Contestaţie la executare

Titlu. Contestaţie la executare

Tip speta Decizie civilă

Nr.280

 Data 18 martie 2021

Domeniu asociat Executare silită

Continut speta  . Manifestându-se în sensul opoziției la adjudecarea bunului la un preț considerat a nu fi în interesul său,  creditorul îşi exercită dreptul său de dispoziţie, acesta putând renunța oricând la executarea silită până la finalizarea acesteia.

Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea, sub nr. /288/2019, contestatoarea T F SARL a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc RM, MS şi MM, să se dispună anularea Procesului-verbal de licitaţie nr. 23 din data de 26.08.2019 emis în dosarul de executare cu nr. ../2012, restituirea cauţiunii şi sumelor achitate adjudecatarului, precum şi continuarea executării silite prin organizarea unei noi licitaţii.

În motivarea contestaţiei s-a arătat de către intimată că, aceasta, deţine calitatea de creditor ca urmare a cesiunii de creanţă intervenită între contestatoare şi BCR.

S-a mai arătat de către contestatoare că, la data de 24.07.2019, a fost emisă publicaţia de vânzare a bunului imobil asupra căruia a fost instituită ipotecă în favoarea creditorului, preţul de pornire fiind de 195.000 lei, contestatoarea solicitând executorului ca, în situaţia în care nu este oferit preţul de pornire, executorul judecătoresc să procedeze la suspendarea executării silite, având în vedere cuantumul creanţei de 580.796,15 lei, precum şi valoarea stabilită ca urmare a evaluării realizată în cadrul executării în cuantum 288.600 lei.

Contestatoarea a mai arătat că, în cadrul licitaţiei, deşi preţurile oferite au fost cu mult sub preţul de pornire, cu toate acestea a fost declarat adjudecatar RE care a oferit preţul de 100.000 lei, deşi preţul oferit este unul derizoriu, interesele contestatoarei fiind astfel grav afectate, fiind încălcate şi dispozițiile  art. 1.665 Cod civil.

De asemenea, contestatoarea a arătat că, în cadrul executării silite, s-a procedat la evaluarea bunului, astfel că, raportat la această valoare, preţul obţinut reprezentând 33% din valoarea stabilită.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 401 lit. a, raportat la dispozițiile art. 511 Cod procedură civilă de la 1865 şi dispozițiile art. 1665 Cod civil.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată şi formulată în termenul legal.

Intimaţii MS şi MM nu au depus la dosar întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Biroul Executorului Judecătoresc RM a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că, acesta, nu are un interes propriu în realizarea obligaţiei stabilită printr-un titlu executoriu şi ca urmare nu poate fi parte în cadrul contestaţiei la executare cu excepţia cazului în care refuză nejustificat să efectueze un act de executare, în acest sens fiind pronunţată şi Decizia nr. 162/2003 pronunţată de către Curtea Constituţională, părţi în procedura executării silite fiind creditorul şi debitorul.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestaţiei, având în vedere că, acesta, nu are posibilitatea de a suspenda o licitaţie publică organizată potrivit dispoziţiilor legale, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 509 Cod pr. civ. de la 1865, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dispozițiile art. 510 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilind în sarcina executorului, obligaţia de a declara adjudecatar persoana care a oferit preţul cel mai mare.

Cu privire la susţinerea contestatoarei în sensul că, preţul obţinut, este unul derizoriu, intimatul a arătat că, acesta, este rezultatul unei licitaţii publice, dispoziţiile legale neconferind creditorului dreptul de a indica preţul cu care se poate vinde bunul, iar pe de altă parte, contestatoarea avea posibilitatea de a participa la licitaţie şi de a adjudeca bunul, cu atât mai mult cu cât, timp de 7 ani de zile, nu a existat o ofertă de cumpărare.

Prin răspunsul la întâmpinarea depus la dosar, contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei invocată de către intimat întrucât actul de executare contestat este emis de către acesta, iar pe fondul cauzei au fost reiterate motivele expuse în contestaţie.

În cauză, instanţa a apreciat că se impune introducerea în cauză şi a adjudecatarului, în persoana numitei RE, prin întâmpinarea depusă la dosar, aceasta, solicitând respingerea contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal de licitaţie.

Astfel, adjudecatarul a arătat că, fiind la a 14-a publicaţie de vânzare executorul Judecătoresc a procedat, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, la vânzarea bunului la preţul cel mai mare oferit, neputând fi luată în considerare susţinerea contestatoarei în sensul că, preţul obţinut, este unul derizoriu, având în vedere că, vânzare bunului, s-a realizat în cadrul unei proceduri de executare silită, preţul oferit de către adjudecatar fiind cel mai mare preţ oferit.

De asemenea, intimata a arătat că, demarată fiind procedura de executare silită, creditorul îşi asumă riscul vânzării bunului la un preţ sub valoarea dată de evaluare, aceasta având posibilitatea, pe de altă parte, de a adjudeca bunul în contul creanţei.

În apărare intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. /01.11.2019, pronunțată în dosarul nr. /288/2019, Judecătoria Rm. Vâlcea a respins contestația la executare, formulată de către contestatoarea TF SARL și a obligat contestatoarea să plătească intimatei RE cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.500 lei.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către intimatul Biroul Executorului Judecătoresc RM, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepţia invocată, având în vedere obiectul cererii formulate, precum şi  dispozițiile  art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, dispoziţii legale potrivit cărora, executorul judecătoresc, este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeaşi lege, executorul judecătoresc, are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 57 şi 58 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

În acest context, având în vedere că, rolul executorului judecătoresc, este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesual activă şi pasivă în cadrul unei contestaţii la executare având doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

 Analizând probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, fiind ataşat şi dosarul de executare în original, instanţa de fond a reținut următoarele:

În baza titlului executoriu constând în Contractul de credit bancar nr. /8075/03.04.2007, creditoarea Banca Comercială Română a solicitat declanşarea executării silite, prin raportul de evaluare întocmit în cadrul executării silite, fiind evaluate bunurile care au făcut obiectul contractului de ipotecă la valoarea de 259.700 lei, prin Procesul-verbal întocmit la data de 19.11.2012, executorul stabilind preţul de pornire a licitaţiei bunului imobil suspus executării silite la suma rezultată din raportul de evaluare.

Prin urmare, executarea silită a fost declanşată sub incidenţa dispoziţiilor vechiului cod de procedură civilă, astfel că, având în vedere şi dispozițiile art. 3 din Legea 76/2012, în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului de procedură civilă de la 1865.

Din înscrisurile aflate în dosarul de executare, se observă că, în cadrul executării silite, au fost organizate un număr de 14 licitaţii, la data de 17.01.2019, fiind formulată cerere de înscriere a creanţei şi de către Administraţia Finanţelor Publice a Mun. Rm. Vâlcea, preţul de pornire a licitaţiei fiind diminuat potrivit dispoziţiilor legale, la valoarea de 195.000 lei.

Prin Procesul-verbal încheiat la data de 06 Mai 2019, executorul judecătoresc a reţinut că, la data de 03 Mai 2019 au fost depuse două oferte de cumpărare însoţite de dovada plăţii cauţiunii, însă, se reţine că, faţă de cererea formulată de către contestatoare prin care a solicitat suspendarea executării silite, se suspendă executarea urmând a fi reluată la cererea contestatoarei.

Ulterior, la data de 24 Iulie 2019, executorul emite o nouă publicaţie de vânzare, iar la data de 26 August 2019, a procedat la vânzarea bunului prin licitaţie publică, prin procesul-verbal din aceeaşi dată reţinându-se că, prin cererea adresată prin mail, contestatoarea a solicitat ca, vânzarea, să nu se efectueze sub preţul de pornire a licitaţiei de 195.000 lei.

Astfel, faţă de dispozițiile art. 509 alin. 5 Cod pr. civ. de la 1865, executorul a declarat adjudecatar ofertantul care a oferit preţul cel mai mare.

Prin contestaţia formulată, contestatoarea, în calitate de creditoare, ca urmare a intervenirii cesiunii de creanţă, a arătat că, a solicitat executorului ca, în cazul în care nu se obţine preţul de pornire a licitaţiei, să se dispună suspendarea executării, însă, la dosar nu au fost depuse dovezi în sensul celor invocate, iar pe de altă parte, trebuie observat că, în cadrul executării silite, nu doar contestatoarea are calitate de creditor, ci şi Statul Român prin ANAF.

De asemenea, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că, deşi au fost organizate 14 licitaţii, cu toate acestea, abia la data de 26 August 2019, executorul a putut proceda la vânzarea la licitaţie la preţul cel mai mare oferit, astfel că, având în vedere că, bunul a fost vândut în cadrul unei executări silite, nu pot fi reţinute susţinerile contestatoarei în sensul că, preţul obţinut este unul derizoriu, având în vedere că, bunul, a fost vândut pe calea executării silite şi nu printr-un contract de vânzare-cumpărare.

Din dosarul de executare ataşat se observă că, preţul de pornire a licitaţiei, a fost de 195.000 lei, reprezentând 75% din preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit în cadrul executării silite.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 Cod pr. civ. de la 1865, în situaţia în care, în cadrul licitaţiei, nu este oferit preţul la care imobilul a fost evaluat în cadrul executării silite, vânzarea se va amâna, preţul de pornire pentru următoarea licitaţie urând a fi diminuat cu 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar în situaţia în care nu se obţine preţul de pornire a licitaţiei, respectiv cel diminuat cu 75%, vânzare se poate face la cel mai mare preţ oferit.

Astfel, cu respectarea dispoziţiilor legale, executorul judecătoresc a declarat, potrivit dispozițiilor art. 510 Cod pr. civ., adjudecatar pe intimata RE, care a oferit preţul cel mai mare în cuantum de 100.000 lei.-

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, dispoziţiile legale menţionate, precum şi dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă de la 1865, instanţa de fond a respins contestaţia formulată.

Având în vedere şi dispozițiile art. 453 Cod pr. civ., contestatoarea a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimata adjudecatar, constând în onorariu avocat în cuantum de 1.500 lei.

La data de 12 decembrie 2019 apelanta-contestatoare TF SARL a declarat apel împotriva Hotărârii civile nr… din data de 1.11.2019 pronunţată în dosar nr. /288/2019 de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care solicită modificarea în tot a hotărârii apelate şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei împotriva procesului-verbal de licitaţie nr. 23 din data de 26.08.2019, emis de Biroul Executorului Judecătoresc RM, în dosarul de executare nr. /2012, cu restituirea taxei judiciare de timbru la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii.

În motivare, arată apelanta-contestatoare că deţine calitatea de creditor în cadrul dosarului de executare silită nr. 23/2012, ca urmare a intervenirii cesiunii de creanţă între aceasta și BCR S.A. „Precizează că la data de 24.07.2019, a fost emisă publicaţia de vânzare a bunului imobil garanţia subscrisei, situat în Comuna Mihăeşti, …, judeţul Vâlcea, ce are număr cadastral , înscris în cartea funciară a localităţii M, nr. .., prin care era adusă la cunoştinţa publicului vânzarea la licitaţie a imobilului menţionat ce urma să aibă loc la data de 26.08.2019, ora 10.00, preţul de pornire fiind de 195.000 lei.

Învederează că apelanta-contestatoare, în calitate de creditor ipotecar cu privire la imobilul executat silit, la data de 22.08.2019, a transmis prin e-mail la dosarul de executare cerere prin care a solicitat executorului ca, în cazul în care în cadrul licitaţiei imobiliare din data de 26.08.2019 nu este oferită suma de minim 195.000 lei reprezentând 75% din preţul de evaluare, să dispună suspendarea executării silite.

Menţionează că la momentul de faţă creanţa subscrisei este în cuantum de 580.796,15 lei, iar valoarea imobilului stabilită prin raportul de evaluare aflat la dosarul de executare este de 288.600 lei.

Cu toate acestea, menţionează că în cadrul licitaţiei publice din data de 26.08.2019 s-au prezentat doi licitatori, respectiv ML, care a oferit preţul de 70.000 lei şi RE, care a oferit suma de 100.000 lei.

Prin procesul-verbal de licitaţie s-a menţionat de către executorul judecătoresc faptul că fără o dispoziţie a instanţei de executare, executorul judecătoresc nu are motive legale de amânare a licitaţiei, cu atât mai mult cu cât în procedura de executare silită trebuie respectate şi drepturile altor participanţi la executarea silită (care printre altele este şi dreptul de a participa la o licitaţie publică organizată potrivit legii, cu plata cauţiunii şi depunerea ofertei în termenul prevăzut de lege).

A fost declarat adjudecatar pe RE, fiind persoana care a ofertat cel mai mult, respectiv la suma de 100.000 lei.

Precizează că instanţa de fond a respins contestaţia formulată de apelanta-contestatoare, pe motiv că a fost adjudecat la preţul cel mai mare oferit.

Apreciază că hotărârea instanţei de fond este una netemeinică şi nelegală.

Învederează că instanţa de fond în mod nelegal s-a raportat doar la dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, şi nu la dispoziţiile Codului Civil.

Având în vedere principiul disponibilităţii şi posibilitatea creditorului atât de a porni executarea silită, de a o suspenda, precum şi de a o înceta, la simpla cerere, apreciază că inclusiv prin cererea de preţ minim creditorul are prerogativa principiului disponibilităţii, la care executorul judecătoresc are obligaţia conformării.

În continuare, consideră că în mod nelegal prima instanţa a aplicat dispoziţiile codului de procedură civilă şi a codului civil, întrucât preţul vânzării imobilului este unul derizoriu, interesele subscrisei fiind grav afectate prin adjudecarea bunului la suma de 100.000 lei.

Potrivit art. 1665 Cod civil,  Preţul fictiv şi preţul derizoriu (1) Vânzarea este anulabilă atunci când preţul este stabilit fără intenţia de a fi plătit; (2) De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare.

Chiar dacă vânzarea contestată este una silită, realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare, aceasta trebuie să fie în acord cu prevederile art. 1665 Cod civil datorită specificului sau şi a necesităţii respectării şi ocrotirii drepturilor părţilor implicate în procedura executării.

Prin urmare, arată că, executorul judecătoresc fiind cel ţinut să respecte principiul enunţat, este şi cel căruia îi revine obligaţia de a aprecia asupra seriozităţii preţului vânzării, în asemenea circumstanţe, şi să nu adjudece bunul, în cazul în care acesta este unul ce afectează drepturile participanţilor la executarea silită, respectiv creditori şi debitor.

Raportând aceste considerente situaţiei de fapt deduse judecăţii, preţul la care bunul imobil supus urmăririi silite a fost adjudecat de adjudecatar este unul neserios, derizoriu.

Arată că, valoarea bunului stabilită potrivit raportului de expertiză a fost de 288.600 lei, iar preţul de pornire a licitaţiei a fost de 75% din această valoare, respectiv de 195.000 lei, ceea ce înseamnă că adjudecarea pentru preţul de 100.000 lei reprezintă aproximativ 33% din valoarea de evaluare a imobilului, fiind un preţ derizoriu, ce atrage nulităţii acesteia.

Învederează că instanţa de fond în mod netemeinic nu a reţinut faptul că pe de o parte, creditorul are prerogativa impunerii unui preţ minim, prin raportare la principiul disponibilităţii, iar pe de altă parte, nu a analizat dispoziţiile Codului Civil privind preţul derizoriu.

Ca atare, arată că trebuie avut în vedere că dispoziţiile art. 1660 şi ale 1665 Cod civil, stabilesc că preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi. în analiza acestei condiţii reţine că preţul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporţionat în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există şi prin urmare să nu poată constitui obiect al obligaţiei cumpărătorului şi cauză suficientă a obligaţiei asumată de vânzător.

De altfel, arată şi faptul că Tribunalul Giurgiu, prin Decizia Civilă nr. 282/17.06.2015, într-o cauză asemănătoare, a reţinut că dispoziţiile procedurale din materia executării silite nu pot fi interpretate izolat, ci trebuie interpretate coroborat cu normele de drept substanţial ce reglementează contractul de vânzare cumpărare iar potrivit art. 1660 şi art.1665 Cod civil, una dintre condiţiile de validitate ale contractului de vânzare cumpărare, este aceea ca preţul să nu fie derizoriu.

În această privinţă, tribunalul consideră că aceste dispoziţii sunt pe deplin aplicabile şi în cazul vânzării silite, în ceea ce priveşte condiţiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contraprestaţia, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiţii generale şi esenţiale pentru validitatea sa.

Precizează că, practica în materie este majoritară în acest sens, Tribunalul Botoşani, prin Decizia Civilă nr. 101/03.02.2016 reţinând faptul că prin urmare, prima instanţă a avut în vedere că dispoziţiile art. 1660 din Codul civil, stabilesc că preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi, în analiza acestei condiţii reţinând că preţul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporţionat în raport de valoarea lucrului, raţiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanţi sa instituie o limită inferioară a preţului de adjudecare constituind-o convingerea că cel puţin în principiu concursul dintre aceştia este de natură să asigure creşterea respectivului preţ, făcând astfel puţin probabilă ipoteza în care preţul cel mai mare oferit să fie inferior preţului de începere a licitaţiei (Curtea Constituţională, decizia nr. 207/2003).

Referitor la cheltuielile de judecată, arată că, în cazul admiterii prezentului apel, urmează să fie suportate de partea care le-a avansat, iar în cazul respingerii apelului, solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată, prin raportare la complexitatea cauzei, gradul de dificultate al cauzei, volumul etc.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate şi, pe cale de consecinţă admiterea contestaţie şi anularea procesului-verbal de licitaţie contestat şi obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite prin stabilirea unui nou termen de licitaţie în cadrul dosarului de executare nr. 23/2012, cu restituirea taxei judiciare de timbru.

În drept, invocă art. 282 şi urm. din Codul de procedură Civilă de la 1865, art. 1665 Cod Civil şi altele la care a făcut referire prin prezenta

În dovedire, solicită proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei

În temeiul art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei în lipsa părţilor legal citate.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin încheierea din data 28 ianuarie 2021, faţă de prevederile art. 25 alin. 1 Cod procedură  civilă, precum şi data începerii executării silite, respectiv anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, s-a dispus recalificarea căii de atac din apel, în recurs.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele invocate şi de textele legale incidente, instanţa constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal nr. 23, din data de 28.03.2012, având în vedere cererea formulată de către creditorul Banca Comercială Română, prin care s-a solicitat executarea silită, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. /8075 din 03.04.2007, contractul de ipotecă nr. /152/8075A/01.06.2007 și contractul de ipotecă nr. /152/8075/03.04.2007, privind pe debitorii S SRL, MS și MM, Biroul Executorului Judecătoresc RM a procedat la întocmirea procesului verbal de situație, relativ la imobilul ipotecat în garantarea executării contractului, conform dispozițiilor art. 496 Cod procedură civilă.

Ulterior, respectiv la data de 19.11.2012,  Biroul Executorului Judecătoresc RM, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. /8075 din 03.04.2007, a procedat la începerea procedurii de vânzare, prin licitație publică, a imobilului situat în comuna M.. sat pct. „ B”, județul Vâlcea, proprietatea garantului ipotecar MS, în vederea despăgubirii creditorului Banca Comercială Română, prin mandatar SC CEE COLLECT România SRL.

Prin procesul verbal din data de 06.05.2019, Biroul Executorului Judecătoresc RM, luând act de cererea formulată de creditorul TF SARL prin care s-a solicitat suspendarea executării silite, în cazul în care ofertele depuse sunt sub prețul de 195.000 lei, reținând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și implicit executarea silită, a procedat la suspendarea executării silite, ce urma a fi reluată la cererea creditorului.

La data de 26.08.2019, Biroul Executorului Judecătoresc RM a procedat la organizarea licitației publice, potrivit procesului verbal de licitație nr. 23 din 26 august 2019, constatând că au fost depuse două oferte de participare, respectiv ML, cu prețul de 70.000 lei și RE, cu prețul de 100.000 lei.

De asemenea, la data organizării licitației,  Biroul Executorului Judecătoresc RM, a luat act de cererea, via e-mail, a creditorului, în sensul că vânzarea să nu se facă sub prețul de pornire la licitație.

Reținând poziția licitatorilor, precum și dispozițiile art. 509 alin. 5 teza a treia Cod procedură civilă de la 1865, constatând că petentul creditor solicită amânarea licitației condiționat de obținerea unui anume preț, în contradicție cu dispozițiile legale invocate, fără o dispoziție a instanței de executare, Biroul Executorului Judecătoresc RM, constatând că nu sunt motive legale de amânare a licitației, în procedura de executare silită trebuind a fi respectate și drepturile altor participanți la executarea silită, a dat citire publicației de vânzare și a ofertelor primite până la aceea dată. 

În consecință, după trei strigări succesive Biroul Executorului Judecătoresc RM, în baza dispozițiilor art. 510 Cod procedură civilă de la 1865, a declarat adjudecatar pe numita RE, respectiv participantul care a oferit prețul de 100.000 lei, urmând ca, după plata integrală a prețului, în baza procesului – verbal de licitație și dispozițiilor art. 516 Cod procedură civilă de la 1865, să se întocmească actul de adjudecare, prin care proprietatea imobilelor adjudecate să se transmită de la debitorul MS la adjudecatarul RE.

Prin sentința civilă nr./01.11.2019, pronunțată în dosarul nr. /288/2019, Judecătoria Rm. Vâlcea a respins contestația la executare, formulată de către contestatoarea TF SARL și a obligat contestatoarea să plătească intimatei RE cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.500 lei.

Împotriva sentinței civile nr. /01.11.2019, pronunțată în dosarul nr. /288/2019, de Judecătoria Rm. Vâlcea, a declarat apel, contestatorul TF SARL, prin încheierea pronunțată la data de 28 ianuarie 2021, tribunalul procedând la recalificarea căii de atac din apel în recurs.

În soluționarea căii de atac, astfel cum a fost recalificată, tribunalul rețină că recurentul -  creditor TF SARL, în calitate de creditor cesionar, a susținut că, la data de 22.08.2019 a transmis prin e-mail, solicitarea acestuia, în cadrul licitației imobiliare din data de 26. 08.2019, în sensul că, în situația în care nu este oferită suma de minim 195.000 lei, executorul judecătoresc să procedeze la suspendarea executării silite, invocând, în acest sens, principiul disponibilității, precum și posibilitatea creditorului de a porni executarea.

În acest sens, față de criticile de nelegalitate a actului de executare contestat, tribunalul reține, potrivit procesului – verbal de licitație din data de 26.08.219, că înainte de începerea licitației publice, creditor cesionar TF SARL a solicitat organului de executare ca vânzarea la licitație publică a imobilul situat în  comuna M, pct. „ B”, județul Vâlcea să nu fie făcută sub prețul de 195.000 lei, cerere apreciată de organul de executare ca fiind potrivnică dispozițiilor art. 509 alin. 5, teza a treia Cod procedură civilă de la 1865, considerente pentru care s-a procedat la citirea publicației de vânzare și a ofertelor primite până la acea dată. 

Potrivit dispoziţiilor art. 399 Cod procedură civilă de la 1865, act normativ incident în cauză

 „ Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 509 Cod procedură civilă de la 1865 „Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată.

 Executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ.

 Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 500 alin. 4.

Dacă din cauza existenţei drepturilor arătate la alin. 3 nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată în alin. 3.

În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.”

Deși nu are o reglementare expresă în Codul de procedură civilă de la 1865, față de dispozițiile art. 9 din Codul de procedură civilă în vigoare, disponibilitatea, respectiv dreptul de dispoziție al părților, constituie un principiu specific procesului civil, materializând posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, respectiv de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare.

Dreptul  de dispoziţie asupra mijloacelor procesuale  ce intră în conţinutul disponibilităţii, ca principiu al procesului civil care îşi păstrează caracterul său fundamental şi vocaţia sa de aplicare - deși într-o manieră specifică - şi în faza executării silite, nu se manifestă doar ca forme prin care se derogă de la caracterul de ordine publică şi de la formalismul ce caracterizează procedura execuţională.

Disponibilitatea este şi rămâne un principiu fundamental al procesului civil, inclusiv în faza de executare silită, iar exigenţele impuse de caracterul imperativ al unor norme constituie excepţii şi limitări ale disponibilităţii.

 De asemenea, disponibilitatea părţilor trebuie aşezată într-o relaţie adecvată cu caracterul dispozitiv (de ordine privată) sau dimpotrivă imperativ (de ordine privată sau publică) al normelor de executare silită.

Astfel, în prezentul demers judiciar, se impune a se stabilii dacă dispozițiile art. 509 alin. 5 Cod de procedură civilă de la 1865  permit creditorului să se opună la vânzarea bunului, la un preț socotit a nu fi în interesul său, în literatura de specialitate exprimându-se rezerve, față de adjudecarea bunului de către organul de executare, în aceste condiții, apreciindu-se că dispozițiile invocate în precedent nu sunt de ordine publică, atât timp cât creditorul are posibilitatea să renunțe oricând la urmărirea silită. 

În literatura de specialitate și în jurisprudența în materie s-a apreciat că manifestându-se în sensul opoziției la adjudecarea bunului la un preț considerat a nu fi în interesul său,  creditorul îşi exercită dreptul său de dispoziţie, acesta putând renunța oricând la executarea silită până la finalizarea acesteia. Momentul finalizării urmăririi silite este cel la care bunul este declarat adjudecat de către executorul judecătoresc, declararea adjudecării fiind precedată de trei strigări succesive, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 Cod de procedură civilă de la 1865 , între care este obligatoriu a exista un interval de timp, lăsat la aprecierea executorului care să permită licitări și supralicitări.

Încercând o clarificare a raportului dintre disponibilitatea creditorului și caracterul imperativ al majorității normelor care reglementează procedura de vânzare/valorificare a bunurilor urmărite, tribunalul apreciază că nu ar putea fi justificată respingerea cererii creditorului prin invocarea formalismului și caracterului obligatoriu al formelor prescrise și de la care creditorul nu poate, ca regulă, solicita derogarea.

Creditorul este, cu siguranță, titularul demersului execuțional inițiat exclusiv prin voința sa, acesta putându l suprima când dorește prin renunțarea la executare, considerente pentru care se apreciază că prin formularea de către creditorul TF SARL a cererii, potrivit căreia vânzarea la licitație publică a imobilului situat în comuna M, punctul „B”, județul Vâlcea, să nu se facă sub prețul de 195.000 lei, acesta și-a exercitat dreptul său de dispoziție, în sensul celor reținute anterior.

În consecință, față de cele arătate în precedent, reținând principiul disponibilității, regulă de bază a procesului civil, inclusiv în faza de executare silită, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului și modificarea, în tot, a Sentinţei civilă nr. /01.11.2019, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, în sensul admiterii contestaţiei și anulării procesului verbal de licitaţie nr. /26.08.2019, emis de Biroul Executorului Judecătoresc RM.

Totodată, tribunalul va dispune restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1500, către contestatorul TF SARL.

Domenii speta

Spete similare