Stabilire paternitate

Sentința Civilă nr.755

Şedinţa publică de la 29 Iulie 2022

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţa constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 22.10.2021 sub nr. ..., reclamantul  X, prin reprezentant legal Y, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z, să se stabilească că acesta este tatăl reclamantului și în certificatul de naștere să fie trecut numele acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că în fapt, în urma relaţiei dintre Y și Z s-a născut reclamantul în 2017. Deși Y i-a cerut pârâtului să recunoască minorul acesta nu s-a conformat.

În dovedirea celor susţinute solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului şi, eventual, expertiza de specialitate şi orice altă proba va reieşi din dezbateri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 424, art. 425, art. 427 C. civ. și art. 453 C.pr.civ. .

La solicitarea instanţei, a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 11.11.2021 prin care a arătat că se cunoaște cu mama minorului, numita Y, de aproximativ 10 ani,  în prezent fiind consătean cu aceasta. În urmă cu aproximativ 4 ani, a avut cu ea o relație de câteva săptămâni (2 săptămâni), perioadă pe care au petrecut-o împreună, atâta în țară, cât și în străinătate. După circa o săptămână petrecută în Germania, s-au întors în țară, unde s-au despărțit.

După câteva zile, aceasta l-a sunat și l-a anunțat că este însărcinată, el fiind surprins de acesta veste, întrucât nu s-a așteptat având în vedere că nu a avut astfel de intenții, motiv pentru care la început i-a spus să se gândească dacă este copilul său în condițiile în care acesta avea mai mulți prieteni, atât înainte să se cunoască ei, cât și după ce s-au despărțit.

După o perioadă a aflat ca acesta a născut un băiețel, atunci a încercat să ia legătura cu aceasta, sa meargă sa facă un test care sa clarifice dacă minorul este sau nu copilul său, aceasta a refuzat, mai mult aceasta deja intrase într-o relație cu o persoana cu care ulterior s -a și căsătorit, problema legata de minor a rămas astfel nerezolvata.

Este  de acord ca în urma probelor ce urmează sa fie administrate în cauza, instanta să stabilească prin hotărâre judecătorească, paternitatea minorului X, născut la data de ......2017.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza ADN, respingând proba cu martori și interogatoriul pârâtului.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Y și Z, au întreținut în cursul anului 2017 relații intime pentru o perioadă scurtă de timp și după s-au despărțit. La data de ....2017 s-a născut reclamantul minor X, conform certificatului de naștere seria ..., nr. ..., transcris și înregistrat sub nr. .../... în Registrul UAT ....

În ceea ce priveşte cererea privind stabilirea paternităţii, instanţa reține că potrivit art.424 C.civ.: „Stabilirea paternităţii prin hotărâre judecătorească: Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.”

Potrivit art. 425 Cod civil „Acţiunea în stabilirea paternităţii: (1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. (2) Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.

În ceea ce privește prezumțiile legale, potrivit art. 426 Cod civil „Prezumţia filiaţiei faţă de pretinsul tată : „(1) Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii.”

Reţinând faptul că pârâtul Z a avut relații intime cu Y în perioada „timpului legal al concepţiunii”, dar mai ales ținând cont de concluziile expertizei ADN nr. .../... din ..., instanţa va constata că pârâtul este tatăl minorului X,  născut la data de ....2017. 

În consecinţă, va dispune efectuarea, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a cuvenitelor rectificări în certificatul de naştere al minorului, în sensul că la rubrica „tatăl” se va menţiona numele şi prenumele pârâtului „Z”, iar la numele minorului ,,z”.

Potrivit art. 438 alin. 1 C. civ. ,, Prin hotărârea de admitere a acţiunii instanţa se pronunţă şi cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autorităţii părinteşti şi obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil", instanța având această obligație chiar dacă nu s-a solicitat prin acțiune.

Referitor la capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa reţine că regula generală este dată de art. 503 din Codul civil, care prevede: „părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.”

Exercitarea autorităţii părinteşti se exercită de un singur părinte în cazuri speciale, prevăzute de art. 507 din Codul civil, „respectiv când unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau daca, din orice motiv, se află în neputinţă de a-si exprima voinţa.”

Acestora, li se adaugă cazurile în care autoritatea părintească este atribuită unuia dintre părinţi prin hotărârea judecătorească (divorţ, stabilirea filiaţiei etc.), şi cele în care împărţirea autorităţii are loc prin acordul părinţilor, încuviinţat de instanţa de tutelă (art.506 din Codul Civil).

Art. 398 alin (1) Cod Civil prevede: „ Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.”

Instanţa are în vedere şi prevederile art. 36 alin (7) din Legea 272/2004: „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.”

Având în vedere probele administrate, din care nu rezultă vreun caz pentru exercitare exclusivă a autorității părintești,  dar și poziția pârâtului care s-a arătat interesat de minor, va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.

Sub aspectul contribuţiei la cheltuielile de creştere, pregătire şi educare a minorilor prevederile art. 499 alin. (1) şi alin. (4) C. civ., stipulează faptul că „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”, iar „în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.

Având în vedere că nu s-a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere, instanța apreciază faptul că ambii părinți pot contribui în natură la creșterea și educarea minorului, cu atât mai mult cu cât pârâtul a arătat că în prezent sunt consăteni.

Conform art. 453 alin (1) din C pr civ: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Faţă de soluţia la care a ajuns în urma deliberării, în temeiul art. 453 alin 1 C pr civ, instanţa va obliga pârâtul Z  să achite reclamantului suma de 5720 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (3000 de lei reprezentând onorariu de avocat, 2700 de lei reprezentând taxa de expertiză și 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru).

Nu se aplică dispozițiile art.454 C.pr.civ., întrucât prin întâmpinare pârâtul nu a recunoscut că este tatăl minorului ci doar a fost de acord ca instanța de judecată să stabilească filiația minorului prin probele administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite cererea formulată de reclamantul X CNP ..., prin reprezentant legal Y, CNP ... cu domiciliul în ... , în contradictoriu cu pârâtul Z, domiciliat în ....

Stabilește că pârâtul Z este tatăl biologic al minorului X, identificat prin CNP ....

Dispune efectuarea menţiunilor corespunzătoare în actul de naştere al minorului, în sensul ca la rubrica „Date privind părinţii” – „Tatăl” să fie completat numele de familie și prenumele pârâtului, respectiv Z.

Stabilește ca minorul să poarte numele de familie al tatălui pârât, respectiv numele de Voinescu, urmând ca actul său de naștere să fie modificat/completat în acest sens.

Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în comun de ambii părinţi.

Stabileşte în sarcina ambilor părinţi obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesionala a minorului.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 5720 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (3000 de lei reprezentând onorariu de avocat, 2700 de lei reprezentând taxa de expertiză și 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru).

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Făurei.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 29 iulie 2022.

Președinte,   Grefier,

Domenii speta

Spete similare