Plângere contravențională; obligaţie fiscală de declarare: declaraţia cod 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, respectiv impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; culpa intimatei

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …….nr…… încheiat la data de 28.09.2015 (fila nr.17 din dosar), s-a reţinut săvârşirea de către petentă a contravenţiei prevăzute de art.219 alin.(1) lit.b) din O.G. nr.92/2003 rep. şi sancţionată de art.219 alin.(2) lit.d) din O.G. nr.92/2003 rep., constând în aceea că, la data de 28.09.2015, s-a efectuat un control la sediul A.J.F.P. Constanţa – S.F.M. Mangalia cu privire la petentă, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu şi-ar fi îndeplinit la termen următoarea obligaţie fiscală de declarare: declaraţia COD 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, respectiv impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferentă lunii 06.2015. 

Pentru acest fapt, petentei i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000 lei, conform art.219 alin.(2) lit.d) din O.G. nr.92/2003 rep..

Procesul-verbal contestat a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, fiind transmis ulterior acesteia, prin poştă, cu confirmare de primire.

Verificând, potrivit art. 34 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanţa reţine că inspectorul care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin.(2) din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 221 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 rep., iar procesul-verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Încadrarea juridică a faptei contravenţionale reţinută în sarcina petentei, astfel cum aceasta a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat, a fost efectuată în mod corespunzător, prin reţinerea prevederilor art.219 alin.(1) lit.b) din O.G. nr.92/2003 rep., în conformitate cu care: „Constituie contravenţii următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile, sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.” 

De asemenea, în mod corespunzător s-a reţinut în procesul-verbal de contravenţie contestat că fapta contravenţională mai sus prevăzută este sancţionată de art.219 alin.(2) lit.d) din O.G. nr.92/2003 rep., potrivit cu care: „(2) Contravenţiile prevăzute la alin.(1) se sancţionează astfel: d) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin.(1) lit.a), b), g), m).” 

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale incidente.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator nu este susţinută de materialul probator, constând din proba cu înscrisuri administrată în cauză.

Astfel, din proba cu înscrisuri administrată atât de către petentă, cât şi de către intimată, rezultă în mod peremptoriu că petenta a depus Declaraţia COD 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, respectiv impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferentă lunii 06.2015, anterior datei de 25.07.2015, conform înregistrării efectuată de către intimată cu nr…… din 22.07.2015.

Faptul înregistrării declaraţiei COD 100 depusă de către petentă şi implicit faptul că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia legală în termen, nu este contestat nici de către intimată, aceasta susţinând că, în urma unei erori informatice, declaraţia nu a fost preluată în baza de date, motiv pentru care a procedat ulterior la înştiinţarea petentei privind nedepunerea în termen a declaraţiei respective.

Or, este evident că propria culpă a intimatei, prin faptul că a existat o eroare informatică în propriul sistem, nu mai este imputabilă petentei, atât timp cât aceasta a făcut dovada, recunoscută chiar de către intimată, că a depus declaraţia respectivă în termenul legal. Simplul fapt că petenta nu a răspuns notificării intimatei, care urmărea să-şi rezolve propria problemă apărută în sistemul informatic, nu putea constitui temei pentru sancţionarea contravenţională a petentei, atât timp cât aceasta nu avea nicio culpă în producerea rezultatului respectiv.

Prin urmare, instanţa constată că prezumţia de temeinicie a procesului-verbal contestat a fost răsturnată de către petentă, prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, revenind intimatei sarcina de a proba fapta contravenţională săvârşită de către petentă.

Pe cale de consecinţă, constatând netemeinicia procesului-verbal contestat, instanţa va admite plângerea contravenţională.

Domenii speta

Spete similare