Decizie 86 din 07.02.2022

Asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/13.07.2021 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2020 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D A N asistată legal de mama sa C N (fostă D), reprezentată convenţional de Cab. Av. C F în contradictoriu cu pârâţii N P şi N I, având ca obiect acţiune în constatare, ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta D A N la plata către pârâta N I a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. X/04.03.2020, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2019, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta N I în contradictoriu cu pârâtul N P, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O şi repunerea părţilor in situația anterioară acestui contract.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond din dosarul nr. X/207/2019 a avut în vedere că, la data de 02 februarie 2016, a fost încheiat între vânzătorul N M si pârâtul N P, contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, prin care N M a vândut pârâtului imobilul proprietatea sa situat in oraşul D O, jud. O, compus din suprafaţa de 2882 m.p. din măsurători (2630 m.p. din acte) teren intravilan, împreuna cu casa de locuit -C1 (P+1E) în suprafata de 103 mp (suprafaţa construită desfăşurată 206 m.p.), din cărămida, acoperita cu tabla zincata, având sase camere, construita in anul 1975, identificată cu nr. Cadastral X si înscris in Cartea Funciara nr. X a localităţii D O.

Conform contractului, preţul a fost stabilit la 20.000 lei, din care suma de 3000 lei a fost plătită in numerar, iar pentru diferenţa in suma de 17.000 lei, cumpărătorul se obliga sa presteze vânzătorului si soţiei acestuia N I, respectiv reclamanta din prezenta cauză întreținere cu toate mijloacele necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, asistenta medicala) pe tot restul vietii lor, iar la deces, sa respecte tradiţia creştina. Totodată, reclamanta cu soţul său, şi-au rezervat dreptul de abitatie asupra imobilului pe tot restul vieţii.

Instanța de fond din dosarul nr. X/207/2019 a mai reținut că, la momentul încheierii acestui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi abitaţie, N M, debitor al obligaţiei de întreţinere era căsătorit cu reclamanta N I, imobilul intrând astfel în patrimoniul lor comun, conform regimului matrimonial.

Instanța s-a bazat în soluționarea acțiunii pe faptul că pârâtul, fomulând întâmpinare, a fost de acord cu admiterea acţiunii şi să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi abitaţie, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016, menționand faptul că locuieste in străinătate şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin acest contract, nu a trimis bani mamei sale şi nici pe viitor situatia nu se va schimba.

În prezenta cauză, reclamanta a formulat primul capăt de cerere având ca obiect o acțiune în simulație împotriva procesului civil înregistrat sub nr. dosar X/207/2019 și al doilea capăt de cerere având ca obiect o acțiune pauliană împotriva sentinței civile nr. X/04.03.2020, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2019, învederând instanței că, prin aceasta i-au fost fraudate drepturile, ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O, cu consecința repunerii părţilor in situația anterioară acestui contract, în condițiile în care, în cartea funciară a imobilului situat în oraşul D – O, judeţul O, ce a făcut obiectul acestui contract, era notată, în baza încheierii de încuviințare a executării silite nr. X/11.07.2017, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, în favoarea reclamantei D A N, sarcina ce greva respectivul imobil constând în deschiderea procedurii de executare silită pentru recuperarea sumei de 170983,89 lei, pe care pârâtul N P, tatăl reclamantei, o datora fiicei sale, D A N cu titlu de pensiei de întreținere (astfel cum rezultă din dosarul în care s-a încuviințat executarea silită coroborat cu extrasul de carte funciară de la filele 14-15 din prezentul dosar).

Instanța de fond a mai reținut că sentința civilă nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019, prin care s-a admis acțiunea pârâtei N I și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O, cu consecința repunerii părţilor in situația anterioară acestui contract, a rămas definitivă prin neapelare – fila 20 din dosar.

De la data rămânerii definitive, respectiva sentință produce efecte juridice depline, fiind opozabilă terților, deci implicit reclamantei.

În ceea ce privește situația de fapt din prezenta cauză, instanța a reținut că reclamanta cunoaște faptul că pârâtul N P, tatăl său, locuiește în străinătate de mai mulți ani, astfel cum rezultă din răspunsul de la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, dar și din modul în care au fost formulate întrebările nr. 8, 9 și mai ales 11 și 12, 13, 14 – fila 198 - verso, din interogatoriul luat de reclamanta, pârâtei, în care aceasta a interpelat-o pe pârâta N I cu privire la faptul că tatăl său locuia din 2003 în A, împreună cu noua sa familie, nelocuind împreună cu bunica paternă, pârâta N I, în locuința situată în D O, , judeţul O – imobilul în discuție în prezenta cauză.

Din declarațiile martorilor G S din 15.06.2021 și L A – fila 200, coroborate cu înscrisurile depuse de pârâta N I la dosar, la filele 70-97, respectiv cu contractele de împrumut sau de credit nr. X din 01.04.2015, nr. X/1256900 din 17.05.2006, pe numele defunctului N M, cu convenția pentru cost disponibilități persoane fizice nr. X/15.03.2019, cu scadențarul la contractul de credit nr. X/15.03.2019, cu înscrisurile privind evidența membrilor CAR, cu adresa C.A.R. Pensionari D O nr. X/08.10.2020 – fila 85, cu înscrisurile medicale pe numele pârâtei N I, cu cupoanele de pensie pe numele pârâtei N I, cu chitanțele depuse la dosar cu privire la bunurile achiziționate pentru imobil, rezultă că pârâta N I, împreună cu soțul său N M, decedat la data de 27.06.2016 se întrețineau din fonduri proprii, precum și din multiplele împrumuturi și credite obținute de aceștia de la instituții financiare bancare sau nebancare ori de la C.A.R., din nicio probă depusă la dosar nerezultând că pârâtul N P și-ar fi îndeplinit, în mod continuu și pe deplin, față de părinții săi obligația de întreținere pe care și-o asumase în virtutea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T.

De aproximativ 5 ani, de când soțul pârâtei, N M, a decedat, pârâtul N P nici nu a mai venit la locuința mamei sale și, de o lungă perioadă de timp, acesta nu și-a mai îndeplinit, față de mama sa, obligația constând în întreținerea acesteia, pârâta N I întreținându-se din surse proprii, respectiv din pensia sa și din împrumuturi și credite contractate, martorele L A și G S ajutând-o pe pârâtă cu efectuarea de cumpărături pe banii săi, inclusiv de medicamente, cu plata utilităților din banii proprii, iar martora G S, și cu girarea acesteia pentru împrumutul CAR, conform susținerilor martorelor.

Din declarațiile martorei L A a mai rezultat că pe pârâta N I o mai ajută un nepot de frate, respectiv numitul P V, să facă cumpărăturile, iar casa în care locuiește, respectiv imobilul situat în D O, judeţul O, nu a mai fost renovată de la decesul soțului pârâtei, ultimele reparații la acest imobil fiind făcute pe vremea când trăia numitul N M, în urmă cu peste 8-9 ani.

Se mai reține că starea de degradare a imobilului respectiv rezultă în mod evident și din fotografiile depuse la dosar. – filele 158-191.

Astfel, instanța a reținut ca nefiind reale susținerile reclamantei în sensul că pârâta N I ar fi întreținută la momentul actual ori în mod constant de fiul său N P.

Împrejurarea că pârâta N I a fost plecată la fiul său, în A, respectiv la pârâtul N P, în 2017-2018, pe o durată de 3 luni, ce rezultă din declarația martorei L A, nu presupune că pârâtul N P și-ar fi îndeplinit continuu față de aceasta obligația de întreținere, contrar susținerilor reclamantei, iar neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârât nu implică neapărat și existența unei relații tensionate cu mama sa ori nepăstrarea legăturii cu aceasta, cum încearcă să inducă reclamanta.

De asemenea, împrejurarea că pârâtul N P i-a dat pârâtei N I anumite sume de bani, respectiv suma de 300 de lire o singură dată, precum și o sumă de bani la înmormântarea tatălui său N M, în anul 2016 (astfel cum rezultă din răspunsurile pârâtei N I la interogatoriu – întrebările nr.2,5), nu presupune îndeplinirea de către pârâtul N P a obligației de întreținere față de mama sa, obligația de întreținere având o natură continuă și presupunând satisfacerea constantă a nevoilor creditorului de către debitor, ceea ce nu rezultă din nicio probă administrată în cauză.

Din simplul fapt că pârâtul locuiește în străinătate de foarte mulți ani, rezultă că modul în care acesta și-a asumat executarea obligației de întreținere față de mama sa, pârâta N I, respectiv prin asigurarea tuturor celor necesare traiului - alimente, îmbrăcăminte, asistență medicală, în natură, este imposibil de adus la îndeplinire în mod constant, în contextul în care obligația de întreținere în natură nu a fost înlocuită niciodată cu o obligație de plată a unei sume de bani, iar dată fiind distanța fizică existentă între părțile contractului de întreținere, rezultă în mod evident că pârâtul N P nu era în măsură să se achite în mod continuu de obligația de întreținere contractată față de pârâta N I.

Astfel, pe de o parte, instanța a reținut că nu s-a dovedit că între pârâții N I și N P ar fi existat o înțelegere de orice natură să se rezoluționeze contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O, cu consecința repunerii părţilor în situația anterioară acestui contract și cu atât mai mult nu s-a dovedit că înțelegerea respectivă ar fi fost una frauduloasă, făcută cu intenția de a prejudicia interesele reclamantei D A N, prin rezoluțiunea contractului respectiv cu consecința imposibilității executării silite a imobilului situat în D O, , , pârâta N I protejându-și numai drepturile proprii, ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtul N P a obligației de întreținere față de aceasta, în dosarul nr. X/207/2019, iar situația prezentată instanței în respectiva cauză nefiind una eronată, ci situația reală a părților din respectivul dosar.

În drept, în ce privește natura acțiunilor promovate de reclamanta din prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:

Cu privire la primul capăt de cerere, instanța a reținut că sediul acțiunii în simulație este dat de prevederile art. 1289-1293 C.civ., art. 1289 C.civ. care prevăd că produce efecte numai între părţi contractul secret şi, dacă din natura contractului ori din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal. Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.

Art. 1292 C.civ. stipulează, în privința probei simulaţiei, că dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă. Părţile pot dovedi şi ele simulaţia cu orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit.

De principiu, acţiunea în declararea simulaţiei este definită ca acţiunea civilă având ca obiect înlăturarea unui act aparent şi stabilirea de către instanţă a conţinutului real al acordului de voinţă intervenit între părţi. Constituind un mijloc prin care se asigură respectul pentru adevăr, ca normă etică fundamentală în relaţiile sociale, acţiunea în simulaţie poate fi introdusă de oricare din părţi, precum şi de orice persoană care are un interes legitim de a invoca actul secret.

Prin urmare, reclamantul, la fel ca în orice altă acţiune, trebuie să justifice un interes legitim; are un atare interes partea care doreşte să beneficieze de efectele actului secret, precum şi orice terţ pentru amăgirea căruia s-a recurs la simulaţie.

Acţiunea în declararea simulaţiei nu este condiţionată în toate cazurile de existenţa unei fraude. Prin intermediul ei se atacă actul pentru că este nereal, chiar dacă nu este şi fraudulos, pentru admisibilitatea acesteia fiind suficient să se probeze existenţa actului secret şi interesul legitim de a porni acţiunea, chiar dacă naşterea dreptului de creanţă al reclamantului s-a produs ulterior simulaţiei.

Acţiunea în declararea simulaţiei este o acţiune în constatare: ea tinde să stabilească, pe de o parte, existenţa actului real, secret, iar pe de altă parte, inexistenţa (sub aspect juridic) actului public, aparent.

Această acţiune constituie numai rareori un scop în sine; în mod frecvent ea se asociază cu o acţiune în restituirea unei prestaţii ori pentru schimbarea situaţiei de fapt create în virtutea simulaţiei, ori, ca, în speța de față, cu o acțiune în declararea inopozabilității actului public. Consecinţa directă a admiterii acţiunii în simulaţie se concretizează în restabilirea situaţiei juridice reale, prin înlăturarea clandestinităţii actului juridic real.

În funcţie de scopul concret al actului aparent şi de relaţia în care acesta se găseşte cu actul secret, simulaţia se poate realiza prin trei procedee, şi anume: prin fictivitate, prin deghizare (totală sau parţială) şi prin interpunere de persoane. Principala clasificare utilizată în doctrina de specialitate este cea care distinge între simulaţia absolută şi cea relativă.

Simulaţia este absolută în cazul în care părţile stabilesc ca între ele să nu existe în realitate niciun act (este vorba de fictivitate - singurul caz de simulaţie absolută). Ea este relativă atunci când sunt simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului public: natura reală a acestuia, obiectul, cauza reală, părţile reale etc.

În prezenta cauză, reclamanta invocă simulația procesului civil desfășurat în dosarul nr. X/207/2019, cu privire la simularea cauzei reale a acțiunii în rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O, reclamanta invocând practic că părțile s-ar fi înțeles cu privire la rezoluțiune pentru ca pârâta N I să salveze de la executare silită bunul constând în imobilul situat în D O jud. O, existând astfel o deghizare a operațiunii juridice desfășurate între părți.

În ce privește promovarea unei astfel de acțiuni, instanța a reținut că admisibilitatea unei asemenea acţiuni este recunoscută în doctrină şi jurisprudenţă, invocându-se de către reclamantă, în esență, faptul că cauza acţiunii promovate de pârâta N I nu a fost reală, ci aceasta a acţionat în baza unui acord secret încheiat cu pârâtul, în scopul creării unei aparenţe menite să ascundă adevăratele raporturi juridice dintre părţile contractante.

Efectul constatării simulaţiei în ipoteza dată nu ar fi anularea hotărârii judecătoreşti, ci acela pretins prin al doilea capăt de cerere, anume ca hotărârea pronunţată în procesul simulat să devină inopozabilă faţă de creditorul de bună-credinţă, respectiv față de reclamanta D A N.

Astfel, simulaţia nu poartă asupra actului jurisdicţional (hotărârea magistratului), ci are ca ţintă voinţa frauduloasă a părţilor litigiului simulat. Finalitatea constatării simulaţiei procesului civil este aceea că s-ar scoate la iveală actul secret, înţelegerea părţilor în sensul rezoluțiunii contractului încheiat între pârâți cu consecința salvării imobilului pârâtei N I de la executare silită, în scopul fraudării intereselor reclamantei, respectiv, a desfiinţării executării silite cu privire la imobilul situat în D O, jud. O.

Reclamanta a invocat în esență faptul că sentința civilă nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019, prin care s-a admis acțiunea pârâtei N I și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu sediul în mun. C, jud. O, cu consecința repunerii părţilor în situația anterioară acestui contract, consfinţeşte, în realitate, o tranzacţie între părţi, hotărârea nefiind rezultatul unei veritabile judecăţi, pârâtul N P micșorându-și patrimoniul şi cauzându-și starea de insolvabilitate, în scopul fraudării intereselor reclamantei.

Actul fraudulos încheiat de pârâţi, conţinut de hotărârea judecătorească, poate fi atacat pe calea acţiunii pauliene, pe temeiul art. 1562 C.civ.. Efectul admiterii unei asemenea acţiuni este revocarea actului fraudulos, cu consecinţa inopozabilităţii actului încheiat de debitor fată de creditorul ale cărui interese au fost fraudate.

În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că, în realitate, procesul civil în dosarul nr. X/207/2019 nu a reprezentat reflectarea unui litigiu dintre părţi, ci o modalitate de ascundere a naturii tranzacţiei private încheiate între părţi şi care nu ar fi putut fi realizată în faţa unui notar public datorită faptului că bunul forma obiectul unei executări silite, instanța reține că, deși în cartea funciară a imobilului în discuție în cauză era notată începerea executării silite în baza încheierii de încuviințare a executării silite nr. X/11.07.2017, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, în favoarea reclamantei D A N, sarcina ce greva respectivul imobil constând în deschiderea procedurii de executare silită pentru recuperarea sumei de 170983,89 lei, pe care pârâtul N P, tatăl reclamantei, o datora fiicei sale, D A N cu titlu de pensiei de întreținere (astfel cum rezultă din dosarul în care s-a încuviințat executarea silită coroborat cu extrasul de carte funciară de la filele 14-15 din prezentul dosar), reclamanta nu a făcut dovada existenței unei înțelegeri frauduloase între pârâți, în dosarul nr. X/207/2019 și implicit a unui act secret.

Astfel, simulaţia presupune existenţa unui act juridic secret, care înlătură sau modifică un act juridic aparent. Incidenţa simulaţiei presupune dovedirea a trei condiţii: existenţa a două acte, din care unul public, care nu reprezintă voinţa reală a părţilor, iar altul secret care reprezintă voinţa reală a părţilor, existenţa unei intenţii comune a părţilor implicate de a simula, existenţa unui acord simulator al tuturor părţilor implicate în operaţiunea juridică.

A considera admisibilă acţiunea în constatarea caracterului simulat al procesului nu este de natură să afecteze autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în procesul respectiv. Simulaţia priveşte doar raporturile dintre părţile litigante, nu şi actele de procedură ale instanţei de judecată. Spre comparaţie, se poate avea în vedere situaţia în care se pronunţă o hotărâre judecătorească pe baza unei convenţii de vânzare-cumpărare (de exemplu, prin hotărâre ce dispune obligarea vânzătorului de a preda cumpărătorului bunul vândut), ceea ce nu constituie o piedică în promovare de către un terţ a unei acţiuni ulterioare pentru constatarea caracterului simulat al contractului. De altfel, incidenţa prevederilor art. 430 C.pr.civ. nu intră în discuţie, având în vedere că nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între procesul finalizat prin sentinţa civilă nr. nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019 al Judecătoriei Caracal şi prezentul litigiu.

În această privință, deși instanța a observat că a existat acordul pârâtului N P în dosarul nr. X/207/2019 cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu consecința repunerii părţilor in situația anterioară acestui contract, respectiv cu consecința restituirii imobilului situat în D O, , , jud. O către pârâta N I, instanța a reținut că această rezoluțiune corespunde voinței reale a părților, din probele administrate în prezenta cauză dovedindu-se că pârâtul N P nu s-a achitat de obligația de întreținere față de mama sa N I și nici nu intenționează în prezent să se achite de aceasta, pârâta N I vizând protejarea dreptului său asupra acestui imobil în mod real, ca urmare a neîndeplinirii obligației de întreținere în favoarea sa de către fiul său, iar nu existența unei înțelegeri frauduloase cu acesta de sustragere a bunului de la executare silită.

Cauza promovării acțiunii din dosarul nr. X/207/2019, contrar susținerilor reclamantei din prezenta cauză, a fost reprezentată tocmai de necesitatea protejării drepturilor proprii de către pârâta N I ca urmare a neexecutării obligației de întreținere în favoarea acesteia de către pârâtul N P, aceasta fiind exact cauza prezentată în cererea de chemare în judecată din dosarul respectiv, pe care pârâta N I era îndreptățită să o supună analizei instanței, câtă vreme pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract.

Din nicio probă administrată în prezenta cauză nu rezultă că voința părților ar fi fost îndreptată spre o altă cauză decât cea învederată instanței în dosarul nr. X/207/2021, iar chiar dacă a existat un acord al pârâtului N P cu privire la cererea numitei N I în acest sens, aceasta nu dovedește că între părți ar fi existat și o înțelegere frauduloasă de deturnare a cauzei rezoluțiunii contractului de vânzare de la sensul său, către fraudarea intereselor reclamantei D A N.

Potrivit art. 249 C.pr.civ., partea care face o susținere în cadrul procesului civil, în afară de cazurile expres prevăzute de lege, are obligația să o dovedească, iar reclamanta D A N nu a făcut dovada unei înțelegeri între părți, a unui eventual act secret, a faptului că actul public nu ar fi corespuns voinței reale a părților ori a faptului că prin rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, s-a urmărit altceva decât voința părților, anume s-a urmărit fraudarea drepturilor sale.

Astfel, nedovedindu-se susținerile reclamantei privind simulația părților în procesul civil nr. X/207/2021, în contextul în care pârâta a dovedit că, în dosarul respectiv, cauza reală a acțiunii promovate de aceasta a fost determinată de neonorarea de către fiul său N P a obligației de întreținere în sarcina sa față de aceasta, iar între părți nu a existat un acord de simulare a procesului civil respectiv, instanța a respins primul capăt de cerere referitor la acțiunea în simulație, din cererea reclamantei, ca neîntemeiat.

Cu privire la acțiunea pauliană îndreptată împotriva sentinței civile nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019 al Judecătoriei Caracal, prin care s-a admis acțiunea pârâtei N I și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, încheiat între aceasta și pârâtul N P, instanța a reținut că:

În conformitate cu art. 1562 alin. (1) C. civ. şi cu definiţia oferită de doctrină, acţiunea revocatorie este acea acţiune prin care creditorul poate obţine inopozabilitatea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în prejudicierea drepturilor sale.

Acţiunea revocatorie are o dublă natură juridică: de mijloc de protecţie a drepturilor creditorului, precum şi o natură juridică specială, datorită caracteristicii ei de a avea o configuraţie juridică autonomă, prin care creditorul exercită un drept propriu, prin comparaţie cu acţiunea oblică. Natura juridică specială a acţiunii revocatorii, disputată în literatura juridică, rezultă indirect din noua reglementare prin referirea la noţiunea de inopozabilitate a actului juridic încheiat de debitor cu un terţ. Astfel, acţiunea revocatorie este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în prejudicierea drepturilor creditorului său.

În ce privește domeniul său de aplicare, articolul 1562 C. civ. nu conţine referiri la acesta, situaţie explicabilă prin faptul că acțiunea revocatorie se aplică, în principiu tuturor actelor juridice cu privire la drepturi patrimoniale, indiferent de categoria din care fac parte.

Este admis că hotărârea judecătorească poate fi atacată cu acțiune pauliană, dacă este rezultatul unei înțelegeri frauduloase între părți, cum este de pildă cazul tranzacției constatate prin hotărâre judecătorească (art. 2278 alin. (1) C. civ.).

Dată fiind speța concretă dedusă judecății, luând în considerare că pârâtul N P a fost de acord cu acțiunea promovată de numita N I în dosarul nr. X/207/2019, respectiv cu rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu consecința întoarcerii imobilului situat în D O, , jud. O în patrimoniul pârâtei N I, fără ca în dosarul respectiv acest pârât să facă vreo apărare sau să se administreze alte probe cu privire la neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâtul N P către pârâta N I, instanța va trece peste faptul că sentința civilă nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019 al Judecătoriei Caracal, nu este rezultatul unei tranzacții propriu-zise a părților, constatând că, prin acordul pârâtului de a se admite acțiunea, doar a tins la aceasta, motiv pentru care instanța apreciază a fi admisibil și capătul 2 din cererea reclamantei și necesară analiza pe fond a acțiunii revocatorii.

În ceea ce privește condițiile acţiunii revocatorii, instanța a reținut că articolul 1562 C. civ., împreună cu art. 1563 C. civ. reglementează următoarele condiţii: creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă la data introducerii acțiunii şi, în principiu, anterioară actului a cărui inopozabilitate este cerută, debitorul să-și fi creat sau mărit o stare de insolvabilitate, ceea ce îi creează creditorului un prejudiciu personal și actual. De asemenea, se impune să existe frauda debitorului obligației și complicitatea terțului la fraudă, împotriva creditorului, dat fiind caracterul oneros al contraprestațiilor părților din contractul supus rezoluțiunii, cu excepția obligației constând în întreținerea pârâtei N I.

În ce privește eventuala necesitate a unui titlu executoriu, instanța a reținut că dispozițiile legale nu menţionează obligativitatea acestuia, tranşându-se astfel, prin prevederile legale în vigoare, disputele doctrinare în legătură cu acest aspect, însă, în multe situații creditorul care exercită acțiunea pauliană deține un titlul executoriu, iar executarea silită în baza acestuia a fost demarată, cum este cazul de față.

Pe de altă parte, declanșarea executării silite și constatarea inexistenței unor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului este doar una din ipotezele în care poate fi constatată o stare de insolvabilitate. În acest sens, art. 1417 alin. (2) C. civ. stabilește o paletă mai largă de împrejurări din care poate decurge starea de insolvabilitate a debitorului precum ”dispariția intempestivă, neplata unei datorii scadente, declanșarea unei proceduri de executare silită și alte asemenea”.

Conform textului de lege citat, executarea silită este doar una din modalitățile de dovedire a stării de insolvabilitate, iar lista rămâne deschisă.

De asemenea, în ce privește prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor, nu doar actele prin care debitorul își creează sau își accentuează o stare de insolvabilitate pot fi atacate pe calea acțiunii pauliene. Acestea sunt enunțate de art. 1562 alin. (2) C. civ. cu titlu exemplificativ. Condiția esențială este existența unui prejudiciu cauzat creditorului prin încheierea de către debitor a respectivului act juridic.

Cu privire la frauda debitorului, în materia acţiunii revocatorii, aceasta este reglementată în alin. (1) al art. 1562 C. civ. indiferent de natura actului juridic şi are un înţeles larg, cuprinzând nu numai intenţia directă de a-l prejudicia pe creditor, ci şi simpla cunoaştere de către acesta a faptului că îşi provoacă sau îşi agravează starea de insolvabilitate. Fiind vorba de un fapt juridic, dovada fraudei se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv prin prezumții simple.

În ce privește complicitatea terţului la fraudă, cerinţa legală a participării terţului la fraudă este specificată exclusiv în privinţa contractelor cu titlu oneros sau a plăţii făcute în executarea unui asemenea contract, conform alin. (2) al art. 1562 C.civ.

Cu referire la actele cu titlu gratuit, legea consideră că frauda debitorului este suficientă, întrucât terţul are de apărat un avantaj patrimonial gratuit, spre deosebire de creditor, care are de evitat un prejudiciu. Potrivit tezei finale a alin. (2), frauda în persoana terţului există atunci când acesta cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate. Rezultă că frauda terţului are de asemenea un înţeles larg, ca şi în cazul debitorului, cuprinzând nu numai intenţia directă, ci şi simpla cunoaştere a prejudicierii creditorului. În prezenta cauză, instanța va analiza și complicitatea terțului la fraudă, dat fiind caracterul patrimonial al contraprestațiilor ambelor părți în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere ce a fost rezoluționat în dosarul nr. X/207/2021, cu excepția obligației înseși de întreținere, ce are un caracter patrimonial doar pentru pârâtul N P.

Articolul 1564 C. civ. reglementează un termen special, de un an de zile, pentru prescrierea dreptului creditorului de a introduce acţiunea revocatorie. Termenul se calculează în funcţie de două momente alternative: data la care creditorul a cunoscut, respectiv data la care creditorul trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

De semnalat că ambele momente sunt raportate la data cunoaşterii prejudiciului, şi nu la data încheierii actului juridic fraudulos. Primul moment este subiectiv, denumind data la care debitorul, în mod efectiv, a cunoscut prejudicul cauzat prin încheierea actului juridic, iar cel de-al doilea moment este obiectiv, fiind determinat de la caz la caz, în funcţie de împrejurări.

Analizând, în prezenta cauză, condițiile acțiunii revocatorii îndreptate împotriva sentinței civile nr. X/04.03.2020, pronunțată în dosarul nr. X/207/2019 al Judecătoriei Caracal, introdusă de reclamanta la data de 22.09.2020, în termenul legal de un an de la pronunțarea și luarea la cunoștință a acestei sentințe, instanța a reținut mai întâi că reclamanta D A N deține împotriva pârâtului N P o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 170983,89 lei, constând în contravaloarea obligației de plată a pensiei de întreținere și a cheltuielilor de executare datorate de pârâtul N P, acesteia, pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite prin încheierea nr. X/11.07.2017, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2017, iar sarcina asupra imobilului situat în D O, , , jud. O, cu privire la această obligație de plată era notată în cartea funciară la data introducerii acțiunii de către numita N I împotriva pârâtului N P, în dosarul nr. X/207/2019.

Astfel, creanța este certă, lichidă, exigibilă și anterioară introducerii prezentei acțiuni.

Prin rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere şi abitație, autentificat sub nr. X din data de 02/02/2016 de BNP L I şi E T, cu consecința întoarcerii imobilului situat în D O, , , jud. O în patrimoniul pârâtei N I, se poate considera că s-a creat un prejudiciu cert, actual și personal reclamantei, constând în imposibilitatea urmăririi în continuare a bunului ce a făcut obiectul acestui contract în cadrul procedurii de executare silită deschisă pentru satisfacerea creanței reclamantei.

Însă, deși aceste prime condiții ale acțiunii revocatorii sunt îndeplinite, instanța a reținut, pe de o parte, că, prin rezoluțiunea contractului cu clauză de întreținere, nu numai că bunul constând în imobilul situat în D O, , , jud. O s-a întors în patrimoniul pârâtei N I, nemaiputând fi executat silit de reclamanta, dar, prin aceasta, debitorul N P a stins și obligația de întreținere în sarcina sa față de mama sa N I, pe toată durata vieții acesteia din urmă, existând și posibilitatea recuperării sumei de bani plătite cu titlu de preț al vânzării, prin promovarea unei acțiuni pe cale separată, astfel încât nu se poate spune că pârâtul, în mod concret şi conştient, și-a mărit o stare de insolvabilitate.

Faptul că pârâtul N P nu a pretins prețul imobilului în dosarul nr. X/207/2019, pentru ca reclamanta să își îndestuleze creanța, astfel cum a susținut aceasta, fără a face obiectul analizei prezentei cauze, dată fiind modalitatea de formulare a acțiunii de către reclamanta, nu o împiedică pe aceasta, în calitate de creditor al pârâtului N P, să exercite ea însăși căile legale pe care le are la dispoziție pentru îndestularea creanței sale, ca urmare a unei eventuale neglijențe a pârâtului în acest sens.

Însă acest fapt, prin sine însuși, nu determină convingerea instanței cu privire la existența unei înțelegeri frauduloase a pârâților N I și N P în dosarul nr. X/207/2019, pentru rezoluțiunea contractului ce a făcut obiectul respectivului dosar.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera că, în mod conștient, pârâtul N P și-a creat ori și-a mărit o stare de insolvabilitate (în contextul în care în prezenta cauză nici nu sunt administrate alte probe la propunerea reclamantei cu privire la bonitatea actuală a acestui debitor, dar ținând cont strict de demararea anterioară a procedurii de executare silită de către reclamanta), instanța reține între pârâții N I și N P nu a existat o înțelegere frauduloasă de fraudare a intereselor reclamantei D A N, neexistând complicitatea pârâtei N I la fraudă.

Astfel, instanța a reținut că, în mod îndreptățit, pârâta N I a vizat doar protejarea dreptului său asupra imobilului respectiv ca urmare a neîndeplinirii obligației de întreținere de către pârâtul N P față de aceasta, asumată prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație, fără ca aceasta să intenționeze sustragerea bunului respectiv de la executare silită, dat fiind faptul că pârâta a dovedit prin toate mijloacele de probă administrate în prezenta cauză că situația de fapt din dosarul nr. X/207/2021 corespunde realității și pârâtul N P, de foarte mulți ani, nu își execută obligația de întreținere față de mama sa.

De altfel, cele două obligații de întreținere ale pârâtului N P față de mama sa, N I, și fiica sa, D A N, erau concurente, neavând prioritate vreuna dintre aceste obligații, față de fiica sa, obligația pârâtului fiind una legală, iar față de mama sa, obligația fiind una contractuală, cu forță de lege între părți.

Totodată, acțiunea în inopozabilitatea sentinței civile pronunțate în dosarul nr. X/207/2019 s-a solicitat tocmai ca urmare a eventualei admiteri a acțiunii în simulația procesului civil, care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată tocmai pe motivul inexistenței unei înțelegeri frauduloase între părți, deci implicit a absenței complicității pârâtei N I la eventuala fraudă a debitorului N P.

Pentru aceste motive, instanța a constatat ca nefiind îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii mai sus enunțate, fapt pentru care a respins și acest capăt din cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiat.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D A N, asistată legal de mama sa C N (fostă D), în contradictoriu cu pârâţii N P şi N I, ca neîntemeiată.

Față de căderea în pretenții a reclamantei, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., o va obliga pe reclamanta D A N la plata către pârâta N I a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, conform chitanţei depuse la dosar în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta reclamantă D A N, considerând că sentinţa este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii introductive şi al constatării caracterului simulat al procesului civil ce a făcut obiectul dosarului nr. X/207/2019 precum şi inopozabilităţii faţă de apelantă a sentinţei civ.nr.X/04.03.2020 pronunţată de Jud.Caracal în cauza nr. X/207/2019 prin care la solicitarea paratei N I instanţa a dispus :

- rezoluţiunea contractului dc vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere nr. X/02.02.2016 încheiat între N M şi N P cu privire la imobilul înscris în cartea funciară cu nr. X a oraşului D O. cu nr. cadastral X, compus din teren intravilan 2882 m.p. pe care se află casă de locuit (P+E ) construită in anul 1075 din fundaţie de beton, pereţi din cărămidă, acoperită cu tablă zincată, situat în oraşul D O, nr. 33 A , jud.O, precum şi repunerea părţilor in situaţia anterioară.

Solicită apelanta ca instanţa de apel să dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate in prezenta cauză la fond şi în apel.

Apelanta arată că în motivarea sentinţei instanţa a avut in vedere următoarele considerente:

1). Referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat al procesului civil ce a făcut obiectul dosarului nr. X/207/2019 instanţa a motivat respingerea acestuia de maniera că deşi în cartea funciară a imobilului în discuţie era notată începerea executării silite nr. X/11.07.2017 pronunţată de Jud. Caracal în cauza nr. X/207/2017 in favoarea apelantei, sarcină ce greva imobilul, respectiv, apelanta nu ar fi făcut dovada existenţei unei înţelegeri frauduloase intre pârâţi în cauza nr. X/207/2019 şi implicit a unui act secret, că simulaţia presupune existenţa unui act juridic secret care înlătură sau modifică un act juridic aparent, că incidenţa simulaţiei prespune dovedirea a 3 condiţii: existenţa a două acte din care unul public, care nu reprezintă voinţa reală a părţilor şi altul secret, care reprezintă voinţa reală a părţilor, existenţa unei intenţii comune a părţilor implicate de a simula existenţa unui acord simulator al tuturor părţilor implicate în operaţiunea juridică.

În motivare se mai arată că deşi a existat acordul pârâtului N P în dosarul nr. X/207/2019 cu privire la rezoluţiunea contractului autentificat sub nr. X/02.02.2016 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, adică a restituirii imobilului situat în D O, , Jud. O către pârâta N I, instanţa apreciază că această rezoluţiune corespunde voinţei reale a părţilor, cu probele administrate în prezenta cauză dovedindu-se că N P nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de întreţinere (faţă de mama sa N I şi că nici nu intenţionează în prezent să se achite de aceasta, pârâta N I vizând protejarea dreptului său asupra acestui imobil în mod real, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de întreţinere în favoarea sa de către fiul său iar nu de existenţa unei înţelegeri frauduloase cu acesta de sustragere a bunului de la executare silită.

Apelanta consideră că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală considerentele respingerii acestui capăt de cerere se întemeiază pe o apreciere eronată de către instanţă a probelor administrate în cauză, instanţa nefăcănd referire la probele invocate de ea în susţinerea cauzei fara să motiveze in nici un fel respingerea lor, neluarea lor in considerare sau interpretându-le de aşa manieră in care să justifice comportamentul fraudulos al celor doi pârâţi, găsind o explicaţie ilogică, contrară bunului simţ şi normelor de convieţuire.

Totodată, apelanta apreciază că instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de obiectivitate şi imparţialitate, tergiversând soluţionarea dosarului pentru o aşa lipsă de procedură cu pârâtul, care desi a fost citat la aceeaşi adresă la care 1-a citat şi mama lui in cauza nr. X/207/2019, atunci a fost procedura legală cu el, a ştiut să depună întâmpinare că nu o întreţine pe mama sa dar în prezenta cauză instanţa de fond a certat-o pe apelantă că i-a dat adresa pârâtului în D O, nu din A ( unde ar fi ştiut că locuieşte) şi atunci când a solicitat citarea lui prin e-mail indicând adresa, instanţa a respins cererea susţinând că nu crede că adresa de e-mail indicată ar aparţine paratului N P.

Apelanta consideră că prin probele administrate a dovedit simulaţia părţilor in procesul civil nr. X/207/2019, că între părţi a existat un acord de simulare a procesului civil respectiv in contextual in care a dovedit că în dosarul respectiv cauza reală a acţiunii nu a fost determinată de neonorarea de către N P a obligaţiei de întreţinere in sarcina sa faţă de N I ci de înţelegerea frauduloasă dintre cei doi de a-i frauda interesele sale de creditor, prin rezoluţiunea contractului debitorul N P scăpând practic de o datorie de 170.983,89 lei cu ajutorul mamei lui.

In susţinerea acestui argument invocă apelanta probele administrate in cauză, invocate şi prin concluziile scrise şi despre care instanţa doar a amintit în preambulul sentinţei, fără să argumenteze de ce nu le-a luat în considerare şi anume:

> A solicitat instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 358 C.pr.civ privind refuzul pârâtului N P de a se prezenta la interogatoriu şi să socotească această împrejurare ca o mărturisire deplină în folosul apelantei. Instanţa nici nu a amintit de această solicitare ca şi când nu ar fi existat.

> A solicitat instanţei să aibă în vedere la stabilirea caracterului simulat al dosarului nr. X/207/2019 faptul că desi pârâtul N P locuia de zeci de ani în A, pârâta N I l-a citat la adresa din D O unde locuieşte şi ea, că tot N I a primit şi semnat de primirea citaţiei, conform dovezilor de citare aflate în dosar.

Şi cu toate acestea, pârâtul N P a aflat de proces ( nu se ştie cum ) si chiar a depus întâmpinare (nu se ştie cum a ajuns întâmpinarea la dosar, cel mai sigur a depus-o mama lui.)

Instanţa nici nu a amintit de aceste dovezi, acuzând-o pe apelantă doar că nu a dovedit susţinerile înţelegerii dintre pârâţi, ca şi când din aceste probe invocate mai sus nu ar fi evidentă înţelegerea pârâţilor de a o frauda.

Mai arată apelanta că a solicitat instanţei să aibă în vedere răspunsurile pârâtei N I la interogatoriu.

Potrivit răspunsurilor acesteia a întrebările 1-3 rezultă că la momentul când a introdus acţiune pentru rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr. X/02.02.2016: avea cunoştinţă de faptul că pârâtul N P era executat silit de ea prin BEJ T R pe imobilul din contract pentru neplata pensiei de întreţinere, că l-a ajutat pe acesta să câştige contestaţia la executare punându-i la dispoziţie actele sale medicale cu care acesta să dovedească că nu a putut achita pensia de întreţinere deoarece ar fi avut cheltuieli cu îngrijirea sănătăţii ei, că paratul N P a ajutat-o cu bani pentru intervenţii chirurgicale şi a contribuit la înmormântarea tatălui său, contrar susţinerilor din cererea de rezoluţiune a contractului (că nu si-a îndeplinit niciodată obligaţiile asumate prin contract şi nu a suportat cheltuielile cu înmormântarea tatălui său, conform contractului) şi că a promovat acţiunea respectivă pentru "a nu rămâne pe drumuri " atunci când imobilul avea să fie vândut la licitaţie, nicidecum pentru motivul că pârâtul N P nu i-ar fi prestat întreţinere ( fapt recunoscut st prin întâmpinarea depusă).

Din răspunsurile pârâtei N I la întrebările 11- 15 rezultă că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr. X/02.02.2016 pârâtul N P locuia de mulţi ani in A cu soţia şi copiii şi că nu a existat o înţelegere intre paraţi in sensul ca după încheierea actului de vânzare pârâtul N P să se întoarcă in ţară şi să locuiască cu pârâta si soţul ei în scopul executării obligaţiei de întreţinere asumată prin contract, înţelegere a cărei încălcare să justifice gestul pârâtei de promovare a acţiunii de rezoluţiune a contractului.

Din răspunsurile pârâtei N I la întrebările 25-26 potrivit cărora aceasta are un venit lunar de 1850 lei şi că acesta ii este suficient pentru întreţinere dar şi pentru a-şi cumpăra medicamente, rezultă concluzia clară că motivul real al pârâtei de a solicita şi de a obţine rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nu a fost acela că nu era întreţinută de către pârâtul N P ci acela ca acesta să nu fie executat silit de către apelanta şi de a pierde astfel locuinţa.

Apelanta consideră că aceeaşi concluzie că pârâta nu se afla în nevoie la momentul introducerii acţiunii in rezoluţiunea contractului se desprinde şi din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 21, unde aceasta precizează că şi-a cumpărat o serie de bunuri mobile: canapea, hol, măsuţă, masă bucătărie, masă pliantă, scaune.

Deşi susţine că ar fi achiziţionat aceste bunuri când trăia soţul său, din factura depusă la dosar chiar de către pârâtă, rezultă că bunurile au fost achiziţionate după decesul soţului său, la aproximativ o lună de zile.

Adică după ce la 27.06.2016 soţul ei a decedat, la 15 zile N I aşa de în nevoie se afla încât îşi cumpără mobilier hol, canapea, măsuţă de hol, etc. iar instanţa chiar invocă faptul că această pârâtă a dovedit că ar fi fost nevoită să facă împrumuturi la bancă pentru a-şi cumpăra bunurile respective, care bunuri nu au nici o legătură cu întreţinerea ei.

Instanţa de fond nu a motivat în nici un fel de ce nu a luat în considerare recunoaşterile la interogatoriu ale pârâtei.

Se mai arată că apelanta a solicitat instanţei de fond să aibă în vedere întâmpinarea depusă în prezent cauza de către pârâta N I si susţinerile acesteia care sunt în contradicţie cu răspunsurile sale la interogatoriu cu celelalte probatorii si cu susţinerile din cererea introductivă din cauza nr. X/207/2019.

Astfel prin întâmpinare pârâta N I susţine că litigiul dintre ea şi fiul său nu a fost unul simulat, că l-a citat pe acesta la adresa ei din D O pentru că fiul ei nu şi-a schimbat buletinul şi că din cauza relaţiilor tensionate dintre ei nu i-a cerut acestuia adresa unde să-l citeze pentru că acesta ar fi refuzat.

Se pune întrebarea cum a aflat N P de proces, de numărul dosarului, de conţinutul cererii şi cum a trimis în termenul legal întâmpinare prin care să precizeze că este de acord cu rezoluţiunea contractului ca nu cumva judecătorul să respinga acţiunea.

La finalul întâmpinării din prezenta cauză pârâta recunoaşte că a promovat acţiunea în rezoluţiunea contractului pentru că "am dorit să-mi protejez drepturile, având în vedere că am fost cea care am adus îmbunătăţiri imobilului si ar fi injust ca după ce am muncit o viată, ne-am ocupat de respectivul imobil, de administrarea şi întreţinerea lui, atât eu cât şi soţul meu (deşi era mort) să fiu dată afară să mă trezesc pe drumuri, la o vârstă înaintată".

Consideră apelanta această afirmaţie ca o recunoaştere deplină a înţelegerii celor doi pârâţi de fraudare a intereselor sale de creditor.

Dar instanţa de fond nu a observat-o, nu a comentat-o în nici un fel.

Apelanta a mai solicitat instanţei de fond sa aibă în vedere susţinerile pîrâtei N I din cererea introductivă referitoare la motivele introducerii acţiunii în rezoluţiunea contractului, care sunt contradictorii cu precizările de mai sus (în care declară că pensia îi ajunge pentru întreţinere şi medicamente) şi cu probele administrate în cauza de faţă. Instanţa nici nu a amintit de probele respective.

A solicitat instanţei de fond să aibă în vedere declaraţia martorei L A din care rezultă că după decesul soţului său pârâta N I a locuit câteva luni in A la pârâtul N P, ceea ce înseamnă că aceştia erau în relaţii foarte bune şi că pârâta N I a fost nesinceră atunci când la interogatoriu la întrebările 8, 9 a negat că a mers în A la fiul său şi a locuit cu acesta, că nesinceră a fost şi atunci când a solicitai instanţei rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Instanţa de fond nu face nici o referire la nesinceritatea pârâtei N I atunci când a minţit că nu a locuit în A la N P.

In schimb a ţinut să justifice că şi dacă a locuit 3 luni in A în 2018-2019 acest lucru nu ar însemna că N P şi-ar fi îndeplinit in mod continuu obligaţia de întreţinere, contrar susţinerilor sale, iar neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere nu ar implica neapărat si existenţa unei relaţii tensionate cu mama, ori nepăstrarea legăturii cu aceasta, aşa cum ar fi încercat apelanta să inducă.

Apelanta a mai solicitat instanţei să înlăture ca nesinceră declaraţia martorei G S - care la inceputul declaraţiei a susţinut că pârâtul N P nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de N I, care nu ar fi vizitat-o în ultimii ani pe N I de la înmormântarea tatălui său, că pârâta se întreţine singură, că N P nu i-ar trimite bani mamei sale, că N I nu ar fi fost plecată niciodată nici în vizită şi nici nu ar fi locuit în A la fiul său N P, lucruri pe care le-ar cunoaşte pentru că ea o vizitează pe N I şi ea este cea care o ajută cu plata facturilor, cumpăratul medicamentelor şi chiar ridicarea pensiei de la poştă.

A mai solicitat instanţei să ţină cont de probele administrate în cauza nr. X/207/2020 care dovedesc înţelegerea celor 2 pârâţi de fraudare a intereselor sale şi anume: certificatul de atestare fiscală nr.X/ 04.11.2019 depus de pârâta N I ( fila 35) a fost de fapt emis la solicitarea pârâtului N P, motivele de fapt precizate dc pârâta N I ce ar fi determinat-o să introducă acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, care sunt în contradicţie cu susţinerile din întâmpinarea din prezenta cauză si cu celelalte probe administrate în cauză.

Aşadar, apelanta apreciază că în mod intenţionat, cei 2 paraţi au ales promovarea unui litigiu având ca obiect rezoluţiunea contractului nr. X/2016, soluţionat printr-o sentinţă civilă deoarece rezoluţiunea pe cale notarială sau o tranzacţie ar fi putut fi atacată in instanţă dc apelantă, pe când o hotărâre judecătorească nu poale fi anulată prin introducerea unui litigiu.

Prin urmare din moment ce apelanta, în calitate de creditoare a tatălui său, N P, urmărea silit imobilul cu privire la care prin litigiul simulat de părţi s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. X/2016, este evident că pârâţii au convenit că cea mai bună soluţie pentru evitarea urmăririi silite a imobilului ar fi ca acesta să revină în patrimonial pârâtei N I prin promovarea unei acţiuni in rezoluţiune, astfel că prin sentinţa nr. X/ 04.03.2020 a fost fraudată în interesele sale de creditor.

Apelanta consideră că un proces civil este simulat dacă scopul pentru care reclamanţii au promovat litigiul pe rolul instanţei nu a fost acela prezentat în cererea de chemare in judecată (respectiv neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de întreţinere şi îngrijire de către N P) ci necesitatea de a obţine o hotărâre judecătorească prin fraudarea legii şi a intereselor unei alte persoane astfel că scopul litigiului a fost acela de a-i fi fraudate interesele legitime ale apelantei prin transferul imobilului urmărit silit din proprietatea debitorului său N P în proprietatea mamei sale N I cu care de altfel este în relaţii foarte bune, o întreţine şi o îngrijeşte sub toate aspectele, la un nivel de trai mult ridicat.

În motivarea apelului se mai arată că pârâţii din prezenta cauză, înainte de promovarea cererii de chemare în judecată s-au înţeles cu privire la transferul dreptului de proprietate de la pârâtul N P către pârâtă N I în frauda drepturilor apelantei, această înţelegere constituind, de altfel actul secret.

Astfel, pentru a crea o aparenţă de legalitate au convenit generarea unui litigiu simulat, în speţă procesul civil înregistrat sub nr. X/207/ 2019, actele de procedura realizate pentru declanşarea procesului constituind actele publice, realizând astfel aparenţa specifică simulaţiei.

Referitor la capătul 2 de cerere având ca obiect acţiunea pauliană îndreptată împotriva sent. civ. nr. X/04.03.2020 pronunţată în dosarul nr. X/207/2019, instanţa de fond reţine că este admis că hotârârea judecătorească poate fi atacată cu acţiune pauliană dacă este rezultatul înţelegerii frauduloase între părţi, cum este de pildă cazul tranzacţiei constatate prin hotărâre judecătorească (art. 2278 al. l C.civ.).

Mai precizează instanţa că luând în considerare faptul că pârâtul N P a fost de acord cu acţiunea promovată de N I, adică cu rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. X/02.02,2016, fară ca pârâtul să facă vreo apărare şi fară să se administreze vreo proba în dosarul nr. X/207/2019 privind neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere de către N P, va trece peste faptul că sentinţa nr. X/04.03.2020 nu este rezultatul unei tranzacţii propriu zise a părţilor, constatând că prin acordul pârâtului de a se admite acţiunea, doar a tins la aceasta, motiv pentru care a apreciat a fi admisibil capătul 2 din cererea apelantei şi a trecut la analizarea pe fond a acţiunii revocatorii.

Astfel că instanţa a trecut la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1562 privind acţiunea revocatorie însă apelanta consideră în continuare că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.

În mod nelegal instanţa reţine că în cauză nu ar fi îndeplinită condiţia provocării insolvabilităţii debitorului deoarece prin aceasta debitorul N P ar fi stins şi obligaţia de întreţinere în sarcina sa faţă de mama sa N I pe toată durata vieţii acesteia şi că ar exista posibilitatea recuperării sumei de bani plătită cu titlu de preţ al vânzării prin promovarea unei acţiuni pe cale separată, astfel că nu s-ar putea spune că pârâtul, în mod concret şi conştient, şi-a mărit o stare de insolvabilitate.

In fapt, apelanta consideră că aceasta condiţie este îndeplinită pentru că pârâtul N P şi-a micşorat patrimoniul cu c/v imobilului respectiv care a fost evaluat la suma de 181.715 lei prin raportul de expertiză întocmit in dosarul de executare silită, sumă care ar fi acoperit in totalitate datoria de 170.983,89 lei pe care o are faţă de apelantă pârâtul N P.

Or , suma pe care apelanta ar putea-o recupera de la pârâta N I cu titlu de preţ al vânzării achitat de către pârâtul N P în cuantum de 3000 de lei este insignifiantă faţă de cuantumul creanţei sale.

Este dovedit astfel că prin acceptarea rezoluţiunii contractului debitorul şi-a creat o vădită stare de insolvabilitate.

Este astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 1562 C.civ., prin rezoluţiunea contractului apelantă suferind un prejudiciu.

Chiar instanţa de fond precizează că nu doar actele prin care debitorul îşi creează sau îşi accentuează o stare de insolvabilitate pot fi atacate pe calea acţiunii pauliene, că actele sunt enunţate de art. 1562 C.civ cu titlu exemplificativ.

Condiţia esenţială este existenţa unui prejudiciu cauzat creditorului prin încheierea de către debitor a respectivului act juridic.

In cazul de faţă, apelanta arată că existenţa prejudiciului este clar dovedită.

Mai mult, apelanta consideră ca subiectivă şi lipsită de suport probator respingerea capătului de cerere a inopozabilitaţii sentinţei pronunţată în cauza nr. X/207/2019 motivarea instanţei de fond că faptul că pârâtul N P nu a solicitat restituirea preţului nu este de natură să-i creeze convingerea cu privire la existenţa unei înţelegeri frauduloase a pârâţilor N I şi N P în dosarul nr. X/207/2019 pentru rezoluţiunea contractului nr. X/02.02.2016.

În primul rând, in mod greşit instanţa a considerat că în cauză ar trebui să existe complicitatea la fraudă a terţului, în speţă a paratei N I, dat fiind caracterul oneros al contraprestaţiilor părţilor din contractul supus rezoluţiunii cu excepţia obligaţiei constând in întreţinerea pârâtei N I.

Condiţia complicităţii la fraudă a terţului trebuie îndeplinită numai atunci se atacă un act cu titlu oneros, când actul atacat este cu titlu gratuit, este suficientă frauda debitorului, căci în acest caz terţul are de apărat un avantaj patrimonial gratuit.

In realitate, actul public, simulat îl reprezintă procesul intentat de către pârâta N I iar acesta nu are caracter oneros ci caracter gratuit, pentru că pârâta nu riscă nici o pierdere in acest proces, ea a primit gratuit în patrimoniu un imobil pe care îl vânduse şi pentru care a primit un preţ. Astfel că in cazul desfiinţării actului ( sentinţei) ea nu suferă nici un prejudiciu.

Dacă s-ar admite punctul de vedere al instanţei că actul atacat ar fi unul cu caracter oneros, frauda terţului este dovedită pentru că in cazul actelor cu titlu oneros atât terţul cât şi creditorul tind la evitarea unui prejudiciu, astfel că actul va fi revocat numai când se dovedeşte frauda terţului. Ea constă în faptul că terţul cunoaşte că prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil.

Or, în cauza de faţă, este dovedit faptul că pârâta N I cunoştea că debitorul N P este executat silit şi că prin simularea procesului şi rezoluţiunea contractului de vânzare, debitorul a devenit insolvabil.

În întimpinare, în răspunsurile la interogatorii şi în concluziile scrise pârâta N I a susţinut că a promovat procesul pentru rezoluţiune pentru ca imobilul să nu fie vândut la licitaţie şi ea să nu rămână pe drumuri, imobilul să revină in patrimoniu ei iar debitorul mai insolvabil decât înainte de rezoluţiune şi chiar şi înainte de vânzarea dintre ei.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii în totalitate a acţiunii introductive.

Solicită proba cu actele de la dosar şi eventual cu orice înscrisuri dobândite ulterior depunerii apelului.

În drept invocă dispoziţiile an. 460 C.pr.civ, art.480 al.2 C.pr.civ , rap. la art. 1235 1237 C.civ, art. 1268 al.3 C.civ, art. 1516 C.civ. art. 1562-1565 C.civ, art. 453 C.pr.civ .

La data de 25.10.2021 intimata N I a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, menţinerea soluţiei pronunţata anterior in cauza ca fiind temeinica si legala.

Apreciază intimata că în mod corect instanţa de fond, in baza probelor ce s-au administrat, respectiv răspunsurile la interogatoriu si proba testimoniala, a considerat in mod corect ca in cauza de fata Procesul civil ce a facul obiectul dosarului nr. X/207/2019 nu are un caracter simulat intrucat acesta a fost promovat ca urmare a neînţelegerilor intervenite intre N I si fiul acesteia N P cu privire la obligaţiile asumate de către acesta din urma si care decurgeau din contractul de vânzare-cumparare cu clauza întreţinere.

Manifestarea de voinţă dedusa judecaţii a intimatei N a fost una reala si implicit cauza acţiunii formulate, având in vedere ca a încheiat contractul de vanzare-cumparare cu clauza de întreţinere ştiind ca este la o vârsta inaintata, ca va avea nevoie de îngrijire si vazand ca fiul nu îsi duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin contract, a promovat acţiunea de rezoluţiune a acestuia.

In ceea ce priveşte inopozabilitatea sentinţei civile nr. X/04.03.2020, solicita sa se respingă cererea ca inadmisibila, aceasta ii este opozabila reclamantei, având in vedere, ca debitorul obligaţiei de întreţinere nu a încheiat niciun act prin care sa isi micsoreze patrimoniul si astfel sa se fraudeze interesele reclamantei, ci a fost chemat in judecata de catre intimata N I, astfel ca ne aflăm in ipoteza prevăzuta de art. 1562 NCC pe care l-a invocat reclamanta.

Faptul ca instanţa de judecata nu a mai administrat nicio proba din care sa rezulte neindeplinirea obligaţiilor contractuale de catre N P rezida din faptul ca odată ce acesta a recunoscut pretenţiile deduse judecaţii, nu se mai impunea la acel moment sa fie administrate alte probe, desi N I nominalizase martorii care urmau sa fie audiaţi, dar instanţa a considerat ca data fiind poziţia paratului, nu se mai justifica alte probe.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamantei ca paratul N P s-a aparat in cadrul dosarului având obiect contestaţie la executare, invocând faptul ca a avut cheltuieli cu îngrijirea si întreţinerea sanatatii intimatei, este adevărat ca acesta in anul 2017 a ocazionat o serie de cheltuieli generale de starea sa precara de sănătate, dar ulterior acestora, pana la momentul introduccrcrii cererii ce chemare in judecata, prin care a solicitat rezolutiunea contractului de întreţinere, fiul său, N P, nu si-a mai îndeplinii deloc obligaţiile asumate prin contract, intimata s-a întreţinut singura, nu i-a trimis bani, nu s-a ocupat deloc de îngrijirea sa si a sanatatii sale, ceea ce a determinat-o sa introducă acţiune in instanţă.

Referitor la susţinerea reclamantei ca a fost contactata de apelantă N I care i-a cerut sa renunţe la executarea silita a fiului ei si la vânzarea la licitaţie a imobilului, aceasta este o afirmaţie ncfondată, nu a luat niciodată legătura cu reclamanta si cu mama ei pentru a renunţa la acele demersuri, mai mult decât atat nu exista nicio dovada care sa demonstreze ca au fost contactate in acest sens de catre intimata N I.

Afirmaţia reclamantei ca tatal sau s-a ocupat de mama sa, N I, de la încheierea contractului si pana in prezent nu corespunde adevărului, având in vedere ca acesta locuieşte in A, nu avea cum fizic, sa se îngrijească de mama lui, sa ii ofere alimente, sa meargă la doctor cu aceasta si sa se ocupe dc toate cele necesare.

Mai mult decat atât, intimata N I arată că are pensie, asa cum rezulta din cupoanele de pensie iar din aceste sume a acoperit cheltuielile legate de traiul zilnic, cheltuielile pentru vizitele la doctor, medicamente.

Mai arată intimata că îmbunătăţirile aduse casei si apartamentului sunt făcute cu banii paratei N I, sens in care aceasta a contractat mai multe împrumuturi, asa cum rezulta si din înscrisurile pe care le ataşează iar daca ar fi primit bani de la fiul ei care lucra la acel moment si inca lucrează in strainatate, intimata nu ar mai fi trebuit sa contracteze respectivele împrumuturi.

Chiar din anul in care a fost încheiat contractul de întreţinere, intimata a contractat un împrumut de la CAR întrucât sumele de bani provenind din pensie, nu acopereau cheltuielile pe care le făcea cu alimentele, medicamentele si îmbunătăţirile aduse imobilelor. Din înscrisul pe care îl anexează prezentei, reiese ca si N M, tatăl lui N P, a contractat împrumut de la CAR chiar si pe perioada cat a existat contractul de întreţinere, care s-a stins prin decesul acestuia. Atat N M cat si N I au fost nevoiţi sa apeleze la împrumuturi bancare, dat fiind faptul ca pensiile nu acopereau cheltuielile lor si nu erau ajutaţi financiar de fiul lor N P.

Argumentul ca litigiul ar fi unul simulat pentru ca N I si fiul acesteia, au indicat pentru comunicarea actelor de procedura aceeaşi adresa, respectiv D O , . este eronat, dar fiind faptul ca cei doi au in actele de identitate acest domiciliu, iar N P, desi este plecat in străinătate, nu si-a schimbat domiciliul din CI. N I nu avea cum sa afle daca N P ar avea un alt domiciliu procesual ales, dat fiind litigiul dintre ei, situaţia tensionata care exista, in mod categoric, daca N I ar fi întrebat pe fiul acesteia N P unde sa ii fie comunicate actele de procedura, acesta nu ar fi furnizai vreo adresa, motiv pentru care a procedai la trimiterea actelor la adresa din CI.

Se susţine prin cererea de chemare in judecata ca ambele parţi au fost de acord cu rezolutiunea contractului de întreţinere, ceea ce este eronat, intimata N I a încercat in repetate rânduri sa il determine pe N P sa fie de acord cu rezolutiunea contractului, insa a eşuat, acesta nu a crezut ca mama lui chiar va face demersurile pe care i le-a comunicat, nu a crezul ca se va adresa instanţei de judecata iar pozitia procesuala a acestuia s-a schimbat ulterior cererii de chemare in judecata. Conştient fiind de faptul ca in următorii ani ar fi plecat in străinătate, ca nu se va putea ocupa de întreţinerea mamei sale cu toate cele necesare si ca nu va trimite bani, a fost de acord cu rczolutiunea contractului de întreţinere.

N P nu a solicitat restituirea sumei de 3000 lei asa cum se afirma in cererea de chemare in judecata, fie pentru ca nu are cunoştinţa de aceasta posibilitate, fie va introduce aceasta cerere, dat fiind faptul ca termenul de prescripţie nu s-a împlinit, va putea oricând sa promoveze o astfel de cerere.

Cu atât mai puţin, N P nu a solicitat contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate ia imobil de la data încheierii contractului si pana la pronunţarea rezolutiunii acestuia, întrucât aceste îmbunătăţiri au fost făcute de N I, asa cum rezulta din facturile ataşate. Sumele necesare pentru realizarea îmbunătăţirilor provin tocmai din împrumuturile contractate de catre parata, împrumuturi la care a făcut referire si mai sus.

In ceea ce priveşte susţinerea ca N P nu a atacat sentinţa, lasand-o sa ramana detinitiva, intimata arată că nu vede nicio problema in acest sens din moment ce N P prin întâmpinare a recunoscut motivele pentru care mama sa a solicitat rezolutiunea contractului si a fost de acord aceasta din urma.

De asemenea, intimata arată că pentru cheltuielile de amenajarea locuinţei, aceasta a contractat împrumuturi la diferite instituţii, împrumuturi care nu ar fi fost necesare daca N P ar fi trimis bani mamei acestuia asa cum in mod eronat a afirmat reclamanta D A N.

In răspunsurile la interogatoriu, reclamanta se contrazice, afirmând ca N P se afla in A răspunsul la întrebarea nr. 3, pentru ca ulterior, la întrebarea nr. 5 sa afirme ca a ajutat-o pe N I in gospadarie ceea ce ce fizic nu este posibil.

Tot in sensul celor anterioare, reclamanta susţine ca ar fi existat o înţelegere intre tatăl acesteia si bunica, pentru ca ulterior, la întrebarea nr. 9. sa spuna ca nu a mai fost la bunica acesteia din anul 2016 de la decesul bunicului, situaţie care arata cu certitudine ca aceasta si-a întemeiat acţiunea pe simple supoziţii, fara sa stie situaţia reala, fara sa cunoască din ce trăieşte bunica, cum se întreţine, daca o ajuta cineva sau nu, pentru ca ea nu mai fusese de mult timp in vizita la bunica ei asa cum ea insasi a afirmat.

Menţionează intimata că nu a urmărit sa aducă niciun prejudiciu reclamantei, nu a fost de rea-credinţă prin promovarea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea contractului de vanzare întrucât, daca ar fi avut aceasta intenţie, nu mai încheia contractul de întreţinere in anul 2016, cunoscând ca exista titlul executoriu reprezentata de sentinţa civila nr. X.10.2006 ci a dorit sa îşi protejeze drepturile, având in vedere ca a fost cea care a adus îmbunătăţiri imobilului si ar fi fost injust ca dupa ce a muncit o viata, s-a ocupat de respectivul imobil, de administrarea si întreţinerea lui, atat intimata cat soţul său, sa fie data afara la o vârsta înaintata.

In dovedirea celor relatate solicită proba cu inscrisuri.

Fata de aceste considerente, solicită respingerea apelului, menţinerea soluţiei pronunţa anterior in cauza ca fiind legala si temeinica si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 18.11.2021 apelanta reclamantă D A N a depus răspuns la întâmpinare, prin care precizează că îşi menţine cererea de apel, solicită admiterea acesteia şi respingerea apărărilor intimate ca neîntemeiate.

Prin întâmpinarea depusă de intimata N I aceasta solicită respingerea apelului ca nefondat, susţinând că procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr. X/207/2019 nu ar acea un caracter simulat deoarece ar fi fost promovat de ea ca urmare a neînţelegerilor intervenite între ea şi fiul ei N P cu privire la obligaţiile asumate de acesta prin contractual de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, obligaţii pe care acesta nu şi le-ar fi îndeplinit.

Apelanta arată că această apărare a intimate nu corespunde realităţii, pe de-o parte, nu are corespodent în probele administrate în cauză.

Intimata nu a administrat nici o probă cu care să dovedească faptul că intimatul N P nu şi-ar îndeplini faţă de ea obligaţiile de întreţinere, că ar fi avut discuţii în contradictoriu cu acesta pe această temă, că ar fi avut nevoie de ajutorul lui sub orice formă şi acesta nu i l-ar fi dat.

Faptul că pentru mici cumpărături sau plăţi de facturi intimata apelează la vecini sau alte rude nu înseamnă că intimatul N P nu şi-ar îndeplini obligaţiile contractuale, atâta timp cât, conform probelor administrate în cauză, acesta este stabilit de mai mulţi ani în A, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere acesta locuia în A şi contractual nu conţine nici o clauză potrivit căreia acesta ar fi trebuit să se mute în România sau sa locuiască cu intimate pentru a-i putea achita facturile sau a-i face cumpărăturile.

Aceste obligaţii se pot îndeplini şi de la distanţă inclusiv prin angajarea altor persoane care să facă acest lucru în locul lui.

Din probe, a rezultat că intimata a locuit pe perioada iernii timp de câteva luni în A, la N P şi că a ajutat-o cu banii când a avut nevoie să se trateze în spital şi acasă.

Deci nu se poate susţine că N P nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi de aşa natură încât să atragă rezoluţiunea contractului.

Pe de altă parte, din răspunsul intimatei la interogatoriu şi din întâmpinarea depusă la fond, rezultă clar că motivul pentru care intimata a promovat acţiunea în rezoluţiune a fost acela de a nu se vinde casa la licitaţie, ştiind că imobilul casă şi teren erau scoase de apelantă la vânzare prin licitaţie.

Totodată, reacţia intimatului la chemarea lui în judecată pentru rezoluţiunea contractului de maniera că recunoaşte că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi că nici pe viitor nu şi le va îndeplini, demonstrează clar înţelegerea celor doi intimaţi pentru fraudarea apelantei. Intimatul N P nu numai că nu s-a apărat cum ar face orice om normal dar ca să fie sigur că se va dispune rezoluţiunea contractului (să evite riscul de a aduce martori mincinoşi) a solicitat şi el rezoluţiunea contractului.

Practic prin rezoluţiunea contractului imobilul a revenit în patrimonial intimate N I iar N P a scăpat de executarea silită pornită de apelantă.

Printr-o altă apărare intimata N I a solicitat să fie respinsă ca inadmisibilă cererea prin care a solicitat constatarea inopozabilităţii faţă de apelantă a sent. civ. nr. X/04.03.2020. Susţine intimata că sentinţa îmi este opozabilă deoarece N P nu ar fi încheiat nici un act prin care să-şi fi micşorat patrimoniu şi prin care să-i fraudeze interesele.

Pe de-o parte instanţa de fond a respins acesta excepţie prin încheierea din 18.01.2020.

Această încheiere nu a fost atacată cu apel de către intimată astfel că nu poate solicita acum instanţei de apel respingerea ca inadmisibilă a cererii prin care a solicitat constatarea inopozabilităţii faţă de apelantă a sent. civ. nr. X/04.03.2020.

Pe de altă parte, apelanta consideră că sentinţa respectivă nu-i poate fi opozabilă atâta timp cât nu a fost pronunţată în contradictoriu cu ea.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei că N P nu ar fi încheiat nici un act prin care să-şi fi micşorat patrimoniu şi prin care să-i fraudeze interesele apelantei, aceasta este hilară. Tocmai a susţinut mai sus că N P a solicitat rezoluţiunea contractului, fără administrarea vreunei probe, solicitare de care instanţa a luat act şi a respins administrarea probei cu martori tocmai ca urmare a acordului expres al intimatului N P.

Practic prin sentinţa civ. nr. X/04.03.2020 instanţa a luat act de înţelegerea intimaţilor pentru rezoluţiunea contractului, înţelegere ce echivalează cu acel act de micşorare a patrimoniului invocat de către N I, chiar dacă înţelegerea nu a îmbrăcat forma unei tranzacţii, efectul fiind însă acelaşi.

N I nu explică cum a luat N P cunoştinţă de proces şi cum a trimis întâmpinarea la instanţa care a pronunţat rezoluţiunea contractului atâta timp cât acesta a fost citat la locuinţa ei din D O şi tot ea a fost cea care a semnat şi de primirea citaţiilor.

Explicaţia este simplă consideră apelanta astfel că arată că înţelegerea celor doi de a-i frauda interesele, în faţa probelor evidente, intimata se vede nevoită să recunoască că N P a îngrijit-o şi că în 2017 a făcut cheltuieli cu îngrijirea sănătăţii ei. Dacă nu erau probele din contestaţia la executare formulată de N P, intimata nu mai recunoştea că a fost îngrijită de către acesta. O ţinea că nu a îngrijit-o niciodată, desi actele ei medicale sunt depuse de fiul ei în toate contestaţiile la executare prin care cerea milă, că nu a putut să-i plătească pensia de întreţinere deoarece a avut cheltuieli cu îngrijirea mamei sale.

Dacă intimata avea venituri suficiente, nu era în nevoie, ce interes avea atunci să ceară rezoluţiunea contractului şi intimatul N P să fie de acord, în afară de interesul ambilor de a-i frauda interesele apelantei.

În finalul întâmpinării intimata N I recunoaşte încă odată că motivul real pentru care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare a fost acela de a scăpa imobilul de sub urmărirea silită pentru a nu fi dată afară din casa pentru care ar fi muncit toată viaţa ea şi soţul ei.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea apărărilor acesteia şi admiterea apelului.

A fost achitată taxa judiciară de timbru, dovada aflându-se ataşată la dosarul cauzei.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Având în vedere că motivele de apel au fost structurate pe mai multe pagini, tribunalul va reda în esenţă, din considerente de spaţiu şi de timp, criticile formulate de apelantă .

În motivarea apelului, s-a arătat în esenţă că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

1.Hotărârea primei instanţe se întemeiază pe o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, nefăcând referire la probele invocate de apelantă,fără să motiveze în niciun fel respingerea lor ,neluarea lor în considerare sau interpretându-le de aşa manieră în care să justifice comportamentul fraudulos al celor doi pârâţi,găsind o explicaţie ilogică, contrară bunului simţ şi normelor de convieţuire.

Această critică conţine mai multe contradicţii, astfel că instanţa de apel nu poate stabili cu exactitate dacă apelanta este nemulţumită de faptul că judecătorul fondului fie i-a respins probele, fie nu le-a luat în considerare ,fie le-a dat o interpretare eronată.

Verificând hotărârea atacată sub acest aspect se constată că situaţia dedusă judecăţii a fost analizată în principal prin prisma înscrisurilor depuse la dosar şi a răspunsurilor la interogatoriu date de intimată. Proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor au fost solicitate de către apărătorul reclamantei iar proba testimonială şi interogatoriul reclamantei au fost solicitate de intimata-pârâtă,astfel cum rezultă din conţinutul încheierii din 18.01.2021 .Din lecturarea hotărârii ,nu rezultă că prima instanţă a interpretat eronat toate aceste probe administrate sau că a înlăturat din ansamblul probator anumite probe ori că a acordat o greutate mai mare anumitor dovezi cu consecinţa minimizării consecinţelor celorlalte .Din cuprinsul hotărârii se reţin o analiză şi o interpretare echilibrate a dovezilor administrate şi nu o motivare inadecvată bazată exclusiv pe anumite probe.

2.Prima instanţă a dat dovadă de lipsă de obiectivitate şi imparţialitate tergiversând soluţionarea dosarului pentru o aşa zisă lipsă de procedură cu pârâtul .

Pentru această chestiune apelanta avea la îndemână remediul oferit de art. 522-526 C.pr.civ ce reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului , la care nu a recurs .

Verificând actele dosarului, se constată că citarea pârâtului N P s-a realizat la domiciliul acestuia din România respectiv din D O , şi nu s-a invocat niciodată lipsa de procedură sau procedura nelegal îndeplinită cu acest pârât ,deşi primul termen de judecată a fost 18.01.2021.Abia la termenul de judecată din 16.03.2021, judecătorul fondului a pus în vedere pârâtei să depună la dosar dovada că pârâtul este plecat în A şi a adresei din A a pârâtului .

Conform încheierii de şedinţă din 06.04.2021 ,în vederea legalei citări a pârâtului s-au efectuat din oficiu verificări la sistemul D.E.P.A.B.D cu privire la domiciliul acestuia şi conform înscrisului de la f.218 ds. fond a rezultat că pârâtul a avut şi are domiciliul activ în oraşul D O ,unde de altfel a fost citat pentru termenele ulterioare celui din 06.04.2021 fiind citat totodată şi la domiciliul din A ,confirmat de către pârât .

Procedând în maniera descrisă ,judecatorul cauzei nu a tergiversat soluţionarea procesului ,cu atât mai mult cu cât termenele pe care le-a fixat în vederea legalei citări a pârâtului nu au fost mai lungi de 30 de zile, rezonabile de altfel în contextul în care acesta trebuia citat şi la domiciliul din A.

3.Instanţa nu a amintit de solicitarea reclamantei de aplicare a disp.art.358 C.pr.civ faţă de refuzul pârâtului de a se prezenta.

Contrar acestei susţineri ,se constată că la termenul din 15.06.2021 ,conform încheierii de amânare a pronunţării ,apărătorul reclamantei a solicitat aplicarea disp. art. 358 C.pr.civ iar instanţa a reţinut incidenţa acestor dispoziţii ,luând act de împrejurarea că pârâtul nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru a-i fi administrată proba cu interogatoriul, deşi are cunoştinţă de proces.

Or, aplicarea textului de lege antereferit nu presupune în mod neechivoc socotirea neprezentării pârâtului pentru luarea interogatoriului ca o mărturisire deplină ce are drept consecinţă admiterea de plano a acţiunii reclamantei , fiind la latitudinea judecătorului să considere împrejurarea menţionată fie ca o mărturisire depline fie ca un început de dovadă scrisă.Art. 358 C.pr.civ nu stabileşte în sarcina judecătorului o obligaţie de valorificare neprezentării pârâtului la interogatoriu ca mărturisire deplină ci facultatea de a aprecia acest mijloc de probă în funcţie de alte probe administrate respectiv dovada cu martori, prezumţii.

În ceea ce priveşte capătele de cerere având ca obiect constatarea simulării procesului civil ce a făcut obiectul dosarului nr.X/207/2019 şi constatarea inopozabilităţii sentinţei civile nr. X/04.03.2020 pronunţate în dosarul nr. X/207/2019,tribunalul împărtăşeşte întrutotul argumentele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă şi pentru a răspunde criticilor apelantei , formulate prin raportare la răspunsurile pârâtei N I la interogatoriu, arată următoarele:

Aşa cum rezultă fără dubiu din prezentarea situaţiei de fapt, intimata din prezenta cauză a promovat la data de 23.09.2019 pe rolul Judecătoriei Caracal dosarul nr. X/207/2019 , în cadrul căruia N I avea calitatea de reclamantă iar N P avea calitatea de pârât. Obiectul acestui dosar a fost "rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. X/02.02.2016”.

La data de 04.03.2020, Judecătoria în baza achiesării intimatului pârât N P la pretenţiile intimatei pârâte N I, prin sentinţa civilă nr. X a admis cererea de chemare în judecată formulată de aceasta din urmă. Sentinţa a rămas definitivă prin neatacare.

Pentru considerentele de mai jos,nu se poate reţine reaua credinţă sau vreo înţelegere a celor două părţi în promovarea litigiului doar pentru simplul fapt că intimatul pârât nu şi-a apărat dreptul de proprietate în cadrul procesului şi în mod fraudulos a evitat să aducă la cunoştinţa instanţei faptul că împotriva lui a fost declanşată executarea silită dar şi urmărirea imobilului ce face obiectul contractului de întreţinere pentru recuperarea sumei de 170.983,89 lei.

Contractul a fost încheiat la 2.02.2016 .Executarea silită împotriva intimatului pârât debitor a fost încuviinţată la data de 11.07.2017 iar caracterul cert al debitului datorat de acesta apelantei a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. X/25.09.2018 ,pronunţată de Judecătoria Caracal ,rămasă definitivă la aceeaşi dată.

Dacă părţile ar fi intenţionat să sustragă de la urmărire bunul imobil ce a făcut obiectului contractului de întreţinere ,este limpede că nu ar fi întârziat promovarea acţiunii în rezoluţiune în raport de data aflării caracterului cert al creanţei pe care intimatul-pârât o datorează apelantei . Or, acţiunea în rezoluţiune a fost promovată de intimata-reclamantă la un an de la momentul indicat.

Scopul pentru care intimata-pârâtă a promovat litigiul pe rolul instanţei nu a fost acela de a obţine o hotărâre judecătorească prin fraudarea legii şi a intereselor apelantei ci a fost determinat de împrejurarea că fiind plecat în străinătate de cel puţin 15 ani (la data promovării litigiului) intimatul-pârât nu a acordat întreţinere intimatei-pârâte .

Lipsa întreţinerii la care ar fi avut dreptul intimata -pârâta se deduce indirect din răspunsurile date de aceasta la întrebările nr.11,12,13 din interogatoriul propus de apelantă, potrivit cărora la momentul încheierii contractului nr. X/02.03.2016 intimatul locuia în A, avea familie ,soţie şi copii cu care locuia acolo şi că în fapt acesta locuia în A din anul 2003.In acest context este limpede că intimatul-pârât nu avea interesul de a-şi apăra dreptul de proprietate dobândit în baza contractului menţionat şi este de înţeles pasivitatea procesuală a acestuia în cadrul acţiunii în rezoluţiune, ce poate fi calificată ca o recunoaştere a neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere faţă de mama sa respectiv o dorinţă de a nu mai perpetua o situaţie juridică incertă în care a plasat-o ca urmare a neexecutării întreţinerii .

Chiar dacă la momentul promovării acţiunii în rezoluţiune, intimata-pârâtă avea cunoştinţă despre existenţa unei executări silite declanşate împotriva fiului său, intimatul-pârât ,astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu , din nicio probă a dosarului nu rezultă că avea cunoştinţă şi de faptul că bunul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere era urmărit silit, cu atât mai mult cu cât prin sentinţa civilă nr. X/25.09.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal s-a dispus anularea somaţiei imobiliare din 16.08.2017 până la concurenţa sumei de 170.070,97 lei.

Nu este just ca anumite răspunsuri date la interogatoriu de intimata-pârâta să se interpreteze în sensul în care doreşte apelanta anume cu scopul de a evidenţia voinţa frauduloasă a părţilor în promovarea litigiului pretins simulat ,întrucât este destul de simplu de concluzionat, raportat la circumstanţele de fapt ale speţei, că era imposibil de acordat întreţinerea de către intimatul-pârât cu respectarea integrală şi exactă a condiţiilor contractuale, deoarece acesta se afla la mare distanţă de intimata-pârâtă ,din punct de vedere teritorial şi se bucura de stabilitate şi locuinţă proprie într-o ţară străină. Deoarece nu există probe certe în privinţa executării obligaţiei de întreţinere, instanţa de apel apreciază că încă de la momentul încheierii contractului menţionat intimatul-pârât nu a executat vreodată această obligaţie ,rarele ocazii în care părţile contractului s-au întâlnit nepresupunând în mod cert şi prestarea întreţinerii în condiţiile stabilite prin contract..În privinţa neexecutării obligaţiei de întreţinere,tribunalul consideră ca fiind concludente declaraţiile martorilor L A şi G S.

Aşadar,întregul litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. X/207/2010 nu a fost simulat, raporturile juridice dintre părţi fiind acelea deduse judecăţii ,rezultate din sentinţa nr. X/04.03.2020 ce nu constituie o tranzacţie în sensul art. 2278 alin.1 C.civ.

De asemenea, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ acţiunii revocatorii împotriva sentinţei civile nr. X/04.03.2020.

Chiar dacă apelanta deţine o creanţă certă ,lichidă şi exigibilă anterioară acţiunii de faţă şi prin rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere se poate considera că scoaterea bunului imobil din patrimoniul intimatului-pârât şi întoarcerea lui în patrimoniul intimatei-pârâte s-a creat un prejudiciu apelantei,ce constă în imposibilitatea urmăririi lui în vederea recuperării creanţei la care este îndreptăţită, totuşi nu este îndeplinită condiţia existenţei fraudei debitorului întreţinerii şi a complicităţii terţului la fraudă .

Conform doctrinei ,într-o opinie restrictivă, prin fraudă se înţelege intenţia (dolul) debitorului de a cauza un prejudiciu creditorului prin încheierea actului atacat iar într-o altă opinie extensivă, frauda desemnează simpla cunoaştere de către debitor a faptului că prin perfectarea actului contestat pe cale pauliană îi cauzează creditorului un prejudiciu. De asemenea ,proba fraudei debitorului cade în sarcina creditorului ,indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Or ,fiind un fapt juridic , frauda intimatului-pârât putea fi dovedită cu orice mijloc de probă .

În speţă ,simpla promovare şi soluţionare a acţiunii în rezoluţiune nu dovedeşte în mod categoric şi necesar intenţia intimatului de a-i cauza un prejudiciu apelantei, pentru că este limpede că există şi alte mijloace legale,în afara executării silite imobiliare ,la care apelanta poate recurge în vederea recuperării creanţei iar intimatul debitor este conştient de acest lucru. În plus ,ieşirea din patrimoniu a imobilului ce a făcut obiectul contractului nu are valoarea unei insolvabilităţi a intimatului -pârât sau o agravare a acesteia în cazul în care există deja, întrucât nu se ştie cu certitudine compunerea patrimoniului său.Nu există nicio dovadă că în urma încheierii contractului ,asupra imobilului,intimatul-pârât a exercitat în mod efectiv dreptul de proprietate dobândit, la acest moment fiind conturată doar prezumţia că în fapt dreptul său de proprietate a fost iluzoriu.

De asemenea ,faptul că intimatul pârât nu a solicitat restituirea preţului achitat la încheierea contractului nu dovedeşte că a existat o înţelegere frauduloasă a părţilor în dosarul nr. X/207/2019 pentru fraudarea intereselor apelantei ,argumentele sus arătate anume că pasivitatea procesuală a intimatului pârât poate fi calificată ca o recunoaştere a neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere faţă de mama sa respectiv o dorinţă de a nu mai perpetua o situaţie juridică incertă în care a plasat-o ca urmare a neexecutării întreţinerii ,impunându-se şi în privinţa acestui aspect.

În ceea ce priveşte complicitatea terţului la frauda debitorului ,potrivit doctrinei există complicitatea terţului atunci când el a cunoscut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului.Faptul că intimata-pârâtă a cunoscut că împotriva intimatului debitor s-a declanşat executarea silită nu constituie o dovadă a participării acesteia la fraudarea intereselor apelantei, promovarea acţiunii în rezoluţiune având ca premisă existenţa culpei intimatului-pârât încă de la începutul încheierii contractului în neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract.

Nu există niciun element care să contureze o legătură de cauzalitate între executarea silită desfăşurată împotriva debitorului şi promovarea acţiunii în rezoluţiune de către intimata-pârâtă ,momentele de început ale acestor acţiuni fiind diferite,ele nu s-au suprapus ori întrepătruns, din actele dosarului reieşind că executarea silită a fost declanşată în anul 2017 (nu se cunoaşte momentul în care intimata pârâtă a aflat existenţa acestei executări) iar acţiunea în rezoluţiune a fost declanşată în anul 2019.

Aşadar, tribunalul nu va reţine o înţelegere frauduloasă a părţilor şi o vădită rea-credinţă în obţinerea sentinţei civile nr. X/94.03.2020 apreciind că această sentinţă nu a condus la fraudarea apelantei .

În consecinţă, în raport de toate considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.Totodată,în baza art. 453 C.pr.civ, Tribunalul va obliga apelanta la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocaţial conform chitanţei nr.X/07.02.2021) către intimata N I .

Data publicarii pe portal: 28.03.2022

Domenii speta

Contracte

Contestare caracter simulat

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă civilă - 16.05.2008

Decizie - 28.04.2009

Decizie - 30.09.2009

Sentinţă civilă - 06.02.2009

Decizie - 09.06.2009