Civil.uzucapiune

UZUCAPIUNE

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

La data de 23.01.2021 reclamanţii ZA, P (născută Z) L, U (născută Z) A şi Z C au formulat acţiune în constatare în contradictoriu cu pârâta UAT Vintilă Vodă - prin Primar, şi au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că, reclamanţii, sunt proprietari (şi) ai unei suprafeţe de teren intravilan de 30.185 mp, situată în comuna Vintilă Vodă, satul N, având ca vecinătăţi: pârâul Slanic; DJ 203K.

În motivarea cererii arată reclamanţii că bunica paternă V T. E, a dobândit în proprietate ca efect al Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Raional Buzău sub nr. ..../07.07.1967 o casă de locuit în sat N, Comuna Vintilă Vodă, jud. Buzău şi terenul aferent acesteia în suprafaţă totală de 31.185 mp.

Întrucât la acea data era limitat dreptul de dobândire a proprietăţilor imobiliare, ulterior, prin apariţia Legilor 58 şi 59 în anul 1974, acest drept fiind practic suprimat, deşi autoarea reclamanţilor a dobândit proprietatea întregii suprafeţe de teren (suprafaţă mărginită de hotarele actuale, niciodată modificate şi indicate în Contractul de vânzare-cumpărare), a fost în acord cu vânzătorii să insereze în Contract ca suprafaţa de teren cumpărată (doar)1000 m.p.. În realitate, Contractul avea ca obiect material toată suprafaţa de teren aferentă construcţiei, adică 31.185mp.

Precizează reclamanţii că, de la momentul cumpărării proprietăţii, autoarea acestora a stăpânit continuu, netulburat şi sub nume de proprietar toată suprafaţa de teren mărginită de vecinătăţile din Contract până la decesul sau, în anul 2001. Ulterior, tatăl reclamanţilor, ZN decedat la 01.07.2005 în Comuna Vintilă Vodă a locuit, de asemenea, până la decesul său în aceeaşi proprietate, unde, cu acordul bunicii, a construit o altă casă în care reclamanţii, copiii acestuia, au locuit şi unde reclamantul ZA, locuieşte în continuare împreuna cu familia şi mama sa.

În toată această perioadă de timp, atât bunica, tatăl reclamanţilor, cât şi reclamantul ZA, au achitat impozitele şi taxele aferente întregii proprietăţi (conform chitanţelor anexate).

Se precizează în continuare că, în anul 1997, când se şi împlinea termenul prescripţiei achizitive şi probabil în cunoştinţa acestei împrejurări, bunica reclamanţilor, VE, solicita printr-o „declaraţie" înregistrată la Primăria comunei Vintilă Vodă ca rolul său agricol să fie trecut la rolul agricol al tatălui acestora, ZN.

Faţă de situaţia de fapt expusă, reclamanţii solicită instanţei să constate că bunica paternă a acestora a dobândit în proprietate prin uzucapiunea de peste 30 de ani, alături de cei 1.000 mp din Contractul de vânzare-cumpărare  şi diferenţa de teren determinată de hotarele proprietăţii dobândite prin vânzare-cumpărare, respectiv încă 30.185 mp.

Apreciază reclamanţii că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1890 Cod Civil (1864)) în ceea ce priveşte posesia utilă, netulburată şi aptă de a conduce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune în persoana autoarei acestora, VT. E.

În aceste condiţii văzând şi îndeplinirea celorlalte condiţii legale pentru dobândirea proprietăţii prin posesie de lungă durată (art. 1837 şi urm. Cod Civil), respectiv posesie publică şi sub nume de proprietar, solicită instanţei să constate că în patrimoniul autorului acestora, tatăl, respectiv soţul - ZN, fiul lui V T. E, bunica reclamanţilor, a intrat şi acest drept de proprietate ce fusese dobândit în acest mod de către mama sa.

Termenul de prescripţie achizitivă a fost împlinit în anul 1997, dar în continuare posesia de bună-credinţă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar a fost exercitată de către tatăl reclamanţilor ai cărui moştenitori legali sunt.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 645, art. 1860, art. 1890, art. 1837 şi urm. Cod Civil (1864)), art. 58 şi art.82 din Legea nr. 71/2011 rap. la art. 35 Cod proc. civ.

În probaţiune solicită administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiaţi martorii R G şi MI, precum şi expertiză tehnică de specialitate.

În susţinerea cererii au depus înscrisuri în copii conform cu originalul, respectiv acte de stare civilă ale tuturor părţilor din dosar care atesta filiaţia, respectiv vocaţia succesorală, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Raional Buzău sub nr. .../07.07.1967; Memoriu tehnic - Plan de identificare amplasament; Plan de situaţie ing. Schmitz Liviu - 01.04.2012; Chitanţe plată impozite proprietate.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2925 lei conform chitanţelor aflate la filele 9-10 din dosar.

Cererea şi înscrisurile au fost comunicate pârâtei care au formulat întâmpinare solicitând instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie pârâta invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în consecinţă, în temeiul art. 40 Cod. proc.civ. solicită respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivare, învederează pârâta că, reclamanţii au arătat în acţiunea formulată că bunica lor VE, autoarea acestora, a dobândit în anul 1967 prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr .../1967, suprafaţa de 1000mp teren loc de casă împreună cu casa de pe acest teren.

Astfel, pretind reclamanţii, că autoarea acestora, V E, în acord cu vânzătoarele TL şi  DE în calitate de moştenitoare ale defunctei DA decedată în ... astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare, au inserat în actul de vânzare cumpărare numai suprafaţa de 1000 mp, în realitate obiectul vânzării făcându-l suprafaţa de 31185mp, motivat de limitarea transmiterii proprietăţilor.

În realitate, arată pârâta, zona în care se aflau situate imobilele mai sus menţionate, a fost zonă necooperativizată, iar în anul 1967 încă se puteau face acte de transmitere a proprietăţilor, abia ulterior prin apariţia Legilor nr.58, 59 din 1974, restricționându-se modul de dobândire a dreptului de proprietate doar prin moştenire legală.

Cum prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioadă de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar, pentru a produce efectele prevăzute de lege, uzucapiunea trebuie invocată împotriva adevăratului proprietar.

Prin urmare, învederează pârâta, într-o acţiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă aparţine proprietarului bunului, iar sarcina probei calităţii procesuale pasive a pârâtului revine reclamantului conform art. 249 Cod proc.civ.

Având în vedere că se invocă o înţelegere între vânzători şi cumpărător, pretinzându-se o intenţie reală a părţilor dincolo de cuprinsul actului de vânzare cumpărare, solicită instanţei admiterea excepţiei invocate.

Un alt aspect pe care pârâta îl învederează instanţei  este faptul că parte din suprafaţa de teren arătată de reclamanţi a fi făcut obiect al vânzării cumpărării este, de fapt, albia pârâului Slănic, situaţie de natura a ridica alte probleme juridice.

Pe fondul cauzei arată pârâta că reclamanţii invocă în susţinerea cererii înscrisuri nesemnate de entitatea emitentă, declaraţia defunctei VE în care nu se face vorbire de vreo suprafaţă de teren; roluri proprii ale reclamanţilor Z A (fiul defunctului Z N ) şi Z C (soţia supravieţuitoare a defunctului ZN) în baza unor declaraţii de deschidere rol (adeverinţe nesemnate de emitent) - la rolul reclamantei ZC apar, de la un an la altul, diferenţe majore de teren şi important, începând cu anul 2011-2012.

Arată pârâta că, în evidentele pe care le deţine, defuncta V T E este înscrisă în registrul agricol începând cu 1964 cu suprafaţa de 1,36 ha din care se scade teren şi se constituie rol fiului ZN încă din anul 1971, acesta din urmă fiind înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 0,86 ha pe care îşi şi construieşte casa de locuit în care locuieşte reclamantul cu familia sa.

Suprafaţa de teren pentru care se solicita a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, raportat la suprafeţele de teren avute în proprietate de defuncta VE şi ZN este neindividualizată, astfel că nu se poate dovedi în persoana cui şi pentru ce suprafaţă s-ar putea invoca uzucapiunea, pe de o parte, şi nici calitatea procesual pasivă a UAT Com. Vintită Vodă, pe de altă parte.

Precizează pârâta că un alt aspect ce generează, în opinia sa, imposibilitatea analizării condiţiilor cerute de lege pentru a uzucapa în persoana celor menţionaţi în acţiune, este înscrierea la rolul reclamanţilor ZA şi ZC a pretinselor suprafeţe de teren începând cu anul 2012, ceea ce atrage aplicarea altei proceduri privind dobândirea dreptului de proprietate.

Pârâta a solicitat, în temeiul art. 223 al. 3 C.proc.civ judecarea cauzei şi în lipsă.

Întâmpinarea a fost comunicată pârâţilor care la data de 12.05.2021 au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, solicitând instanţei respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către aceasta şi a apărărilor pe fond.

Arată reclamanţii că, acţiunea promovată este o acţiune reală prin care, dovedind că autorii acestora au stăpânit netulburat şi sub nume de proprietar suprafaţa de 30185 mp situata în comuna Vintilă Vodă, cu vecinătăţile indicate, solicită instanţei să constate să constate că sunt proprietari în indiviziune asupra acestei suprafeţe de teren, în calitate de moştenitori.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea reclamanţilor şi moştenitoarele defunctei DA, decedată în 1966, nu conferă prin el însuşi calitatea de proprietari ai întregii suprafeţe de teren care se constituia în proprietatea dobândită de bunica reclamanţilor ca efect al încheierii acestuia. Aşa-zisa conivenţă dintre părţi privind întinderea reală a proprietăţii nu a creat un drept de proprietate în patrimoniul autoarei reclamanţilor, dar acesta este momentul de la care începe să curgă prescripţia pentru suprafaţa de teren nedobândită prin Contract (30185 mp).

În opinia reclamanţilor, excepţia invocată trebuie analizată prin prisma elementelor concrete şi specifice raportului juridic dedus judecăţii. Astfel, atâta vreme cât nu există un „vechi proprietar” care să revendice dreptul de proprietate asupra terenului, iar posesia exercitată de reclamanţi a fost neviciată, continuă şi sub nume de proprietar, singura persoană care poate să aibă calitate procesuală pasivă este UAT-ul.

În cauză, Comuna Vintilă Vodă nu-şi dovedeşte, argumentează interesul în formularea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive atâta vreme cât nu a făcut dovada că terenul respectiv ar putea face parte sau nu din domeniul public ori privat al comunei.

Astfel, arată reclamanţii, numai după ce îşi va clarifica şi dovedi raportul juridic pe care îl are cu terenul respectiv, pârâta poate, eventual să-şi întemeieze o atare excepţie. În caz contrar şi în lipsa oricărei probe care să ateste că terenul nu ar fi în proprietatea comunei, excepţia nu poate fi primită.

În acest sens, într-o Decizie de speţă, publicată pe site-ul www.juridice.ro, referitor la calitatea procesuala a părţilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dreptul și obligația, potrivit art. 36 C. proc. civ. (calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecăţii), sunt suficient să fie afirmate, pentru a se dovedi calitatea procesuală a părților, existența/inexistența acestora fiind o chestiune care nu ține de condițiile de exercitare acțiunii, ci de fondul litigiului, potrivit art. 36 teza finală C. proc. Civ. În speţă instanța supremă a constatat că instanța de apel a rezolvat chestiunea litigioasă privind titularii calității procesuale active și pasive prin raportare la conținutul și inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, considerentele fiind circumscrise netemeiniciei acțiunii, cu depășirea limitelor analizei potrivit art. 36 C. proc. civ. motiv de recurs prevăzut d art. 488 alin. I pct. 5 C. proc. civ. (Decizia nr. 341 din 11 februarie 2020, pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casație și Justiție).

