Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), c) și h) din Legea nr. 85/2014. Excepția lipsei de interes a reclamantului lichidator judiciar în formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale.

Admisibilitatea acestei acțiuni în răspundere întemeiată pe disp. art. 169 lit. a), c) și h)

din Legea nr. 85/2014 este condiționată de proba elementelor constitutive, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.

Legiuitorul permite antrenarea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de

conducere și de control ale societății, atunci când, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă, în mod direct sau implicit, existența unor fapte culpabile care au determinat starea de insolvență, cauzând prejudicierea acesteia și a creditorilor ei. Ori, încheierea unor contracte de credit nu constituie o faptă ilicită care să conducă la intrarea în insolvență a debitoarei, câtă vreme lichidatorul nu a făcut dovada că sumele împrumutate au fost folosite în interes personal de administratorul social și nu în interesul societății.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2014,

constând în aceea că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, judecătorul sindic reține că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale cu privire la faptul că pârâtul a săvârșit cu intenție vreo faptă care să se încadreze în aceste dispoziții legale și să contribuie la starea de insolvență a debitorului. Astfel, faptul că debitorul înregistrează datorii către creditori, nu constituie o dovadă în acest sens. De asemenea, pentru angajarea răspunderii în temeiul disp. art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014, trebuie dovedită săvârșirea acestei fapte în interesul personal al pârâtului, deci intenția de fraudă a acestuia, fiind exclusă culpa.

Judecătorul sindic reține că finalitatea acestei acțiuni este cea prevăzută de art. 171

din Legea 85/2014. Astfel, în cazul în care este antrenată răspunderea pârâtului, suma obținută va intra în averea debitorului și va fi destinată, în caz de faliment, acoperirii pasivului. În consecință, suma nu se folosește doar pentru acoperirea creanței creditorului G. B. SA, astfel că lichidatorul judiciar are interes în formularea acestei acțiuni, motiv pentru care excepția lipsei de interes invocată de pârât va fi respinsă.

Prin sentința civilă nr. 40/JS/03.03.2022, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul

Tribunalului Caraș-Severin în dosarul nr. 2150/115/2020/a2, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului lichidator judiciar C. I. SPRL, în formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru suma de 107.887,82 lei, și s-a respins acțiunea în răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar C. I. SPRL împotriva pârâtului B. D. A. C..

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 17.11.2021 sub nr. 2150/115/2020/a2, reclamantul lichidator judiciar C. I. SPRL a chemat în judecată pârâtul B. D. A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumei de 454.207,75 lei, reprezentând pasivul societății, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.

Judecătorul sindic reține că, prin Sentința civilă nr. 7 din data de 21.01.2021, Tribunalul Caraș-Severin a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei B. T. L. SRL, iar prin Sentința civilă nr. 79/JS din data de 15.04.2021 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului în baza art. 145 alin. (1) lit. D din Legea nr. 85/2014, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, practicianul în insolvență C. I. SPRL.

Prin prezenta cerere, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. D. A. C. în calitate de administrator social al societății debitoare, susținând că a folosit bunurile societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (art. 169 alin. 1 lit. a din Legea 85/2014); a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea persoana juridică la încetare de plăți (art. 169 lit. c din Legea 85/2014); a săvârșit cu intenție altă faptă care a contribuit la starea de insolvență a debitorului (art. 169 lit. h din Legea 85/2014).

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală și pentru ca ea să poată fi angajată este necesar să fie îndeplinite condițiile generale prevăzute de art. 998-999 Cod civil și cele special reglementate de art. 169 din Legea insolvenței.

Admisibilitatea acestei acțiuni în răspundere întemeiată pe disp. art. 169 lit. a), c) și h)  din Legea nr. 85/2014 este condiționată de proba elementelor constitutive, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.

Referitor la fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a susținut că pârâtul, în calitate de asociat unic și administrator societar al debitoarei, a încheiat numeroase Contracte de credit și a folosit în interes personal sau în interesul altor persoane fondurile obținute. Ori, deși a făcut dovada încheierii de către debitoare a trei contracte de credit cu B. C. R. SA, B. T. SA și G. B. SA, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada susținerilor sale cu privire la faptul că sumele împrumutate au fost folosite de pârât în interes propriu sau în interesul altor persoane. Legiuitorul permite antrenarea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere și de control ale societății, atunci când, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă, în mod direct sau implicit, existența unor fapte culpabile care au determinat starea de insolvență, cauzând prejudicierea acesteia și a creditorilor ei. Ori, încheierea unor contracte de credit nu constituie o faptă ilicită care să conducă la intrarea în insolvență a debitoarei, câtă vreme lichidatorul nu a făcut dovada că sumele împrumutate au fost folosite în interes personal de administratorul social și nu în interesul societății.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2014, constând în aceea că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, judecătorul sindic reține că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale cu privire la faptul că pârâtul a săvârșit cu intenție vreo faptă care să se încadreze în aceste dispoziții legale și să contribuie la starea de insolvență a debitorului. Astfel, faptul că debitorul înregistrează datorii către creditori, nu constituie o dovadă în acest sens. De asemenea, pentru angajarea răspunderii în temeiul disp. art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014, trebuie dovedită săvârșirea acestei fapte în interesul personal al pârâtului, deci intenția de fraudă a acestuia, fiind exclusă culpa. Ori, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale în ceea ce privește săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014. Nu poate fi reținută nici susținerea lichidatorului în conformitate cu care săvârșirea faptei ilicite prevăzute la lit. c) este dovedită și de pasivitatea debitorului în încasarea creanțelor de la clienți (fila ... dosar). Într-adevăr, aceste creanțe nu mai pot fi recuperate, fiind prescrise, dar instanța va avea în vedere că încasarea lor nu ar fi putut modifica situația financiară a societății, față de valoarea lor de 2.771 lei.

Referitor la cererea de angajare a răspunderii administratorului social pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a susținut că managementul defectuos, săvârșit cu intenție, de către pârât, a favorizat ajungerea în stare de încetare de plăți a societății. Ori, intenția pârâtului în administrarea defectuoasă a societății trebuie dovedită de reclamant, neputând fi prezumată.

În ceea ce privește fapta pârâtului de a garanta, în numele societății debitoare, contractul de credit încheiat de o altă societate – B. E. L. SRL cu G. B. SA, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamantului lichidator judiciar în formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru suma de 107.887,82 lei, rezultată din acest contract.  În susținerea acestei excepții, pârâtul a invocat faptul că are și personal calitatea de garant în acest contract, astfel că G. B. SA are împotriva sa un titlu executoriu pentru suma datorată în baza contractului de credit. Ori, judecătorul sindic reține că finalitatea acestei acțiuni este cea prevăzută de art. 171 din Legea 85/2014. Astfel, în cazul în care este antrenată răspunderea pârâtului, suma obținută va intra în averea debitorului și va fi destinată, în caz de faliment, acoperirii pasivului. În consecință, suma nu se folosește doar pentru acoperirea creanței creditorului G. B. SA, astfel că lichidatorul judiciar are interes în formularea acestei acțiuni, motiv pentru care excepția lipsei de interes invocată de pârât va fi respinsă.

Referitor la susținerea reclamantului lichidator, în sensul că fapta pârâtului de a garanta, în numele societății debitoare, contractul de credit încheiat de o altă societate – B. E. L. SRL cu G. B. SA, reprezintă o faptă care a contribuit la starea de insolvență a debitoarei, instanța constată că este neîntemeiată. Astfel, într-adevăr, pârâtul, în calitate de administrator social al debitoarei, s-a angajat să garanteze creditul acordat de bancă unei alte societăți. Cu toate acestea, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada faptului că banii sau bunurile societății debitoare au fost folosite pentru achitarea acestei datorii, sau că această garantare a contribuit la starea de insolvență a debitoarei.

În consecință, judecătorul sindic reține că nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a vreunei fapte dintre cele prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. a, c și h din Legea 85/2014, care să contribuie la starea de insolvență a societății debitoare.

Față de cele reținute, în baza disp. art. 45 alin. 1 lit. h și art. 169 alin. 1 lit. a, c și h  din Legea 85/2014, instanța va respinge acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul lichidator judiciar împotriva pârâtului B. D. A. C..

Prin decizia nr. 309/19.05.2022, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 40/JS/03.03.2022.

Domenii speta

Spete similare