Stabilire domiciliu minor

Sentinţă civilă 2313 din 16.09.2021


Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17.08.2021, sub nr. 4744/204/2021, reclamantul F.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta F.T.I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună stabilirea domiciliului minorei la tată, până la soluţionarea dosarului nr. 2428/204/2021. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a introdus o cerere pe rolul Judecătoriei Câmpina, înregistrată sub nr. 2428/204/2021, având ca obiect desfacerea căsătoriei între părți, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești cu privire la minora M.A. în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la tată, stabilirea unui program de vizită în favoarea mamei și obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.

Reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei dintre părți s-a născut minora F. M.A., la data de 27.03.2010. A arătat că părțile au locuit împreună pe durata căsătoriei și acesta s-a ocupat preponderent de creșterea și educația minorei datorită faptului că programul său de muncă este unul mai permisiv, lucrând doar 6 ore pe săptămână, în weekend. El s-a ocupat de minoră, petrecând majoritatea timpului împreună cu aceasta întrucât pârâta este foarte ocupată, având încheiate două contracte de muncă.

Reclamantul a arată că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea cererii, astfel:

Cu privire la urgența măsurii, a arătat că această condiție este îndeplinită având în vedere faptul că până la momentul la care instanța se va pronunța asupra cererii de chemare în judecată în dosarul nr. 2428/204/2021, acesta nu beneficiază de un contact constant cu minora, ea petrecând foarte mult timp în fața calculatorului. În Breaza, unde locuiește în prezent nu are prieteni iar mama ei lucrează aproximativ 12 ore pe zi. Minora a locuit în București cu ambii părinți iar aceștia, la începutul pandemiei cu virusul SarsCov2 au decis să se mute la reședința pârâtei în Breaza. Minora a fost mutată de la cursurile școlii din București la care învață de 4 ani. Școala din București, școala nr. 128 este foarte apreciată și este situată în centrul orașului. Minora își va relua cursurile în mai puțin de o lună, fapt ce impune luarea unor măsuri urgente pentru a preveni cauzarea unor urmări ireversibile asupra psihicului minorei și pentru ca aceasta să revină la viața sa de dinainte. Minorei îi este dor de viața pe care o trăia în București, de colegi, de prieteni și de casa în care a locuit unde are amenajată camera ei. Aceasta își dorește să își reia activitățile extrașcolare pe care le frecventa, respective lecțiile de karate și baschet.

Reclamantul are un program de lucru flexibil, ce îi permite să se ocupe de minoră. Spre deosebire de reclamant, pârâta lucrează 7 ore pe zi la Spitalul din Breaza și 4 ore pe zi la o clinică din Ploieșți, ceea ce semnifică faptul că aceasta lipsește de acasă 12 ore pe zi, timp în care minora stă singură. Weekend-urile nu le petrece împreună cu minora, ci la Sibiu. A arătat că în săptămâna de luni, începând cu 12.04.2021 și până duminică 18.08.2021, aceasta a plecat în weekend singură la Sibiu. De asemenea, de Paște, minora a rămas doar cu bunica maternă. Reclamantul a arătat că a convins minora să meargă la psiholog specializat pentru a o ajuta să depășească situația extrem de dificilă prin care trece.

În ceea ce privește celelalte două condiții necesar a fi întrunite în cauză, condiția vremelniciei este îndeplinită, măsura fiind solicitată până la soluționarea în fond a acțiunii de divorț. De asemenea, a precizat că și condiția neprejudecării fondului cauzei este îndeplinită.

În drept, reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile dispoziţiile art. 997-1002 C. proc. Civ., și art. 396-403 C. civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorul Stoian Mircea.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.

La data de 03.09.2021, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată iar pe cale reconvenţională a solicitat stabilirea domiciliului minorei la mamă. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că la adresa indicată de reclamant și unde acesta solicită stabilirea temporară a domiciliului minorei este în vigoare un contract de închiriere cu valabilitate până la data de 15.10.2021, care reprezintă un impediment major în admiterea cererii.

În plus, a arătat că minora are reședința în Breaza de o bună perioadă de timp, fiind acomodată cu locul dar și cu școala la care a studiat în ultimul an, aceasta având rezultate foarte bune. O eventuală schimbare a mediului actual, fără a exista o justificare reală care să o susțină va avea efecte directe asupra dezvoltării minorei. Înscrierea acesteia la o altă școală trebuie privită cu deosebită reticență, în condițiile în care reclamantul lucrează zilnic în timpul săptămânii, fiind moderatorul unei emisiuni de luni până vineri de la ora 15:00. Afirmația potrivit căreia lucrează doar 6 ore pe săptămână este neconformă realității. Școala din București fiind situată în alt cartier, minora va trebui să fie dusă zilnic și adusă de la școală. Nu are relevanță faptul că pârâta lucrează, cât timp acest aspect nu afectează relația cu minora. Pe perioada cât pârâta lucrează, minora nu rămâne singură sau nesupravegheată, ci stă împreună cu bunica sa.

 Pârâta a arătat că de la despărțirea în fapt dintre părți, minora a petrecut perioade de timp relativ egale cu fiecare dintre părinți iar pârâta nu i-a interzis niciodată să păstreze legătura cu minora. Aceasta a fost de acord cu deplasarea minorei împreună cu reclamantul în Grecia.

Reședința minorei este de mai mult de 1 an în Breaza iar aceasta a urmat cursurile în cadrul Liceului Teoretic Aurel Vlaicu din Breaza, s-a obișnuit cu noii colegi și are prieteni. De asemenea, a păstrat legătura și cu prietenii din București. Programul de lucru al acesteia nu este de 12 ore pe zi, ajungând acasă în jurul orelor 16:30-17:00. Cu privire la plecarea sa în Sibiu, a arătat că acolo se află familia pârâtei.

Cu privire la cererea reconvențională, a arătat că sunt îndeplinite condițiile care vizează emiterea ordonanței președințiale, respectiv urgența cererii, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 209 alin. (4), 920, 997 C. proc. Civ. și 453 C. proc. Civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, ancheta socială și audierea martorilor Frățilă Liliana și Mirea Oana.

La termenul din data de 07.09.2021, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile părților, proba testimonială cu martorul Mirea Oana și proba cu ancheta socială la domiciliile ambelor părți. Instanța a dispus din oficiu audierea minorei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, reţine următoarele:

În fapt, în timpul căsătoriei părților s-a născut minora M.A. la data de 27.03.2010.

Părțile au locuit împreună în București iar la începutul anului 2020, s-au mutat în Breaza, ocazie cu care minora a fost înscrisă la școală în această localitate.

Relaţia părţilor s-a deteriorat culminând cu despărţirea acestora în fapt, moment de la care reclamantul locuiește în Bucureșți iar pârâta locuieşte cu minora în Breaza. Deși minora locuieşte cu mama, aceasta a păstrat legătura cu reclamantul pârât, petrecând timp cu acesta în Bucureșți, vorbind constant și mergând în vacanță cu el.

Cererea are ca obiect stabilirea temporară a domiciliului minorei, până la soluționarea dosarului nr. 2428/204/2021.

În drept, conform dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., instanţa, când există aparenţa de drept în favoarea reclamantului, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Având în vedere textul de lege invocat, instanţa reţine că pentru admiterea cererii de ordonanţa preşedinţială este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor cerinţe: (a) aparenţa dreptului, (b) caracterul provizoriu al măsurilor, (c) existenţa unor cazuri grabnice şi (d) neprejudecarea fondului.

A) Analizând condiţia urgenţei, instanţa consideră că această condiţie este îndeplinită din perspectiva interesului superior al copilului, aspect ce impune soluţionarea aspectelor solicitate cu celeritate.

B) Cerinţa vremelniciei măsurilor solicitate este respectată, deoarece solicitarea vizează adoptarea unei măsuri doar pentru o perioadă de timp strict determinată, efectele măsurii urmând a se epuiza la data pronunţării sentinţei în dosarul nr. 2428/204/2021.

C) Totodată, este respectată şi cerinţa neprejudecării fondului, instanţa soluţionând prezenta cauză doar prin raportare la elementele urgente, care privesc domiciliul minorului.

Prin rezolvarea chestiunii litigioase de faţă, instanţa va verifica aparenţa fondului diferendelor, doar instanţa învestită cu acţiunea de drept comun putând să adopte măsuri cu privire la fondul relaţiilor dintre părinţi şi copilul lor minor.

Examenul sumar al cauzei pe care instanţa este obligată să îl facă în soluționarea prezentei ordonanțe președințiale urmăreşte să stabilească  care  parte justifică aparența de drept și un interes legitim pentru a se menţine sau schimba o anumită stare, până la soluţionarea litigiului pe calea acţiunii de drept comun.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că aparenţa de drept este în favoarea pârâtei reclamante, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu toate acestea, în cadrul cercetării judecătoreşti ce se va efectua în dosarul de fond, instanța urmează să stabilească domiciliul minorei cu titlu permanent. 

În ceea ce priveşte soluționarea prezentei cereri, minora M.A. este  născută la data de 27.03.2010, în timpul căsătoriei părților.

Minora are situaţia legală a copilului născut în timpul căsătoriei iar instanța va avea în vedere dispozițiile art. 400 alin. (1)-(2) C. civ., potrivit cărora, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța stabilește, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabilește locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

De asemenea, vor fi avute în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 272/2004 care stabileșțe că la evaluarea interesului copilului, instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum: a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

Analizând situaţia actuală a minorei prin prisma întregului material probatoriu administrat în cauză, instanţa consideră că măsura care satisface în cea mai mare proporţie interesul superior al acesteia este stabilirea cu titlu temporar a locuinței la mamă.

În primul rând, minora locuieşte alături de mama sa, încă de la începutul anului trecut, când ambii părinți au luat decizia de a se muta împreună în acest oraș. Totodată, cu aceeași ocazie minora a fost înscrisă la școală în Breaza.

O schimbare cu titlu temporar în viața minorei în ceea ce privește locuința și școala acesteia nu este în interesul superior al minorei, nefiind de natură să îi aducă stabilitate. Raportat la vârsta relativ scăzută a minorei, la faptul că din audierea acesteia a rezultat că se înțelege bine cu ambii părinți și petrece timp cu amândoi și la necesitatea de a nu schimba de foarte multe ori mediul social, mai ales că anul trecut a fost nevoită să se adapteze la noua școală, se impune ca minora să rămână alături de mama sa, până la soluționarea dosarului de către instanța investită cu fondul cauzei. A decide în caz contrar ar semnifica ca aceasta să fie nevoită să se adapteze unor mai multe schimbări pe o perioadă scurtă de timp, ceea ce ar avea un efect negativ asupra acesteia.

În al doilea rând, motivul pentru care trebuie să fie admisă cererea este reprezentat de dovedirea unei urgențe a măsurii în scopul protejării interesului superior al copilului. În cauză, nu a fost probată de reclamant urgența stabilirii prezentei măsuri. În cele ce urmează instanța va analiza motivele invocate de către reclamant pentru admiterea cererii, motive care nu relevă o urgenţă în schimbarea domiciliului până la soluţionarea în fond a cererii.

Acesta a învederat faptul că pârâta lucrează zilnic și nu are timp să petreacă cu minora. De asemenea, a arătat că  pârâta trebuie să aibă grijă de două persoane în vârstă, printre care se numără și mama sa. Faptul ca pârâta lucrează nu reprezintă un factor de natură să atragă schimbarea locuinței minorei. Într-adevăr, din probele administrate în cauză, dar și din răspunsurile pârâtei, a rezultat faptul că aceasta în prezent are două locuri de muncă și implicit un program de muncă încărcat. Reclamantul are un program de muncă flexibil și mai puțin încărcat. Pârâta a arătat că ajunge la ora 17:00 acasă iar pe perioada în care nu este acasă, minora petrece timp cu bunica sa. Faptul că minora se află și în îngrijirea bunicii materne pe perioada cât pârâta se află la muncă nu este de natură să justifice o urgență în schimbarea cu titlu temporar a locuinței minorei. Instanța apreciază că, și dacă părțile ar fi locuit împreună, pe perioada cât acestea ar fi fost la locul de muncă, minora s-ar fi aflat în îngrijirea unei alte persoane. Chiar dacă reclamantul are un program de muncă mai puțin încărcat, acest motiv nu este determinant în admiterea prezentei cereri, ci trebuie să fie avut în vedere în coroborare cu celelalte criterii prevăzute de lege având în vedere interesul superior al minorei.

În ceea ce privește faptul că pârâta a avut weekend-uri în care nu a petrecut timp cu minora și a plecat la Sibiu, aceste aspecte nu au fost contestate de către pârâtă însă nu sunt de natură să justifice urgența în schimbarea locuinței minorei. În ceea ce privește petrecerea timpului liber cu minora, reclamantul a avut ocazia să stea cu aceasta ori de câte ori a solicitat. Din probele administrate în cauză a rezultat că minora a locuit atât alături de reclamant, cât și alături de mama sa. Astfel, reclamantului i-a fost permis să fie alături de minoră în weekend-uri. Plecarea pârâtei în câteva weekend-uri în Sibiu și lăsarea minorei în grija bunicii materne nu este un factor determinant iar mama a dovedit faptul că este implicată în creșterea și îngrijirea minorei.

Locul unde pârâta reclamantă se află în prezent împreună cu minora oferă toate condiţiile pentru creşterea acesteia iar mama minorei locuieşte împreună cu aceasta.

De asemenea, pârâta a arătat disponibilitate tatălui de a-l implica în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă. Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că după despărțirea în fapt a părților, minora a locuit câte o săptămână împreună cu reclamantul și o săptămână împreună cu pârâta. De asemenea, minora a mers vara aceasta în Grecia alături de tatăl său.

Astfel, nu se poate considera că până la soluționarea dosarului de fond de către instanță, relațiile tatălui cu minora sunt afectate și se impune schimbarea locuinței minorei. Pârâta manifestă disponibilitate iar minora are o relație bună cu ambii părinți.

În ceea ce privește situația locativă, instanța are în vedere faptul că anul trecut părțile au luat decizia de a se muta împreună în Breaza, apreciind că este în interesul întregii familii să facă această schimbare. În mod firesc, minora a fost nevoită să se adapteze la aceste schimbări iar mutarea din nou la o nouă școală cu titlu temporar până la soluționarea dosarului de fond, nu este în interesul superior al acesteia.

Reclamantul a arătat că școala din Bucureșți este o școală ce oferă condiții mai bune minorei. Acest aspect urmează să fie avut în vedere de instanța ce va soluționa fondul și va stabili măsura cu titlu definitiv. În prezent, instanța analizează stabilirea cu titlu temporar a măsurii iar din acest punct de vedere, școala frecventată de minoră este școala la care ambii părinți au înscris-o pe aceasta.

Instanţa apreciază faptul că tatăl a dovedit implicare în viaţa minorei în egală măsură cu mama acesteia iar minora este ataşată de ambii părinți, ceea ce relevă existența unor relații echilibrate de către minoră cu ambele părți.

Faţă de lipsa dovedirii unei urgenţe în schimbarea stării de fapt actuale, instanţa apreciază că până la soluţionarea dosarului de fond se impune menţinerea domiciliului minorei la mamă, unde minora locuiește în prezent, această măsură fiind în interesul superior al acesteia.

Măsurile adoptate prin prezenta ordonanță vor dura până la pronunțarea sentinţei în dosarul de fond. De asemenea, menţinerea domiciliului minorei la mamă este o măsură stabilită cu titlu temporar iar instanţa a avut în vedere în soluţionarea cererii condiţiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale. Instanţa a analizat criteriile prevăzute de lege şi interesul superior al minorei în luarea unei măsuri cu titlu temporar, până la soluţionarea dosarului pe fond.

Dată fiind soluţia de admitere a cererii pârâtei-reclamante, ce urmează a fi pronunţată, la solicitarea acesteia şi reţinând culpa procesuală a reclamantului pârât, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ, îl va obliga pe acesta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 3020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru prevăzută de lege şi 3000 de lei reprezentând onorariu de avocat.