Contravenţie. Individualizare.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa a admis în parte plângerea formulată de către petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (C.N.A.I.R S.A.), Direcția Regionala de Drumuri Naționale Craiova împotriva procesului-verbal de contravenție seria POTX nr. (.....) întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliţie Județean Olt, şi a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 7250 lei, cu sancţiunea avertismentului, menţinând restul dispoziţiilor procesului verbal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenție seria (...) s-a aplicat petentei Compania Naţională de administrare a Infrastructurii Rutiere SA sancțiunea amenzii de 7250 lei reprezentând 50 puncte amendă pentru fapta prev. de art. 3 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002 republicază, reținându-se că la data de 30.12.2021, ora 215, în Corabia, pe DN 54, km. 45+75 m,  nu s-a deszăpezit drumul naţional, neasigurând viabilitatea acestuia.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării

Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată la data de 25.01.2022, cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, termen care curge de la data comunicării procesului verbal, plicul de comunicare fiind depus în copie la fila 12.

Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității.

Art. 16 alin. 1 prevede că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.

Art. 17 stabilește că lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Chiar dacă petenta a invocat faptul că în procesul verbal nu este menţionat corect jumătate din minimul amenzii, instanţa reţine că a fost menţionat corect cuantumul amenzii aplicate, iar suma menţionată de către petentă ca fiind jumătate din minimul amenzii este mai mare decât cel trecut în procesul verbal şi aceasta nu constituie un motiv de nulitate.

Pe de altă parte, faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor asistent nu conduce de plano de anularea procesului verbal, fiind vorba despre dovedirea unei vătămări care nu poate fi remediată decât prin anularea actului în cauză. Or, de îndată ce în procedura jurisdicţională a plângerii formulate în instanţă petenta se bucură de toate garanţiile procesuale, această vătămare nu există.

Pentru aceste considerente, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petentul, în urma administrării probatoriului, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării, să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară.

Prezumția având un caracter relativ, dispensează de sarcina probei pe intimat și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent.

Potrivit art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002 republicată, constituie contravenţie  neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară, iar petentul are posibilitatea de  a proba împrejurări contrarii celor cuprinse în procesul-verbal de contravenție mai ales că potrivit art. 249 C.pr.civ., petentul trebuie să dovedească susținerile făcute în cursul procesului.

În cauză, petenta a depus foaia de parcurs pentru utilaj din 30.12.2021 şi un înscris cu activităţi desfăşurate în aceeaşi zi, iar la termenul din data de (...) a fost audiat martorul AB care a arătat că pe sectorul de drum dintre km. 40 şi 48 de pe DN 54 între Corabia şi Turnu Măgurele s-a patrulat cu tilaje de deszăpezire şi material antiderapant, existând zăpadă mocirlită îmbibată cu antiderapant cu un strat de sub 1 cm.

Instanța reține din cuprinsul planşelor foto depuse la dosar că în data respectivă era ninsoare şi pe sectorul de drum în cauză se aşternuse zăpada, carosabilul fiind acoperit cu un strat foarte subţire de zăpadă.

Din analiza probatoriului administrat, instanţa reţine că nu a existat o deszăpezire completă a sectorului respectiv de drum, carosabilul fiind acoperit cu zăpadă.

Prin urmare, instanța va constata existenţa faptei reţinute în sarcina petentei și implicit temeinicia procesului verbal contestat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța retine ca agentul constatator nu a făcut o corecta individualizare a sancțiunii, aceasta nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petentă.

Chiar dacă există o nerespectare a prevederii legale în sensul că la data și ora respectivă, petenta nu dezăpezise complet drumul, instanţa reţine că stratul de zăpadă era foarte mic, circulaţia nu era afectată şi astfel, pericolul social al faptei este mult diminuat.

Potrivit art. 7 alin. 2 din OG nr.2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar alin. 3 stabilește că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Așadar, chiar dacă OUG nr. 195/2002 nu prevede decât sancțiunea principală a amenzii, în baza art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 poate fi aplicată sancțiunea avertismentului în condițiile în care s-a constatat că fapta este de o gravitate redusă.

Domenii speta

Spete similare