Eliberare permis de vânătoare. Membru asociat sancţionat cu amendă administrativă (art.27 Legea nr.103/1996)

Eliberare permis de vânătoare. Membru asociat sancţionat cu amendă administrativă (art.27 Legea nr.103/1996)

În aplicarea art.27 alin.4 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996, permisul de vânătoare nu poate fi obţinut de persoanele care, potrivit legii, în ultimii trei ani au fost sancţionate pentru săvârşirea vreunei abateri prevăzute de prezenta lege.

(Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.421/5.10.2007)

Recurentul I.V. a investit instanţa de judecată cu acţiune având ca obiect obligarea pârâtei A.V.P.S. din judeţul Iaşi la eliberarea permisului de vânătoare.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.13267/11.12.2006, admite acţiunea, soluţie păstrată de Tribunalul Iaşi prin decizia civilă nr.245/30.03.2007.

Instanţa de prim grad a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul s-a înscris iniţial în asociaţia de vânătoare pârâtă care, în temeiul Legii nr.103/1996, i-a eliberat un document comun pentru a atesta atât calitatea de membru al asociaţiei de vânătoare cât şi calitatea de vânător.

În anul 2000 asociaţia pârâtă, constatând că reclamantul nu a achitat cotizaţia în anul 1999, a decis excluderea din asociaţie şi, în consecinţă, anularea acestui document, publicând acest fapt în Monitorul Oficial al României.

Însă la data de 31.01.2000 se aprobă de către adunarea generală a A.V. ”Z.” înscrierea reclamantului în această asociaţie de vânătoare care prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că are în gestionare fonduri de vânătoare şi că este licenţiată în condiţiile legii.

La data de 25.10.2005 este emis Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1125/25.10.2005, care reglementează modelul permisului de vânătoare, condiţiile eliberării şi anulării acestuia, care prin art.6 stipulează: ”eliberarea de către organizaţiile vânătoreşti a documentelor „Permis de vânătoare” se realizează ca urmare a preschimbării, a dobândirii, de către membrii asociaţiei a calităţii de vânător şi în situaţiile în care documentul „Permis de vânătoare” este pierdut, furat sau deteriorat”, cât şi eliberarea documentului „Permis de vânătoare” persoanelor titulare ale documentului „Carnet de membru şi permis de vânătoare” cărora le-a fost anulat acest document.

Prin excepţia de la prevederile art.6 alin 1 organizaţiile vânătoreşti care au publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a nulitatea documentului „Carnet de membru şi permis de vânătoare”, pentru alte cauze decât cele prevăzute la art.27 alin 5 din Legea nr.103/1996 republicată, eliberează documentul „Permis de vânătoare” persoanelor ale căror documente „Carnet de membru şi permis de vânătoare” au fost anulate.

Organizaţiile vânătoreşti eliberează documentul „Permis de vânătoare” la cererea scrisă a persoanei aflate în situaţia menţionată însoţită de declaraţia el cărei model este prezentat în anexa 3. la prezentul regulament, autentificată.

Documentul „Permis de vânătoare” se eliberează în termen de cel mult 6 luni de la data expirării termenului prevăzut la art.2 alin 2.

În concluzie, trebuie stabilit dacă permisul de vânătoare al reclamantului a fost anulat de către asociaţia pârâtă pentru vreunul dintre motivele prevăzute de art.27 alin 5 din Legea nr.103/1996 adică: vânătorul care nu mai are dreptul la permis de armă, vânătorului care a săvârşit o faptă penală sau vânătorul care şi-a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare a fondurilor de vânătoare.

Se reţine că reclamantului i s-a anulat permisul de vânătoare ca efect al neplăţii cotizaţiei pentru anul 1999, dar şi pentru că s-ar fi înscris la o altă asociaţie de vânătoare care nu era afiliată la A.G.V.P.S.

Însă trebuie arătat şi faptul că prin Decizia nr.156/12.10.1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.10 din 12.01.2000, Curtea Constituţională a reţinut că aceste dispoziţii ale art.5 din Legea nr.103/1996, referitoare la afilierea asociaţiilor la A.G.V.P.S. nu afectează prin conţinutul lor libertatea de asociere şi, de asemenea, nici instituirea de către legiuitor, a unei organizaţii neguvernamentale reprezentative nu aduce atingere dreptului constituţional la libera asociere. S-a mai reţinut că reprezentarea organizaţiilor vânătoreşti la nivel naţional şi internaţional reprezintă o măsură necesară pentru funcţionarea sistemului constituit din ansamblul acestor organizaţii în raporturile cu alte structuri.

În legătură cu criticile referitoare la afilierea organizaţiilor vânătoreşti, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că aceasta are semnificaţia unei posibilităţii şi nicidecum semnificaţia unei obligaţii, aşa cum se susţine şi în această cauză.

Ulterior pronunţării deciziei menţionate, art.5 din legea criticată a fost modificat prin art.1 pct. 5 din Legea nr.654/2001 pentru modificarea şi completarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.749 din 23.11.2001, iar prin decizia nr.345/2004 Curtea Constituţională, în examinarea neconstituţionalităţii acestui nou articol, şi-a reafirmat punctul de vedere.

În consecinţă, fără a mai analiza legalitatea măsurii dispuse de către asociaţia pârâtă în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată reclamantului pentru înscrierea sa într-o altă asociaţie de vânătoare, trebuie subliniat faptul că acesta a beneficiat de continuitate ca membru al unor asociaţii care au avut în gestiune fonduri de vânătoare şi implicit de continuitate a calităţii sale de vânător, în consecinţă este beneficiarul prevăzut de art.6 din Ordinul mai sus menţionat.

De altfel, dispoziţiile citate nu fac decât să pună în practică concluziile Curţii Constituţionale, aşa cum au fost arătate şi să repună în drepturi persoanele aflate în situaţia reclamantului.

Instanţa de apel, în limitele motivelor invocate, a constatat că reclamantul nu şi-a pierdut calitatea de membru al A.V. „Z.” – Iaşi.

Reţine tribunalul în cuprinsul deciziei că dispoziţiile statutare privind radierea şi excluderea nu îi sunt opozabile reclamantului, întrucât redactarea statutului a avut loc ulterior asocierii acestuia într-o altă organizaţie vânătorească, fiind aplicabile dispoziţiile reparatorii ale Ordinului nr.1125/2005, dispoziţii ce nu condiţionează eliberarea documentului de calitatea de membru a beneficiarului în asociaţia obligată la emitere şi care indică faptul că operaţiunea de eliberare a documentului cade în sarcina organizaţiei ce a publicat nulitatea acestuia în Monitorul Oficial al României.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.P.S. din judeţul Iaşi prin reprezentantul său legal criticând-o pentru nelegalitate.

A susţinut recurenta că prin excluderea reclamantului din asociaţie, excludere întemeiată pe prevederile cuprinse în statut, acesta a pierdut atât calitatea de membru, cât şi calitatea de vânător, ceea ce a dus la anularea permisului de vânătoare.

În ceea ce priveşte acest statut, adoptat iniţial în anul 1998 şi ulterior înregistrat la judecătorie în anul 2002, este opozabil reclamantului şi tuturor foştilor membri, în opinia recurentei, întrucât aceştia au fost radiaţi în anul 2003, deci ulterior adoptării statutului.

Consideră recurenta că instanţele au greşit atunci când au reţinut lipsa de incidenţă a art.27 din Legea nr.103/1996 motivat de păstrarea calităţii de vânător. Împrejurarea că reclamantul este membru al altei asociaţii, gestionară de fonduri de vânătoare, este lipsită de eficienţă juridică întrucât doar prin transfer legal aprobat de cele două asociaţii îşi putea păstra reclamantul calitatea de vânător.

Reclamantul a încălcat statutul asociaţiei plecând fără a-şi anunţa intenţia, fără a prezenta carnetul de membru şi permisul de vânătoare şi fără a plăti cotizaţia. Mai mult, susţine recurenta, continuând să se legitimeze ca vânător, după publicarea anunţului de anulare a permisului de vânătoare, acesta a comis chiar o infracţiune.

În dovedirea conduitei culpabile a reclamantului vine, în opinia recurentei, şi împrejurarea că în carnetul său de membru lipsesc menţiunile privind excluderea şi radierea, respectiv orice menţiune referitoare la plecare.

Recurenta a susţinut că dispoziţiile actului reparator nu-i sunt aplicabile intimatului şi datorită faptului că, ulterior părăsirii asociaţiei, acesta a comis o infracţiune de braconaj, în cauză fiind astfel incidente dispoziţiile art.27 alin.5 teza a II-a.

În dovedirea motivelor de recurs a depus la dosar înscrisuri.

Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că şi-a păstrat calitatea de vânător prin înscrierea sa la A.V. „Z.” şi precizând faptul că măsura anulării permisului său de vânătoare nu i-a fost comunicată.

A precizat intimatul că îi sunt aplicabile prevederile Ordinului nr.1125/2005 ce au caracter reparator, neregăsindu-se în nici una din situaţiile prevăzute de art.27 din Legea nr.103/1996.

Examinând motivele de recurs invocate, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, Curtea constată fondat recursul declarat de A.V.P.S. din judeţul Iaşi, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Curtea reţine însă că în mod greşit atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut aplicabilitatea literei E punctul 1 art.6 al Ordinului nr.1125/25.10.2005 în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de părţi în recurs, reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj la vânătoare, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr.713/P/2006 din 30.03.2006 aplicându-i-se sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 600 RON.

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art.27 alin.4 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996 permisul de vânătoare nu poate fi obţinut de persoanele care, potrivit legii, în ultimii 3 ani, au fost sancţionate pentru săvârşirea vreunei abateri prevăzute de prezenta lege.

În speţă reclamantul a fost sancţionat prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr.713/P/2006 cu amendă administrativă întrucât în ziua de 7 februarie 2006 a împuşcat zece raţe sălbatice fără a deţine autorizaţia de vânătoare cerută de prevederile O. U.G. nr.140/2005 privind măsurile ce se aplică ca urmare a suspiciunii influenţei aviare.

Având în vedere abaterea reţinută a fi săvârşită de către reclamant precum şi sancţiunea aplicată de organul de urmărire penală Curtea constată că reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile reparatorii ale Ordinului nr.1125/25.10.2005.

Deşi nu s-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea infracţiunii de braconaj la vânătoare fapta comisă de reclamant constituie contravenţie în conformitate cu prevederile art.40 din Legea nr.103/1996, prevederi care reglementează, prin alin.2 şi faptul că în toate cazurile în care se reţine săvârşirea unei contravenţii permisul de vânătoare se reţine.

Întrucât reclamantul a fost sancţionat, în ultimii 3 ani, pentru săvârşirea unei abateri prevăzute de Legea nr.103/1996, instanţa constată că acesta nu este îndreptăţit la eliberarea permisului de vânătoare, prevederile art.27 alin.4 din acest act normativ fiind exprese şi neechivoce.

Prin urmare instanţa nu poate reţine în cauză aplicabilitatea art.6 lit. E punctul 1 din Ordinul nr.1125/2005, la data sesizării instanţei de fond (7.08.2006) reclamantul fiind deja sancţionat pentru abaterea săvârşită.

Pentru aceste considerente, constatând recursul fondat, instanţa l-a admis urmând, iar în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ. a modificat în tot decizia contestată, a admis apelul şi, schimbând hotărârea instanţei de fond, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare