Plângere contravenţională - admisă

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei F. la data de  25.08.2022 sub număr  de dosar X/230/2022, petentul P. G. a solicitat în contradictoriu  cu intimatul  I.P.J. D. ca, prin  sentinţa ce se va pronunţa, să  se dispună anularea procesului  verbal  de contravenţie seria  PDJX nr. X/12.08.2022 încheiat  de Poliţia  F., exonerarea  de plata amenzii contravenţionale în cuantum  de 870 lei şi înlăturarea  măsurii  complementare  constând în  suspendarea  exercitării  dreptului  de a conduce pe o perioadă  de  60  de zile.

In motivarea plângerii  a  arătat petentul că, în fapt, la data de  12.08.2022 a fost oprit de către un  agent constatator din cadrul  I.P.J. D.-Poliţia  F. care i-a întocmit procesul  verbal  seria PDJX nr. X pe considerentul  că  ar fi  condus autoturismul marca  Audi A4 cu numărul  de înmatriculare  MH 06 X în comuna A., sat A., pe  str. C.A., judeţul  D., sensul  de  mers Ţ.-A. iar în  dreptul  Şcolii  Generale A. ar fi circulat pe sens opus (contrasens), reţinând dispoziţiile art. 41 alin.1 şi  art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, aspect care contravine  realităţii.

A arătat petentul că  potrivit  art. 41 din OUG 195/2002: (1) Vehiculele şi  animalele, atunci  când circulă pe drumurile publice pe care le este permis  accesul, trebuie conduse pe partea  dreaptă  a drumului public, în  sensul  de circulaţie, cât mai aproape  de marginea părţii carosabile, cu  respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi  a  regulilor  de circulaţie.

Conform art. 101 alin. 3 lit. d: Constituie contravenţie şi  se  sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu  aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului  de a conduce pentru o perioadă  de  60  de zile săvârşirea  de către conducătorul  de autovehicul, tractor  agricol sau forestier ori tramvai  a următoarelor fapte: (...) d) circulaţia pe sens opus, cu  excepţia cazurilor în care se  efectuează regulamentar manevra  de  depăşire.

A susţinut petentul că  în  zona în care  a fost oprit  marcajul longitudinal este discontinuu şi  drumul prezintă mai multe  denivelări şi  gropi iar  el a efectuat o manevră de depăşire  a  acestora.

A arătat că pentru  a  evita  aceste  denivelări şi gropi după  ce  s-a asigurat corespunzător, a semnalizat stânga astfel cum se procedează în cazul unei  depăşiri şi  a  depăşit zona  respectivă pentru  a  evita producerea de avarii autoturismului din cauza  denivelărilor şi  gropilor, prin urmare , nu  a săvârşit contravenţia  reţinută în sarcina sa, aspecte pe care le-a menţionat la rubrica  "Menţiuni  contravenient".

A mai  susţinut petentul că în materie contravenţională îşi găseşte aplicabilitatea  principiul "in dubio pro reo"-dubiul profită  făptuitorului, principiu care reprezintă o modalitate de concretizare a prezumţiei de nevinovăţie de care  se bucură contravenientul şi care decurge din principiul respectării dreptului la un proces echitabil garantat  de art. 6 din CEDO.

In drept, plângerea contravenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG 195/2002 R privind circulaţia pe drumurile publice şi OG nr. 2/2001 Rep. Privind  regimul juridic al contravenţiilor.

In dovedirea plângerii, petentul  a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi  a probei testimoniale cu martorul C. E..

Au  fost anexat următoarele înscrisuri  doveditoare:  procesul  verbal  de contravenţie în original şi în copie, dovada  seria CU nr. 3467258 din 12.08.2022 eliberată  de SPR 15 F.,  şi cartea  de identitate.

 Acţiunea  a fost  timbrată cu taxă judiciară  de  timbru în cuantum  de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 19  din OUG 80/2013.

Intimatul  I.P.J. D. a formulat întâmpinare  la data de  08.09.2022 prin  care  a solicitat  respingerea plângerii contravenţionale formulată  de petentul P. G. împotriva procesului  verbal seria  PDJX nr. X din 12.08.2022, pe care o  consideră neîntemeiată  din următoarele considerente:

A învederat că procesul  verbal de contravenţie este încheiat cu  respectarea condiţiilor  de fond şi  formă  prevăzute  de OG nr. 2/2001 privind  regimul juridic  al contravenţiilor.

Cât priveşte starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a arătat intimatul că, solicită să se constate că, aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului. Astfel, instanţa de judecată nu poate da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliţie din procesul-verbal de contravenţie, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin l. NCPC,  arătat intimatul că, se opune la ascultarea acesteia.

A mai arătat intimatul că, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinică şi legală, procesul verbal făcând deplină dovada a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Referitor la procesul-verbal, a arătat intimatul că instanţa de judecată trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal a  învederat intimatul că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situaţiei de fapt şi încadrării în drept.

De asemenea, a mai învederat intimatul că, abaterea săvârşită de petent a fost constatată personal, prin urmare procesul  verbal  legal întocmit se bucură  de prezumţia de temeinicie şi instanţa va porni în analizarea acestuia de la prezumţia care  reflectă  adevărul.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul  verbal de contravenţie  aflat la dosarul  cauzei care  are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă  a vinovăţiei petentului.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin 2 din acelaşi act normativ şi a arătat că solicită acesta întrucât, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările sale şi probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.

În baza art. 223 alin. 3 din CPC, intimatul a solicitat  judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din data de 12.09.2022 , s-a dispus  fixarea primului  termen de judecată la data de 20.10.2022 şi  s-a dispus  citarea părţilor.

Instanţa a încuviinţat şi  administrat în cauză proba cu  înscrisuri  solicitată  de  ambele părţi şi în plus proba cu  martorul  C.E.(declaraţie fila nr. 25 la dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa constată şi  reţine următoarele:

Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancţionat pentru faptul că, în comuna A.judeţul D. a condus autoturismul marca Audi A4 cu numărul  de înmatriculare MH  06 X, avându-l pasager pe numitul  C. E., pe str. C.A., judeţul D., sensul  de mers  Ţ.-A., iar în dreptul Şcolii  Generale A. a circulat pe  sensul opus  de mers (contrasens).

Fapta descrisă mai sus a fost încadrată în drept de către agentul constatator în prevederile art. 101 alin.3 lit. d) din OUG 195/2002 conform cărora:” constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârşirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: d) circulaţia pe sens opus, cu  excepţia cazurilor în care  se  efectuează reglementar manevra  de  depăşire.

Pentru fapta imputată petentul a fost sancţionat cu 6 puncte amendă şi suspendarea dreptului de a conduce.

Petentul nu a invocat în plângere nereguli ale procesului verbal din perspectiva formei.

Verificând actul contestat din prima prevederilor art. 16 şi 17 OG 2/2001 instanţa constată că nu există cauze de nulitate ale procesului verbal.

Conform art. 41 alin. (1) din OUG 195/2002 :”

(1) Vehiculele si animalele, atunci cand circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, in sensul de circulatie, cat mai aproape de marginea partii carosabile, cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie.”.

Conform art. 120 HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 :” (1) Se interzice depãşirea vehiculelor: (…) h) în zona de acţiune a indicatorului "Depãşirea interzisã"; i) când pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spaţiul de interzicere; j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducãtorul acestuia este obligat sa efectueze manevre de evitare a coliziunii (…)”.

Din probele dosarului, raportat la textele citate mai sus, instanţa apreciază că în cauză există îndoială în privinţa săvârşirii faptei imputate petentului.

Petentul nu poate face dovada unui fapt negativ, cazând în sarcina intimatului datoria de a dovedi existenta faptei, săvârşirea acesteia de către petent şi întrunirea elementelor prevăzute de lege pentru existenţa faptei contravenţionale.

Punând în balanţă probele administrate în cauză instanţa constată că nu se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil dacă a existat o depăşire în sensul art. 41 al. 1 din OUG 195/2002 sau dacă, existând o depăşire aceasta a fost efectuată pe linie continuă.

Astfel, în primul rând se impune a se observa că agentul constatator  a perceput cu propriile simţuri fapta sancţionată şi locul săvârşirii acesteia, fără  a înregistra fapta cu mijloace tehnice omologate.

Locul efectuării depăşirii este foarte important, în funcţie de acesta putând a fi stabilit dacă pe acel sector de drum era linie continuă sau discontinuă, mai ales în condiţiile în care petentul susţine că a depăşit pe linie discontinuă.

Astfel, martorul audiat a relatat că petentul  a mers parţial pe contrasens pentru  a  evita gropile care sunt de-a lungul  drumului în tot  satul. A arătat martorul că nu poate preciza pe ce distanţă  a  circulat pe contrasens şi nici  regulile de circulaţie pentru că nu  este conducător  auto. In dreptul  şcolii  generale, pe  sensul  de mers al petentului erau parcate maşini pe banda  de circulaţie, motiv pentru  care petentul le-a  depăşit, intrând pe contrasens. Nu  erau  alte masini care să circule în faţa lor sau care să vină de pe contrasens. A mai  arătat martorul că petentul  a avut doar intenţia de  a ocoli gropile de pe carosabil şi  de  a depăşi maşinile parcate pe sensul său  de mers, că  echipajul  de poliţie  se afla la circa  100 metri  de ei şi  că petentul a rulat pe contrasens circa  3-4 metri iar la ieşirea din  sat deja  mergeau pe banda  regulamentară.

Dacă martorul a descris corect faptele înseamnă că petentul nu a efectuat o depăşire în sensul art. 41 al. 4 din OUG 195/2002, fiind un  caz de necesitate, pentru  s evita avarierea autoturismului, deci nu se poate vorbi despre nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Potrivit jurisprudenţei CEDO în cadrul proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale contravenientul-petent beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, prezumţie ce nu poate fi considerată ca răsturnată decât atunci când se face dovada, dincolo de cea mai mică îndoială, că petentul-contravenient a fost cel care a săvârşi fapta şi că fapta săvârşită întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui contravenţie. 

Neexistând probe certe pentru vinovăţia contravenientului, instanţa este ţinută de principiul in dubio pro reo să dea prioritatea prezumţiei de nevinovăţie a petentului.

Faţă de considerentele expuse instanţa va admite plângerea formulată de petent şi va anula procesul verbal.

Domenii speta

Spete similare