Civil.plangere contravenţională- nepurtarea măşii, lipsă calitate de subiect activ al contravenientului

PLANGERE CONTRAVENŢIONALĂ- NEPURTAREA MĂŞII, LIPSĂ CALITATE DE SUBIECT ACTIV AL CONTRAVENIENTULUI

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 16.02.2022 pe rolul Judecătoriei Buzău, sub numărul .../200/2022, petentul DN a formulat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BUZĂU, plângere contravențională, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să dispună anularea procesului-verbal contravențional seria PBZY nr. ... din data de 15.01.2022 și, în subsidiar, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, în data de 15.01.2022, a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal contravențional seria PBZY nr. ... cu o amendă în cuantum de 2.500 lei, întrucât ar fi fost depistat la ora 18:55 în comuna G, în incinta localului CV S.R.L., în timp ce nu a respectat obligația de a purta masca de protecție de tip medical sau F.F.P. 2, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Afacerilor Interne.

Petentul a arătat că a primit la domiciliul său, în data de 04.02.2022, procesul-verbal contravențional, iar sancționarea sa contravențională este nelegală și netemeinică. În acest sens, petentul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 16 pct. 1 și 17, art. 19 și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Petentul a învederat instanței că agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, neprezentând împrejurările reale ce pot servi la aprecierea gravității faptei și nestabilind în mod clar toate împrejurările în care a aplicat sancțiunea contravențională și aspectele care să ducă la o corectă individualizare a presupusei contravenții. Totodată, petentul a arătat că procesul-verbal contravențional nu a fost semnat de către acesta și nici de către un martor, care să confirme cele cuprinse în procesul-verbal contravențional, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, acesta a precizat și că sancțiunea contravențională trebuie aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Relativ la temeinicia procesului-verbal contravențional, petentul a arătat că acesta se afla în incinta unui local din comuna G unde, în momentul surprinderii, consuma un pahar de suc, iar masca de protecție de afla în buzunar. Astfel, petentul a precizat că l-a rugat pe agentul constatator să țină seama că avea mască de protecție, însă acesta l-a legitimat și i-a întocmit în lipsă procesul-verbal contravențional.

În acest sens, petentul a arătat că intimata nu are nicio probă care să justifice sancționarea sa, iar soluțiile instanței trebuie întemeiate pe certitudinea dobândită prin probe, iar nu pe probabilități. Petentul a mai precizat că nu a semnat procesul-verbal contravențional, acesta fiindu-i comunicat prin poștă, fără a avea posibilitatea de a-și arăta obiecțiunile.

În continuare, petentul a precizat că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., contravențiile reprezintă acuzații în materie penală, trebuind ca acestuia să îi fie respectate garanțiile în materie penală, în conformitate cu dispozițiile art. 6 C.E.D.O., între care și prezumția de nevinovăție. În acest sens, petentul a arătat că sarcina probei revine intimatei, Curtea recunoscând că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute de toate sistemele de drept, fiind permisă utilizarea acestora în materie penală doar cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea faptei și prezervând dreptul la apărare al persoanei învinuite. Astfel, a arătat petentul, prezumția de veridicitate nu are caracter absolut, aceasta operând până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrară.

Petentul a menționat că procesul-verbal contravențional nu face dovada prin el însuși a existenței fapte, a autorului acesteia și a vinovăției, fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

În fine, relativ la proporționalitatea sancțiunii aplicate, petentul a arătat că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social foarte scăzut, iar scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 55/2020.

În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus al dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, în original,  procesul-verbal contravențional seria PBZY nr. ... din data de 15.01.2022 (f. 7) și dovada de comunicare a acestuia (f. 10), și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actul de identitate (f. 9).

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 8), reprezentând taxă judiciară de timbru, stabilită în conformitate cu art. 19 din O.U.G. nr 80/2013.

Prin adresa înregistrată pe rolul instanței în data de 25.02.2022 (f. 16), petentul a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu martorul BȘ.

Intimata a formulat întâmpinare la plângerea contravențională, înregistrată pe rolul instanței în data de 21.03.2022, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contravențional ca temeinic și legal.

În motivarea apărărilor formulate, intimata a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal contravențional, petentul a fost sancționat pentru că în data de 15.01.2022, ora 18:50, întrucât petentul nu a purtat masca obligatorie de protecție.

Intimata a arătat că, la acea dată, agentul constatator, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Secției de Poliție C, a efectuat activități pe linia privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Cu această ocazie, agentul a identificat în incinta localului CV S.R.L. din localitatea G, ce are ca obiect de activitate comercializarea de băuturi alcoolice în regim de bar, fiind dotată și cu aparate de jocuri de noroc, unde s-a constatat că se aflau mai multe persoane ce nu respectau dispozițiile Legii nr. 55/2020, între care și petentul.