În acelaşi sens, arată reclamanţii „Daca instanţa nu ar accepta calitatea procesuală pasivă a pârâtei (Municipiul Iaşi), în condiţiile în care nu se poate stabili în mod obiectiv nici un alt proprietar în viaţă sau nu, cu moştenitori sau fără, s-ar nega însuşi dreptul de acces justiţie al reclamanţilor prin punerea acestora în situaţia de a face o probatio diabolica, imposibil de realizat a proprietarului nediligent, în condiţiile în care o astfel de acţiune înregistrată sub auspiciile Codului de Procedură Civilă decretat în 1865 este una contencioasa. Aceasta problema a fost înlăturată prin dispoziţiile Codului de Procedura Civil adoptat prin Legea nr. 13/2010 care reglementează noua procedură privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii prin Titlul XII, care înlătura tocmai un astfel de impediment precum cel descris mai sus” (Decizia Civila nr. 497/2015 Tribunalul Iaşi, publicată pe site-ul www.avocatura.com).

Ori, în speţă, în lipsa unor informaţii oficiale care trebuie date de către pârâtă şi care reclamanţilor le-au fost refuzate, consideră aceştia că, în temeiul dispoziţiilor Legii 18/1991 care constituie dreptul comun în materia fondului funciar, terenul ar trebui să figureze în patrimoniul comunei.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr 215/2001 art. 21 şi urm., în situaţia în care se pune în discuţie dreptul de proprietate al statului cu privire la un astfel de teren, calitate procesuală pasivă are unitatea administrativ teritorială în raza căreia se afla imobilul. Art. 22 stabileşte ca delimitarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor se stabileşte prin lege.

Potrivit art. 62 din acelaşi act normativ, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială  în justiţie, iar art. 21 al. (2) statuează ca unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiţie de primar. 

În ceea ce priveşte apărările pe fond făcute de pârâtă, solicită instanţei să le respingă şi pentru motivele mai sus arătate, întrucât ele se referă la aşa zisa imposibilitate a analizării condiţiilor cerute de lege pentru a uzucapa, raportat tot la lipsa dovezilor făcute de o persoană care pretinde că nu are calitate procesual pasivă în cauză.

La termenul din data de 17.06.2021 instanţa a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâtă prin întâmpinare, iar sub aspectul probatoriului a încuviinţat pentru părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru reclamanţi a încuviinţat şi proba testimonială precum şi proba cu expertiza tehnică in specialitatea topografie, cadastru şi geodezie.

Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit şi depus la dosarul cauzei la data de 26.08.2021, fiind comunicat părţilor care nu au formulat obiecțiuni la raport.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, s-au reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT COMUNA VINTILĂ VODĂ, instanța reține că o astfel de calitate presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic obligațional dedus judecății.

În opinia instanţei, în ceea ce privește cadrul procesual pasiv în acțiunile având ca obiect uzucapiune, în cazul în care proprietarul imobilului este necunoscut, acțiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, în speță, UAT COMUNA VINTILĂ VODĂ, și/sau vecinii imobilului, aceștia justificând calitatea procesuală pasivă.

De asemenea, atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripția achizitivă, se consideră că nemișcătorul aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, cum în cauza dedusă judecății, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamanților este unitatea administrativ - teritorială, cu atât mai mult cu cât din chitanțele anexate cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanții au plătit taxe către pârâtă, aferente unei părţi din imobilul teren, în mod corect prezentul demers judiciar a fost inițiat în contradictoriu cu pârâta UAT COMUNA VINTILĂ VODĂ.

În acest context, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT COMUNA VINTILĂ VODĂ, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa va lămuri mai întâi cu prioritate legea civilă aplicabilă în cauză, având în vedere succesiunea de legi civile în timp şi, stabileşte că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. 4 N.C.Civ. care prevede că, uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, fiind vorba astfel de neretroactivitatea legii noi.

Ca situaţie de fapt, urmează a se reţine că, potrivit susţinerilor reclamanţilor, ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri, declaraţia martorilor și expertiza specialitatea topografie, aceştia posedă şi folosesc, fără a deţine un titlu de proprietate o suprafaţă de teren situată în com. Vintilă Vodă, satul N, jud. Buzău.

Conform art. 1837 Cod civil prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea. Potrivit art. 1847 ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

De asemenea, conform art. 492, orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeşte din contra.

Art. 1890 prevede că toate acţiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripţie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fără sa i se poată opune reaua-credinţă.

Conform art. 1860 C.civ. orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesia sa cu posesiunea autorului său.

Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte in tot timpul fixat de lege. Pentru a opera uzucapiunea de lunga durata, prevăzuta de art.1890 din Codul civil, este necesara întrunirea mai multor condiţii, si anume: sa existe o posesie utila, neviciata, adică paşnică, continua, publica (art. 1847 si urm. Cod civil) si, de asemenea, neechivoca; posesia sa fie exercitata neîntrerupt in tot timpul fixat de lege; împlinirea prescripţiei sa fie invocata de posesor fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţiune (art. 1841 Cod civil).

De asemenea, pentru a produce efectul generator de proprietate, prescripția achizitivă longissimi temporis cere și ca posesia să fi fost exercitată în mod neîntrerupt timp de cel puțin 30 de ani, fie în mod singular din partea unui singur posesor, fie de mai mulți posesori în mod separat, cu posibilitatea pentru ultimul de a uni posesia sa cu posesia autorului său.

În ceea ce privește momentul de debut al posesiei, reclamanţii au precizat anul 1967, când bunica acestora – V T. E, a cumpărat de la vânzătoarele TL şi DE, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ..../07.07.1967 de Notariatul de Stat Buzău, suprafaţa de 1.000 mp şi casa de locuit ce se afla pe acesta, în fapt fiind vorba despre o suprafaţă mult mai mare, respectiv încă 30.185 mp.

Totodată, reclamanţii au invocat faptul că V T. Elena a stăpânit continuu, netulburat şi sub nume de proprietar toată suprafaţa de teren până la decesul său din anul 2001, în timp ce tatăl reclamanţilor, decedat şi acesta în anul 2005, a locuit şi construit pe respectivul teren cu acordul bunicii, o casă de locuit, unde reclamanţii locuiesc în prezent.

Se solicită constatarea faptului că bunica părţilor a dobândit, prin uzucapiune de peste 30 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 30.185 mp.

Cu toate acestea, din declaraţia martorilor, respectiv din celelalte probe de la dosarul cauzei, instanţa constată faptul că nu se poate stabili cu exactitate suprafaţa de teren suplimentară cu privire la care defuncta V T. E ar fi avut-o în posesie ulterior încheierii actului de vânzare cumpărare din 1967.

Se remarcă aşadar faptul că, potrivit declaraţiei martorului RC, care se coroborează cu susţinerile pârâtei efectuate pe calea întâmpinării, terenul nu a fost dintotdeauna îngrădit pe toate laturile, în spatele terenului fiind prundul gârlii, posibil chiar albia pârâului S.

Totodată, reclamanţii nu au făcut dovada nici a existenței unui rol fiscal pentru întreaga suprafaţă de teren, defuncta V T. E fiind înscrisă în registrul agricol cu o suprafaţă mult mai mică decât cea solicitată, neînțelegând să facă publică intenția sa de a poseda sub nume de proprietar, prin declararea întregii suprafețe de teren la organele fiscale, ceea ce determină concluzia că în posesie acesteia nu a fost una utilă.

Prin urmare, pe lângă faptul că nu se poate individualiza în mod concret suprafaţa de teren asupra căreia defuncta ar fi exercitat posesia, instanţa consideră că aceasta a fost afectată de viciul precarității și viciul clandestinității, pentru dovedirea caracterului public nefiind suficient ca vecinii să o cunoască drept proprietari ai terenului, ci aceasta să facă publică intenția sa de a poseda pentru sine în raport cu adevăratul proprietar.

Pe cale de consecință, întrucât nu se poate reține îndeplinirea condițiilor pentru uzucapiunea de lungă durată, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare