Ordonanţă preşedinţială. Solicitare restituire arme confiscate. Respingere ca neîntemeiată.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1314/2021

Şedinţa publică de la 16 Februarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B şi pe intimatul I, având ca obiect ordonanță preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au răspuns petentul  B personal şi asistat de avocat M şi consilier juridic P, pentru  intimat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele :

-cauza are ca obiect ordonanţă preşedinţială

-stadiul procesului: fond

- procedura de citare este legal îndeplinită,

- la data de 09.02.2021, prin Serviciul Registratură, petentul a depus chitanţa nr. 0008922/05.02.2021 în cuantum de 20 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată,

-  la data de 10.02.2021, prin fax, intimatul a depus întâmpinare, după care,

Avocat M, pentru petent, depune împuternicirea avocaţială nr. 245927/16.02.2021.

Consilier juridic P, pentru intimat, depune delegaţie de reprezentare.

Instanţa, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate, în fața primei instanţe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează la verificarea şi stabilirea competenței în soluționarea pricinii.

Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, apreciază că Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa, verificând, din oficiu, competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. 1 pct. 3 NCPC, având în vedere dispoziţiile art. 998 Cpciv., constată că este competentă general, material şi teritorial să soluționeze prezenta cauză.

La interpelarea instanţei, avocat M, pentru petent  arată că a observat întâmpinarea depusă de intimat.

Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia inadmisibilitatii cererii invocată de intimat prin întâmpinare.

Consilier juridic P, pentru intimat, solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă nefiind îndeplinute condiţiile prevăzute de lege, în primul rând nu există apartenența de drept în favoarea reclamantului având în vedere că măsura confiscării a fost legal dispusă, iar acțiunea formulată se întemeiază pe dispoziţiile vechi ale legii 295/2004, care a fost modificată la data de 04.11.2019 iar contravenția săvârșită de reclamant se regăsește printre sancțiunile prevăzute de art. 130, alin. 2, lit. c.

Avocat M, pentru petent arată că petentul a fost sancţionat contravenţional şi s-a dispus confiscarea armei, însă pentru sancţiunea principală prevăzută de art. 129, pct. 24 nu se regăseşte nici la litera b nici la litera c, alin .2 al art. 130, măsura confiscării pentru contravenția reținută în sarcina petentului.

Mai arată că a depus o adeverinţa nr. 483/26.01.2021 emisă de societatea V, pentru întreținerea armelor aflate în custodie şi a căror confiscare s-a dispus, fiind obligatorie întreținerea săptămânală a acestora pentru a se împiedica degradarea armelor, fiind astfel îndeplinită condiția urgenței.

Învederează că petentul este membru vânător, în mod nelegal i s-a aplicat sancţiunea confiscării armelor, solicită respingerea excepţiei ca nefondată.

Instanţa, în ceea ce privește excepţia  inadmisibilitatii cererii invocată de către intimat prin întâmpinare  o califica ca fiind apărare de fond ce va fi avută în vedere la soluţionarea cauzei pe fond

Instanţa, în temeiul art. 254 Cod proc. civ, acordă cuvântul părţilor asupra probelor propuse.

Avocat M, pentru petent solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, şi este de acord cu probele propuse de pârâtă.

Consilier juridic P, pentru intimat, nu solicită alte probe, în afară de întâmpinarea depusă la dosar.

Instanţa, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru petent  proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluţionarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa constată, în temeiul art. 244 Cod de procedură civilă, terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 392 Cod proc. civ, instanța  acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat M, pentru petent, solicită admiterea acţiunii, restituirea armelor, arată că reclamantul a fost sancționat contavenţional în temeiul art. 129, pct. 24 din legea 295/2004 însă legiuitorul nu a prevăzut măsura confiscării armelor pentru contravenția reţinută, conform adeverinței nr. 483/26.01.2021 emisă de societatea V, pentru întreținerea armelor aflate în custodie şi a căror confiscare s-a dispus, fiind obligatorie întreținerea săptămânală a acestora pentru a se împiedica degradarea armelor, fiind astfel îndeplinită condiţia urgenţei, respectiv prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Armele a căror confiscare s-a dispus au fost predate de petent la o zi după întocmirea procesului verbal de contravenţie, ceea ce dovedeşte buna credinţă a petentului. Mai mult, reclamantul este membru vânător, a avut mereu un comportament adecvat, nu a săvârşit abateri disciplinare şi nu a fost sancţionat contravenţional.

Solicită să se reţină dispoziţiile art. 32, alin. 3 din OG.2/2001, în ceea ce priveşte plângerea contravenţională care suspendă executare inclusiv cu privire la măsura complementării a confiscării, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic P, pentru intimat, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a fost sancționat contravențional  în temeiul art. 129, pct. 24 din legea 295/2004, conform art. 130 confiscarea armelor este prevăzută pentru sancțiunile  de la pct. 3,5,8, 20 şi 24, în speţă contravenția pentru care a fost sancţionat reclamantul, de asemenea  solicită să se aibă în vedere că prevederile invocate de reclamant  au fost modificate, iar pct.24 se  regăseşte printre cele prevăzute de art. 130 , mai mult  este lipsit de sens ca reclamantul să-i fie anulat dreptul dreptul de a deţine arme, dar să deţină în continuare arme.

Instanţa, iar temeiul art. 394 şi urm. Cod de Procedură Civilă, instanţa consideră lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei şi închide dezbaterile, reținând cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. la data de 01.02.2021 petentul B a chemat în judecată pe intimatul I, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale obligarea intimatului I la restituirea armelor confiscate.

În fapt, petentul arată că, prin procesul prin procesul-verbal de contravenţie seria a fost sancţionat cu amenda în suma de 1000 lei şi s-au dispus în sarcina sa două măsuri complementare, respectiv confiscarea bunului - pistol neletal, marca, cal  şi aplicarea măsurii complementare de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, reţinându-se în culpa sa de către agentul constatator faptul că în data de 15.12.2020 în timp ce se afla în curtea Tribunalului împreună cu fiul său V i-a încredinţat acestuia fără drept arma pe care o deţinea legal, respectiv marca , seria , calibrul ce avea un încărcător în care se aflau 7(şapte) cartuşe cu proiectil din cauciuc, încărcătorul neaflându-se în armă.

Împotriva procesului-verbal menţionat anterior a formulat plângere contravențională înregistrată la Judecătoria sub nr., cu termen la judecată stabilit pentru data de 04.03.2021, conform certificatului de grefă eliberat de Judecătoria.

Reclamantul arată că sancţiunea amenzii contravenționale a fost aplicată pentru fapta contravenţională prevăzută de art. 129, pct. 24 din Legea nr. 295/2004 şi sancţionată de art. 130, alin. 1, lit. b) din acelaşi act normativ, sancţiunea confiscării a fost aplicata în temeiul art. 130, alin.2, lit. c), iar sancţiunea complementară a fost dispusă în baza art. 130, alin.2, lit. b) din Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

Articolul 129 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor statuează la pct. 24 că este considerată contravenţie nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 57 alin. (7)  "Armele prevăzute la alin. (1) - Cetăţenii români şi rezidenţii statelor membre cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, locul de rezidenţa în România, precum şi străinii cu şedere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, pot să procure arme neletale din categoriile C şi D din anexă, precum şi muniţia aferentă de la orice armurier şi, după caz, intermediar care comercializează astfel de arme) nu pot fi înstrăinate, încredinţate sau împrumutate de către posesorii acestora, cu excepţia cazului în care acestea sunt depuse la structura de poliţie competentă, la personalul abilitat prin lege să păstreze şi să asigure securitatea temporară a armelor, la intrarea în instituţiile publice, în mijloacele de transport naval ori aerian, precum şi în alte locuri stabilite prin lege sau la armurieri şi intermediari, în vederea depozitării ori înstrăinării.

Dispoziţiile alin. (1), lit. b) a articolului 130 din acelaşi act normativ statuează că se sancţionează cu amendă de la 501 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 4. 9. 24. 26 şi 28, reclamantul fiind sancţionat cu amendă contravenţională în cuantumul maxim prevăzut de actul normativ, respectiv 1000 lei pentru sancţiunea prevăzuta la art. 129, pct. 24.

