Măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.

„În conformitate cu art. 75 alin. 1 din legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”.

Prin sentinţa civilă nr. 207 din 5 februarie 2020 Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins cererea pârâtei-reclamante de suspendare a cauzei până la confirmarea administratorului judiciar definitiv; a respins cererea reclamantei-pârâte de disjungere a cererii reconvenţionale şi de suspendare de drept a acesteia; a constatat suspendarea de drept a acţiunii judiciare privind pe reclamanta-pârâtă SC L P SA, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar CITR F C SPRL şi pe pârâta-reclamantă P O S, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi dispune încetarea acţiunii judiciare ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Prima instanţă a reţinut că faţă de situaţia de fapt intervenită în statusul societăţii reclamante, respectiv deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de aceasta, instanţa a analizat consecinţele în plan procesual cu privire la cererile ce fac obiectul prezentei acţiuni. Astfel, încheierea nr. 1068/2019 din 17.09.2019 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 1738/100/2019 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de reclamanta-pârâtă SC L P SA a rămas definitivă la data de 10.12.2019, prin decizia nr. 740 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1738/100/2019/al. 

Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Aşadar, apare ca fiind corectă solicitarea reclamantei-pârâte de a se constata că cererea reconvenţională formulată de P  O  S este suspendata de drept, prin efectul legii, instanţa putând doar constata această împrejurare.

Însă, tot reclamanta-pârâtă a solicitat disjungerea acestei cereri reconvenţionale, în temeiul art. 210 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din nou, temeiul de drept indicat este corect, articolul invocat prevăzând că „dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale”. În continuare însă, în teza a doua se menţionează că, „cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului”. Aşadar, disjungerea cererii reconvenţionale este o prerogativă a instanţei şi nu o obligaţie, oportunitatea ei fiind analizată în funcţie de particularităţile fiecărei cauze.

În speţă, obiectul cererii principale este o acţiune în răspunderea contractuală, atât reclamanta cât şi pârâta admiţând că între ele a fost încheiat Contractul de execuţie nr. 81 din 15 decembrie 2016. În baza acestui contract, reclamanta a prestat pârâtei lucrări de execuţie, susţinând că preţul nu a fost achitat în întregime. În întâmpinare însă, pârâta a invocat excepţia de neexecutare a acestui contract de către reclamantă, solicitând pe cale reconvenţională să îi fie restituite nişte sume de bani pe care le-a plătit fără a fi datorate.

Prin urmare, raportat la prevederile legale de mai sus, instanţa a constatat că soluţionarea cererii principale depinde de modul de soluţionare a cererii reconvenţionale, sau mai exact de soluţia cu privire la excepţia de neexecutare a contractului peste care nu se poate trece şi care, deşi a fost invocată prin întâmpinare, a fost reluată şi constituie temei al cererii reconvenţionale.

Ca atare, văzând şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor tezei finale ale art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, conform cărora „la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”, instanţa a dispus respingerea cererii pârâtei-reclamante de suspendare a cauzei până la confirmarea administratorului judiciar definitiv, precum şi, pe considerentele expuse, a cererii reclamantei-pârâte de disjungere a cererii reconvenţionale şi de suspendare de drept a acesteia şi a constatat suspendarea de drept a întregii acţiuni judiciare de la data deschiderii procedurii insolvenţei, urmată de încetarea acesteia ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta-pârâtă SC L P SA, solicitând anularea încheierii civile din data de 3 iunie 2019 și deopotrivă a sentinței civile nr.207 din 5 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, cu reținerea cauzei spre rejudecarea acesteia pe fond de către Tribunalul Maramureș.

În rejudecare, în considerarea probelor cu înscrisuri depuse înaintea instanței de fond dat și a tuturor mijloacelor de probă ce vor fi administrate înaintea instanțe de apel, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei P O S la plata către reclamanta SC L P SA în insolvenţă, prin administrator judiciar C.I.T.R. - F C S.P.R.L. a sumelor:- 126.726.96 lei - cu titlu de creanţă principală - reprezentând contravaloarea lucrărilor de instalaţii interioare de încălzire precum alte lucrări” executate de către reclamantă în beneficiul pârâtei și neachitate de către aceasta din urmă;- obligarea pârâtei P O S la plata către reclamantă a accesoriilor creanței reprezentate de dobânzile legale penalizatoare cuvenite acesteia și calculate, conform facturii de plată, de la data scadentei obligaţiei de plată a facturii - 24.12.2017 - si până la efectiva executare a obligației de plată către pârâtă.

În temeiul prevederilor art.451 și urm. din Codul de procedură civilă solicită obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei SC L P SA atât înaintea instanței de fond cât și de apel, reprezentate de taxa judiciară de timbru achitată de către reclamantă la fond, onorariul avocaţial, cheltuielile de deplasare a apărătorului reclamantei la toate termenele de judecată înaintea Judecătoriei Sighetu Maramaţiei cât și cheltuielile de administrare a probei cu expertiza şi orice alte costuri de administrare a probaţiunii la fond și în apel, cheltuieli al căror cuantum îl va preciza înainte de închiderea etapei cercetării procesului în apel, în rejudecarea fondului, conform tuturor dovezilor de plată ce se vor depune, în termen legal , înaintea instanței de apel.

În motivarea apelului s-a arătat că cererea de apel promovată de către reclamantă vizează atât încheierea de ședință din data de 3 iunie 2019 pronunțată în cauză de către instanţa fondului prin care instanța, în mod nelegal, a pronunţat decăderea reclamantei din proba testimonială inițiat încuviinţată cât și sentința civilă nr.207 din 5 februarie 2020 pronunțată de aceeași instanţa prin care instanţa fondului, respingând ”cererea pârâtei de suspendare a cauzei până la confirmarea administratorului judiciar” cât și ”cererea reclamantei de disjungere a cererii reconvenționale de suspendare de drept a acesteia", ”constată suspendarea de drept a acțiunii de la data deschiderii procedurii insolventei și dispune încetarea acțiunii judiciare ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii", hotărâri vădit nelegale și care se impun a fi anulate, pentru considerentele de fapt și temeiurile de drept invocate în cele ce succed.

 În ce priveşte apelul împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 iunie 2019 , încheiere premergătoare interlocutorie (conform art. 235 C.P.C.) prin care instanța a pronunțat decăderea reclamantei din dreptul de administrare a probaţiunile testimoniale în cauză, temeiul de drept procesual al cererii de apel îl reprezintă dispozițiile art.466 alin.4 din C. proc.  civilă potrivit cu care „(4) împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul afară de cazul când legea dispune altfel. ”

Pe fondului cererii de apel, solicită a se constata că în mod nelegal instanța a dispus, prin încheiere, sancțiunea ”decăderii reclamantei din proba cu martori", probă anterior încuviințată la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2019, instanţa dispunând această sancțiune pe care nici nu o motivează în drept prin acceptarea fără o minimă verificare a concluziilor reprezentantei pârâtei prezentă în ședință și care, de rea credință și profitând de lipsa apărătorului reclamantei, a susținut înaintea instanței o stare de fapt nesusținută ce a condus la decăderea subscrisei din proba cu martori, sancțiune procesuală de natură a favoriza pârâta.

Astfel, se poate observa că prin încheierea de ședință anterioară, din data de 15 aprilie 2019 , instanța a încuviințat pentru fiecare din părţi proba testimonială, limitând însă Ia câte doi martori această probă, pentru fiecare parte.

Prin dispozitivul aceleiași încheieri, instanța pune în vedere reclamantei, prin reprezentant convențional, ca în termen de 3 zile să precizeze numele și adresa martorilor ce solicită a fi audiați (cu toate că în anexa nr. 25 la acţiune s-a indicat numele și adresele tuturor celor 18 persoane implicate în execuția lucrărilor prestate în favoarea pârâtei și care puteau fi citate de către instanță, în probațiune, așa după cum am precizat la pagina 9 pct. 2 lin.3 din cerere introductivă).

Conformându-se acestei obligații, la data de 18 aprilie 2019 reclamanta prin apărătorul său a comunicat instanței numele și adresele celor doi martori a căror audiere o solicită, indicând 2 din cei 18 martori propuși inițial.

La termenul din 3 iunie 2020, profitând de absenta reprezentantului reclamantei și a martorilor propuși de aceasta la apelul cauzei, reprezentanta pârâtei a solicitat instanței să dispună decăderea reclamantei din proba cu martori declarând că renunţă și aceasta la martorul propus - privitor la care însă nici nu a depus, în termenul dispus, datele de identificate pentru a fi citat - instanța omiţând verificarea aspectelor sus învederate și dispunând decăderea reclamantei din proba testimonială pe motivul lipsei martorilor - în consiliile în care reclamanta s-a conformat dispozițiilor încheierii anterioare și a depus, în termenul de 3 zile stabilit de magistrat, adresele martorilor solicitați spre audiere - făcând astfel inaplicabile depoziţiile art. 254 alin. 4 lit. a NCPC și absența martorilor nu s-a datorat nicidecum vreunei culpe a reclamantei - care nu s-a obligat se prezinte martorii spre audiere fără citație, sub sancțiuni procesuale, situație în care pronunțarea decăderii din dovada încuviinţată faţă de reclamantă este nelegală.

De altfel, instanța nici nu indică temeiul de drept procesual al sancțiunii aplicate reclamantei prin încheiere în condițiile în care decăderea din dreptul procesual își are reglementarea atât în norma juridică suscitată dar și în alte dispoziții legale, spre exemplu art.31 1 alin.4 din C. proc. civ. la care însă nu se face nicio trimitere.

Instanța fondului nu a dispus la termenul de judecată din 15 aprilie 2019 ”prezentarea martorilor sub sancţiunea decăderii din probă", în situația citării lor și a eventualei lipse nejustificate a acestora instanța putând dispune citarea martorilor cu mandat de aducere, în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin. 1 CPC, interesul instanței investite cu soluționarea cauzei fiind acela al aflării adevărului, a lămuririi situației de fapt reale - tocmai teza probatorie avută în vedere la momentul încuviinţării cererilor probatorii - nicidecum soluţionarea cauzei prin punerea (nelegală) a uneia din părţi în imposibilitatea de a-şi dovedi susţinerile.

Instanța nu a revenit, motivat, asupra probațiunii testimoniale așa după cum dispozițiile art. 259 C. proc. civilă o permiteau, în anumite condiții, ci a sancționat reclamanta cu decăderea sa din această dovadă nesocotind în speță normele procesuale ce reglementează posibilitatea aducerii martorilor cu mandat în eventualitatea lipsei acestora.

La termenul din 3 iunie reprezentantul convenţional al reclamantei și martorii propuși spre audiere s-au prezentat în instanță însă, din motive neimputabile lor - probleme în trafic - au ajuns la sediul instanţei după dezbaterea cauzei și după acordarea termenului de judecată. dovadă în acest sens fiind însăși depunerea la dosarul cauzei, prin registratură, a înscrisurilor probatorii solicitate de instanță la termenul anterior, cel din 15 aprilie 2019.

Cu toate că, la primul termen - cel din 16 sept.2019 - a solicitat instanței în scris și oral să revină asupra celor dispuse și să aprecieze motivat că probațiunea testimonială este indispensabilă cercetării cauzei pe fond aceasta a respins solicitarea reclamantei pe motiv că ”instanța s-a pronunțat deja cu privire la proba testimonială", fapt ce confirmă o dată în plus caracterul interlocutoriu al încheierii și împrejurarea că apelul promovat împotriva acesteia este admisibil, anularea încheierii nelegal pronunțată fiind întemeiată.

Solicită a se constata că prin decăderea nelegală a reclamantei din dreptul de a administra o probă esențială în cauză, probă solicitată în condiții procedurale prin însăși cererea introductivă, s-a cauzat reclamantei o importantă vătămare prin faptul că, așa după cum art.263 C. proc. civilă o statuează, ”partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor şi a dovezilor părţii potrivnice", fără ca prin aceasta să își poată dovedi propriile susțineri, acesta fiind de altfel și scopul pârâtei care, Ia termenul de judecată din 3.06.2019 a solicitat instanței să pronunțe decăderea din proba testimonială a reclamantei tocmai pentru a-și crea un avantaj în soluționarea pe fond a litigiului, fapt inadmisibil.

În ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.207 din 5 februarie 2020 pronunțată de aceeași instanță solicită a-l admite în temeiul prevederilor art.480 alin.2 și 3 din C. proc. civilă potrivit cu care ”(2) În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ... hotărârea apelată. (3) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. ”

Prin hotărârea apelată nr.207/5.02.2020, prima instanța dispune ”Respingerea cererii pârâtei-reclamante de suspendare a cauzei până la confirmarea administratorului judiciar definitiv.

Respingerea cererii reclamantei-pârâte de disjungere a cererii reconvenționale si de suspendare de drept a acesteia. Constată suspendarea de drept a acţiunii judiciare privind pe reclamanta-pârâtă și pe pârâta reclamantă de la data deschiderii procedurii insolventei și dispune încetarea acţiunii judiciare ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

În considerentele hotărârii, instanța reține că ”Față de situația de fapt intervenită în statusul societății reclamante, respectiv deschiderea procedurii de insolventă fată de aceasta, instanța urmează a analiza consecințele în plan procesual cu privire Ia cererile ce fac obiectul prezentei acţiuni.

În speţă, obiectul cererii principale este o acțiune în răspunderea contractuali, atât reclamanta cât și pârâta admițând că între ele a fost încheiat Contractul de execuție nr. 81 din 15 decembrie 2016. În baza acestui contract, reclamanta a prestat pârâtei lucrări de execuție, susținând că preţul nu a fost achitat în întregime. În întâmpinare însă, pârâta a invocat excepția de neexecutare a acestui contract de către reclamantă, solicitând pe cale reconvenţională să îi fie restituite niște sume de bani pe care le-a plătit fără a fi datorate.

Prin urmare, raportat la prevederile legale de mai sus, instanţa constată că soluționarea cererii principale depinde de modul de soluționare a cererii reconvenționale, sau mai exact de soluţia cu privire Ia excepţia de neexecutare a contractului peste care nu se poate trece și care, deși a fost invocată prin întâmpinare, a fost reluată și constituie temei al cererii reconvenţionale.

Ca atare, văzând și incidența în cauză a dispozițiilor tezei finale ale art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, conform cărora „ Ia data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează", instanța va dispune respingerea cererii pârâtei reclamante de suspendare a cauzei până la confirmarea administratorului judiciar definitiv, precum și, pe considerentele expuse, a cererii reclamantei-pârâte de disjungere a cererii reconvenționale și de suspendare de drept a acesteia și va constata suspendarea de drept a întregii acţiuni judiciare de la data deschiderii procedurii insolvenței, urmată de încetarea acesteia ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.”

Soluția instanței o veritabilă premieră în jurisprudență care surprinde prin ineditul ei - reprezintă consecința interpretării și aplicării eronate de către prima instanţă în cauza dedusă judecății atât a dispoziţiilor incidente prevăzute de legea specială - Legea nr.85/2014 - aplicabile procedurilor judiciare și extrajudiciare aflate în curs la data deschiderii procedurii insolvenței în care debitorul are calitatea de parte cât și a normelor de drept procesual cuprinse în C.proc. civilă ce vizează soluționarea conexuală a acțiunii introductive și a cererii reconvenționale formulate în cadrul acesteia dar și a condițiilor în care este nu numai posibilă ci dimpotrivă, chiar obligatorie disjungerea celor două cereri.

Astfel, este lipsit de echivoc faptul că prin efectele încheierii civile nr. 1068 din 17.09.2019 pronunţată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1738/100/2019, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței faţă de reclamanta-pârâtă SC L P SA, debitoare în dosar 1738/100/2019.

În aceste condiții, mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii realizată Ia data de 10.12.2019 când, prin decizia nr. 740 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1738/100/2019/a1 instanța de control judiciar a respins cererea de recurs promovată împotriva hotărârii de fond - reclamanta prin apărătorul acesteia a solicitat la termenul de judecată din 11.12.2019 și în temeiul dispozițiilor art.210 alin.2 din Codul de procedură civilă disjungerea cererii reconvenționale în ”pretenţii” formulate de către pârâta reclamantă parohia ortodoxă Săpânța împotriva reclamantei și având în vedere că prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. 1 teza I din Legea nr.85/2014 numai cererea reclamantei cate considerată în stare de judecată în ce privește cererea reconvențională a solicitat să se constate că aceasta este „suspendata de drept", prin efectul legii, instanța putând doar constată această împrejurare (nicidecum încuviință cererea de suspendare) împrejurarea survenită la data de 17.09.2019 determinând aplicarea normei juridice suscitate, potrivit cu care: Art. 75 (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extra judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii Insolvenți, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează. 

Teza finală a alin. l al art. 75 face referire la acţiunile judiciare extrajudiciare sau mă urile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului - acele proceduri în care debitoarea are calitatea de pârâta sau de parte executate silit care au fost suspendate de drept în temeiul alin. l urmare deschiderii procedurii.

În considerarea acestor norme juridice imperative - iar nu supletive, cum eronat le apreciază prima instanță - nu exista temei pentru ca instanța să poată retine spre judecare cererea reconvențională acțiunea în pretenții formulată de către pârâtă - împreună cu cererea principală în pretenții promovată de către reclamantă împotriva acesteia, obiectul cererii reconvenționale fiind neechivoc în sensul că aceasta reprezintă o cerere în realizarea unui drept de creanţă, acestei cereri legiuitorul rezervându-i normele speciale cuprinse în Legea nr.85/2014 care impuneau pârâtei (pretins creditor) participarea la procedura colectivă și concursuală a insolvenței.

Teza a II-a a alin. l al art.75 spune, de altfel, fără dubiu că „Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenți, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor... nu există niciun temei legal pentru ca instanța să poată dispună suspendarea întregii acțiuni judiciare, astfel după cum aceasta a procedat, motivul invocat de către instanță - interdependenţa dintre acţiunea reclamantei și cererea reconvenţională a pârâtei - fiind inexistent și nesusținut, nici de argument faptice și cu atât mai puțin de temeiuri juridice.

Este de remarcat că prin Întâmpinarea - Cererea reconvențională depusă în dosar la data de 05.12.2018 de către P O S, pârâta a investit instanța cu o cerere de ”obligare a reclamantei la restituirea sumei de 20.000 lei şi respectiv de 23.000 lei” cerere fondată în drept pe dispozițiile art. 1345 Cod civil.

Pârâta nu a solicitat instanţei să constate ”stingerea obligației sale de plată (obligație ce constituie obiect al cererii deduse judecății de către reclamantă prin acțiune și contestată de către pârâtă) ca efect al compensării datoriei sale cu pretinsa sa ”creanță” , compensare ce să fi operat la o dată anterioară deschiderii procedurii insolvenței, numai într-o atare ipoteză, neregăsită însă în speță, putându-se pretinde ”necesitatea soluționării conexuale a cererii reconvenţionale cu cererea în pretenţii a reclamantei, debitoare în insolvență", altminteri între cele două cereri neexistând o situație de interdependentă care să facă inaplicabile dispozițiile art. 75 alin. l teza I din Legea nr. 85/2014.

Contrar situației din speța invocată, pârâta P O R nu a formulat nici o solicitare de constatare a unui drept de creanță născut și recunoscut în patrimoniul său anterior deschiderii procedurii după cum nu a probat nici depunerea unei cereri de înscriere a pretinsei sale creanțe la masa credală a SC L P SA, condiții în care nu își poate valorifica pretinsul drept în prezentul litigiu, situației pârâtei fiindu-i edictate norme speciale, prevalent aplicabile și care nu puteau fi ignorate.

Instanța fondului face însă nepermisă confuzie între creanțe si datorii- ca elemente ale patrimoniului debitorului în insolvență dar și între debitor și creditor ca participanți în procedura insolvenței, în condițiile în care prin dispozitivul hotărârii și invocând ca temei ” art. 75 alin. l din Legea nr.85/2014". Instanța, respinge cererea de suspendare de drept a cererii reconvenționale a pârâtei Parohia Ortodoxă formulată împotriva reclamantei „debitoare în insolvență; constată suspendarea de drept a acțiunii judiciare a reclamantei SC L P SA împotriva pârâtei deși acțiunea reclamantei nu este o cerere pentru realizarea unei creanțe asupra averii debitoarei; dispune încetarea acțiunii judiciare a reclamantei împotriva pârâtei ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii - deși, evident, numai cererea reconvențională în pretenții vizând ”constatarea unei creanţe asupra averii SC L P SA putea primi o astfel de soluţie, judecătorul fondului apreciind exact invers sensul reglementărilor legiuitorului edictate prin normele legale incidente și pronunțând astfel o hotărâre profund nelegală, ce se impune a fi anulată.

Reținând cauza - subsecvent soluției de anulare a hotărârii apelate - în vederea soluționării acesteia pe fond, solicită a se avea în vedere toate motivele şi argumentele de fapt şi de drept invocate de către reclamanta SC L P SA prin cererea dedusă judecării dar și toate mijloacele de probă cu înscrisuri administrate înaintea Judecătoriei Sighetu Marmației alături de care urmează a administra, nemijlocit, noi dovezi în scopul unei juste și legale judecăți.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC L P SA a fost solicitată, la finele anului 2016, de către pârâta Parohia Ortodoxă Săpânța reprezentată de preotul paroh L G, să înainteze o ofertă pentru execuția lucrărilor de ”instalaţii de încălzire în pardoseală șl instalații electrice aferente obiectivului - Biserica Ortodoxă Săpânța”, ofertă realizată de către reclamantă la nivelul unei valori totale de 361.344,54 Lei - la care se adaugă TVA în valoare de 68.655,46 lei - prețul total de execuție a lucrării fiind de 430.000 lei.

Reclamanta i-a remis pârâtei, alături de o Scrisoare de înaintare (anexa probatorie nr. l) , Oferta de preţ înregistrată la aceasta sub nr. 161209010 din 9 decembrie 2016 pentru o valoare de 430.000 lei incl. TVA (anexa 2) reprezentând un centralizator în care au fost cuprinse categoriile principale de lucrări cât și oferta de preț detaliată, aferentă fiecărei categorii de lucrări/fiecărei etape de execuţie, reclamanta propunând pârâtei spre semnare Contractul de execuție nr. 81 din 15 decembrie 2016 în vederea realizări execuției lucrărilor de instalații de încălzire în pardoseală solicitate, pentru o valoare totală de 361.344,54 lei fără TVA (anexa 3).

Urmare discuției purtate de către reprezentanţii reclamantei cu preotul paroh L G, acesta a adus la cunoștința societății reclamante că proiectul de investiție a lucrării pentru care Parohia ar avea încheiat un contract de finanțare nu are alocată această sumă pentru execuția lucrărilor de instalații de încălzire în pardoseală şi instalaţii electrice însă fată de împrejurarea că aceste lucrări de instalații sunt necesare iar costul acestora depăşeşte valoarea cuprinsa în bugetul iniţial, a solicitat reclamantei să refacă contractul de execuție și oferta financiară la o valoare mai redusă, care să vizeze chiar și numai o parte din lucrările ce vor fi necesare pentru realizarea instalației de încălzire în pardoseală și instalații electrice, cu precizarea că orice lucrări care vor depăși valorile inițial convenite, precizate în contract la suma de 180.000 lei, să formeze obiectul unor acte adiționale In contract sau obiectul unor noi înțelegeri între părți și care vor suplimenta atât volumul lucrărilor de execuţie convenit cât şi preţul stabilit în contract, pârâta asumându-și obligaţia achitării tuturor sumelor suplimentare, în măsura necesității execuției complete a lucrării.

În aceste condiții de fapt, reclamanta a refăcut cuprinsul Scrisorii de înaintare și a Ofertei (anexa 4), părţile ajungând si semneze Contractul de execuție nr. 81 din 15 decembrie 2016 în forma refăcută a acestuia și respect pentru o valoarea precizată a lucrărilor de numai 180.000 lei Inclusiv TVA (anexa 5) reclamanta demarând apoi activitatea de execuție a instalației asumată.

După o primă etapă de execuție în care costul lucrărilor s-a ridicat la nivelul sumei de 180.000 lei, valoarea contractuală inițial convenită, s-a întocmit și s-a remis pârâtei situaţia de lucrări nr. 1 din 9 ianuarie 2017 (anexa 6 și anexa 10) pentru lucrările cuprinse detaliat în Centralizatorul anexat în probațiune cuprinzând 29 de categorii de lucrări (anexa 7), facturate la data de 9 ianuarie 2017 cu factura fiscală nr. 16L0000090 din 9 ianuarie 2017, emisă pentru o valoare de 180.000 lei inclusiv TVA.(anexa 8).

Această factură a fost achitată de către P O R S prin virament bancar, în data de 13 ianuarie 2017 așa după cum rezultă din extrasul de cont alăturat.(anexa 9)

Cu titlul probatoriu, execuția acestei prime categorii de lucrări este dovedită, pe de o parte, cu înscrisurile alăturate acțiunii și în egală măsură cu planșele foto realizate de către reclamantă pe durata execuției lucrărilor si în cronologia acestora, fotografii pe care am indicat, cu mențiunile olografe realizate în partea superioară, articolele din situațiile de lucrări dovedite ca fiind executate efectiv de către angajații societății reclamante, lucrări pe care pârâta nu le contestă și care au fost achitate.

Societatea reclamantă a executat în continuare, toate lucrările solicitate de către pârâtă și care s-au impus pentru finalizarea proiectului al cărei beneficiar este B O S și după finalizarea unei noi etape de execuție, reprezentând în principal lucrări de restaurare a plăcilor de mozaic potrivit celor cuprinse în Situaţia de lucrări nr.2 din data de 20 martie 2017 (anexa probatorie nr. 10), reclamanta a întocmit Factura fiscală nr. 16L0000096 din data de 20 martie 2017 (anexa II) în care a facturat pârâtei servicii de execuţie cu aceeași denumire „ instalație încălzire în pardoseală” cuprinse în situaţia de lucrări nr.2 — centralizatorul după cum și în Situația de lucrări nr.2 cuprinzând detalierea categoriilor de lucrări cu o valoare de 20.000 lei, factura fiscală fiind achitată de către pârâtă în data de 20 martie 2017 așa după cum rezultă din extrasul de cont depus cu titlul probatoriu.(anexa 12).

Deopotrivă în dovedirea celor anterior susținute depunem alăturat fotografii realizate de către reclamantă (anexa 13) în cuprinsul cărora sunt evidențiați angajații acesteia în momentul execuției lucrărilor de restaurare a plăcilor de mozaic - lucrări cuprinse în situația de lucrări nr.2 - și care, pentru edificarea beneficiarului, cuprind în partea superioară mențiuni olografe ale categoriilor de lucrări efectiv executate de către reclamantă cuprinse în situația de lucrări nr.2 și incluse în factura fiscală , achitată de către pârâtă.

În condițiile în care aceste valoarea lucrărilor cuprinse în Situația de lucrări nr.2 - 20.000 lei nu este cuprinsă în valoarea contractuală inițială, reclamanta a solicitat pârâtei în repetate rânduri încheierea unui act adițional aferent lucrărilor executate peste valoarea inițială a contractului, reprezentantul pârâtei precizând însă reclamantei că un act adițional nu este relevant pentru aceasta câtă vreme factura a fost acceptată, achitată $i nu există obligații restante între părți, pârâta amânând încheierea acestui act adițional la contract.

În aceleași condiții de fapt reclamanta a fost solicitată de către pârâtă să continue lucrările de execuție la proiectul de investiție ”instalație de încălzire în pardoseală” și după o săptămână de Ia momentul achitării celei de-a doua facturi, aferent lucrărilor de restaurare a plăcilor de mozaic derulate în perioada 20 martie - 27 martie 2017 reclamanta a întocmit o nouă situație de lucrări - Situația nr.3 din 27 martie 2017 (anexa 14) în care a cuprins lucrările prestate de către aceasta în intervalul sus precizat, Situație ce a însoțit ulterior Factura fiscală nr. 1610000099 emişi la data de 27 martie 2017 pentru o valoare de 23.000 Iei inclusiv TVA (anexa 15) achitată aceasta integral de către pârâta P O S la data de 28 martie 2017 așa după cum rezultă din extrasul de cont alăturat (anexa 16).

Și în privința lucrărilor cuprinse în această a 3-a situație de lucrări depunem cu titlu probatoriu o planșă cuprinzând fotografii realizate în perioada de execuție a acestor lucrări (anexa 17) - lucrări a căror valoarea nu este inclusă în Contractul de execuție nr. 81/15.12.2016 încheiat pentru o valoare de 180.000 lei - care însă au fost necesare finalizării proiectului de investiţie, lucrările fiind solicitate de către pârâtă, executate de reclamantă și achitate acesteia din urmă de către beneficiar.

Așa după cum se poate observa și din cuprinsul email-urilor înaintate pârâtei la data de 27 martie 2017 şi apoi la 28 martie 2017, reclamanta a înaintat mai multe fotografii cuprinzând mozaicul, plăcile curăţate, restaurante și pregătite a fi remontate înapoi în biserică, rezultatele lucrărilor de execuție realizate până la acel moment fiind acceptate de către pârâtă care și-a luat angajamentul continuării și finalizării întregului proiect în temeiul colaborării începute cu societatea reclamantă (anexele probatorii nr. 17. 1 și 17.2)

Aceste argumente relevă fără dubiu că toate lucrările cuprinse în Situațiile de lucrări nr.2 și 3 - cu valori neincluse însă în valoarea de 180.000 lei pentru care s-a încheiat Contractul de execuție 81/2016 reprezintă parte integrantă a proiectului de investiții al cărei beneficiar este pârâta și care, așa după cum am menționat, au fost solicitate de către pârâtă și acceptate spre execuție de către reclamantă, existând la baza acestora un acord de voințe, o convenție a părților în sensul realizării lor de către reclamantă.

După terminarea lucrărilor de restaurare a plăcilor de mozaic și în vederea finalizării proiectului de investiție, societatea reclamantă a executat - tot la solicitarea pârâtei, în beneficiul acesteia și în realizarea aceluiași proiect de investiții - și restul lucrărilor ce apar menționate în Situația de lucrări nr.4 (anexa probatorie nr. 18) detaliate în Secțiunea tehnică, reclamanta executând în beneficiul pârâtei lucrări de montaj mozaic - respectiv numai descărcatul manual al plăcilor de mozaic 20X20 și stivuire, execuție șapă de egalizare la etaj, execuție stratificație pardoseală şi montaj instalație încălzire în pardoseală, execuție proiect de redistribuire a instalației electrice și revizuire a tablourilor și nu în ultimul rând, lucrări de proiectare a refacerii covorului de mozaic incluzând plăcile recuperate și restaurante, lucrări incluse în Situația de lucrări nr.4 întocmită pentru o valoare de 126.726.96 lei inclusiv TVA.

Asemenea celorlalte etape de execuție anterioare, planșa fotografică - anexa probatorie nr. 19 - surprinde imagini ale angajaților reclamantei în momentul execuției lucrărilor incluse în Situația de lucrări nr. 4, singura situație de lucrări rămasă neachitată de către pârâtă.

După finalizarea acestei a 4-a etape de lucrări - nu însă și ultima etapă de lucrări ce se impunea a fi realizată, instalația de încălzire în pardoseală nefiind finalizată nici prin execuția lucrărilor cuprinse în această situaţie de lucrări, reprezentanţii reclamantei au încercat încheierea unui act adițional la Contractul nr. 81/2016 cu pârâta în care să fie incluse si aceste lucrări precum și cele incluse în situaţiile nr.2 si 3 acceptate si achitate însă din partea preotului paroh s-au primit aceleași răspunsuri evazive, de amânare fără un motiv determinat, reclamanta fiind astfel nevoită să expedieze pârâtei, în cursul lunii august 2017, mai multe adrese prin poșta electronică în cuprinsul cărora a înaintat beneficiarului un rezumat al situaţiei lucrărilor executate succesiv în beneficiul acesteia, însoțit de înscrisuri doveditoare precizându-i că toate lucrările executate au fost necesare și s-au impus conform proiectului inițial și nu reprezintă nicidecum lucrări suplimentare neaferente proiectului de Investiţii, reclamanta solicitând plata acestor lucrări realizate efectiv în beneficiul pârâtei și luarea unei decizii de către beneficiar cu privire la lucrările rămase neexecutate Care sunt incluse în proiectul de execuție inițial (a se vedea anexele probatorii nr. 20 și 21)

Reclamanta a realizat cu personalul angajat toate lucrările cuprinse în ultima situație de lucrări, acestea fiind executate la același nivel de calitate și costuri precum lucrările inițiale, Situația nr.4 cuprinzând ”lucrări de execuție şi costul materialelor, activități de transport sau costuri aferente utilajelor și personalului deservent", argumente care impuneau - în condițiile unei abordări obiective şi de bună credință a solicitărilor reclamantei plata necondiționată n acestor lucrări de către pârâtă, care în ciuda tuturor eforturilor depuse de către societatea reclamanta a amânat succesiv și prin invocarea unor diverse motive plată lucrărilor, ceea ce a condus Ia înaintarea de către reclamantă a unei somații de plată adresată pârâtei, prin mijlocirea executorului judecătoresc B P, înregistrată la reclamantă sub nr. 171031008/31.10.2017 (anexa nr. 22) prin care aceasta a solicitat pârâtei ca "în termen de 5 zile de la primirea somației să achite reclamantei suma de 126.726.96 lei reprezentând lucrări executate și neachitate la B O S, detaliate în situația de lucrări nr.4 și exemplificate conform planșelor fotografice” invocând deopotrivă buna sa credință în desfășurarea relațiilor comerciale și execuția corespunzătoare și integrală a tuturor lucrărilor la care s-a angajat.

Vizibil deranjată de această somație, pârâta a înaintat reclamantei răspunsul înregistrat la reclamantă sub nr.171206008/6.12.2017 (anexa nr. 23) în care invocă, punctual: lipsa unor acte justificative aferente Situației de lucrări nr.4; necunoașterea de către pârâtă a numărului de muncitori angajați pentru efectuarea lucrărilor, necomunicarea cu beneficiarul a costului forței de muncă și a duratei operaţiunilor după cum și alte detalii care „ așa după cum se poate constata - vizează exclusiv activitatea reclamantei; lipsa unei oferte de preț privind efectuarea acestor lucrări - lipsa unor chitanţe, facturi ori a altor documente contabile de natură să probeze execuția lucrărilor, pârâta sugerând reclamantei promovarea unui demers judiciar.

Reclamant a înaintat un răspuns pârâtei - prin care a aduse argumente contrare dar și probe față de apărările invocate de către aceasta în încercarea exonerării sale de la plată - cu Adresa înregistrată la subscrisa sub nr.171208002/08.12.2017 (anexa nr.24), prin care s-a acordat pârâtei un ultim termen de S zile în vederea executării obligațiilor ce îi revin însă la care pârâta nu a mai înaintat niciun răspuns, refuzând în continuare să realizeze plata tuturor lucrărilor executate în beneficiul său.

Cu referire la temeiul juridic acțiunii, în ce privește obligația pârâtei de a achita reclamantei contravaloarea lucrărilor de execuție comandate de către aceasta și executate , în beneficiul său, de către reclamanta SC L P SA, au fost avute în vedere în principal dispozițiile Art. 1350 din Codul civil conform cu care ”orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul creat celeilalte părţi și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Cu referire la răspunderea juridică contractuală ce solicităm instanței a o antrena în sarcina pârâtei în soluționarea cererii deduse judecății, se impune a observa că între părți există raporturi juridice obligaționale de natură contractuală care au la bază, în principal , Contractul de execuţie nr.81/1S.12.2016, fiind evidentă și împrejurarea că toate lucrările executate de către reclamantă și neachitate acesteia (Situația de lucrări nr.4) reprezintă lucrări cuprinse în oferta de preț inițială și care au fost executate de către reclamantă în realizarea unei singure investiții - acestea privind în totalitatea lor ”lucrări de Instalaţii de încălzire în pardoseală și instalații electrice aferente obiectivului B O S”, nicidecum alte lucrări.

Situației de fapt îi sunt incidente și direct aplicabile prevederile art.6.4 din Contractul semnat de părți privitor cu care: „Dacă beneficiarul cere o lucrare care nu este prevăzută în Contract, executantul are dreptul la o plată suplimentară", obligația de plată ce revine pârâtei fiind astfel neîndoielnică si asumată contractual de către aceasta.

Chiar dacă, răspunzând somației de plată și de o evidentă rea credință pârâta s-a apărat înaintea reclamantei cu argumentul ”inexistenţei unor acte adiţionale” care să privească lucrările cuprinse în Situația de lucrări nr.4, aceste apărări se vor impune a fi respinse cât timp toate comenzile de execuție care vizează, pe lângă lucrările cuprinse în Situația de lucrări nr.4 - neachitată - si pe cele cuprinse în Situațiile de lucrări nr.2 si nr.3 - achitate - au fost realizate verbal către beneficiar. existând astfel o uzanță în acest sens în raporturile dintre părți cu referire la lucrările care exced situației de lucrări nr. l, fiind lucrări acceptate de către ambele părți ca făcând parte din unul și același obiect de investiție a cărui execuție a fost reglementată de către părți numai prin Contractul nr. 81/2016, chiar dacă privitor la acestea pârâta susține că "nu sunt lucrări prevăzute în Contract sau în Acte adiționale".

Așadar, chiar dacă lucrările neachitate nu ar fi fost cuprinse în Contract, prevederile art.6.4 din convenția părților recunosc dreptul reclamantei la o plată suplimentară, existând o uzanță în raporturile juridice dintre părți că și lucrările ce exced celor cuprinse în prima situație de lucrări însă care au fost cerute de către pârâtă și au fost executate de către reclamantă să fie achitate de către beneficiar.

Art. 1 din Codul civil recunoaște de altfel în mod expres și uzanţelor comerciale caracterul de ”izvor de drept civil” în condițiile în care reglementează:

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil -sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele și principiile generale ale dreptului.

În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale dle dreptului.

În materiile reglementate prin lege, uzanțele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea. (a se vedea în acest sens și norma juridică de trimitere reglementată de art.1854 alin.3 din Codul civil - n.n.)

Numai uzanţele conforme ordinii publice și bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.

Partea interesată trebuie să facă dovada existentei 'i a conținutului uzanțelor. Uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) $1 uzurile profesionale. ”

În ce privește prețul lucrărilor executate de către reclamantă și care se regăsesc incluse în Situaţia de lucrări nr.4, incidente sunt și dispozițiile art.18S4 alin.3 din Codul civil privitoare la Contractul de antrepriză potrivit cu care: art. 1.854 – Prețul (3) Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ (cu referire la lucrările suplimentare avute în vedere la art. 6.4 din Contract - n.n.), beneficiarul datorează preţul prevăzut de lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul stabilit în raport cu munca depusă si cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului, avându-se în vedere si uzanţele existente.

Astfel, chiar dacă lucrările din Situația nr.4 nu sunt cuprinse în valoarea contractuală inițială de 180.000 lei, prețul solicitat a-i fi achitat reclamantei a fost "stabilit în raport cu munca depusă cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului, avându-se în vedere si uzanţele existente", valoarea acestor lucrări urmând a fi stabilită printr-o expertiză de specialitate în considerarea tuturor argumentelor ce preced.

Incidente în cauză sunt și dispozițiile art. 1.516 din Codul civil potrivit cu care: Drepturile creditorului, Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligaţiei.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul Ia daune-interese, dacă i se cuvin:1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; ” tot astfel, potrivit art. 1.518 Cod civil, răspunderea debitorului (l) Dacă prin lege nu se dispune altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale.

(2) Răspunderea debitorului poate fi limitată numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege” în speță neexistând atare limitări.

Cu titlu de temei juridic subsidiar, chiar dacă, prin absurd, instanța nu ar putea reține existenta unei convenţii între părţi cu privire la ”execuția lucrărilor suplimentare cuprinse în Situația de lucrări nr.4 - cu titlu de temei juridic subsidiar incidente în cauză ar fi normele juridice ce reglementează obligația de plată ce derivă din îmbogățirea fără justa cauza potrivit cu care, ca o consecință a îmbogăţirii patrimoniului pârâtei în dauna patrimoniului reclamantei „ constructor de bună credință - fără o justă cauză, se impune stabilirea în sarcina pârâtei a unei obligații dc plată către reclamantă în cuantumul precizat în peţitul 1 al acțiunii și reprezentând preţul materialelor și al manoperei, prin raportare la dispozițiile art. 1345-1348 raportat la art.581 și urm. din Codul civil.

Față de împrejurarea că obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani incidente în speță sunt și dispozițiile Art. 1523 alin. 2 lit. d - din perspectiva calității pârâtei - vizând punerea de drept în întârziere a pârâtei cât și prevederile art.1530 - 1535 Cod civil privind daunele moratorii în cazul obligaţiilor bănești.

Dobânzile legale solicitate pârâtei reprezintă tocmai prejudiciul cauzat reclamantei pentru executarea cu întârziere n obligației de plată a contravalorii lucrărilor de execuție. Aceste dobânzi îi sunt datorate reclamantei și urmează a-i fi acordate de instanță, în lipsa unei alte stipulații - art.9.2 din Contract nefiind incident acestei situații - în temeiul O.G. nr.13/2011 care reglementează expres regimul juridic al dobânzii legale penalizatoare .

Conform art. l din O.G. nr.13/2011 (l) Părţile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cat si pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti; (3) „Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective lg scadentă este denumită dobândă penalizatoare.

În conformitate cu Art. 2 din O.G. nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de căire părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În conformitate cu prevederile Art. 3 din același act normativ, (1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.  (4) Nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.

Începând cu 1 septembrie 2011, rata dobânzii de referință a devenit egală cu rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al BNR (conform art.3 din Ordonanţa nr. 13 din 24/08/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar „fiscale în domeniul bancar - Monitorul Oficial nr. 607 din 29/08/2011)

Conform Circularelor B.N.R. privind nivelul ratei dobânzii de politică monetară a Băncii Naționale a României publicate în mod succesiv în Monitorul Oficial, nivelul ratei dobândii de politică monetară a Băncii Naționale a României aferent intervalului 24.12.2017 - la zi. este următorul: din data de 8 nov. 2017- 1,75% pe an;  din data de 9 ian.2018- 2,00 % pe an; din data de 8 februarie 2018 - 2,25 % pe an și - din data de 8 mai 2018 - 2,50 % pe an.

Făcând aplicarea prevederilor art. 3 alin. 1 și 4 din OUG nr. 13/2011, dobânda legală penalizatoare la care urmează a fi obligată pârâta, în cuantumul fluctuant al acesteia sus precizat aplicabil fiecărei perioade de incidentă a nivelului dobânzii - va fi calculată de la împlinirea scadenței obligației de plată a facturii, respectiv cu începere din data de 24 decembrie 2017 până In momentul plății efective (scadenta de plată fiind Ia 15 zile de Ia data emiterii facturii, conform art.4.3 alin final din Contract), cu precizarea că până la data de 8 octombrie 2018. data sesizării instanței. dobânda legală penalizatoare datorată de către pârâtă este de 2.323,63 lei.

Pârâta reclamantă P O S prin întâmpinare, pe cale de excepţie a invocat excepţia tardivităţii depunerii cererii de apel. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului promovat de reclamanta pârâtă apelantă şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele aspecte:

Procedând în spiritul art. 248 cod proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii apelului.

Tribunalul ia notă că sentinţa atacată a fost comunicată apelantului în data de 4.03.2020.

Se impune sublinierea conform căreia, prin art. 1 din Decretul nr. 240/2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă.

În conformitate cu art. 42 alin. 7 din Decretul nr. 195/2020, termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin.6, aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă.

Textele legale în precedent evocate nu au fost vizate de criticile de neconstituţionalitate şi nu au fost astfel examinate prin Decizia nr. 152/2020 pronunţată de Curtea Constituţională. Rămânând pe linia acestui raţionament, instanţa apreciază că Decizia CCR nr. 152/2020, de care intimata se prevalează, nu prezintă înrâurire asupra modului de abordare şi de soluţionare a excepţiei tardivităţii.

În condiţiile în care prevederile art. 42 alin.7 din decretul nr. 195/2020, nu au fost invalidate, eficientizându-le, prin coroborare cu art. 1 din Decretul nr. 240/2020, tribunalul constată că un nou termen de apel a început să curgă în data de 15.05.2020.

Luând drept puncte de referinţă, durata de 30 zile a termenului de apel, data de 15.05.2020, ce marchează debutul curgerii termenului de introducere a căii de atac şi data expedierii prin poştă a apelului, respectiv 15 iunie 2020, instanţa apreciază că apelul promovat s-a formulat cu respectarea termenului legal. În ambianţa acestei constatări, instanţa va respinge excepţia tardivităţii apelului.

Este de remarcat că obiectul apelului vizează inclusiv încheierea interlocutorie din data de 3 iunie 2020, prin care instanţa a dat eficienţă sancţiunii decăderii din dreptul de a administra proba testimonială.

Prin încheierea din 15.04.2019, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, proba testimonială, punându-i în vedere reclamantei, ca în termen de 5 zile să precizeze numele şi adresa martorilor, obligaţie îndeplinită în data de 18 aprilie 2019.

Tribunalul apreciază că soluţia primei instanţei privind decăderea reclamantei din dreptul de a administra probe nu este la adăpost de orice critică, în condiţiile în care măsura dispusă nu a fost întărită prin indicarea unui text legal iar absenţa martorilor (fără asumarea de către reclamantă a obligaţiei de a-i prezenta fără citaţie)  nu constituie un argument pentru a activa sancţiunea decăderii.

Prin sentinţa civilă nr. 207 pronunţată de Judecătoria  Sighetu Marmaţiei la data de  5.02. 2020, instanţa a constatat că operează suspendarea de drept a acţiunii formulată de reclamanta SC L P SA în contradictoriu cu P O S, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi a dispus încetarea acţiunii judiciare ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Soluţia instanţei de fond s-a fundamentat pe interpretarea art. 75 alin.1 din legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare.

Prin încheierea civilă nr. 1068 pronunţată în data de 17.09.2019 în dosar nr. 1738/100/2019, instanţa a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC L P SA, soluţia devenind definitivă prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj la data de 10.12.2019.

În conformitate cu art. 75 alin. 1 din legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Textul legal în precedent enunţat reglementează suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanțe față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile din averea debitorului, precum și suspendarea procedurilor de executare silită contra averii debitorului.

Indeniabil, condiţia premisă pentru activarea art. 75 alin.1 din legea nr. 85/2014, impune calitatea de debitor a persoanei juridice în raport de care s-a pronunţat şi respectiv a rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, calitate pe care reclamanta apelantă nu o deţine decât în raport de cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă P O S.

În mod pregnant, în acţiunea principală formulată de reclamantă, apelanta cumulează calitatea de creditor iar pârâta P O S deţine calitatea de debitor, raţiune pentru care, soluţia de încetare a cererii introductive, pronunţată de instanţa de fond, ignoră interpretarea adecvată şi  corectă a art. 75 alin.1 din legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare.

În conformitate cu art. 480 alin. 3 cod proc. civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este  apelată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel, a anulat hotărârea atacată.

În cauza dedusă judecăţii, aplicând eronat art. 75 alin.1 din legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare, prin soluţia pronunţată, instanţa nu a intrat în cercetarea fondului.

Având în vedere argumentele de fapt şi de drept mai sus expuse, instanţa a admis apelul, a dispus anularea sentinţei atacate şi a reţinut cauza spre rejudecare, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare