Verificare măsuri preventive

Prin încheierea din data de 23.11.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Moineşti, a reținut următoarele:

„În baza art.242 alin.2 C.pr.pen., art.348 alin.1, 2 C.pr.pen., art.207 alin.4, 6 C.pr.pen., raportat la art.215 C.pr.pen.,

Constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, faţă de inculpaţii B.G., R.C.A. şi R.M.A. dispusă prin Încheierea nr.57/2020 din data de 10.09.2020 pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Moinești în dosarul nr.3280/260/2020 (mandate de arestare preventivă nr.27 UP, nr.28 UP şi nr.29 UP emise în 10.09.2020), nu se mai menţin.

Înlocuieşte măsura preventivă a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, faţă de inculpaţii: B.G. , R.M.A. şi R.C.A. pe o durată ce nu poate depăşi  60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

Dispune plasarea inculpaţilor B.G., R.C.A. şi R.M.A., sub puterea măsurii controlului judiciar la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

 Atrage atenţia inculpaţilor B.G., R.C.A. şi R.M.A. că, pe perioada controlului judiciar, au următoarele obligaţii:

- să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de cameră preliminară, ori a instanţei ori de câte ori sunt chemaţi.

- să informeze de îndată organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de poliţie, sau ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu părăsească teritoriul ţării;

- să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele de existenţă;

- să nu participe la adunări publice;

- să nu deţină, să nu poarte, sau să folosească arme;

- să nu ia legătura cu persoana vătămată A.I.

Atrage atenţia inculpaţilor că, în cazul nerespectării, cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite sau în cazul săvârşirii cu intenţie a unei noi infracţiuni, măsura preventivă a controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului preventiv.

Conform art.215 al.4 şi alin.6 C.proc.pen. supravegherea respectării obligaţiilor revine Poliţiei Municipiului Moineşti, în condiţiile legii.

Cu drept de contestaţie în 48 ore de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu astăzi, 23.11.2020.”

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Moineşti a reţinut următoarele:

„Analizând măsurile preventive luate faţă de inculpați în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, precum şi evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpaților, JCP apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin înlocuirea arestului preventiv faţă de inculpaţii B.G.; R.M.A. şi R.C.A.

În practica CEDO s-a stabilit că menţinerea detenţiei este justificată doar atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie al inculpatului, sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. În prezent,  cauza se află în faza procesuală a CP, urmărirea penală este finalizată, neexistând pericolul ca inculpații să mai poată influența desfășurarea procesului penal.

Jurisprudența CEDO recomandă insistent ca arestul preventiv să fie impus doar ca măsură excepțională. În cazul Ambruszkiewicz vs. Polonia,  Curtea a apreciat că “privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât este justificată doar în situațiile în care alte măsuri, mai puțin stringente, au fost luate în considerare și găsite insuficiente pentru protejarea interesului individual sau public, care poate cere ca persoana în cauză să fie deținută. Aceasta înseamnă că nu e suficient ca privarea de libertate să fie în conformitate cu legile naționale; ea trebuie să fie și necesară, în circumstanțele date.”

În plus, CEDO a subliniat folosirea principiului proporționalității, astfel încât autoritățile să ia în considerare alternative mai blânde înainte de a recurge la încarcerare și să analizeze de asemenea dacă menținerea acuzatului în arest preventiv este indispensabilă”. Arestul preventiv trebuie supus unei verificări periodice, pe care oricare dintre părțile implicate (inculpatul, completul de judecată și procurorul) trebuie să o poată iniția.  Ședința de verificare a legalității măsurii trebuie să ia forma unei înfățișări contradictorii, cu dezbateri orale, la care egalitatea armelor să fie asigurată. Acest lucru presupune acces la dosar, care este garantat prin Articolul 7(1) din Directiva privind dreptul la informare.

Decizia privind prelungirea arestului preventiv trebuie luată cu celeritate și necesitatea de a menține starea de arest trebuie motivată. Atunci când se verifică legalitatea arestului preventiv, CEDO cere ca instanța să ia aminte că există o prezumție în favoarea eliberării și că prelungirea stării de arest „poate fi justificată doar dacă există indicii precise că este o cerință a interesului public care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, prevalează în fața regulii respectării libertății individuale menționate în Articolul 5 al Convenției”. Autoritățile au datoria constantă de a lua în considerare ce măsuri alternative se pot folosi.

Față de cele expuse mai sus, JCP apreciază că la acest moment procesual,  se poate înlocui măsura arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, stabilind însă în sarcina inculpaților, o serie de obligații.”

Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a formulat contestație împotriva încheierii din data de 23.11.2020 arătând faptul că în mod greșit judecătorul de cameră preliminară a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii B.G., R.C.A. şi R.M.A.

Tribunalul examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele Judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău văzând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi din oficiu, constată contestaţia formulată ca fiind fondată.

Instanţa de control judiciar apreciază că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor, iar măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor prin modul și circumstanțele de săvârșire a acestora.

Instanța de control judiciar constată că nu sunt dovedite motive de nulitate sau vicii de formă ale încheierii contestate. Se constată că deşi judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Moineşti a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a controlului judiciar acesta nu a precizat în concret şi motivele care au stat la baza decizii. Considerentele enunţate în cuprinsul motivării conţin doar raţionamente cu caracter general şi abstract din analiza cărora nu se poate verifica raţionamentul judecătorului şi dacă hotărârea instanţei este temeinică.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond în mod corect a apreciat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lui, iar măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor prin modul și circumstanțele de săvârșire a acestora.

Potrivit art.207 alin.(4) C.proc.pen., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

De asemenea, sunt avute în vedere prevederile art. 242 alin.(2) C.proc. pen., conform cărora „măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Art.202 alin.(1) C.proc.pen. prevede că „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

În acest sens, trebuie reţinut că suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (Imakayeva contra Rusiei, Iliev contra Bulgariei). Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

Raportat la noţiunea sui generis de „suspiciune rezonabilă” creată de jurisprudenţa CEDO, luarea, prelungirea sau menţinerea unei măsuri preventive nu trebuie să se întemeieze pe un ansamblu probator care dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia unei persoane cu privire la săvârşirea unei infracţiunii, aspect indispensabil la pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Din probele administrate la urmărirea penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi autorii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi a reţinut că ambii complici s-au situat lângă autorul infracţiunii şi l-au încurajat prin, atitudine şi îndemnuri orale în încercarea de a  constrânge victima în întreţinerea de raporturi sexuale, atât orale cât şi normale. 

Astfel, conform art.223 alin. (2) C.proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

 Infracţiunea de tentativă de viol, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, este sancţionată de lege cu o pedeapsă de la cinci la doisprezece ani, cu majorarea limitelor în cazul agravantei prevăzute de art.77 lit. d) C.pen. faţă de inculpaţii B.G. şi R.C.A.

Tribunalul apreciază că starea de pericol pentru ordinea publică se deduce din natura relaţiilor sociale lezate, a circumstanţelor concrete de săvârşire a faptei, profitând de protecţia oferită de întuneric (conform acuzaţiilor faptele s-au petrecut pe timpul nopţii), prin umilirea şi lovirea victimei de către agresor.

Tribunalul constată că, în raport de circumstanţele concrete reale ale cauzei şi de cele personale ale inculpaţilor există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a judecării în stare de libertate.

Tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor în acest stadiu al camerei preliminare ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracţiuni grave, cum este cea din cauza dedusă judecăţii, de tentativă de viol, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale şi ar induce credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de un pericol social deosebit.

Sub acest aspect, Tribunalul  reţine şi că, în baza dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul până la soluţionarea definitivă a cauzei.

De asemenea, Tribunalul apreciază că măsura arestului preventiv este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 5 din CEDO,  respectiv că măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, aceste motive subzistă şi la această dată.

În acord cu susţinerile procurorului, judecătorii de cameră preliminară apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor acuzaţi de fapte o asemenea gravitate ar crea un ecou deosebit de puternic în sânul comunităţii restrânse din care fac parte atât persoana vătămată cât şi inculpaţii şi ar încuraja şi alte persoane să comită asemenea fapte ştiind că vor fi judecaţi în stare de libertate.

Amplitudinea ecoului în comunitate a faptelor pentru care există suspiciunea că ar fi fost săvârşite nu s-a diminuat, timpul scurs de la data la care se presupune că au fost comise fiind relativ scurt.

Împrejurările aduse în discuţie de apărătorul inculpatului Barna potrivit cărora acesta are o atitudine de recunoaştere şi că nu are antecedente nu poate constitui temei de înlocuire a măsurii preventive. Cel mult această conduită va putea fi avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei.

Aspectele aduse în discuţie de apărătorul inculpaţilor Raţă referitoare la presupusa nelegalitate a mijloacelor de probă urmează a fi avute în vedere, eventual, la momentul soluţionării procedurii de cameră preliminară. Faptul că părinţii acestor inculpaţi sunt plecaţi în străinătate şi că nu mai are cine să aibă grijă de casă nu pot constitui temeiuri de înlocuire a măsurii preventive întrucât măsura a fost luată prin raportare la conduita scandaloasă şi ecoul acesteia în comunitate.

Prin urmare, având în vedere că de la data luării măsurii arestării preventive, temeiurile de fapt și de drept nu au încetat să existe și nici nu s-au schimbat, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău constată că în speță nu sunt incidente prevederile art. 242 alin. 2 Cod pr.pen. referitoare la înlocuirea măsurii, în condiţiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute iniţial în vedere la instituire, ci acestea subzistă în continuare.

Faţă de toate acestea, în baza art. 4251, al. 7, pct. 1, lit. b din C.proc.pen. cu art. 205 şi art. 203 al. 5 din C.p.p. va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti împotriva Încheierii din data de 23.11.2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la  Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 3582/260/2020/a1.3.

Va desfiinţa încheierea contestată, va reţine cauza spre soluţionare şi, pe fond:

În temeiul  art.207 alin. (4) C.proc. pen., va constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.G., R.C.A şi R.C.A, dispusă prin Încheierea nr.57/2020 din data de 10.09.2020 pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Moinești în dosarul nr.3280/260/2020 (mandate de arestare preventivă nr. 27 UP, nr. 28 UP şi nr. 29 UP emise în 10.09.2020), se menţin.

Va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor B.G., R.C.A şi R.C.A.

Domenii speta

Spete similare