Anulare act administrativ

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul T.B, reclamanta  A, în contradictoriu cu pârâții B şi C a solicitat instanței să dispună  anularea parțială a Dispoziției X/2020 cu privire la măsurile dispuse față de T, menținută prin Decizia nr. Y/2020 emisă de C.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. X/2020,  s-au stabilit o serie de unor măsuri suplimentare la nivelul instituţiilor publice de cultură din subordinea B, pe perioada stării de urgenţă instituită pe teritoriul României.

Prin actul administrativ contestat, ordonatorul principal de credite a dispus ordonatorilor terţiari, în speţă conducătorii instituţiilor publice din subordinea B a căror activitate este redusă temporar ca urmare a efectelor epidemiei coronavirului SARS - CoV - 2, a proceda la aplicarea prevederilor art. XI, XII şi XIII din O. U.G. nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin O.U.G. nr. 32/2020.

Totodată s-a stabilit că la nivelul fiecărei instituţii publice de cultură, măsura prevăzută la alin. (1) al dispoziţiei va fi aplicată salariaţilor a căror activitate a fost redusă temporar ca urmare efectelor produse de coronavirusul SARS - CoV - 2, pe perioada stării de urgenţă instituită pe teritoriul României, conform Anexei nr. 1 la dispoziţie, parte integrantă a acesteia.

De asemenea, s-a prevăzut că pe perioada suspendării temporare a activităţii, ca urmare efectelor produse de coronavirusul SARS - CoV - 2 pe perioada stării de urgenţă instituită pe teritoriul României, indemnizaţia acordată fiecărui angajat în baza art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 32/2020, va fi suplimentată de angajator cu sume reprezentând diferenţa de până la 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Verificând legalitatea actului administrativ, a cărui anulare parțială se solicită, din perspectiva criticilor formulate de reclamantă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 173 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pârâtul B are atribuţii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice de interes judeţean.

În exercitarea acestei atribuţii, raportat la prevederile alin. (2) lit. b) şi c) a aceluiaşi articol, autoritatea deliberativă exercită, limitativ, următoarele atribuţii: hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice, societăţi şi regii autonome, în condiţiile legii;- aprobă, în condiţiile legii, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului, organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de specialitate al consiliului, precum şi ale instituţiilor publice şi ale societăţilor şi regiilor autonome subordonate.

În ceea ce privește, însă,  aplicabilitatea sau nu a dispoziţiilor O.U.G. nr. 30/2020 unei instituții de cultură, instanța reține că, deși nu se menționează expres dacă această ordonanță se adresează sectorului public sau privat, din interpretarea dispozițiilor acestui act normativ și prin coroborare cu alte prevederi legale, rezultă că sectorul bugetar nu intră în domeniul de aplicare al OUG 30/2020, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța reține că potrivit art. XI al 1 și 2 din OUG 30/2020 ” (1) Pe perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2, indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii se stabilesc la 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat şi se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază salariaţii angajatorilor care îndeplinesc una din următoarele condiţii:

a) întrerup activitatea total sau parţial în baza deciziilor emise de autorităţile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate, şi deţin certificatul de situaţii de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, prevăzut la art. 12 din anexa nr. 1 Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României. Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri eliberează certificatul de situaţii de urgenţă conform metodologiei aprobate prin ordin;

b) reduc activitatea ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19 şi nu au capacitatea financiară de a achita plata tuturor salariilor angajaţilor lor. Angajatorii pot beneficia de plata indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) pentru cel mult 75% dintre angajaţii care au contracte individuale de muncă active la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Astfel, dacă s-ar considera că instituțiile publice, în calitatea lor de angajatori ar putea apela la șomajul tehnic în cazul salariaților a căror activitate a fost întreruptă , în tot sau în parte , pe perioada stării de urgență ca urmare a Decretului nr. 195/2020, aceasta ar echivala cu preluarea de către bugetul de stat a obligațiilor de plată a cheltuielilor de personal ce intră în sarcina diferitelor instituții publice, cu nesocotirea faptului că acestea au resurse financiare alocate cu această destinație , ceea ce ar lipsi de eficiență însăși execuția bugetară.

La art. 11 al. 1 din L.273/2006 privind finanțele publice locale, este stipulat principiul anualităţii potrivit căruia  ”veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condiţiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.” Este evident că printre cheltuieli de numără și cele de personal.

Prin urmare, în vederea gestionării eficiente a finanțelor publice, legiuitorul a stabilit ca instituțiile publice au aprobate veniturile și cheltuielile pe o perioadă de un an, astfel că drepturile salariale aferente locurilor de muncă pentru personalul acestora sunt oricum bugetate.

Un argument în plus, în susținerea ipotezei potrivit căreia OUG 30/2020 nu se aplică instituțiilor din sectorul bugetar, este și cel potrivit căruia, pentru sprijinirea angajatorilor a căror activitate a fost redusă sau întreruptă total în perioada stării de urgență, Guvernul României a adoptat OUG 92/2020 pentru instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaţilor şi angajatorilor  în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru modificarea unor acte normative, unde la art. V alin 1 lit a se prevede expres că ” Nu beneficiază de sumele prevăzute la art. I alin. (1) următorii angajatori: a) instituţii şi autorităţi publice, astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare” . Sumele prevăzute la art I alin 1 sunt cele de care au beneficiat angajatorii ai căror angajați au beneficiat de prevederile art. XI din OUG 30/2020.

Concluzia logică ce se desprinde din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale este că doar printr-o omisiune a legiuitorului nu au fost excluse expres de la aplicabilitatea dispozițiilor OUG 30/2020 instituțiile publice .

Un alt motiv pentru care OUG 30/2020 nu s-ar putea aplica unei instituții de cultură rezidă în faptul că, datorită specificului activității desfășurate de angajații acesteia, restrângerea activității nu era necesară, aceștia având posibilitatea să-și desfășoare activitatea și în mediul on line, sau pur și simplu repetând în afara scenei roluri din spectacole care erau programate în stagiunea curentă sau viitoare sau efectuând  activități de creație, cercetare, documentare, specifice studiului individual de rol.

Domenii speta

Spete similare