Luarea măsurii arestării preventive

La data de 06.10.2020, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Bacău au fost sesizate prin apel la 112 cu privire la faptul că în după amiaza aceleiaşi zile, minorul M V I, în vârstă de 17 ani, a fost înjunghiat în zona abdominală de către minorul L D M, în vârstă de 15 ani, în timp ce se aflau în faţa Primăriei comunei O, jud. Bacău.

Prin ordonanţa din data de 06.10.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p.

Prin ordonanţa din data de 06.10.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de minorul L D M  pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 C.p. cu aplic. art. 75 lit. a din C.p. şi art. 113 alin.2 din C.p.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 07.10.2020 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de L D M pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. a din C.p. şi art. 113 alin.2 din C.p.

În fapt, din probatoriul administrat în cauză – cercetare la faţa locului, examinare fizică, examinare haine persoană vătămată, imagini video, declaraţii de martori, constatări medico legale preliminare şi declaraţii inculpat -  au rezultat următoarele:

 La data de 06.10.2020, în jurul orei 14:30, inculpatul minor L D M, domiciliat în sat/com. O, s-a deplasat cu bicicleta de la locuinţa sa la ATM-ul bancar amplasat în exteriorul sediului Primăriei comunei O, jud. Bacău, pentru a retrage de pe cardul tatălui său o sumă de bani. Acest moment a coincis cu sosirea la domiciliul său a martorei M A, mătuşa persoanei vătămate M V I şi a cărei locuinţă este situată în apropierea primăriei, martora fiind însoţită de către minorul M V I. M A şi M V I se aflau în căruţă şi veneau de la cules via, iar în momentul în care persoana vătămată l-a văzut pe inculpat, s-a îndreptat în direcţia acestuia. Pe fondul unor relaţii tensionate anterioare (conform declaraţiei inculpatului, persoana vătămată l-a agresat în urmă cu 2 saptamâni, dar şi în urmă cu aproximativ 2 ani), între persoana vătămată M I V şi inculpatul L D M  a început un conflict în faţa Primăriei comunei O, ocazie cu care, în urma provocării manifestată de persoana vătămată, care a început să îi aplice lovituri inculpatului, acesta din urmă, având asupra sa un cuţit tip briceag l-a lovit pe M I V în zona abdominală. După ce inculpatul a constatat că i-a produs persoanei vătămate o plagă abdominală cu evisceraţie de intestine, a părăsit locul faptei, deplasându-se la domiciliul său, unde, conform declaraţiei sale, a aruncat briceagul în curtea locuinţei învecinate (deşi au fost efectuate căutări, cutitul tip briceag nu a fost identificat).

Persoana vătămată a fost condusă de mătuşa sa, martora M A, în curtea locuinţei acesteia, de unde a fost preluată la scurt timp de un echipaj de ambulanţă şi transportată la spitalul muncipal din O. Persoana vătămată a fost diagnosticată cu plagă înjunghiată perete abdominal cu evisceraţie (intestinal) şi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.

La data de 07.10.2020 s-a dispus examinarea medico legală a persoanei vătămate M I V, din constatările preliminare medico legale rezultând că M V I  prezintă conform datelor iniţiale:

-plagă penetrantă în cavitatea abdominală cu eviscerare intestin – operat, în curs de evaluare clinică, paraclinică şi terapeutică; mică plagă tăiată superficială hemitorace stâng posterior, nesuturată, nepenetrantă,

-leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit sau obiect similar, în circumstanţe stabilite prin cercetări şi pot data din 06.10.2020;

-se estimează că necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă;

-aprecieri certe medico-legale privind punerea vieţii victimei în primejdie se vor face după completarea elementelor medico-legale clinice, paraclinice şi terapeutice.

Prin completarea la fişa de constatări preliminare, s-a concluzionat că leziunile traumatice abdominale care au determinat eviscerare conţinut – abdominale-epiplon, anse de intestin subţire, pentru care s-a practicat intervenţie chirurgicală de urgenţă: laparotomie, sutură intestin, drenaj, au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

Inculpatul L D M  a fost reţinut în calitate de suspect la data de 06.10.2020, ora 23.10, iar cu prilejul audierii, a recunoscut săvârşirea faptei, pe care o regretă.

Inculpatul are vârsta de 15 ani şi este elev în clasa a IX-a la Liceul Tehnologic din O, învăţământ de zi. Face parte dintr-o familie organizată, locuieşte impreună cu părinţii săi, ambii cu locuri de muncă stabile, şi cu fratele său, într-un imobil compus din 4 camere.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul L D M nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, şi având în vedere condiţiile concrete în care a săvârşit fapta, întâlnirea dintre cei doi fiind întâmplătoare şi având în vedere şi actele de violenţă exercitate de persoana vătămată asupra acestuia, anterior săvârşirii de către inculpat a infracţiunii reţinute în sarcina sa, apreciez că în cauză se impune luarea faţă de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, măsura fiind necesară dar şi suficientă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală şi pentru prevenirea săvârşirii unor alte infracţiuni.

Conform disp. art. 243 alin.2 din C.p.p., arestarea preventivă poate fi dispusă faţă de un minor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.

După cum s-a precizat anterior, raportat la datele ce privesc persoana inculpatului, în special vârsta relativ fragedă a acestuia, dar mai ales faptul că se află în continuarea studiilor şi beneficiază permanent de sprijinul şi supravegherea părinţilor, constat că măsura arestării preventive ar fi o măsură disproporţionată şi cu efecte negative asupra dezvoltării educaţionale, emoţionale, psihice, sociale a minorului. Totodată, având în vedere vârsta acestuia, în cauză este necesar a se stabili în perioada imediat următoare dacă acesta a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei, urmând a fi dispusă o expertiză psihiatrică în acest sens.

În cauză, se constată că sunt întrunite condiţiile de luare a măsurii arestării la domiciliu prev. de art. 218 din C.p.p. rap. la art. 223 din C.p., inculpatul fiind cercetat pentru săvâşirea unei infracţiuni intenţionate contra vieţii sau o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării  gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana autorului, se constată că măsura este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bacău constată următoarele:

La data de 06.10.2020, în jurul orei 14:30, inculpatul minor L D M, domiciliat în sat/com. O, s-a deplasat cu bicicleta de la locuinţa sa la ATM-ul bancar amplasat în exteriorul sediului Primăriei comunei O, jud. Bacău, pentru a retrage de pe cardul tatălui său o sumă de bani. Acest moment a coincis cu sosirea la domiciliul său a martorei M A, mătuşa persoanei vătămate M V I şi a cărei locuinţă este situată în apropierea primăriei, martora fiind însoţită de către minorul M V I. M A şi M V I se aflau în căruţă şi veneau de la cules via, iar în momentul în care persoana vătămată l-a văzut pe inculpat, s-a îndreptat în direcţia acestuia. Pe fondul unor relaţii tensionate anterioare (conform declaraţiei inculpatului, persoana vătămată l-a agresat în urmă cu 2 saptamâni, dar şi în urmă cu aproximativ 2 ani), între persoana vătămată M I V şi inculpatul L D M  a început un conflict în faţa Primăriei comunei O, ocazie cu care, în urma provocării manifestată de persoana vătămată, care a început să îi aplice lovituri inculpatului, acesta din urmă, având asupra sa un cuţit tip briceag l-a lovit pe M I V în zona abdominală. După ce inculpatul a constatat că i-a produs persoanei vătămate o plagă abdominală cu evisceraţie de intestine, a părăsit locul faptei, deplasându-se la domiciliul său, unde, conform declaraţiei sale, a aruncat briceagul în curtea locuinţei învecinate (deşi au fost efectuate căutări, cutitul tip briceag nu a fost identificat).

Persoana vătămată a fost condusă de mătuşa sa, martora M A, în curtea locuinţei acesteia, de unde a fost preluată la scurt timp de un echipaj de ambulanţă şi transportată la spitalul muncipal din O. Persoana vătămată a fost diagnosticată cu plagă înjunghiată perete abdominal cu evisceraţie (intestinal) şi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.

La data de 07.10.2020 s-a dispus examinarea medico legală a persoanei vătămate M I V, din constatările preliminare medico legale rezultând că M V I  prezintă conform datelor iniţiale:

-plagă penetrantă în cavitatea abdominală cu eviscerare intestin – operat, în curs de evaluare clinică, paraclinică şi terapeutică; mică plagă tăiată superficială hemitorace stâng posterior, nesuturată, nepenetrantă,

-leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit sau obiect similar, în circumstanţe stabilite prin cercetări şi pot data din 06.10.2020;

-se estimează că necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă;

-aprecieri certe medico-legale privind punerea vieţii victimei în primejdie se vor face după completarea elementelor medico-legale clinice, paraclinice şi terapeutice.

Prin completarea la fişa de constatări preliminare, s-a concluzionat că leziunile traumatice abdominale care au determinat eviscerare conţinut – abdominale-epiplon, anse de intestin subţire, pentru care s-a practicat intervenţie chirurgicală de urgenţă: laparotomie, sutură intestin, drenaj, au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

În drept, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Conform art. 218, alin. 1 C.proc.pen. arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1).

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Potrivit art. 223, alin. 1 C. proc. pen. „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Conform alin. 2 al aceluiaşi articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza N.C. contra Italiei, Cauza Campbell şi Hartley contra Marii Britanii), în cadrul examinării propunerii de arestare preventivă nu trebuie stabilită vinovăţia inculpatului, ci trebuie să se stabilească dacă există sau nu date, informaţii, de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală.

În acelaşi sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în cauze precum Brogan s.a. contra Marii Britanii, O”Hara contra Marii Britanii că prevederile art. 5 paragraf 1, lit. c din Convenţie fac referire la noţiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării anchetatorii să aibă suficiente probe care să justifice o condamnare.

În ceea ce priveste existenţa unor date şi indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art 223 C. proc. pen., ca o condiţie prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane şi totodată ca o garanţie împotriva unei privări arbitrare de libertate, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, în interpretarea art. 5, par.1, lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a considerat că existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, presupune existenţa unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată.

Această condiţie este îndeplinită având în vedere întregul material probator existent la dosarul cauzei, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de redare convorbiri telefonice.

Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinutǎ în sarcina sa, iar instituirea unei măsuri preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în cauza Tarău împotriva României, că instanţele interne, atunci când optează pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să precizeze motive concrete în sprijinul argumentului privind „pericolul pentru ordinea publică” şi care să justifice necesitatea luării măsurii. Totodată, este necesar să se invoce probe faptice referitoare la riscurile invocate. În cauza Calmanovici împotriva României, s-a stabilit că autorităţile trebuie să ofere motive „relevante şi suficiente” pentru a justifica necesitatea de a priva o persoană de libertate, trebuie să ţină cont de măsurile alternative, să analizeze individual situaţia inculpatului. Ele nu se pot sprijini în principal doar pe gravitatea faptelor comise.

Astfel, în cauza Calmanovici împotriva României (paragraful 93), Curtea reiterează din jurisprudenţa sa, cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, paragraful 51 şi Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr. 43701/04, 5 iulie 2007).

Pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Beccies împotriva Moldovei, nr. 9190/03, paragraful 59, 4 octombrie 2005).

La fel se întâmplă în cazul tulburărilor aduse ordinii publice: dacă un asemenea motiv poate fi luat în calcul potrivit art. 5 CEDO în circumstanţe excepţionale şi în măsura în care dreptul intern recunoaşte această noţiune, acesta nu poate fi considerat relevant şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea acuzatului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (Letellier, citată anterior, paragraful 51), condiție neîndeplinită în prezenta cauză. Chiar dacă fapta de care este acuzat inculpatul este de o gravitate ridicată, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că cercetarea acestuia în stare de libertate nu este în măsură să pună în primejdie integritatea fizică sau bunurile persoanelor.

Arestarea la domiciliu, ca şi arestarea preventivă, întrucât presupune privarea de libertate a persoanei, este o măsură preventivă de excepţie care trebuie să fie solid justificată şi argumentată, şi care poate fi luată doar faţă de un inculpat care prezintă un asemenea grad de pericol public concret şi imediat pentru societate încât este necesară de îndată izolarea sa.

Analizând materialul probator, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că se poate presupune, în mod rezonabil, că inculpatul a săvârşit faptele imputate.

Cu toate acestea, raportând dispoziţiile legale la prezenta cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpat, ar fi disproporţionată în raport cu gradul de pericol şi cu modul de săvârşire al faptelor. Judecătorul de drepturi şi libertăţi observă că persoana vătămată este cea care a provocat inculpatul. Astfel, aşa cum reiese din procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video (f.9 dosar u.p.) persoana vătămată iniţiază conflictul lovindu-l cu pumnii în zona capului pe inculpat. Deşi acesta încearcă să scape de agresiunile părţii vătămate, fugind din zonă, inculpatul este ajuns din urmă de persoana vătămată care îl loveşte din nou cu pumnii în zona capului. Aşadar, nu poate fi ignorată conduita inculpatului care a încercat iniţial să se elibereze de agresiunile persoanei vătămate folosind cuţitul abia în momentul în care a fost din nou agresat.

Fără a face aprecieri asupra vinovăţiei inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că în cauză sunt aplicabile, cel puţin, dispoziţiile art. 75, lit. a sau b Cod penal. Nu poate fi exclusă nici ipoteza prevăzută de art. 26 Cod penal, inculpatul folosind cuţitul după ce a încercat, fără succes, să scape de agresiunile persoanei vătămate. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât persoana vătămată este cu doi ani mai mare decât inculpatul, acesta fiind lovit pe parcursul timpului în două alte împrejurări de aceeaşi persoană vătămată astfel încât se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul a acţionat sub imperiul temerilor generate de aceste împrejurări.

În plus, inculpatul se află la primul contact cu legea penală astfel încât nu se poate afirma că acesta prezintă un pericol social real pentru societate, riscul repetării faptelor fiind, relativ, scăzut. Nu se poate aprecia că inculpatul va încerca să împiedice buna desfăşurare a urmăririi penale din moment ce acesta nu a încercat să se sustragă cooperând cu organele judiciare. Inculpatul beneficiază de sprijinul familiei şi este elev în clasa a IX iar impunerea unei măsuri privative de libertate ar putea afecta accesul acestuia la educaţie.

Astfel, se impune, din perspectiva respectării principiului proporţionalităţii, luarea unei masuri preventive mai blânde, menită şi suficientă în a garanta buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea  adevărului în condiţiile în care nu se identifică un pericol referitor la tulburarea ordinii publice sau riscul sustragerii de la desfăşurarea urmăririi penale.

Pentru aceste considerente apreciază judecătorul de drepturi şi libertăţi că luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpat reprezintă o garanţie certă a unei bune desfăşurări a procesului penal, ingerinţa manifestată de autorităţi prin luarea acestei masuri preventive fiind direct proporţională cu scopul acesteia si suficientă pentru a oferi buna desfăşurare a procesului penal, prin impunerea obligaţiilor legale, limitarea drepturilor inculpatului prin luarea acestei măsuri răspunzând exigentelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Pentru aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău având ca obiect arestul la domiciliu a inculpatului L D M.

În baza art. 219, alin. 9 C. proc. pen. cu referire la art. 202, alin. 4, lit. b C. proc. pen. şi art. 211, art. 215 C. proc. pen. va lua faţă de inculpatul L D M cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p. cu aplic. art. 75 alin.1 lit. a din C.p. şi art. 113 alin.2 din C.p. măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 08.10.2020 , ora 14.00.

În baza art. 215, alin. 1 C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organele judiciare cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la I.P.J. Bacău conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.

În baza art. 215, alin. 2, lit. a, d, e şi j C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului:

- să nu depăşească limita teritorială a judeţului Bacău, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;

- să nu se apropie de persoana vătămată M V I şi martorii audiați în timpul urmăririi penale (M A, B G) și cei ce vor fi audiați în timpul cercetării judecătorești și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale;

- sǎ nu deţinǎ, sǎ nu foloseascǎ şi sǎ nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 125 din Legea nr. 254/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, va desemna ca autoritate de supraveghere a măsurii controlului judiciar şi a obligaţiilor impuse inculpatului L D M, I.P.J. Bacău – Serviciul de Investigaţii Criminale – Biroul Supraveghere Judiciarǎ.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu.

Domenii speta

Spete similare