Plangere accident

Publicat la data de 02.11.2022

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de petentul B.G., CNP ....., cu domiciliul în ..... în contradictoriu cu intimatul ....., cod fiscal ....., cu sediul în ..... şi privind pe intervenienţii P.L., cu domiciliul în ...., S.A.R.-A.V.I.G SA, cu sediul ....  şi SC E.R.A.R. SA, cu sediul în ..., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ..., de intimat.

Anulează procesul-verbal de contravenţie seria ... şi înlătură sancţiunile aplicate prin acesta.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de .... sub nr. ....., petent B.M.G. în contradictoriu cu intimatul ....., intervenientul P.L., asigurători SC E.R.A.R. S.A. şi Societatea A.R.-A.V.I.G, a solicitat anularea procesului verbal seria ...., pe care îl consideră netemeinic.

În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 20-XII-2021, în jurul orei 8.00 dimineața, a dus nepoții la Școala „.....” din Cartierul ..... Pe strada Aleea ...... se zice că a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare ....., oare se afla parcat pe această stradă. Nu știe nimic în legătură cu aceasta.

 În data de 30-XII-2021 a primit înștiințare de a se prezenta cu actele mașinii cu nr. ....., al cărui proprietar este, la Poliția Rutieră ....., Biroul Rutier.

 S-a deplasat domnul agent ....., i-a văzut mașina și a constatat că are o dungă pe bara fată stânga (praf șterș), fără deteriorări și că este pasibil de a avea permisul auto suspendat o lună.

A mai fost chemat în data de 10.01.2022, dată la care s-au întocmit actele. Nu i s-a făcut nicio dovadă (film, martor) și nici proprietarul nu s-a prezentat.

 Domnul agent a spus că-i arată o înregistrare video cu accidentul întâmplat pe o altă stradă decât cea menționată mai sus, pe str. ......, situată în partea de jos a orașului. I-a spus că nu a circulat în acea zonă, dar i s-a reținut permisul auto.

Apreciază că fără nicio pagubă creată, a fost sancționat conform procesului verbal seria .....

Anexează acest proces verbal.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanţei aflate la fila 11.

Intimatul ..... a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul B.G., prin care contestă procesul-verbal de contravenție seria ..., întocmit de un agent constatator din cadrul instituției.

Față de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, solicită instanței respingerea plângerii ca neîntemeiate.

În fapt, la data de 10.01.2022, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptelor sancționate de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 4 și art. 100 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ...., pe str. Aleea ..., mun. ..., jud. ...., nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de auto. cu nr. de înmatriculare ....., care se afla parcat, provocându-i avarii.

 Totodată, deși a fost implicat într-un eveniment rutier, aceasta nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs incidentul de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, în termenul prevăzut de lege.

Învederează instanței faptul că situația de fapt, așa cum a fost reținută de agentul constatator, reiese din declarațiile olografe (și schițele privind evenimentul), date de persoanele implicate în evenimentul rutier în prezența polițistului rutier, precum și din avariile suferite de autovehicule.

În aceste condiții, raportat la prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, se impunea ca persoanele implicate în evenimentul rutier să se prezinte la unitatea de poliție competentă în termen legal, indiferent de cât de minore/grave erau avariile/pagubele materiale rezultate în urma producerii acestuia.

Art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 definește accidentul de circulație ca fiind „evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condilii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mal multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.”

Art. 79 din același act normativ prevede: „(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulatie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligaţi:

a) să scoată imediat vehiculele în afara părtii carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;

b) să se prezinte la unitatea de politie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contraventie și se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...) neprezentarea la unitatea de politie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancţiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

De asemenea, în temeiul dispoziliilor art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, solicită instanței introducerea în cauză în calitate de intervenient a celeilalte părți implicate în evenimentul rutier (domnul P.L. domiciliat în mun. ...., jud. .....), precum și a societăților de asigurare.

În susținerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile atașate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 119 din OUG nr. 195/2002, instanţa a dispus citarea în calitate de intervenienţi a numitului P.L., S.A.R.-A.V.I.G SA şi SC E.R.A.R. SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine  următoarele :

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria ... de către IPJ ..... (f.6), petentul B.G. a fost sancţionat cu avertisment, 4 puncte-amendă şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reţinându-se că, la data de 20.12.2021, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ....., pe str. Aleea ....., jud. ...., când a trecut pe lângă auto ....., care se afla parcat, nu a păstrat o distanță regulamentară suficientă, provocându-i avarii, conform autorizaţiei de reparaţie, după care a plecat.

Totodată, nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă în termen de 24 h.

Astfel s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 şi art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002.

Conform art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002: ” Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g) nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (2)”.

Potrivit art. 79 alin. 1 Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi: b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. Alin. 2 prevede că se exceptează de la obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b): a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii; b) conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG 195/2002: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 4. nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;.”

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din Ordonanţa menţionată mai sus.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta face dovadă deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării, să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată, are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt, reţinută prin procesul-verbal, nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrară.

Prezumţia având un caracter relativ, dispensează de sarcina probei pe intimat şi este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent, împrejurare pe care instanţa o reţine în prezenta cauză, în sensul că petentul a probat împrejurări contrarii celor cuprinse în procesul-verbal de contravenţie.

De asemenea, din art.10 C.proc.civ., rap. la art.249 C.proc.civ., reiese că, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Petentul a menţionat că nu știe nimic în legătură cu această faptă, că în data de 30-XII-2021 a primit înștiințare de a se prezenta cu actele mașinii cu nr. ...., al cărui proprietar este, la Poliția Rutieră ....., Biroul Rutier. S-a deplasat domnul agent ....., i-a văzut mașina și a constatat că are o dungă pe bara fată stânga (praf șterș), fără deteriorări și că este pasibil de a avea permisul auto suspendat o lună.

A mai fost chemat în data de 10.01.2022, dată la care s-au întocmit actele. Nu i s-a făcut nicio dovadă (film, martor) și nici proprietarul nu s-a prezentat. Domnul agent a spus că-i arată o înregistrare video cu accidentul întâmplat pe o altă stradă decât cea menționată mai sus, pe str. ....., situată în partea de jos a orașului. I-a spus că nu a circulat în acea zonă, dar i s-a reținut permisul auto.

Totuşi, din declaraţia dată de intervenientul P.L. petent la poliţie în data de 20.12.2021 (f. 19), rezultă că nu a fost întocmită o schiţă a accidentului, nu se precizează poziţiile în care se aflau cele 2 maşini la momentul coliziunii şi modul în care s-a produs aceasta. Din descrierea realizată de intimat rezultă o stare de fapt ambiguă, respectiv „am fost lovit în parcare, maşina fiind staţionată pe Aleea ....., în spate la Direcţia Economică, la ora 08.00, de o Dacia Supernova cu nr. de înmatriculare ....... După lovitură, maşina a continuat deplasarea fără să oprească, cu toate că am coborât de la volan. În urma coliziunii, maşina a fost avariată bară faţă-stânga.”

La data de 27.12.2021, a fost emisă adresa către petent pentru a furniza datele conducătorului auto.

Astfel, în data de 10.01.2022, petentului i s-a luat declaraţia de la fila 21, prin care a învederat că în dimineaţa zilei de 20.12.2021, a condus autoturismul pe Aleea ...., deoarece şi-a condus nepoţii la şcoală, însă nu şi-a amintit să fi lovit maşina în cauză şi nu ştia de unde provine avaria de la bara din faţă. Aceste aspecte sunt prezente şi în raportul agentului constatator (f. 22).

Din autorizaţia de reparaţie (f. 26), rezultă că avaria prezentă la autovehiculul petentului era cu privire la bara dreapta faţă.

Susţinerile prezentate de intervenient în declaraţia sa de la poliţie nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

Instanţa reţine că str. Aleea ....nu se află în spatele Direcţiei Generale Economice ..... În plus, acesta nu a arătat în concret cum s-a produs accidentul, arătând că avaria era prezentă la bara spate stânga, dar nu şi poziţia sa, direcţia de deplasare a petentului.

Astfel, instanţa nu poate efectua o verificare teoretică a împrejurărilor pretinsului accident, având în vedere că autovehiculul petentului prezintă avarie la bara dreapta faţă, iar cea a intervenientului la bara spate stânga şi nu se reiese în mod indubitabil ce distanţă regulamentară nu a fost respectată de către petent, faţă-spate, stânga-dreapta, pentru a produce această avarie, modul în care a condus maşina la acel moment.

Nu se poate corobora procesul-verbal de contravenţie cu probe extrinseci acestuia, în speţă cu autorizaţia de reparaţie a vehiculului intervenientului, având în vedere, în primul rând că avariile trebuiau prezentate prin actul sancţionator, iar în al doilea rând, intimatul nu a depus acest înscris la dosarul cauzei.

Conform art. 1 din OG nr. 2/2001, legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului faţă de fapta săvârşită şi urmările sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia, atat sub forma intentiei, cât şi a culpei.

Deşi avea sarcina probei, în temeiul art. 249 C.proc.civ., intimatul nu a dovedit fapta contravenţională, având în vedere că în această situaţie nu a fost constatată prin propriile simţuri de agentul constatator.

Instanța apreciază că, din probele administrate în cauză, rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat.

Mai mult decât atât, instanţa constată că la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei petentul a făcut o menţiune, în sensul că „Nu îmi aduc aminte să fi lovit. Avaria de pe maşina mea nu ştiu de unde o am şi nici nu am autorizaţie de reparaţie. Nu am ştiut că trebuia să vin la poliţie în termen de 24 ore”.

Dreptul de a formula obiecțiuni pe care îl are orice contravenient este unul extrem de important pentru acesta, prefigurând practic apărările pe care urmează a le formula în instanță. În acest sens, nu lipsite de relevanță sunt și mențiunile petentului de la rubrica ,,Alte mențiuni” din procesul-verbal în care a arătat că „Nu îmi aduc aminte să fi lovit. Avaria de pe maşina mea nu ştiu de unde o am şi nici nu am autorizaţie de reparaţie. Nu am ştiut că trebuia să vin la poliţie în termen de 24 ore”. Cel sancționat și-a justificat starea de fapt din cuprinsul procesului-verbal şi în plângerea contravenţională, neprezentând alte împrejurări de netemeinicie.

 Cu privire la motivul de netemeinicie invocat de petent, ca urmare a probelor administrate, instanţa îl apreciază ca fiind întemeiat.

Astfel, instanţa apreciază că într-adevăr petentul nu a lovit nicio maşină în dimineaţa zilei de 20.12.2021.

Având în vedere că, la pronunţarea unei hotărâri, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei contravenientului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza pendinte probele în acuzare (procesul-verbal de contravenţie contestat) nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei contravenientului instanţa apreciază că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea acuzatului (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat de art. 22 din codul de procedură civilă, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia sa în legătură cu fapta imputată, instanţa nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor.

Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului-verbal nu reiese poziţia maşinilor din momentul coliziunii, distanţa pe care trebuia să o respecte petentul, pentru ca instanţa să verifice temeinicia faţă de evenimentul din prezenta cauză.

Rezultă că prezumţia de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată.

Prin urmare, întrucât probele administrate în cauză nu au fost de natură a conduce la concluzia că petentul, fără putinţă de tăgadă, este vinovat de faptele imputate, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, va dispune admiterea plângerii formulate de petent şi anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria ... emis de intimat, cu exonerarea petentului de la sancţiunile contravenţionale aplicate prin acesta.

Domenii speta

Spete similare