale autovehiculului de poliție decât după parcurgerea mai multor kilometri. Totodată la oprire a aruncat din vehicul pe geamul autoturismului un chiștoc de tigară, întreaga situație de fapt din momentul opririi fiind filmată audio –video cu Body Worm Cam seria: 249279.

La rubrica mențiuni contravenient, s-a menționat că petentul a precizat că a crezut că semnalele polițistului se refereau la un alt autovehicul. De asemenea, petentul a semnat procesul-verbal de contravenție.

Având în vedere că prezenta plângere contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 11.10.2020, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin (1) din O.G. nr. 2/2001, petentul luând cunoștiință de existența procesului-verbal de contravenție la data de 28.09.2020, conform dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și să hotărască asupra sancțiunii.

În virtutea art. 34alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate de agentul constatator.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa va verifica îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului-verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Procedând, în prealabil, la examinarea procesului-verbal contestat din prisma art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiţionată ale actului de constatare şi sancţionare contravenţională, care trebuie invocate din oficiu, instanţa constată că în cuprinsul procesului-verbal supus analizei se regăsesc numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi domiciliul contravenientei, codul numeric personal al acesteia, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate relativă, instanţa reţine că petentul a formulat apărări în ceea ce privește locul întocmirii procesului-verbal, și anume cu privire la mențiunea agentului constatator  a  locului extravilanul localităților Limpeziș și Cioranca. Instanța apreciază că motivul invocat în cauză, din punct de vedere legal se încadrează în cazurile de nulitate relativă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal de contravenţie cuprinde toate împrejurările concrete ale faptei presupus a fi săvârşită, instanţa apreciază că această apărare este neîntemeiată, având în vedere că agentul constatator a precizat în concret locul în care petentul a fost surprins a circula fără a avea luminile de întâlnire aprinse, şi anume, în localitatea Limpeziş Jud. Buzău, precum și extravilanul localităților Limpeziş și Cioranca, dinspre direcția Urziceni către Buzău.  Instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este corect individualizat din acest punct de vedere, mai ales că apărare petentului are în vedere contravenția de a nu opri la semnalul polițistului rutier, iar agentul constatator a menționat zona în care s-a condus de către petent fără a avea luminile de întâlnire aprinse. În cauză, nu este incidentă o contravenție referitoare la viteza de circulație pe drumurile publice pentru ca agentul constatator să consemneze exact km la care se afla aparatul radar. Pe cale de consecinţă, prin raportare la dispoziţiile art. 16 O.G.nr. 2/2001, care contrar celor susţinute de petent, sub prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative, şi faţă de modul de descriere al faptei contravenţionale constatate, instanţa îşi poate întemeia convingerea asupra faptelor constatate şi asupra legalităţii procesului – verbal. De asemenea,  instanţa apreciază că fapta contravenţională a fost corect individualizată din punct de vedere legal şi nu este de natură a produce o vătămare petentului. Pentru a reţine toate acestea, instanţa observă că petentul a semnat procesul-verbal și și-a consemnat propriile obiecțiuni, întocmai cu mențiunile și apărările din plângerea contravențională, ce vor fi analizate de instanță în ceea ce privește temeinicia procesului verbal întocmit.

 Prin urmare,  instanţa reţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în raport de dispoziţiile art. 6 CEDO, deşi necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenţia este subsumată noţiunii de „acuzaţie în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale. Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi prezumţia de nevinovăţie a petentului ce priveşte şi aspectul sarcinii probaţiunii în cadrul soluţionării unei plângeri contravenţionale.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal întocmit, instanța are în vedere că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator doar în privința contravenției privind neoprirea la semnalul agentului de poliție aflat în autospeciala de poliție, astfel că prin prisma probelor administrate în cauză, se rețin următoarele:

Deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).

Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancționate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un înscris autentic, conform art. 269 - 270 alin. (1) Cod Procedură Civilă, acesta se bucură de prezumția de autenticitate și legalitate, sub condiția ca agentul constatator care l-a întocmit să fi perceput în mod direct (ex propriis sensibus) faptele constatate prin înscris.

Din analiza cuprinsului procesului-verbal coroborat cu susținerile intimatei din întâmpinare și cele ale petentului din plângere, instanța constată că fapta a fost constată în mod direct de către agentul constatator.

Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 10 alin. (1) Cod Procedură Civilă, instanța reține că petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția de veridicitate a celor constatate prin procesul-verbal în sensul de a crea măcar un dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei contravenționale reținute.

Astfel, pentru analiza situației de fapt, instanța are în vedere dispozițiile legale incidente în materie.

Potrivit art. 29 alin 1 din O.U.G nr. 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.

De asemenea, art. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, mijloacele se semnalizare rutieră sunt, sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră, indicatoarele, marcajele, și alte dispozitive speciale.

Art. 31 din același act normativ, prevede că participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin 2 lit. a și b, s.m.d.

Potrivit art. 32 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002, semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule și au următoarele semnificații: lumina roșie obligă participanții la trafic să oprească în direcția de mers, cât mai aproape de marginea drumului, lumina albastră obligă participanții la trafic să acorde prioritate de trecere și lumina galbenă obligă participanții la trafic să circule cu atenție. Alineatul 2 al articolului ante-menționat, prevede categoriile de autovehicule care sunt autorizate să folosească luminile de avertizare, printre care și autovehiculele aparținând poliției române.

Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că folosirea semnalelor luminoase de culoare roșie semnifică faptul că participantul la trafic trebuie să oprească în direcția de mers cât mai repede posibil, indiferent de poziția în care se află autospeciala de poliție față de autovehiculul vizat. Mai mult, din vizionarea înregistrărilor video depusă la dosarul cauzei de intimată, instanța constată că autovehiculul de poliție s-a deplasat în urmărirea autovehiculului condus de petent, pe o distanță considerabilă, folosind atât semnale luminoase, cât și sonore de intensitate, chiar circulând foarte aproape de acesta din urmă, astfel încât petentul avea posibilitatea de a realiza că semnalele luminoase și sonore i se adresau.

De asemenea, dispozițiile art. 92 din R.O.U.G nr. 192/2002 la care petentul face referire în plângerea contravențională, se adresează conducătorilor autovehiculelor cu regim de circulație prioritară și participanților la trafic referitor la obligațiile pe care le au față de aceste autovehicule. Astfel, art. 92, prevede posibilitatea, și nu obligația unui polițist rutier aflat într-un autovehicul al poliției rutiere de a utiliza și dispozitive luminoase cu mesaje variabile sau semnale cu brațul cu sau fără baston reflectorizant.

 Instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții, iar agenții de poliție care au procedat la oprirea petentului au respectat întocmai dispozițiile legale și au procedat în mod corect la folosirea semnalelor luminoase și sonore, așa cum reiese din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimată. Instanța constată că mașina de poliție care a procedat la oprirea petentului în trafic folosea atât semnale luminoase cât și sonore puternice și circula cu viteză în spatele autovehiculului  petentului, acesta neputând invoca ca fapta nu există, atâta timp cât situația de fapt îi putea crea cel puțin un dubiu rezonabil cu privire la autovehiculul care se dorea oprit în trafic. De asemenea, chiar petentul a precizat că pornirea semnalelor luminoase, a început imediat după ce a fost depășit autocamionul, și au continuat după ce mașina de poliție s-a poziționat în spatele autovehiculului condus  de petent.

De asemenea, situația de fapt reținută mai sus se coroborează și cu mențiunile agenților constatatori care au procedat la oprirea petentului în trafic( filele 29-30 d.). Pe cale de consecință, apărările petentului în sensul că agenții de poliție nu au efectuat în mod corect semnalul de oprire sunt considerate de instanță neîntemeiate.

 Intimata a depus la dosarul cauzei toate probele necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la situația de fapt contestată de petent în privința existenței acesteia.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pe baza probelor aflate la dosar, instanţa reţine că acţiunea petentului, constând în nerespectarea semnalelor polițistului rutier aflat în autospeciala de poliție, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 31 alin 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

 În continuare, în ceea ce privește capătul de cerere privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale  în cuantum de 290 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru contravenția constând în nefolosirea luminilor de întâlnire pe un drum european, pe timp de zi, prevăzută de art. 44 alin 2 din O.U.G nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului, instanța îl apreciază neîntemeiat.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că sancţiunea constând în amendă contravenţională în cuantum de 290 lei şi sancţiunea complementară sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de modul de săvârşire, de scopul urmărit, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.  De asemenea, se are în vedere că petentul a recunoscut săvârşirea acestei contravenții, iar prin procesul-verbal contestat a mai fost sancționat și pentru alte două contravenții la regimul rutier, ceea ce denotă o periculozitate destul de ridicată a faptelor petentului atât pentru propria persoană cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Instanța apreciază că la momentul săvârșirii contravenției se circula pe un drum ud, în condiții de ploaie, iar folosirea luminilor de întâlnire este o obligație ce incubă cu prioritate tuturor conducătorilor de autovehicule. Împrejurarea că că nu s-a concretizat un pericol ca urmare a săvârșirii contravenției la siguranța celorlalţi participanți la trafic, nu are relevanță juridică și nu justifică o reindividualizare a sancțiunii contravenționale principale aplicate. 

În completarea dispozițiilor legal eși a considerentelor anterior arătate, instanța are în vedere și cele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nr. 5 din 12.04.2021, în sensul că în interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b),art. 100 alin. (3),art. 101 alin. (3),art. 102 alin. (3) și art. 110 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5),art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.  Prin urmare, în cazul în care instanța nu apreciază că este incidentă o cauză de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal de contravenție, nu va putea proceda la reindividualizarea sancțiunii complementare aplicate, mai ales că în cazul de față aplicarea acesteia este obligatorie.

În considerentele acestei decizii (par. 68-71), s-a statuat că „din modalitatea de redactarea art. 100alin. (3), art. 101alin. (3) și art. 102alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenţie și se sancționează cu amenda prevăzută la clasa a II-a, a III-a și a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, rezultă caracterul obligatoriu al aplicării sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, alături de sancțiunea principală, iar durată sancţiunii complementare este prevăzută într-un cuantum fix de 90 de zile, agentul constatator, respective instanța de judecată neavând o marjă de apreciere asupra unei durate de timp mai reduse.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancțiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101alin. (3) și art. 102alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 doar în situația în care dispune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu și atunci când menține sancțiunea principală a amenzii sau o înlocuiește cu cea a avertismentului. 

Faţă de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat seria: PBZX număr: X din data de 28.09.2021 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Buzău este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă atât capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de contravenție seria PBZX nr. X din data de 28.09.2021 întocmit de IPJ Buzău, cu privire la contravenția prevăzută de art. 31 alin 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, cât și capătul de cerere privind înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 44 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului, ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare