Contraventii

Data publicare portal: 29.09.2021

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta ..., CNP ..., cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu intimatul ..., cod fiscal ..., cu sediul în ..., cont bancar ....

A fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ... nr. ....

A fost exonerată petenta de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de ... de lei.

A fost obligat intimatul la plata către petentă a sumei de ... de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei ..., la data de ... sub nr. ..., petenta ..., în contradictoriu cu intimatul ..., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal seria ... nr. ..., exonerarea de plata amenzii în cuantum de ... de lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, aceasta a arătat că, în fapt, la data de ..., a primit prin poștă procesul-verbal de contravenție arătat, a cărui anulare a solicitat-o, prin care a fost sancționată cu suma de ... de lei, motivându-se că, în timp ce se afla în locuința sa, a adus injurii şi cuvinte jignitoare numitei ....

Petenta a învederat că nu a adus nici cuvinte jignitoare şi nici injurii numitei ... și că, mai mult decât atât, procesul-verbal de contravenție s-a întocmit în domiciliul numitei Lică Andreea, care i-a menționat că i se vor aplica amenzi ori de câte ori dorește aceasta, agentul constatator nefiind de fată. În acest sens, a adăugat petenta, acest proces-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât la rubrica martor asistent nu se face niciun fel de mențiune, ea nefiind de față, agentul constatator având obligația să precizeze numele şi prenumele unui martor cu datele de identificare ale acestuia la rubrica martor.

S-a mai arătat că agentul constatator are obligația să facă dovada situației de fapt şi de drept menționate în procesul-verbal de contravenție, iar, prin lipsa acestor dovezi, procesul-verbal arătat nu face dovada situației de fapt şi de drept.

A mai subliniat petenta că legiuitorul a prevăzut că petentul poate să facă dovada unei alte situații decât cea menționată de agentul constatator în procesul-verbal.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 5-7) și a probei testimoniale.

Plângerea a fost legal timbrată (f. 10).

La data de ..., intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, având în vedere faptul că petenta, prin cererea de chemare în judecată, nu a propus niciun mijloc de probă, ținând cont de dispozițiile art. 254 alin. (1) C.proc.civ., nefiind incident niciun motiv din cele prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, intimatul a solicitat instanței să constate decăderea petentei din dreptul de a mai propune alte probe în susținerea cererii de chemare în judecată, expunând în continuare conținutul art. 254 alin. (1), respectiv art. 311 alin. (3) C.proc.civ.

În susținerea apărărilor formulate, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional întrucât, la data de ..., ora ..., în timp ce se afla la locuința sa, a adresat injurii, cuvinte jignitoare la adresa vecinei sale, ....

Acesta a învederat că art. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniștii publice, rep. (text de lege în baza căruia petenta a fost sancționată contravențional) prevede următoarele: „Pentru asigurarea climatului de ordine şi liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice şi social-culturale şi promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor țării şi al normelor de conviețuire socială.”

De asemenea, acesta a arătat că art. 2 pct. l din textul de lege enunțat prevede următoarele: „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituțiilor publice.”

Intimatul a solicitat instanţei să constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentei.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, potrivit intimatului, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin decizia nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”).

Intimatul a învederat că petenta, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de contravenție este legal şi temeinic.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) C.proc.civ. conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană investită de stat cu autoritate publică, în forma şi condițiile stabilite de lege”, cât şi prevederile art. 270 alin. (1) C.proc.civ. care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”, intimatul a precizat că procesul-verbal de constatare şi sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, a adăugat acesta, din analiza dispozițiilor art. 249 C.proc.civ., care prevede că cel „care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanţei de judecată.

Intimatul a mai menționat că nu poate exista pretenția de a deveni o țară civilizată și un membru demn al Uniunii Europene în lipsa impunerii respectării normelor de conviețuire socială de către cetățenii țării care au obligația de a avea un comportament civilizat în societate, prin respectarea întocmai a legii.

În drept, au fost invocate dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 17-20) și a probei testimoniale constând în audierea martorei ....

La termenul din data de ..., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba testimonială constând în audierea martorei ....

Analizând dispozițiile legale incidente, mijloacele de probă administrate și susținerile părților, instanța expune următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ... nr. ... (f. 5), încheiat de agentul constatator din cadrul ..., petenta ... a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice (în continuare, „Legea nr. 61/1991”).

În fapt, s-a reținut că, la data de ..., ora ..., petenta, în timp ce se afla la locuința sa din comuna ..., sat ..., jud. ..., a adresat injurii, cuvinte jignitoare, la adresa vecinei sale, ....

Pentru această faptă, petenta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de ... de lei, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991.

Plângerea contravențională a fost formulată de petentă la data de ..., în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere data comunicării procesului-verbal (f. 6 verso).

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, examinându-l prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi constatate din oficiu, instanța constată că, în speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal al acestuia, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Referitor la critica de nelegalitate invocată de către petentă potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, deoarece, deși a fost întocmit în lipsă, în procesul-verbal nu a fost indicat un martor asistent, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În primul rând, instanța reține că simpla întocmire a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în lipsă nu reprezintă un motiv de nulitate, câtă vreme această situație este permisă de dispozițiile legale, potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu respectarea anumitor condiții. Prin urmare, deși regula este întocmirea procesului-verbal în prezența contravenientului, agentul constatator având obligația prioritară de a obține semnătura acestuia, asigurându-i astfel și dreptul la apărare, pot exista situații în care acest lucru să nu fie posibil, fiind suficientă aducerea la cunoștință a faptei prin comunicarea procesului-verbal.

Într-adevăr, astfel cum a arătat petenta, deși procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, acesta nu este semnat de un martor, nefăcându-se nicio mențiune în acest sens, însă nici acest motiv nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal. Astfel, pe de o parte, în cazul încălcării acestei condiții, nu este incidentă sancțiunea nulității absolute, cum a arătat petenta, putând interveni doar nulitatea relativă și virtuală. Prin urmare, este în sarcina contravenientului dovada vătămării pricinuite, având în vedere dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 175 alin. (1) C.proc.civ.

Potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator poate întocmi procesul-verbal în lipsa contravenientului, dacă acesta nu se află de față, refuză sau nu poate semna, existând însă obligația agentului de a consemna aceste împrejurări, care să fie confirmate de cel puțin un martor (numit, de regulă, martor-asistent). În speță, procesul-verbal nu prevede motivul întocmirii acestuia în lipsă, indicându-se doar că fotocopia procesului-verbal se va înainta prin poștă. Totodată, absența contravenientei nu este confirmată de niciun martor și nici nu sunt menționate motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Cu toate acestea, instanța apreciază că petenta nu a dovedit existența unei vătămări prin încălcarea acestor dispoziții legale. Astfel, rolul martorului, în acest caz, nu este decât acela de a atesta aspectele prevăzute de art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 (lipsa contravenientului, refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna), iar o posibilă anulare a procesului-verbal pentru acest motiv este condiționată de dovedirea unei vătămări de către petentă, astfel cum s-a arătat, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 175 alin. (1) C.proc.civ., nefiind făcută în cauză o asemenea dovadă. Mai mult decât atât, petenta nu a susținut o situație contrară celei consemnate sub acest aspect, respectiv că ar fi fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal.

Prin urmare, în speță, deși au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, petentei i-a fost comunicat procesul-verbal, astfel cum a învederat și aceasta prin plângerea formulată, putând să îl conteste în termenul legal, având totodată posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața instanței de judecată, beneficiind de toate garanțiile în acest sens.

Neexistând alte critici privind legalitatea procesului-verbal, instanța procedează la analiza temeiniciei acestuia.

Instanța reține că procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale agentului, prin perceperea faptei ex propriis sensibus, se bucură de prezumția relativă de temeinicie, considerându-se că organul constatator, persoană învestită cu exercitarea autorității de stat, a consemnat exact faptele percepute în mod direct de către acesta.

În speță, însă, fapta pentru care petenta a fost sancționată nu a fost percepută în mod nemijlocit, ci indirect, aspect ce reiese din raportul întocmit de agentul constatator (f. 17). Prin urmare, procesul-verbal ar beneficia de prezumția de temeinicie doar cu privire la constatările personale ale agentului care l-au determinat să procedeze la sancționarea petentei, însă acestea se reflectă inclusiv asupra faptei propriu-zise, apreciindu-se că temeiurile pe care agentul le-a avut în vedere la acel moment au fost suficient de solide astfel încât să conducă la întocmirea procesului-verbal. O apreciere contrară ar conduce la înlăturarea prezumției de temeinicie ori de câte ori faptele cu privire la care agenții constatatori sunt sesizați sunt deja consumate la momentul deplasării acestora la fața locului, aspect care ar genera reale dificultăți de ordin probatoriu, mai ales când nu sunt de față martori care să confirme aspectele consemnate în cuprinsul proceselor-verbale.

În speță, fapta contravențională reținută în sarcina petentei reprezintă, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora.”

Raportat la aspectele relatate în cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că fapta constă în „proferarea de injurii, expresii jignitoare […] de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora.”

Astfel, pentru a se constata existența acestei fapte contravenționale, în speță, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: (i) proferarea de injurii ori expresii jignitoare; (ii) fapta să fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora.

Cu privire la prima condiție, instanța constată că, din procesul-verbal contestat (f. 5), coroborat cu raportul întocmit de agentul constatator (f. 17), reiese că petenta i-a adresat vecinei sale, martora ..., injurii și expresii jignitoare la data de ..., ora .... Aceeași concluzie transpare indirect și din declarația martorei (f. 30) care, deși nu și-a amintit exact când a avut loc fapta pentru care petenta a fost sancționată, a arătat că aceasta din urmă i-a adresat cuvinte jignitoare în mai multe rânduri.

Referitor la condiția ca fapta să fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în cazul de față, din procesul-verbal contestat reiese că petenta a adresat expresii jignitoare martorei ... fără a mai fi nicio persoană de față. De altfel, din declarația martorei (f. 30, răspunsul la întrebarea nr. 2 adresată de instanță), rezultă că nu au mai fost persoane de față la conflictele dintre martoră și petentă, fapta fiind totodată comisă într-un loc neaccesibil publicului.

De asemenea, instanța reține că, din mijloacele de probă administrate, nu reiese că injuriile au fost auzite sau percepute de vreo altă persoană, în afara persoanei împotriva cărora acestea s-au îndreptat. În plus, deși martora a precizat că unul dintre conflicte a fost auzit de către vecini, aceasta nu a putut specifica dacă este vorba de cel care a condus la sancționarea petentei.

Într-adevăr, prin raportul agentului constatator, s-a arătat că vecinii petentei ar fi auzit când aceasta i-a adresat injurii martorei, însă, chiar dacă acest raport poate fi avut în vedere ca mijloc de probă în coroborarea aspectelor consemnate în procesul-verbal, instanța apreciază că poate fi avut în vedere doar pentru detalierea faptei reținute a cărei descriere, însă, trebuie să corespundă textului legal încălcat.

Cu alte cuvinte, procesul-verbal trebuie să cuprindă toate aspectele necesare pentru încadrarea faptei în drept, neputându-se admite ca acesta să conțină doar anumite elemente constitutive ale faptei, iar, printr-un raport întocmit de către agentul constatator la un moment ulterior, să se completeze fapta reținută în procesul-verbal cu alte elemente. În situația în care tipul faptei contravenționale săvârșite ar fi presupus o constatare etapizată a faptei, o asemenea completare ar fi fost posibilă, dar nu este cazul în speță, motiv pentru care nu se poate accepta completarea unui act administrativ printr-un act emis ulterior de către intimat în vederea încadrării faptei.

Prin urmare, agentul constatator avea obligația de a indica în procesul-verbal dacă proferarea de injurii a fost percepută de vreo altă persoană, respectiv dacă (și de ce) fapta a fost de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Or, luând în considerare strict descrierea faptei din cuprinsul procesului-verbal, potrivit căreia adresarea de cuvinte jignitoare a avut loc față de martoră la locuința petentei, se extrage în mod evident concluzia că fapta s-a desfășurat într-un cadru privat, nefiind de față alte persoane, nemenționându-se dacă o altă persoană ar fi perceput săvârșirea faptei ori dacă aceasta a fost de natură să producă vreuna dintre consecințele indicate anterior.

De asemenea, deși, în cuprinsul raportului agentului constatator (f. 17), se arată că petenta a avut un comportament neadecvat ulterior în fața organelor de poliție, instanța constată că petenta nu a fost sancționată pentru această conduită, ci pentru cuvintele jignitoare adresate martorei, neputând fi avute în vedere de către instanță aspecte care excedează faptei reținute.

Instanța subliniază că, potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1991, „[pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.”

Într-adevăr, din susținerile petentei și din declarația martorei audiate, rezultă că între acestea există anumite disensiuni, însă, din moment ce nu se poate stabili cu certitudine că, la data de ..., acestea au fost percepute și de alte persoane în afara celor implicate ori că au fost de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să producă un alt efect dintre cele prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, având în vedere modalitatea în care fapta a fost descrisă de către agent, nu se poate considera că aceasta se circumscrie scopului urmărit de dispozițiile acestui act normativ.

Față de aceste considerente, instanța constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, motiv pentru care procesul-verbal contestat este netemeinic, instanța urmând a admite plângerea contravențională formulată de către petentă, a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ... nr. ... și a o exonera pe petentă de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de ... de lei.

Referitor la solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că acestea nu se pot referi decât la taxa judiciară de timbru în cuantum de ... de lei, doar pentru această cheltuială fiind făcută dovada în prezentul proces (chitanța de la f. 10).

Astfel, având în vedere că intimatul va cădea în pretenții, petenta urmând a avea calitatea de parte care a câștigat procesul, fiind făcută dovada existenței și întinderii cheltuielilor solicitate potrivit art. 452 C.proc.civ., instanța, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., îl va obliga pe intimat la plata sumei de 20 de lei către aceasta, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare