Plângere Contravenţională

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei MN petentul DI a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie nr.9 seria ANV/200 nr.0133709 încheiat în data de 21.01.2013 de intimata ANV, solicitând în principal, admiterea plângerii,  anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ca netemeinic şi nelegal şi restituirea  autoturismului marca ,,Dacia,, proprietarului acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate în cuantum de 5.000 lei cu sancţiunea „avertisment” şi restituirea autoturismului  proprietarului.

S-a susţinut că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât conţine elemente greşite, respectiv prenumele petentului este „ION” şi nu „IOAN”, iar data naşterii este „29.08.1949” şi nu „28.08.1949”.

Prin sentinţa civilă nr.279/09.04.2013, Judecătoria MN a admis  în parte plângerea formulată de petentul DI, a dispus înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenţie nr.9 seria ANV/200 nr.0133709/21.01.2013 cu sancţiunea „avertisment”, a dispus restituirea autoturismului marca Dacia 1310 L, cu numărul de înmatriculare CS 03 ELY, certificatul de înmatriculare al acestuia şi cheia de contact, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale procesului verbal contestat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a încălcat prevederile art.606 şi art.612 din H.G. 707/2006, fiind sancţionat, în temeiul art.653 din H.G. 707/2006, cu amendă în cuantum de 5000 lei şi confiscarea  autoturismului marca  Dacia 1310 L, a certificatului de înmatriculare şi a cheii de contact.

Referitor la faptul că prenumele şi data naşterii petentului sunt menţionate greşit în procesul verbal de contravenţie, respectiv „IOAN” în loc de „ION” „28.08.1949” în loc de „29.08.1949”, instanţa de fond a apreciat că acestea sunt erori materiale care nu atrag nulitatea actului contestat, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acestuia apare şi C.N.P.-ul din care rezultă data corectă a naşterii petentului.

Instanţa de fond a apreciat că petentul nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, nefiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal contestat.

Mai mult decât atât, în procesul verbal de contravenţie, la rubrica „Obiecţiuni”, petentul a menţionat „că a declarat ţigările”, nicidecum că nu i-ar aparţine.

Însă, având în vedere disp. prev. de art.34 din OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, care permit instanţei să aprecieze inclusiv asupra naturii sancţiunii ce se impune a fi aplicată petentului, instanţa de fond a considerat că sancţiunea „avertismentului” este suficientă pentru a atrage atenţia acestuia asupra respectării dispoziţiilor legale încălcate.

Referitor la restituirea autoturismului marca Dacia 1310 L, cu numărul de înmatriculare CS 03 ELY, instanţa de fond a constatat că măsura reţinerii acestuia a fost luată, în baza art.653 alin.2 din H.G. 707/2006, ca măsură asiguratorie până la plata amenzii de 5.000 lei de către petent, deşi maşina nu era proprietatea acestuia, reţinerea acestuia fiind o măsură care aduce atingere dreptului de proprietate prev. de Constituţia României şi art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.

 Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs, în termen legal, agentul constatator, solicitând modificarea în parte a sentinţei pronunţate de prima instanţă şi respingerea plângerii contravenţionale, susţinând că simpla acţiune de trecere a frontierei cu o cantitate de ţigări mai mare decât cea permisă de lege este considerată introducere ilegală şi, implicit, sustragere de la vămuire, fiind sancţionată de art.653 lit.a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. 707/2006.

Examinând sentinţa civilă recurată, potrivit motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Tribunalul a constatat că recursul nu este fondat. Verificând actul constatator mai sus menţionat, prin prisma dispoziţiilor art.16 şi 19 din OG. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a observat că acesta  a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale în materie şi drept urmare, nu sunt incidente disp. art.17 din acelaşi act normativ, că starea de fapt a fost corect reţinută de agentul constatator, iar atât încadrarea dată faptei precum şi sancţiunea aplicată sunt legale.

Referitor la individualizarea judiciară a sancţiunii contravenţionale, însă, Tribunalul a observat că, în mod greşit, prima instanţă a făcut aplicarea criteriilor generale reglementate de disp. art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a considerat că sancţiunea  contravenţională ,,avertisment’’ în cazul de faţă nu este de natură a conduce la întărirea disciplinei în domeniul vamal şi fiscal şi la atingerea scopului preventiv educativ urmărit de legiuitor prin sancţionarea faptei. Pe de altă parte, nici amenda în cuantumul ei minim nu corespunde criteriilor de individualizare a sancţiunii, prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

În atare situaţie, pentru o aplicare corectă şi a principiului proporţionalităţii pericolului social al faptei comise de intimat, în raport de sancţiunile contravenţionale aplicate, s-a considerat că se poate da eficienţă disp. art.12 alin.2 din OG nr.2/2001, privind incidenţa legii mai favorabile, astfel că, Tribunalul a admis recursul, a modificat sentinţa pronunţată, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenţionale şi reducerii sancţiunii amenzii aplicate, de la 5000 lei la 500 lei, conform art.47 din OG. nr.2/2001 modif. prin. Legea nr.76/2012, menţinând celelalte sancţiuni contravenţionale aplicate de recurentă.

Domenii speta

Spete similare