Deşi în cadrul ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu poate intra în aspecte de fond ce presupun analiza detaliată a relaţiei părinţilor cu minorul, măsurile dispuse provizoriu trebuie să menţină şansa păstrării relaţiei copilului cu ambii părinţi

În speţă, reclamantul a solicitat instanţei ca pe calea ordonanţei președințiale, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti comune asupra minorului şi stabilirea locuinţei acestuia la tată.

Instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă, iar pe fond, a respins cererea ca neîntemeiată. În motivare, instanţa a reţinut că potrivit art.403 Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Faţă de probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că schimbarea împrejurărilor din momentul divorţului, invocată de către reclamant, se prezintă mai ales sub forma deteriorării relaţiei dintre foştii soţi, precum şi dintre pârâtă şi foştii socri, care s-a reflectat asupra minorului, iar nu ca o schimbare majoră a atitudinii părinţilor faţă de copil,  iar această schimbare nu poate justifica modificarea măsurilor instanţei de divorţ cu privire la minor în favoarea reclamantului.

Deşi în cadrul ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu poate intra în aspecte de fond ce presupun analiza detaliată a relaţiei părinţilor cu minorul, a posibilităţii concrete de a fi crescut de aceştia în condiţii de egalitate, măsurile dispuse provizoriu trebuie să menţină şansa păstrării relaţiei copilului cu ambii părinţi, astfel încât aceasta să nu fie total deteriorată până la soluţionarea fondului, cu efecte poate ireversibile pe viitor.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că rămânerea minorului în locuinţa bunicilor paterni este de natură să producă o serie de consecinţe serioase şi ireversibile asupra dezvoltării acestuia şi că, într-un moment în care prioritară este revenirea la o relaţie normală a minorului cu ambii părinţi şi depăşirea momentului de distanţare faţă de mamă, instanţa nu poate lăsa minorul în grija reclamantului, ceea ce ar presupune rămânerea în domiciliul bunicilor, iar nu în grija efectivă a tatălui.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a apreciat că până la soluţionarea fondului cauzei, se impune menţinerea hotărârii luate de instanţa de divorţ, care prezintă garanţii mai mari că va permite refacerea relaţiei minorului cu mama şi chiar consilierea psihologică a acestuia pentru a depăşi starea emoţională confuză a acestuia.

Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul. Apelul a fost anulat ca netimbrat.

Domenii speta

Spete similare