Art. 130, alin. (2) din acelaşi act normativ statuează: "Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează:

a) suspendarea dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor pentru o perioadă de 6 luni, celor prevăzute la pct. 10. 13, 17, 18, 24, 29, 31. 32, 39 şi 53:

b) anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1. 3. 8. 11. 12. 14-16. 19 şi 52;

c) confiscarea armelor sau, după caz, a muniţiilor prevăzute la pct. 3, 8, 20, 25 şi 30-33;

d) retragerea definitivă a autorizaţiei eliberate în condiţiile art. 104 alin. (1). pentru

contravenţiile prevăzute la pct. 43-49 şi 51.

Petentul mai arată că a fost sancţionat pentru fapta prevăzuta la art. 129 pct. 24, neputându-se dispune în sarcina sa nici confiscarea armelor si nici anularea dreptului de detinere, port si folosire a armelor întrucât pct. 24 al art. 129 nu se regăsește nici la lit. b) nici la lit. c) a alin. (2) al art. 130. Deci, arată petentul legiuitorul nu a prevăzut măsura confiscării pentru presupusa contraventie reţinută în sarcina sa prin actul sancţionator.

Or, este de domeniul evidenţei că temeiul juridic indicat de organul constatator este greşit.

Astfel, încadrarea greşită a faptei reţinută în sarcina contravenientului este asimilată cu lipsa menţionării în cuprinsul procesului verbal a actului normativ care prevede şi sancţionează fapta contravenţională.

Prin încadrarea greşită a faptei contravenţionale descrise în procesul verbal, reclamantul consideră că a fost vătămat în drepturile sale, fiindu-i aplicate sancţiuni complementare corespunzătoare unei alte contravenţii decât cea reţinută în sarcina sa de către agentul constatator.

Pentru ca instanţa să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice este necesar ca organul constatator să indice corect articolul şi aliniatul sau litera corespunzătoare textului legal care sancţionează contravenţia şi în baza cărora aplică sancţiunile principale si complementare (fiind evident că textul legal trebuie indicat corect atât pentru sancţiunea principală, cât şi pentru cea complementară), în cauza dedusa judecăţii temeiurile juridice pe baza cărora au fost aplicate sancţiunile complementare fiind greşite.

Pentru cele arătate a solicitat să se dispună restituirea armelor confiscate, dar şi aplicarea condiţiilor prevăzute de art. 581 care recunoaşte exigenta urgentei in trei situaţii, astfel:

-măsura solicitata este necesara pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;

-prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara;

-pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că, potrivit Adeverinţei nr. 483 eliberata la data de 26.01.2021 de V pentru întreţinerea armelor pe care le avea în custodie si a căror confiscare s-a dispus este obligatorie întreţinerea săptămânală pentru a se împiedica deteriorarea acestora şi, prin urmare, este îndeplinită condiţia urgenţei, respectiv prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara (doua arme de vânătoare letale cu alice şi o arma de autoapărare cu bile de cauciuc a căror confiscare s-a dispus prin procesul-verbal, toate cele 3 arme fiind depuse de reclamant la data de 16.12.2020 - la o zi după întocmirea procesului-verbal de contravenţie, care arată buna sa credinţă. 

În acelaşi timp, arată instanţei că, din Adeverinţa nr. 155/2021 eliberată de A, are calitatea de membru vânător în cadrul acestei asociaţii, deţine asigurare pentru accidente de vânătoare seria  valabilă până la data de 14.05.2021, a participat la acţiuni de vânătoare pe fondurile cinegetice din cadrul, a avut întotdeauna un comportament adecvat, nu a săvârşit abateri disciplinare şi învederează instanţei că nu a mai fost sancţionat contravenţional.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 32, alin. (3) din o.g. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor plângerea suspendă executarea, inclusiv cu privire la măsura complementară a confiscării.

Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea cererii şi restituirea armelor, având în vedere cele expuse.

In apărare, a depus înscrisuri conforme cu originalul: dispoziţia I nr. 197060/22.12.2020, adresa I nr. 184768/22.12.2020, procesul verbal de contravenţie , adeverinţa 483/26.01.2021, nr. 155/26.01.2021 şi taxă timbru în cuantum de 20 lei.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 581, 977 NCPC, precum şi pe

dispoziţiile legale invocate.

La data de 10.02.2021 I a formulat întâmpinare la cererea de ordonanţa preşedinţială formulată de către B.

Se arată că, raportat la pretenţiile invocate de către petent prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu I, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe calea ordonanţei preşedinţiale raportat la prevederile art. 997 din Codul de procedură civilă şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru motivele pe care le va prezenta.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de către reclamant, pârâtul arată că, în opinia sa, ordonanţa președințială trebuie cercetată de instanţa de judecată în raport de patru condiţii de admisibilitate: urgenţa, măsura ordonată de instanţă si fie provizorie, măsura luată să nu rezolve litigiul în fond si existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului.

Articolul 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează că "instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţă de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Or, în cauza dedusă judecăţii considerăm că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă.

Astfel, urgenţa constituie o cerinţă esenţială a ordonanţei presedinţiale, ea indică situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.

Vremelnicia sau caracterul provizoriu reprezintă acea condiţie care impune măsurilor dispuse de către instanţă caracter provizoriu, limitate în timp, fiind destinate să dureze, în principiu, până la soluţionarea fondului cauzei.

Neprejudecarea fondului cauzei este determinată de însuşi caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de către instanţă în condiţiile art. 996 C.pr.civ., iar pe calea ordonanţei presedinţiale nu poate fi soluţionat fondul dreptului.

Existenţa unei „aparenţe de drept" în favoarea reclamantului. Această condiţie presupune ca instanţa să nu dispună nicio măsura provizorie până ce nu îşi creează convingerea că în favoarea reclamantului există „aparenţă de drept".

Cu privire la netemeinicia acţiunii formulate de către reclamant, învederează următoarele:

In ceea ce priveşte starea de fapt ce a generat măsura complementară a confiscării armelor reclamantului, s-a reţinut în sarcina reclamantului prin procesul-verbal seria săvârşirea faptei prevăzute de dispoziţiilor art. 129, pct. 24 cu trimitere la art. 57, alin. (7) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esenţiale si al muniţiilor, în sensul că în data de 15.12.2020, în timp ce se afla în curtea Tribunalului împreună cu fiul său V, i-a încredinţat acestuia din urmă, fără drept, arma pe care o deţinea legal, respectiv arma marca seria, calibrul, ce avea un încărcător în care se aflau 7 cartuşe cu protecţie de cauciuc.

Potrivit dispoziţiilor art 129, pct. 24 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esenţiale şi al muniţiilor:  "Sunt considerate contravenţii următoarele fapte:

24. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 57 alin. (7); Conform art 57, alin. (7) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esenţiale şt al muniţiilor:

(7) Armele prevăzute la alin. (I) nu pot fi înstrăinate, încredinţate sau împrumutate de către posesorii acestora, cu excepţia cazului în care acestea sunt depuse la structura de poliţie competentă, la personalul abilitat prin lege să păstreze şi să asigure securitatea temporară a armelor, la intrarea în instituţiile publice, in mijloacele de transport naval ori aerian, precum şi în alte locuri stabilite prin lege sau la armurieri şi intermediari, în vederea depozitării ori înstrăinării."

De asemenea, măsura complementară a confiscării armelor şi a muniţiilor a fost dispusă în temeiul art. 130 alin. (2) lit. c.

Astfel, rezultă, fără putere de tăgadă, că măsurile dispuse fată de petent sunt legale şi temeinice.

Mai mult, solicită ca instanţa să observe că petentul şi-a întemeiat prezenţa acţiune pe vechile prevederi ale Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esenţiale şi al muniţiilor. La data de 04.11.2019 alineatul (2) din articolul 130 | Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 55, Articolul I din Legea nr. 196 din 31 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 880 din 01 noiembrie 2019, la momentul săvârşirii contravenţiei şi dispunerii măsurii complementare având forma sus ¬menţionată

Faţă de aspectele prezentate, solicită respingerea acţiunii formulate de către reclamant ca neîntemeiată.

Instanţa, în temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria petentul B a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 1.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 129, pct. 24 din legea 295/2001, reținându-se ca faptul că în data de 15.12.2020 în timp ce se afla in curtea Tribunalului împreună cu fiul său V i-a  încredințat acestuia fără drept, arma pe care o deţinea legal, respectiv marca, seria, calibrul  ce avea un încărcător în care se aflau 7(şapte) cartuşe cu proiectil din cauciuc, încărcătorul neaflându-se în armă.

Faţă de contravenient a fost luata măsura complementara a confiscării pistolului  marca, seria, calibrul, ce avea un încărcător  şi şapte  cartuşe de acelaşi calibru, iar în baza art. 130, alin. 2, lit, b din legea 295/2004 s-a dispus anularea dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor.

Conform art. 129, pct.24 din legea 295/2004 constituie contravenție nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 57 alin. (7), iar potrivit art. 130, alin. 2, următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: b)anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 51, 8, 11, 12, 14-16, 19, 24 şi 52 şi  c)confiscarea armelor sau, după caz, a muniţiilor prevăzute la pct. 3, 51, 8, 20, 24, 25, 30, 32 şi 33.

Potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civila, "Instanța de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Din analiza acestui text de lege rezulta că, pe lângă condițiile generale de exercițiu ale acțiunii (existenta unui drept, capacitatea procesuala, calitatea procesuala si existenta unui interes legitim),  trei sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: caracterul vremelnic, urgenta si nerezolvarea fondului cauzei.

Deși legea nu da o definiție a noțiunii de "urgenta", art. 996 Cod procedura civila stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existenţa sa, în sensul  ca există urgenta ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza in mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.

In doctrina s-a spus ca urgenţa este primejdia unui  prejudiciu ireparabil sau  prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere, necesitatea care nu suferă nicio întârziere, pericolul atât de imediat, încât nicio  chemare  in judecata chiar cu termen scurt nu l-a putea înlătura; este urgenta cauza in care este  nevoie de înlăturarea unor dificultăți serioase.

Ordonanța președințială poate sa fie folosită pentru luarea unor masuri provizorii nu numai "in cazuri  grabnice" dar si in cele trei situații enumerate in art. 996 alin. 1 C.pr.civila, precum si in alte cazuri  din codul civil si legi speciale expres stipulate de legiuitor, când urgenta este prezumata.

Susținerile petentului in sensul ca prin luarea măsurii confiscării se provoacă o paguba acestuia, fiind astfel îndeplinita condiția urgentei, sunt neîntemeiate.

In cauza, nu este îndeplinită condiția urgentei, întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca petentul este o consecință ce decurge din aplicarea unei sancțiuni prevăzute de lege ca urmare a săvârșirii unei presupuse fapte contravenționale.

In cazul anularii definitive a procesului verbal de contravenție prin care a fost sancționat, petentul va putea recupera toate pagubele pe care le-a suferit de la intimat, inclusiv cele care au rezultat din indisponibilizarea  armei confiscate.

Pe de alta parte, instanța are  în vedere si caracterul vremelnic al  măsurii, dispozițiile art. 996 alin. 2 teza I C.pr.civilă statuând ca ordonanța președințială este provizorie si executorie. Având  in vedere aceasta condiție de admisibilitatea a ordonanței președințiale înseamnă ca pe calea ordonanței nu pot sa fie dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si masuri a căror executare sa nu mai facă posibila restabilirea  ulterioara a situației de fapt schimbate.

Instanța apreciază ca nu se poate lua măsura restituirii  armei confiscate  pe calea ordonanței președințiale tocmai datorita faptului ca aceasta ar putea deveni o măsură definitivă, întrucât bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantului, autoritățile statului fiind ulterior in imposibilitatea de a aplica definitiv măsura confiscării.

In ceea ce privește nerejudecarea fondului, instanța constata ca petentul aduce in discuție pe calea ordonanței președințiale aspecte ce țin exclusiv de fondul dreptului, cum ar fi netemeinicia procesului verbal de contravenție prin care s-a dispus măsura confiscării,  însă instanța apreciază ca singura competenta sa dispună cu privire la aspectele invocate de petent în ceea ce privește temeinicia sau netemeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal de contravenție seria este instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională suspenda executarea. Aceste dispoziții trebuie interpretate însă coroborat cu dispozițiile art. 41 alin. 2, care dispun ca in caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisa prin lege, se restituie de îndată celui in drept. Prin urmare, bunurile confiscate  nu vor putea fi valorificate conform cailor legale, însă suspendarea nu echivalează cu recunoașterea in favoarea contravenientului a  unui drept la restituirea bunurilor confiscate.

Fata de aceste considerente, urmează sa fie respinsa cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de petentul B, cu pârâtul I,  ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 5 zile de la pronunţare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei Craiova.

Pronunţată astăzi, 16.02.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa  instanţei.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare