Dare in plata

Prin cererea depusă la data de 27.07.2016 înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.5695/204/2016, reclamanta F E C a  solicitat în contradictoriu cu pârâta S SARL să se  constatate stingerea datoriilor izvorâte din executarea contractului de credit nr. 2008249593/05.06.2008, încheiat de reclamantă cu B SA (Cedent al creanţei), şi în consecinţă să fie obligată pârâta la operarea în biroul de credite a stingerii creanţei şi ştergerea reclamantei din categoria debitorilor restanţi.

În motivarea cererii se arată că  reclamanta deţine calitatea de împrumutat conform contractului de credit încheiat sub nr. 2008249593/05.06.2008 , de debitor cedat conform Notificării transmisă de Suport Collect SRL sub nr. 12822/27.08.2013 şi de debitor în dosarul de executare nr. 324/2011 aflat înregistrat la B E J R O - iar în această calitate în temeiul art. 4 şi următoarele din Legea nr. 77/2016 coroborat cu art. 8 alin. (5) din acelaşi act normativ, a procedat la comunicarea unei Notificări prin care a solicitat pârâtei să constate intervenită stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit evocat mai sus şi în consecinţă să dispună operarea în biroul de credite a acestei situaţii de fapt, consecinţa fiind aceea a radierii datoriei din această bază de date.

Reclamanta învederează că în prezent imobilul oferit în garanţie în baza contractului de credit a fost înstrăinat în cursul procedurii de executare silită, astfel cum rezultă din examinarea Procesului-verbal de licitaţie nr. 324/10.12.2012 emisă în dosarul nr. 324/2011.

Conform adresei nr. R/2452/2016/1,societatea pârâtă a precizat că ulterior primirii notificării a procedat la comunicarea cererii de suspendare a executării silite a reclamantei precum şi împotriva codebitorilor, garanţilor personali şi ipotecari, inclusiv asupra oricăror alte înţelegeri/convenţii/acorduri de plată eşalonată, dar a invocat că textul de lege invocat prezintă o serie de neclarităţi referitoare la retroactivitate şi neconstituţionalitate, astfel că aceste prevederi se încadrează în sfera normelor lipsite de claritate.

În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

În susţinerea cererii  a ataşat  înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 7-64).

La data de 06.09.2016 pârâta  S SARL a formulat  întâmpinare în cauză (f.70-73) prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite  condiţiile prevăzute de  L.77/2016  în principal , iar dacă instanţa va aprecia  că aceste dispoziţii sunt aplicabile  pârâta înţelege să conteste  ca neconstituţională întreaga procedură  reglementată  de Legea  nr.77/2016  privind darea în plată întrucât aceasta se aplică retroactiv  , unor situaţii născute sub legea  veche şi al căror efect ar trebui să se producă tot sub legea veche.

 Pe cale de consecinţă pârâta  invocă excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte  art.11 din Legea  77/2016 în temeiul art.146 lit. d din Constituţie şi  art.29-33 din Legea 47/1992.

In forma sa actuala, Legea 77/2016, dispune pentru situaţiile juridice produse atât înainte de intrarea in vigoare, cat si după intrarea sa in vigoare.

Cu alte cuvinte, legiuitorul modifica condiţiile in care se recuperează creanţa pentru trecut, creând un dezechilibru intre participanţii la circuitul civil, care, daca ar fi fost cunoscut de la momentul încheierii contractului, nu ar mai fi încheiat contractul respectiv sau l-ar fi încheiat in alte condiţii.

Cedentul (banca) nu ar mai fi încheiat contractul cu consumatorul, respectiv, cesionarul nu ar mai fi încheiat contractul de cesiune, nemaiavând ce sa execute (creanţa reziduala fiind supusa ştergerii la manifestarea de voinţa unilaterala a debitorului).

Pana in acest moment, susţine pârâta nu exista practica a Curţii Constituţionale in ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art.11 din Legea nr. 77/2016 sau a Legii 77/2016 per ansamblu , iar sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere

ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

In concluzie, pârâta solicită instanţei sa sesizeze Curtea Constituţionala cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate a art. 11 din Legea 77/2016, precum si a întregii proceduri reglementate de Legea 77/2016.

Cu privire la  cel de al doilea capăt de cerere referitor la obligarea paratei la operarea in baza de date a Biroului de Credit SA, apreciază că  este neîntemeiat şi urmează a fi respins, deoarece creditoare nu are nicio posibilitate legala de a opera în baza de date deţinută  de Biroul de Credit SA, persoana juridica română.

Potrivit Deciziei 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, emisa de Autoritatea Naționala de Supreveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (art. 2 lit c), “pot fi participanți ia sistemele de evidență de tipul birourilor de credit numai instituțiile financiare și de credit definite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.266/2006, precum și societăți de asigurări pentru produsele de tip credit.”

Se mai arată că în  cazul de faţă, pârâta este o persoană juridica străină, fiind o societate înmatriculata în Luxemburg, înregistrată în Registrul Comerțului şi al Companiilor la secțiunea B sub nr. 108305, având sediul social in Rue du Laboratoire, nr. 9, L-1911, Luxemburg si nu este reglementată de niciunul din actele normative romane menționate de art. 2 lit. c din Decizia 105/2007 menționată mai sus. Prin urmare nu este participant la sistemul de evidenta al Biroului de Credit SA si nu are drept de operare in aceasta baza de date.

Solicită obligarea  reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat dispozițiile Legii 77/2016, Constituției României, Legii 47/1992, Codului Civil, Codului de procedura civila, Legii 677/2001.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.11.2016, (f. 96-97) instanţa  în conformitate cu art.29 alin 4 din Legea 47/1992 a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prev. Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite  art.11  precum şi întreaga procedură reglementată de această lege.

Având în vedere că nu a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate invocată de către  pârâtă  instanţa a  apreciat că în cauză sunt aplicabile disp.art.413 , alin.1 pct.1  cod pr.civilă  conform cărora  cauza se poate suspendă atunci când dezlegarea acesteia depinde , în tot sau în parte , de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi ,  astfel că prin încheierea din data de 19.12.2016 s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

La data de  26.06.2018 Curtea Constituţională  a înaintat  Decizia nr. 110/08.03.2018 (f.103-117) prin care prin care  a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate.

Reclamanta la data de  14.11.2018 (f. 121) a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei , astfel că instanţa a admis cererea şi  a stabilit  termen de judecată.

La data de  26.02.2019 pârâta a  depus o cerere precizatoare prin care a arătat faptul că debitul total datorat  de reclamant este în  valoare de  22.720,87 euro ( echivalentul  a 108.194,51 lei) menționam ca debitul total datorat de reclamant este in valoare de 22.720,87 Euro (echivalentul a 108.194,51  lei  reprezentând  debit principal si 590,30 Eur (echivalentul a 2810,95 Ron) reprezentând dobânda legal penalizatoare.

Se arată că ,la data de 23.10.2017, pentru perioada cuprinsa intre momentul cesiunii, si anume data de 19.08.2013 si momentul stopării definitive a oricărei dobânzi aplicate, si anume data de 30.09.2016, debitul restant a fost recalculat, înlocuindu-se cuantumul dobânzii contractuale aplicate, menționat anterior, cu dobânda legala penalizatoare in cuantum de 5.75%, debitul total restant fiind scăzut cu suma de 29.107,43 lei.

Începând cu data de 30.09.2016, odată cu intrarea in vigoare a OUG nr. 52/2016, actualul creditor nu a mai calculat dobânzi si creanța nu s-a mai actualizat cu accesorii iar la  07.12.2017 a intervenit cesiunea de creanța între S SARL si I LTD şi întrucât  noul creditor este I LTD, solicită continuarea judecății in contradictoriu cu acesta.

În susţinere a ataşat înscrisuri (f.144-164).

În şedinţa publică din data de  03.06.2019, instanţa a dispus  , în baza disp. art. 79 cpc, introducerea în cauză în calitate de pârâtă a societăţii  Investcapital  LTD care  a formulat întâmpinare (f. 182-200) solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă în principal şi  neîntemeiată în subsidiar.

În motivare arată că la data de 05.06.2008, a fost încheiat contractul de credit nr. 2008249593 prin care instituția financiar bancara i-a acordat debitorului un credit şi întrucât reclamantul a încetat sa mai achite ratele, instituția financiar bancara a declarat sumele datorate scadente anticipat si ulterior, a cesionat întreaga creanța fiind  efectuate  şi formalitățile de înscriere a Contractului de cesiune creanțe in Arhiva Electronic de Garanții Reale Mobiliare in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-00054177292338-FKG; 2017-00048926669971-XZG.

Având in vedere faptul ca reclamantul a refuzat in mod constant să mai plătească sumele de bani datorate, fostul creditor a început executarea silită imobiliară, astfel încât la data de 10.12.2012 a fost adjudecat imobilul proprietatea debitorului, deci cu mult înainte de intrarea in vigoare a Legii 77/2016 (13.05.2016).

In prezent, folosindu-se de o interpretare eronata a dispozițiilor legii darii in plata, debitorul încearcă sa obțină ștergerea datoriei reziduale, solicitare ce nu poate fi acceptata de către instanța de judecată.

Au fost invocate  excepția lipsei calităţii de reprezentant şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

Se arată că  debitorul nu a încercat niciun moment sa negocieze în privința obligațiilor sale de plata, ci a înțeles sa se adreseze direct instanței de judecata. Potrivit legii, o acțiune nu poate fi promovata in instanța cat timp reclamantul a ignorat complet procedura prealabila pe care o avea de parcurs si a sesizat direct instanța de judecata, sancțiunea fiind aceea a inadmisibilitatii cererii de chemare in judecată.

Pe fondul cauzei consideră  că prezenta acțiune este nedovedita, întrucât așa cum rezultă şi din expunerea de motive a legii precum şi din directiva 2014/17/ UE, cele doua acte normative au ca scop protejarea consumatorilor care se afla in situații dificile de plata si nu oricăror persoane care pur si simplu refuza restituirea creditului in ciuda faptului ca au o situație materiala ce le-ar permite achitarea acestuia, precum in cazul de fata.

Susţine pârâta că reclamanta nu a  făcut dovada că se află într-o situaţie  precară care face deosebit de oneroasă  restituirea creditului.

În drept a invocat disp, art. 205 C. pr. civilă.

În cauză a fost  administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi  lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de credit bancar nr.2008249593 încheiat la data de 06.06.2008 B  SA, în calitate de creditor a acordat reclamantei, în calitate de împrumutat un credit în sumă de 63500 euro, durata creditului fiind de 300 luni,.Convenția a fost semnată și de F B V, F C R şi F M R, în calitate de coplătitori.

La data de 05.06.2008 s-a încheiat contractul de ipotecă nr.2008249593 prin care F M şi F I, în calitate de garanţi ipotecari au garantat împrumutul în sumă de 63500 euro, plus dobânzile aferente şi alte costuri şi comisioane, precum şi cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate şi cheltuieli de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, cu imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă măsurată de 1094 mp şi locuinţa C1, P+E mansardat, în suprafaţă construită de 126,05 mp şi suprafaţă utilă de 90,95 mp, situate în com. F de T, sat F de T, nr.631, jud.Prahova.

Ca urmare a neexecutării de bunăvoie a obligațiilor de plată izvorâte din titlurile executorii mai sus menţionate, creditoarea a solicitat începerea executării silite în dosarul de executare nr.324/2011 al BEJ R O A.

Potrivit procesului verbal de licitaţie nr.324/10.12.2012(fila 41), imobilul situat în comuna F de T, nr.631 a fost adjudecat de către A M pentru suma de 200000 lei. Potrivit procesului verbal nr.324/08.01.2013 s-a procedat la distribuirea sumei obţinută din vânzarea la licitaţie, fiind eliberată în contul creditoarei suma de 41616,54 euro.

Să la dosarul cauzei de către S SaRL (fila 138) reclamanta mai datorează în prezent suma de 22130,57 euro debit şi 590,30 euro dobândă legală penalizatoare.

Contractul de credit care face obiectul prezentei cauze a fost cesionat iniţial către S SaRL iar ulterior , la data de 07.12.2017 către I LTD.

În prezenta cauză reclamanții solicită să se constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit nr.2008249593/05.06.2008. Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de I LTD instanţa o va respinge apreciind faptul că dispoziţiile art.1271 C civ sunt aplicabile numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil,potrivit art.107 din Legea nr.71/2011, respectiv după 1.10.2011, nefiind aplicabile astfel contractului din cauză, încheiat în anul 2008.

În ceea ce privește fondul prezentei cereri, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorilor.

Prin decizia nr. 7/2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 13952/271/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial din 5.03.2019, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea disp. art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare, instanța de judecată astfel investită urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența impreviziunii.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. 1, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţia de locuinţă, sau, indiferent de scopul pentru care a fost contactat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Pe lângă cele patru condiţii anterior menţionate, prin Decizia CCR nr. 623/25.10.2016 s-a stabilit că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7, 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

În considerentele Deciziei CCR nr. 806/2017 s-a reținut la paragraful 199 că în soluționarea acțiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv al celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanța judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii.

În concluzie, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale, consumatorul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, precum şi a condiției referitoare la existenţa impreviziunii, neîndeplinirea uneia dintre condiţii conducând la neaplicarea procedurii dării în plată.

Aşa cum mai sus s-a menţionat, fiind investită cu o acţiune întemeiată pe disp. Legii nr. 77/2016, instanţa trebuie să analizeze și dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera impreviziunea.

Părţile au încheiat convenţia de credit în anul 2008, când era în vigoare Codul civil de la 1864, sub imperiul căruia atât doctrina, cât şi jurisprudenţă au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepțional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Astfel, teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 din Codul civil de la 1864 potrivit cărora convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar şi la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa. Așadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezultă din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor. 

În considerentele Curţii Constituţionale expuse în alineatele 96-98 din decizia nr. 623/25.10.2016 se argumentează că impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta. Determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna-credinţă care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ţinându-se cont de ideea de risc al contractului. Contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului şi unul supraadăugat care nu a putut face obiectul „in concreto” al unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanților şi care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul „a quo”. Impreviziunea vizează numai riscul supraadăugat. Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul „a quo” al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de părţi la acelaşi moment, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului. Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menţinută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiţii contractul îşi pierde utilitatea socială. Evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită şi realizată în ansamblu, prin analiza cel puţin a calităţii şi pregătirii economice/juridice a cocontractanților, a valorii prestațiilor stabilite în contract, a riscului deja materializat şi suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum şi a noilor condiţii economice care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a contractului de credit.

Prin raportate la aceste principii, instanţa va analiza dacă în prezenta cauză, luând în considerare situaţia reclamantei, poate fi aplicată teoria impreviziunii.

În speţă instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii, astfel cum au fost explicate în considerentele Deciziei nr. 623/2016, respectiv: condiţiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existenţa situaţiei neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absenţa unei clauze de adaptare a contractului) şi condiţiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părţilor contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligaţiilor contractuale).

A invocat reclamanta gravele probleme financiare ce au intervenit pe parcursul derulării contractului, fără să detalieze în acest sens, iar instanța apreciază că acest motiv nu poate justifica invocarea impreviziunii ca temei al stingerii obligaţiilor financiare asumate.

DE altfel din adeverinţele de venit depuse la dosarul cauzei  pentru anii 2009-2015 nu rezultă o scădere a veniturilor nete ale reclamantei. Totodată onstanţa apreciază atunci când se încheie un contract de credit pe o perioadă foarte mare, în speță de 300 luni, ambele părţi au în vedere că pot interveni la un moment dat fluctuații ale veniturilor consumatorului, motiv pentru care contractul de credit în speţă a fost însoţit de o garanţie reală imobiliară. Şi pierderea locului de muncă face parte din riscul obişnuit al contractului, reclamanții putând ulterior să-şi găsească un alt loc de muncă.

Din înscrisurile de la filele 211 şi următoare se reține că unul dintre coplătitori a avut unele probleme medicale, însă acestea nu pot reprezenta motiv al îngreunării sau împiedicării în executarea contractului de credit, nedovedindu-se o eventuală incapacitate totală sau parțială de muncă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa constată - în ceea ce o privește pe reclamantă, neîndeplinită condiţia existenței impreviziunii.

Având în vedere cele ce preced, precum și faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de lege astfel cum mai sus au fost analizate, urmează a respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune.

Văzând şi disp. art. 9 din Legea nr. 77/2016,

Domenii speta

Spete similare