Intimata a precizat că petentului i s-a adus la cunoștință că va fi sancționat contravențional pentru că nu purta sub nicio formă masca de protecție, agentul constatator menționând, totodată, că petentul a avut o atitudine ostilă față de organele de poliție, întrucât a arătat, atunci când i s-a solicitat să facă dovada vaccinării sau a trecerii prin boală că agentul nici nu știe să se uite pe actele pe care i le pune la dispoziție.

În continuare, intimata a menționat că, fiind întrebat de ce nu purta masca de protecție în incinta societății, deși nu consuma băuturi de nicio natură, petentul a precizat că avea masca de protecție în buzunar, recunoscând că nu a purtat-o în mod legal și utilizând, la adresa organelor de poliție, un limbaj necorespunzător, respectiv „băi frate, am avut masca în buzunar”.

În fine, intimata a mai precizat că petentul, prin chiar plângerea formulată, a recunoscut că nu a purtat masca de protecție.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile cuprinse în art. 205-208 C.proc.civ..

În dovedirea apărărilor, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei raportul din data de 03.03.2022 (f. 22-23) și procesul-verbal contravențional seria PBZY nr. ... din data de 15.01.2022 (f. 21), precum și încuviințarea probei cu mijlocul material de probă reprezentat de înregistrarea video, aflată pe suportul optic depus la dosarul cauzei (f. 24).

Prin adresa înregistrată pe rolul instanței în data de 11.04.2022, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor formulate de către intimată ca neîntemeiate și admiterea plângerii contravenționale formulate.

În motivarea apărărilor formulate, petentul a reiterat cele arătate în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, arătând, în plus, că, la momentul constatării faptei, acesta se afla în incinta localului, în fața tejghelei, unde comandase, având pusă masca de protecție, împrejurare ce se poate observa și din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimată. Petentul a arătat că a prezentat agentului constatator certificatul COVID-19, iar agentul constatator a rămas consternat la prezentarea acestuia. Totodată, petentul a precizat că pe timpul legitimării a purtat în permanență masca de protecție și nu a avut nici o atitudine ostilă față de organele de poliție și nici un limbaj necorespunzător, cu atât mai mult cu cât purta masca de protecție și făcuse dovada trecerii prin boală.

În continuare, petentul a precizat că amenda a fost aplicată abuziv, într-un cuantum de 2.500 lei, iar acesta nu are posibilitatea de a achita o astfel de amendă, fiind pensionar, grav bolnav, având glaucom și cataractă.

În dovedirea apărărilor formulate, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, scrisoare medicală (f. 30), bilet de ieșire din spital (f. 31) și raport de constatare (f. 32).

Instanța a dispus, din oficiu, atașarea la dosarul cauzei a extrasului O.N.R.C. nr. 955242 din data de 11.05.2022 cu privire la societatea CV S.R.L. (f.46-49).

La termenul de judecată din data de 16.05.2022, petentul a depus la dosarul cauzei, în ședință publică, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, adeverința de vaccinare (f. 50-51)

Instanța a încuviințat și administrat, pentru petent și pentru intimată, proba cu înscrisuri, pentru petent, proba testimonială cu martorul BȘ (f. 52), iar pentru intimată, proba cu mijlocul material de probă reprezentat de înregistrarea video, aflată pe suportul optic depus la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:

I. În fapt, prin procesul-verbal contravențional seria PBZY nr. ... din data de 15.01.2022 (f. 7), petentul DN a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 lei, în temeiul art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că, la data de 15.01.2022, ora 18:55, petentul, aflându-se în comuna G, în incinta localului CV S.R.L., nu a respectat obligația de a purta masca de protecție de tip medical sau F.F.P. 2, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Afacerilor Interne.

II. 1. În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că procesul-verbal contravențional a fost comunicat petentului în data de 04.02.2022 prin înmânare (f. 10 verso), în conformitate cu art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care arată că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului. Astfel, instanța reține că procesul-verbal contravențional  a fost comunicat în mod legal petentului, drept care termenul legal de 15 zile instituit de 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 a început să curgă din ziua următoare celei în care a primit procesul-verbal contravențional, respectiv în data de 05.02.2022, și s-a împlinit în data de 21.02.2022, în conformitate cu art. 47 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C.proc.civ., care arată că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua în care să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Pentru aceste motive, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă pe rolul instanței cu respectarea art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În continuare, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, având în vedere motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, precum și motivele de nulitate absolută susceptibile a fi invocate din oficiu de către instanță.

2. Examinând legalitatea procesului-verbal contravențional prin prisma cazului de nulitate absolută ce poate fi invocat de instanță din oficiu, cuprins în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal contravențional  a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, acesta cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea persoanei sancţionate și domiciliul acesteia, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, astfel cum reiese din înscrisurile depuse de petent la dosarul cauzei (f. 7). Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută și descrisă prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Relativ la motivele de nulitate relativă ale procesului-verbal contravențional, invocate de către petent, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța arată că, în conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea. Totodată, instanța arată că, potrivit art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, acestea fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica alte mențiuni, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

În continuare, instanța reține că, potrivit Deciziei nr. 22 din data de 19.03.2007, pronunțată de Î.C.C.J. într-un recurs în interesul legii, lipsa mențiunilor cuprinse în art. 16 din O.G. nr. 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal contravențional.

Instanța reține, astfel, că procesul-verbal este complet, cuprinzând descrierea amănunțită a contravenției și a locului săvârșirii acesteia (nerespectarea obligației de a purta masca de protecție de tip medical sau F.F.P. 2, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Afacerilor Interne, în incinta localului CV S.R.L. din comuna G). Totodată, instanța apreciază că celelalte aspecte reclamate a lipsi din cuprinsul procesului-verbal sunt irelevante, aspectele cuprinse în procesul-verbal contravențional fiind suficiente pentru aprecierea existenţei şi a gravităţii faptei săvârșite. Instanța reține și că sancțiunea incidentă în cazul lipsurilor referitoare la descrierea faptei contravenționale este nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută, această sancțiune intervenind doar în ipoteza lipsei totale a descrierii faptei contravenționale, fiind astfel necesar a fi probată de către petent existența unei vătămări care nu poate fi acoperită, probă ce nu a fost realizată de către aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C.proc.civ..

Totodată, relativ la motivul de nulitate relativă constând în lipsa unui martor care să confirme motivul lipsei semnării de către petent a procesului-verbal contravențional, instanța respinge acest motiv ca neîntemeiat. Astfel, instanța arată că, potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Instanța observă că din cuprinsul procesului-verbal contravențional nu rezultă care este motivul pentru care procesul-verbal nu a fost comunicat acestuia la momentul întocmirii sale. Cu toate acestea, instanța reține că sancțiunea incidentă pentru lipsa martorului este nulitatea relativă, analizând a contrario dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind necesară probarea de către contravenient a producerii unei vătămări, or instanța arată că petentul nu a invocat și, cu atât mai mult, nu a făcut dovada vreunei vătămări. În plus, instanța arată că rolul acestui martor este acela de a confirma împrejurarea care a dus la nesemnarea procesului-verbal de către contravenient, iar nu de a confirma temeinicia celor constatate ex propiis sensibus de către agentul constatator.

În ceea ce privește lipsa obiecțiunilor, instanța arată că, potrivit Deciziei nr. 22 din data de 19.03.2007, pronunțată de Î.C.C.J. într-un recurs în interesul legii, mențiunile cuprinse în art. 16 din O.G. nr. 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal contravențional.  Instanța reține că petentul nu a invocat nicio vătămare produsă acesteia prin presupusa neconsemnare a obiecțiunilor sale în cuprinsul procesului-verbal contravențional și, cu atât mai mult, nu a făcut dovada acestei vătămări, deși sarcina probei îi revenea, în conformitate cu art. 249 C.proc.civ., cu atât mai mult cu cât acesta a avut ocazia de a își arăta obiecțiunile prin formularea plângerii contravenționale, sens în care petentul a și procedat. Astfel, instanța reține că vătămarea petentului este inexistentă, câtă vreme acesta a adus toate criticile la procesul-verbal contravențional prin cererea de chemare în judecată.

3. Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că sunt întemeiate criticile formulate de către petent.

Astfel, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

Totodată, instanța arată că, în conformitate cu art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, constituie contravenție, în măsura în care nu este săvârșită în astfel de condiții în condiții încât să fie considerată potrivit legii penale infracțiune, fapta săvârșită pe durata stării de alertă de nerespectare de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d). De asemenea, instanța arată că, potrivit art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu, iar potrivit art. 13 lit. a) din același act normativ, pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă.

Instanța reține că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 34/2022, începând cu data de 08.01.2022, se prelungește cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul țării, instituită prin H.G. nr. 394/2020, art. 2 lit. b) din același act precizând că, pe durata stării de alertă, măsurile de prevenire și control al infecțiilor cu coronavirusul SARS-COV-2, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri, precum și instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor pe durata stării de alertă sunt prevăzute în anexa nr. 2 – măsuri pentru asigurarea rezilienței comunităților.

În acest sens, instanța observă că, potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 34/2022, în condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în toate spațiile publice închise și deschise, se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție de tip medical sau FFP2, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilit prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020.

Prin ordinul nr. 30/1/2022 al ministrului sănătăţii și al ministrului afacerilor interne s-a instituit, începând cu data de 08.01.2022, obligativitatea purtării măştii de protecţie doar de tip medical cu 3 pliuri sau FFP2 (N95), astfel încât să acopere nasul şi gura, în toate spaţiile publice închise şi deschise.

În fine, instanța arată că, potrivit art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, contravenția prevăzută de art. 65 lit. h) se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei.

Analizând prevederile legale anterior arătate, instanța constată că, pentru a fi săvârșită o contravenție, este necesar să fi existat o nerespectare a unei obligații instituite în sarcina petentului, respectiv a obligației de a purta masca de protecție sanitară. Instanța arată că petentul nu avea această obligație, astfel cum va arăta infra.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, instanța arată că procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

În acest sens, instanța reține și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a precizat, în cauza Salabiaku c. Franței și în cauza Vastberga Aktiebolag și Vuliuc c. Suediei, că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.

Instanța arată, așadar, că procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt. În acest sens, instanța arată că, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile actului normativ în cauză se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar art. 249 C.proc.civ. prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, instanța reține că, potrivit celor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în paragraful 60 din cauza Anghel c. României, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție la momentul întocmirii procesului-verbal contravențional, însă o data cu sancționarea sa contravențională, îi revine acestuia sarcina de a face dovada nevinovăției sale. Instanța arată că această dovadă contrară poate fi realizată prin probarea prin orice mijloc de probă a unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal contravențional.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

În cauză, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenţie contestat, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, ex propriis sensibus. Această modalitate de constatare a contravenţiei este prevăzută de art. 67 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia constatarea contravențiilor prevăzute la art. 65 lit. h) și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 66 se face de către agenții și ofițerii de poliție, subofițerii și ofițerii de jandarmi, polițiștii locali.

Instanța observă că pentru constatarea faptelor contravenționale relative la măsurile pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei COVID-19 nu sunt impuse de către lege mijloace tehnice specifice de constatare și înregistrare, astfel că nu este impusă agentului constatator folosirea unor mijloace tehnice în vederea preconstituirii de probe.

Pentru aceste motive, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, prezumție cu caracter relativ, împotriva căreia petentul poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admisibil potrivit legii, cu ocazia contestării sale în fața instanței.

Instanța reține că petentul a făcut dovada contrară celor susținute în cuprinsul procesului-verbal contravențional, în conformitate cu art. 249 C.proc.civ.. Instanța arată, astfel, că petentul, cu ocazia formulării plângerii contravenționale, a arătat că, la data la care a fost sancționat, se afla în incinta unui local, unde consuma o băutură, respectiv un suc.

În continuare, instanța apreciază că raportul întocmit în data de 10.02.2022 de către agentul constatator (f. 22-23), așadar, ulterior sancționării contravenționale a petentului și demarării prezentului litigiu, nu poate face dovada împrejurărilor reținute în cuprinsul acestuia, fiind în mod evident întocmit pro causa. De asemenea, instanța arată că, din înregistrarea video produsă la dosarul cauzei de către intimată (f. 24) nu reiese că petentul ar fi avut o atitudine ostilă față de agentul constatator și nici că acesta s-ar fi exprimat într-o modalitate necorespunzătoare, fiind evident din conținutul acestei înregistrări că petentul nu a urmărit în niciun moment lezarea demnității funcției agentului constatator ori a persoanei acestuia, ci s-a exprimat într-un limbaj colocvial datorat vârstei acestuia, iar nu unei eventuale rele-credințe. Totodată, instanța reține că din cuprinsul aceleiași înregistrări reiese că petentul a purtat masca de protecție obligatorie într-o modalitate neconformă, fără a avea nasul acoperit, însă această modalitate greșită de a purta masca de protecție a fost împărtăşită și de o parte dintre agenții de poliție sosiți la fața locului, care nu au înțeles să folosească masca de protecție pentru a-și acoperi și nasul.

Instanța arată, însă, că petentul nu avea obligația de a purta masca de protecție în timp ce se afla în localul CV S.R.L.. Astfel, instanța reține că, potrivit înregistrării video depuse la dosarul cauzei (f. 24), la momentul la care petentul a fost interpelat de către agentul constatator, acesta a prezentat, în scopul identificării, și deși în mod eronat agentul constatator a omis să solicite, certificatul său de vaccinare, pe care petentul l-a depus, totodată, la dosarul cauzei (f. 50-51), din cuprinsul căruia reiese că petentul a fost vaccinat cu schema completă împotriva virusului COVID-19 cu vaccinul Pfizer-BIONTech, efectuând prima doză a vaccinului în data de 03.11.2021, iar pe cea de-a doua doză, în data de 24.11.2021. Astfel, instanța arată că, la momentul depistării sale în incinta societății arătate supra, petentul era vaccinat cu schema completă de vaccinare împotriva virusului, de la data efectuării celei de-a doua doze a vaccinului și până la data constatării contravenției trecând mai mult de 50 de zile.

Instanța reține, de asemenea, că potrivit extrasului O.N.R.C. nr. 955242 atașat din oficiu de către instanță la termenul de judecată din data de 16.05.2022 (f. 46-49) reiese că societatea CV S.R.L. are în domeniul de activitate principală, potrivit codului CAEN nr. 4711, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, iar în domeniul de activitate secundară, potrivit codului CAEN nr. 5630, baruri și alte activități de servire a băuturilor, iar potrivit codului CAEN nr. 5610, restaurante.

Astfel, instanța arată că, la momentul constatării faptei contravenționale, agentul constatator ar fi trebuit să verifice dacă erau îndeplinite condițiile de către petent pentru a se afla în interiorul unui astfel de spațiu comercial, destinat activităților de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, astfel cum acestea sunt prevăzute și detaliate de dispozițiile art. 6 pct. 1 și 2 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 34/2022, care arată că:

1. activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, precum şi la terase este permisă până la 50% din capacitatea maximă a spaţiului în intervalul orar 5,00-22,00 în judeţele/localităţile în care rata de incidenţă cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 3/1.000 de locuitori. Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2;

2. activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, precum şi la terase este permisă până la 30% din capacitatea maximă a spaţiului în intervalul orar 5,00-22,00 în judeţele/localităţile în care rata de incidenţă cumulată la 14 zile este mai mare de 3/1.000 de locuitori. Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2;

5. măsurile prevăzute la pct. 1-4 se aplică şi operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice în spaţiile publice închise care au un acoperiş, plafon sau tavan şi care sunt delimitate de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent;

6. în situaţia în care activitatea operatorilor economici prevăzuţi la pct. 1-4 este restricţionată sau închisă, se permit prepararea hranei şi comercializarea produselor alimentare şi băuturilor alcoolice şi nealcoolice care nu se consumă în spaţiile respective;

7. operatorii economici prevăzuţi la pct. 1-4 vor respecta obligaţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătăţii, al ministrului economiei şi al ministrului antreprenoriatului şi turismului, emis în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu toate acestea, din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei (f. 24) reiese că agentul constatator nu a procedat la efectuarea unor atare verificări, cu atât mai cu cât, în data de 15.01.2022, la momentul constatării faptei, potrivit statisticilor oficiale ale Direcției de Sănătate Publică a Județului Buzău (https://www.dspbz.ro/incidenta.php), rata de incidență cumulată pentru ultimele 14 zile pentru localitatea G era de 0,63/1000 de locuitori.

Totodată, din dovezile produse la dosarul cauzei de către intimată nu reiese nici că societatea CV S.R.L. ar fi avut activitatea restricționată sau închisă, drept care, în lipsa oricăror altor indicii, în mod legal această societate presta activitatea cu publicul în interiorul clădirii, iar petentul în mod legal se afla în interiorul acestei societăți, fără a purta masca de protecție, făcând parte dintr-o categorie de persoane pentru care era permis accesul, având în vedere că îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 pct. 1 și 2 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 34/2022.

În fine, instanța reiterează și că nu exista obligația de a purta masca obligatorie de protecție pentru persoanele cărora le era permis accesul într-un astfel de spațiu, fiind evident că permiterea accesului în interiorul unei societăți care desfășura activitate de tipul preparării, comercializării şi consumului al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, se realiza tocmai în vederea consumului, fiind așadar indiferent dacă petentul consumase sau urma să consume băuturi ori alimente, intenţia consumului fiind prezumată la momentul la care acesta a intrat în spaţiul închis al acestei societăţi şi netrebuind a fi verificată pe parcursul aflării petentului în acest spaţiu.

Având în vedere considerente expuse anterior, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petent în contradictoriu cu intimata și va anula procesul-verbal contravențional seria PBZY nr. .... din data de 15.01.2022.

Întrucât instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal contravențional, cu consecința anulării sancțiunilor contravenționale dispuse prin acesta, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea modalității de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.

Domenii speta

Spete similare