Ordonanță președințială – Exercitarea autorității părintești.

Ordonanță președințială – Exercitarea autorității părintești. Principiului neseparării fraților, prevăzut de dispozițiile art. 64 alin. 3 lit. b) din Legea nr.272/2004 și aplicarea acestuia în ipoteza stabilirii locuinței copiilor la unul dintre părinți. 

Sentința civilă nr. 12775/16.12.2021  pronunțată de Judecătoria Galați

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții V.G. (aflat în stare de detenție) și V.E., pe calea specială a ordonanţei preşedinţiale, exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv cu privire la minorii V.A.G. și V.I.A., stabilirea locuinței minorilor la mamă și obligarea pârâtului V.G. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.

La data de 23.08.2021, reclamanta a formulat cerere adițională, arătând că înțelege să se judece cu pârâții V.G., tatăl minorilor, V.E., mătușa minorilor, și cu V.R., bunica paternă. În ceea ce privește numitul V.V., reclamanta a arătat că acesta este decedat și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv V.G., V.E., V.L., V.R., V.L.A. și D.T.

Prin Sentința Civilă pronunțată de Judecătoria Galați, instanța a admis cererea principală, a respins cererea conexă ca nefondată și încuviințat ca autoritatea părintească în privinţa minorilor să se realizeze în mod exclusiv de către mamă, a stabilit locuința minorilor la mama și a obligat pârâtul V.G. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 997 C.proc.civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.

Din analiza disp. art. 997 C.proc.civ., reiese ca pentru a fi admisibilă, cererea întemeiată pe ordonanţă președințială trebuie sa îndeplinească 3 condiţii: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, instanţa a reţinut că aceasta rezidă din nevoia de a asigura minorilor condiţii adecvate de creştere si educare, departe de un comportament inadecvat, luând în considerare interesul superior al acestora.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, instanţa a reţinut că aceasta măsura urmează a fi luată pe o perioadă limitată, respectiv până la soluționarea fondului cauzei, dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Galați.

Totodată, având caracter vremelnic, aceasta măsură nu este de natură să prejudece fondul cauzei deduse judecății

Din analiza probelor administrate in cauză, în special a considerentelor sentinței civile a Judecătoriei Galați, instanţa a reţinut că există o aparenţă de drept cu privire la cererea reclamantei.

Prin urmare, instanța a constatat că cererea de ordonanță președințială este admisibilă faţă de dispozițiile art. 997 C.proc.civ., motiv pentru care a trecut la analiza fondului cererii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

De asemenea, potrivit art.503 alin. (1) C.civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar conform art. 397 coroborat cu art. 398 alin. (1) C.civ., în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa decide altfel.

Potrivit art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004, se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de un singur părinte alcoolismul, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, dependenţa de droguri a celuilalt părinte,  condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorităţii părinteşti

Coroborând înscrisurile administrate în cauză cu declarațiile martorilor și raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică  a minorilor întocmit de DGASPC Galați, prin raportare la motivele invocate de părți, instanța a constatat că există suficiente elemente pentru a aprecia că cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorilor este fondată.

Astfel, concluziile raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit de DGASPC Galați constată existența în sistemul paternal (mama și membrii familiei extinse ) a  neînțelegerilor, a opiniilor diferite și a conflictelor privind situația celor doi minori. Se reține că discuțiile contradictorii între mamă și mătușa paternă  au un impact negativ asupra psihicului copilului, minorul asistând la dispute frecvente între părți.

Rezultatul testelor proiective aplicate minorului I. a indicat faptul că acesta prezintă tendințe introvertite, anxietate, inhibiție, viață internă ancorată în trecut, rezervă, prudență și nesiguranță, este ancorat în trecut și prezintă frică de viitor, închidere în sine, inhibiție, timiditate, sentiment de nefericire și inferioritate, având nevoie de susținere și protecție emoțională. În relația cu minorii, mama adoptă un stil parental democrat, stabilind reguli și limite, reclamanta fiind o persoană sensibilă, profund umană, având echilibru emoțional. S-a reținut faptul că mama își folosește energia pentru a înăbuși orice situație generatoare de tensiune. Aceeași stare conflictuală existentă între părți ce a condus la separarea fraților, cu consecințe negative asupra echilibrului emoțional al acestora a rezultat și din declarațiile martorilor D.N, P.T. și I.M.

Probele administrate în cauză au relevat și o incapabilitate a pârâților (tată și mătușa paternă) de a înțelege pe deplin nevoile de creștere și educare ale minorilor, existând situații în care, prin atitudinea lor, au contribuit, voluntar sau involuntar, la menținerea unui mediu dizarmonic dezvoltării minorilor.

Declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu concluziile raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică a minorilor relevă existența unei relații conflictuale între părți, conflict major  în privința principiilor și viziunii asupra contribuției fiecăruia dintre părinți la creșterea și educarea copiilor, acuzații reciproce peste care se suprapune  o imposibilitatea a părților de a colabora în privința minorilor.

Toate aceste elemente rezultate în urma analizării probelor, lipsa de colaborare între părți cu privire la nevoile reale și de dezvoltare a minorilor, obstrucționarea de către mătușa paternă a legăturilor dintre mamă și minorul I., fără a ține cont de efectele asupra minorului și consecințele negative asupra echilibrului său psihoemoțional,  sunt de natură a forma convingerea instanței că, la acest moment, este în interesul superior al minorilor ca mama să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească față de cei doi minori.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului V.G. la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, având în vedere dispoziţiile art.524, art.525, art. 529 şi art. 530 C.civ., instanţa urmează a obliga pârâtul reclamant la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/3 din venitul net realizat în favoarea minorilor.

În acest sens, instanţa a avut în vedere susținerile părților privind obținerea de către pârâtul reclamant a unor venituri cu caracter de continuitate.

Totodată, instanța a recomandat ca cei doi copii să nu mai fie implicați în conflictul dintre părți, expunerea lor la conflictele parentale având un efect traumatizant asupra acestora și lăsând urme dureroase în dezvoltarea lor emoțională.

Pentru o evoluție echilibrată a propriilor copii îndrumările d-nei psiholog în cuprinsul raportului de evaluare psihodiagnostic și evaluare clinică, chiar cu titlu de recomandare, se impun ca obligații pentru ambii părinți și membrii familiei extinse, aceștia fiind obligați să respecte interesul superior al minorilor în luarea oricăror decizii cu privire la copiii.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorilor, prevederile art. 400 alin. (1) C.civ. stabilesc că, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

Instanța a avut în vedere  la stabilirea locuinței minorilor, relațiile afective cu fiecare dintre părinți, întrucât părintele care găzduieşte copilul nu îi oferă acestuia doar un spațiu de locuit, ci trebuie să îi ofere mediul afectiv si cognitiv de care are nevoie, legătura afectivă dintre părintele care găzduieşte copilul şi acesta este extrem de importantă, pentru că părintele trebuie să îi ofere îndrumarea cognitivă, morală si educativă, fapt care necesită, din partea acestuia, disponibilitate, protecție, responsabilitate, atenție, valorizare, susținere morală, prezență afectivă si intelectuală.

Măsura stabilirii locuinței minorilor la unul dintre părinți respectă și principiul neseparării fraților, principiu care deși este consacrat de dispozițiile art. 64 alin. 3 lit. b) din Legea nr.272/2004 în cazul protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, poate fi extins, pentru identitate de rațiune, și în cazul stabilirii locuinței copiilor la unul dintre părinți. În practica judiciară și în doctrină s-a subliniat în mod constant că măsura separării fraților trebuie adoptată numai în situații excepționale și pentru motive temeinic justificate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a stabilit locuința minorilor la mamă.

Domenii speta

Spete similare