Litigiu curtea de conturi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2021 reclamanta Comuna O S, judeţul O, a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi, Camera de Conturi O, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa dispună anularea parţiala a Deciziei nr. X/28.04.2021 a Camerei de Conturi O, de prelungire a termenului pentru realizarea masurilor nr. 1, 4 si 5 dispuse prin Decizia nr. X din 07.06.2018 in sensul de a se înlătura prevederile referitoare la termenul de prelungire pentru măsura nr. 5 dispusa prin Decizia nr. X din 07.06.2018 si sa se constate, totodată, ca aceasta a fost îndeplinita de către UAT comuna O S. Menţinerea ei in Decizia nr. X/2021, este netemeinica si nelegală.

În esenţă, reclamanta a arătat că în anul 2007 comuna O S a încheiat contractul de lucrări nr. X pentru execuţia obiectivului „ Campus şcolar comuna O S, jud. O care cuprinde mai multe corpuri de clădiri, cu SC G C 2003 SR1 , care ulterior, conform actului adiţional nr. 1, a devenit SC T C C I SRL, schimbându-si denumirea.

In anul 2015, pornind de la prevederile punctului 23.1 din contractul mai sus menţionat, pentru una dintre clădiri, a fost încheiat Contractul de cesiune de creanţa nr. X/20.03.2015 prin care au fost cesionate viitoare drepturi de creanţa in valoare de 200.763 lei, si care, are ca parți semnatare: SC O M N 2006 SRL - cesionar, SC T C C I SRL — cedent si Consiliul Local O S prin primar - debitor cedat, pe care auditorii Camerei de Conturi O, in Decizia nr. X/2018, punctul 5, l-au considerat ca fiind abatere :

„ Efectuarea de plaţi pentru obiectivul de investiţii „ Campus şcolar comuna O S, jud. O ", către o societate comerciala cu care UA T O S nu are relaţii contractuale si fără documente justificative, legal întocmite de constructor, care sa certifice realitatea lucrărilor executate ".

În Decizia nr. X/28.04.2021 a Camerei de Conturi O, care a avut la baza Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr.X/2018 (raportul de follow-up nr. X/30.03.2021- anexam copie), se regăseşte menţinerea punctului 5 din Decizia Nr. X/2018, dar pe care UAT comuna O S, îl considera realizat.

Împotriva Raportului de follow-up nr. X/30.03.2021, UATC O S a formulat Obiecţii, in conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, cu modificările si completările ulterioare, acestea fiind înregistrate sub nr. X din 13.04.2021. S-a solicitat prin aceste obiecţii, ca la valorificarea constatărilor din Raportul de follow-up, si implicit emiterea deciziei, sa se aibă in vedere obiecţiile formulate.

Cu toate dovezile anexate la obiecţiile formulate, respectiv Sentinţa definitiva nr. X/12.06.2019 pronunţata de Judecătoria Caracal pe contractul de cesiune de creanţa, dar si prevederile legale invocate, Camera de Conturi O, menţine in Decizia nr. X/2021, punctul 5 din Decizia nr. X/2018 a Camerei de Conturi O, creându-se astfel un conflict intre instituţii, pe de-o parte instanţele de judecata care s-au pronunţat pe contractul de cesiune de creanţa, iar pe de alta parte, Curtea de Conturi.

Împotriva Deciziei Nr. X/2021, comuna O S, jud. O, in conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, cu modificările si completările ulterioare, a formulat Contestaţie ( nr. de înregistrare la sediul Camerei de Conturi O, X din 13.05.2021 ) si care a reprezentat procedura administrativa prealabila obligatorie pentru exercitarea dreptului la acţiune in contencios administrativ.

Răspunsul Camerei de Conturi O la Contestaţia formulata de către UAT comuna O S, a fost o adresa, înregistrată la sediul UAT comuna O S sub nr. X din 20.05.2021. Acest fapt nu este in conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 155/2014, unde este stipulat faptul ca parata avea obligaţia parcurgerii unei proceduri in vederea soluţionării contestaţiei si nicidecum sa considere ca fiind decăzuta din dreptul de a se apăra al contestatarei, motivându-si acţiunea ca, contestatara putea depune contestaţie împotriva Deciziei nr. X/2018 si nu împotriva Deciziei nr. X/2021, chiar daca, pe de-o parte legiuitorul, in Hotărârea nr. X/2014, nu face niciun fel de distincţie intre decizii ( fie ele de prelungire sau nu ), iar pe de alta parte, chiar in cuprinsul adresei respective este specificat: „ Natura juridica diferita a deciziilor de prelungire emise de Curtea de Conturi îl constituie si lipsa reglementarii, în cuprinsul Regulamentului privind Organizarea si Desfăşurarea Activităţilor Specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 155/2014, cu modificările si completările ulterioare, a posibilităţii de contestaţie a acestora, "

Or, ținând cont de principiul de drept „ ceea ce nu este interzis, este permis ", considera ca unităţii administrativ teritoriale comuna O S, jud. O i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Mai mult, se poate constata existenta caracterului de noutate a prejudiciului cert introdus in Decizia nr. X/2021, așa cum este prevăzut in Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, cu modificările si completările ulterioare: „In timpul acţiunilor de control/audit, auditorii publici externi cuantifica valoarea abaterilor pentru eşantionul verificat, stabilind un prejudiciu cert, urmând ca întinderea acestuia, inclusiv a dobânzilor si penalităţilor de întârziere, sa fie stabilita de conducerea entităţii verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege;", motivat de faptul ca, in urma verificărilor modului de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. X/2018, verificări concretizate prin întocmirea Raportului nr. X/30.03.2021, s-a stabilit, abia acum, așa zisul prejudiciu cert în suma de 100.000 lei.

Se poate observa ca in descrierea abaterii constatate prin Decizia nr. X/2018, detaliata in Procesul verbal nr. X din data de 26.02.2018, punctul I.B.2.2., auditorii au fost făcute următoarele recomandări :

„ - Stabilirea, in condiţiile legii, a stadiului fizic al lucrărilor executate, înscrise in facturi si situaţii de lucrări pentru obiectivul de investiţii „ Campus şcolar comuna O S, jud. O ";

- Stabilirea lucrărilor ramase de executat, atât fizic, cat si valoric;

- Stabilirea, DUPA CAZ, a întinderii prejudiciului si dispunerea de masuri pentru recuperarea acestuia. ",

Or, in anul 2018 este clar ca nu a fost stabilit un prejudiciu cert, deoarece la controlul din anul 2021, la suma de 100.000 lei nu au fost adăugate penalităţile pentru intervalul scurs de la data încheieri contractului de cesiune de creanţa si pana la data constataţii așa zisei nelegalități, ci a fost stabilit acest prejudiciu chiar in anul 2021. In acest sens, prin comparaţie, se poate observa ca in cazul debitului reprezentând „jgheaburi din tabla zincata de 0,5 mm confecţionate pe şantier semirotunde cu D = 15 cm ASIM hidroizolaţie membrana " , din cadrul aceluiaşi obiectiv de investiţii „ Campus şcolar comuna O S, jud. O ", debit in valoare de 9.550 lei, au fost calculate si foloasele nerealizate in suma de 4.584 lei, foloase nerealizate, de fapt penalităţi, care nu se regăsesc si in cazul sumei de 100.000 lei.

In plus, in Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, cu modificările si completările ulterioare, prejudiciul este definit după cum urmează: „ - prejudiciu - pierdere provocata patrimoniului public sau privat al statului, al unei unităţi administrativ-teritoriale sau al unei entităţi publice a acestora. Prejudiciul trebuie sa fie recuperat integral prin acoperirea pierderii, precum si a dobânzilor si a penalităţilor de întârziere. ",

Însa, dovada lucrărilor realizate - in plus fata de suma achitata de UAT comuna O S si care este considerata prejudiciu de auditori - se poate constata atât faptic, pe teren, cat si scriptic, pe de-o parte prin declaraţiile martorilor - a dirigintelui de şantier si a muncitorului constructor - care au fost date in cursul procesului civil dintre UAT comuna O S, jud. O si cesionarul SC O M N 2006 SRL si pe care îl va detalia in cele ce urmează, iar pe de alta parte prin documentaţia pe care UAT comuna O S a întocmit-o, încă din anul 2018, in încercarea continuării lucrărilor, fiind, astfel stabilit stadiului fizic si valoric al proiectului. Din aceasta documentaţie sunt extrase părţile care se refera la corpul de clădire ale cărui componente constituie tema problemei ivite si pe care o ataşează in copie la prezenta.

Auditorii publici externi, din cadrul Camerei de Conturi O, care au efectuat in perioada 03.03.2021 - 30.03.2021, verificarea modului de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse unităţii administrativ teritoriale O S, prin Decizia nr. X/07.06.2018, au concluzionat următoarele, referitor la abaterea constatata in decizia din anul 2018: „ După cum se constata prin adresa nr. X/03. 12.2014 ( a ADR sud-vest Oltenia — anexa nr. 31 la Raport) se puteau cesiona numai creanţele rezultate din lucrări executate in viitor de către constructor ( SC T C C I SRL ), in baza Contractului de lucrări nr. X/10.12.2007, dar nu se putea cesiona contractul de lucrări in sine, astfel cum s-a reţinut si in abaterea care a stat la baza emiterii măsurii nr. II.B) din Decizia nr. 14./07.06.2018.".

In plus, chiar daca unitatea administrativ teritoriala audiata, a comunicat auditorilor Sentinţa Civila nr. X/12.06.2019, rămasa definitiva si care constituie dovada legalităţii contractului de cesiune de creanţa, instanţa pronunțându-se pe un contract valabil încheiat, așa cum rezulta din motivarea sentinței: „ In ceea ce priveşte contractul de cesiune de creanţa încheiat, instanţa retine având in vedere dispoziţiile art. 1566 Cod civil, ca acesta reprezintă o modalitate de transmitere a obligaţiilor reprezentând o convenţie prin care creditorul cedat transmite cesionarului o creanţa împotriva unui terț ", auditorii reţin : „ din aceasta rezulta ca SC O N 2006 SRL, in calitate de reclamanta, a solicitat paratei UAT O S, plata diferenţei de 100. 763 lei si a penalităţilor aferente, deci nu rezulta faptul ca entitatea a solicitat recuperarea sumei de 100.000 lei, stabilita de echipa de audit ca reprezentând o plata nelegala efectuata către o societate comerciala cu care UAT O S nu avea relaţii contractuale. "

Contractul de cesiune de creanţa a intrat in circuitul civil si a produs efecte, el fiind însuşit prin semnătura de către părţile contractante : SC O M N 2006 SRL - cesionar, SC T C C I SRL - cedent si Consiliul Local O S prin primar - debitor cedat.

Acest contract de cesiune de creanţa a făcut obiectul litigiului din dosarul nr. X/207/2018 soluţionat prin Sentinţa civila nr. X/12.06.2019 a Judecătoriei Caracal, rămasa definitiva. Cesionarul, prin cererea de chemare in judecata, a solicitat obligarea debitorului cedat la achitarea restului de 100.763 lei din valoarea totala a contractului de cesiune de creanţa de 200.763 lei.

Atât contractul de cesiune de creanţa, cat si sentinţa civila definitiva, au fost puse la dispoziţia auditorilor. Redând din motivarea sentinţei civile: ,,Instanţa retine ca potrivit ort. 1270 Cod civil, ce reglementează principiul forţei obligatorii a contractului „ Contractul valabil încheiat are putere de lege intre părţile contractante ". Instanţa retine aşadar contractul ca fiind legea pârtilor, forţa sa fiind comparabila cu cea a legii."

Faptul ca instanţa s-a pronunţat pe prevederi ale clauzelor contractului de cesiune de creanţa, respectiv art. 3, înseamnă ca a considerat ca intre UAT O S si societatea comerciala au existat relaţii contractuale, aceasta neputându-se pronunţa pe un act care nu exista.

Mai mult, in motivarea sentinţei civile se regăseşte : „ .... instanţa observând ca in ceea ce priveşte dreptul de creanţa acesta nu are un caracter indivizibil, cesiunea parţiala a creanţei pecuniare fiind reglementata de dispoziţiile art. 1571 Cod civil. "

Ceea ce înseamnă ca prin achitarea sumei de 100.000 lei, considerata de auditori ca fiind achitata unei societăţi cu care UAT comuna O S nu are relaţii contractuale, dreptul de creanţa se putea diviza, ceea ce printr-un raţionament logic, conduce la faptul ca acest contract de cesiune constituie temeiul relaţiei contractuale dintre părţile semnatare si nicidecum declararea sa ca fiind inexistenta.

Nu este indicat temeiul legal potrivit căruia creanţa este definita doar prin prisma mijloacelor băneşti.

Cu alte cuvinte, UAT comuna O S putea cesiona obligaţiile asumate prin contractul de lucrări nr. X/10.12.2007, cum de altfel este prevăzut chiar in cuprinsul acestuia la punctul 23 si nicidecum având obligaţia de a cesiona numai „ creanţele rezultate din lucrări executate in viitor de către constructor " așa cum se susţine de auditori in Raportul nr.X din 30.03.2021 privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. X/07.06.2018.

Considera ca este dovedit faptul ca nu s-a cesionat contractul de lucrări in sine, așa cum a fost susţinut de către auditori: „ dar nu se putea cesiona contractul de lucrări in sine " , ci potrivit punctului 23.1. din contract („ Executantul are obligaţia de a nu transfera total sau parţial obligaţiile sale asumate prin contract, fără sa obţină, in prealabil, acordul scris al beneficiarului. " ) , s-au cesionat, doar parţial, obligaţiile asumate prin contractul de lucrări.

In contractul de lucrări nr. X/10.12.2007, la capitolul „ Obligaţii principale ale executantului ", punctul 10.1 , este trecut: „ executatul se obliga sa execute lucrările.... ".

Aşadar, executarea lucrărilor constituie obligaţia ce putea fi cesionata, iar a contesta contractul de cesiune de creanţa, înseamnă de fapt a contesta clauzele contractului de lucrări.

In încercarea de a continua lucrările la obiectivul „ Campus şcolar in comuna O S, jud. O ", UAT comuna O S a încheiat in anul 2014 un contract de finanţare pe fonduri europene cu ADR S-V Oltenia căreia i-a solicitat un punct de vedere cu privire la încheierea contractului de cesiune de creanţa, punct de vedere ce i-a fost comunicat cu adresa nr. X/03.12.2014. Pe baza acestei adrese si-au întemeiat concluziile auditorii.

Însă, nicidecum adresa nr. X/03.12.2014 ( a ADR sud-vest Oltenia) nu poate sa constituie vreun temei legal pe care sa se poată întocmi concluziile vreunui raport si nici măcar nu poate fi reţinut ca punct de referinţa. Susţine reclamanta aceasta afirmaţie prin faptul ca relaţia contractuala cu ADR sud-vest Oltenia nu a produs efecte, contractul de finanţare cu aceasta instituţie a fost reziliat. Mai mult, in adresa respectiva se regăseşte următoarea afirmaţie: „ La punctul 23.1 din contractul de lucrări încheiat cu SC T C C I SRL se menţionează faptul ca nu este permisa cesiunea obligaţiilor...." , când de fapt la punctul 23.1 din contractul de lucrări încheiat cu SC T C C I SRL se menţionează : „ Executantul are obligaţia de a nu transfera total sau parţial obligaţiile sale asumate prin contract , fără sa obţină, in prealabil, acordul scris al beneficiarului.''

Considera ca acest aspect demonstrează superficialitatea cu care a fost abordata aceasta problema de către partea care au fost abilitata sa efectueze controlul la UAT comuna O S.

Contractul de cesiune de creanţa a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale si este un contract valabil care produce efecte intre părţile semnatare si opozabil terţilor, acesta fiind legea pârtilor.

Pin faptul ca s-a considerat de catre auditori ca UAT comuna O S a achitat 100.000 lei,, catre o societate comerciala cu care UAT O S nu are relaţii contractuale", cu toate ca le-a fost pus la dispoziţie contractul de cesiune de creanţa, înseamnă ca aceştia s-au pronunţat pe legalitatea contractului sub aspectul conformităţii clauzelor lui cu dispoziţiile legale ce guvernează materia contractelor si nu pe aspectul oportunităţii încheierii lui, din perspectiva alocării de fonduri publice, respectiv a ordonanțării si efectuării plaţilor acestuia, cu toate ca in Registrul unic de control aflat la sediul entităţii auditate, la obiectivele controlului a fost trecut: „ audit financiar asupra conturilor de execuţie bugetara " .

Trebuie specificat faptul ca lucrările au fost executate in proporţie de aproximativ 90 % , existenta lor putând fi constatata fizic, iar plata lucrărilor executate este făcuta in proporţie de aproximativ 50 % pentru faptul ca, pe final, cesionarul nu si-a îndeplinit in totalitate obligaţiile asumate si nici nu a respectat întocmai prevederile legale in materie de recepţie a lucrărilor si de calitate in construcţii. Cu toate ca lucrările sunt executate aproape in întregime încă din anul 2015, iar plata s-a efectuat doar parţial, tot din acelaşi an, pentru motivele amintite mai sus, iar aspectele privind economicitatea, eficienta si eficacitatea utilizării fondurilor publice pentru realizarea obiectivului „ Campus şcolar O S, jud. O " sunt certificate si prin contractul de cesiune de creante, ele au fost reţinute de catre organele de control, ca fiind prejudiciu.

Fata de cele prezentate, considera ca nu poate sa fie reţinuta in sarcina UAT comuna O S Judeţul O, existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care sa fi determinat producerea unor prejudicii sau a unor cazuri de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienta si eficacitate in utilizarea fondurilor publice si din aceste considerente solicitam instanţei admiterea cererii de chemare in judecata si sa dispună anularea parţiala a Deciziei nr. X/2021 a Camerei de Conturi O, in sensul de a fi înlăturate din prevederile acesteia menţinerea punctul 5 din Decizia nr. X/2018.

In drept, îşi întemeiază prezenta pe prevederile: art. 194-197 din C. pr. civ; art. 1270 si art. 1566- 1586 Cod civ, art. 8, alin (1) din Legea nr.554/2004; Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, cu modificările si completările ulterioare.

În probaţiune solicită administrarea probei cu înscrisuri şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Au fost anexate înscrisuri (filele nr. 12-108 din volumul I).

La data de 25.06.2021, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive de instanţă, în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar ca neîntemeiată.

În esenţă, pârâta a arătat că auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi O, în procedura de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/07.06.2018, desfăşurată în perioada 03.03.2021 - 30.03.2021 la Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna O S (denumită în continuare U.A.T.C O S), au încheiat Raportul de follow-up nr.X/30.03.2021.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că măsurile dispuse la pct.I. A)l, II.B)4 si II.B)5 nu au fost duse la îndeplinire în totalitate şi s-a emis Decizia nr.X/28.04.2021 de prelungire a termenului pentru realizarea acestor măsuri până la data de 01.08.2021.

Împotriva Deciziei nr.X/28.04.2021, conducerea entităţii verificate a formulat contestaţie, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin adresa Camerei de Conturi O nr.X/18.05.2021.

Prin acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat anularea parţială a Deciziei nr.X/28.04.2021, în sensul de a se înlătura prevederile referitoare la termenul de prelungire pentru măsura nr.II.5 dispusă prin Decizia nr. X/07.06.2018 şi să se constate, totodată, că aceasta a fost îndeplinită de către U.A. T. C O S.

Pe cale de excepţie, având în vedere obiectul litigiului, invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la procedura specială de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii şi a actele întocmite în urma verificării reglementate în mod expres la pct.230-238 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (denumit în continuare R.O.D.A.S), act cu caracter normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547/24.07.2014.

Astfel, după cum a menţionat anterior, verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, precum şi actele întocmite în cadrul acestei proceduri sunt reglementate la pct.230 - 238 din R.O.D.A.S.

Potrivit dispoziţiilor pct.234 din R.O.D.A.S, procedura se finalizează prin întocmirea raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), operaţiune administrativă care nu întruneşte elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În cazul în care se constatată că măsurile nu au fost duse la îndeplinire sau au fost parţial implementate şi prejudiciile nu au fost integral recuperate, Curtea de Conturi poate dispune:

-sesizarea organului ierarhic superior al entităţii controlate sau organului de conducere colectivă care aprobă, coordonează şi controlează activitatea entităţii verificate, aşa cum este prevăzut la pct.183-185, solicitându-i-se acestuia, prin scrisoare, să ia măsuri care să asigure ducerea la îndeplinire de către entitatea aflată în subordine a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi;

-prelungirea termenelor pentru realizarea măsurilor prin decizie;

-sesizarea organelor de urmărire penală în temeiul art.64 din Legea nr.94/1992, republicată.

Competenţa de a certifica acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie ale entităţilor auditate, de a verifica şi constata ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii aparţine Curţii de Conturi a României, conform dispoziţiilor art.31 din Legea nr.94/1992, republicată, coroborate cu pct.230 - 238 din R.O.D.A.S.

Precizează că raportul de follow-up reprezintă un act care nu produce efecte de sine stătătoare şi nu dă naştere, modifica sau stinge raporturi juridice, constatările din cuprinsul acestuia fiind valorificate ulterior conform dispoziţiilor pct.234 - 238 din R.O.D.A.S. Actul administrativ este definit de art.2 alin.(l) lit.c) din Legea nr.554/2004, republicată, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice."

Astfel că, în accepţiunea prevederilor art.2, alin.(l) lit.c) din Legea nr.554/2004, republicată, actul de control care face obiectul cererii de chemare în judecată nu are caracter de act administrativ, întrucât prin acesta nu se dispun noi măsuri în sarcina entităţii verificate, ci doar se consemnează modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse anterior în sarcina U.A.T.C O S, prin Decizia nr. X/2018. Menţionează faptul că aceste aspecte au fost reţinute şi prin adresa nr.X/18.05.2021 a Camerei de Conturi O, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia reclamantei împotriva Deciziei nr.X/2021.

Raportul de follow-up nu întruneşte elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual, acesta reprezentând o operaţiune procedurală, fără a produce efecte juridice de sine stătătoare. Dispoziţiile pct.234 din R.O.D.A.S nu determină natura juridică a raportului de follow-up, întrucât actul administrativ care a dat naştere la raporturi juridice între Curtea de Conturi şi conducerea U.A.T.C O S este Decizia nr.X/2018. In acest sens, nu poate fi reţinută sub nicio formă o presupusă „încălcare a dreptului la apărare" şi nici o „decădere din dreptul la apărare", aşa cum în mod nejustificat susţine reclamanta.

Având în vedere că pe calea acţiunii în contencios administrativ pot fi atacate numai actele administrative, iar analiza legalităţii operaţiunilor administrative are un caracter subsecvent, întrucât Raportul de follow-up nr.X/30.03.2021 face parte din această categorie, apreciază că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.

Dispoziţiile pct.234 din RODAS, prevăd situaţiile ce se pot constata cu ocazia verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, şi modul de valorificare a acestora.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii, un nou termen de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se acordă, în următoarele condiţii:

- lit.b) pentru abaterile de la legalitate şi regularitate, altele decât cele cauzatoare de prejudicii, în situaţia în care, se constată că nerealizarea măsurilor s-a datorat imposibilităţii conducerii de a duce la îndeplinire măsurile dispuse, fie datorită stabilirii unei perioade de timp insuficiente pentru realizarea lor, fie datorită altor cauze neimputabile acesteia;

- lit.c) pentru abaterile cauzatoare de prejudicii, în situaţia în care, se constată faptul că, deşi au fost dispuse şi urmărite de către conducerea entităţii măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit ca întindere şi/sau nu a fost recuperat în totalitate.

În speţă, din Raportul de follow-up nr.X/30.03.2021 s-a constata faptul că măsura II.5, dispusă prin Decizia nr.X/2018 a fost dusă parţial la îndeplinire şi că reclamanta nu a întreprins acţiunile necesare pentru ducerea la îndeplinire în totalitate a acesteia.

Sub un alt aspect, solicită să se reţină că, în ceea ce priveşte actele întocmite în urma verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii (raportul de follow-up, decizia de prelungire a termenelor de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia emisă în baza raportului de control/audit), dispoziţiile R.O.D.A.S nu prevăd nicio procedură de contestare a acestora. Acestea reprezintă operaţiuni procedurale, fără a produce efecte juridice de sine stătătoare, iar deciziile prin care se stabilesc noi termene de ducere la îndeplinire a măsurilor, nu întrunesc elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Astfel, prin Decizia nr.X/2021 emisă în această procedură specială, doar s-a prelungit termenul de ducere la îndeplinire a măsurii II.5 dispuse prin Decizia nr.X/2018, reclamantei nefiindu-i vătămat niciun drept sau interes legitim, aşa cum în mod eronat susţine.

Precizează pârâta că, potrivit pct.230 din R.O.D.A.S, verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se realizează de către auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, fără o notificare prealabilă.

Potrivit dispoziţiilor pct.159 din R.O.D.A.S, ,raportul de follow-up este un act de control bilateral, care se semnează atât de către auditorii publici externi, cât şi de către reprezentanţii legali ai entităţii verificate (...) înregistrarea, semnarea, evaluarea şi valorificarea raportului de folow-up, precum şi depunerea eventualelor obiecţiuni la acesta urmează procedura prevăzută la pct.114-124, 163, 164 şi 234, pentru raportul de control".

In cazul Raportului de follow-up nr.X/30.03.2021, reclamanta şi-a exercitat acest drept, formulând Obiecţiuni cu privire la aspectele consemnate in Raportul de follow-up. La valorificarea constatărilor înscrise în acest raport, s-au avut în vedere Obiecţiunile la constatările înscrise în Raportul de follow-up nr.X/30.03.2021, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.2018, înregistrate la Camera de Conturi O cu nr.456/13.04.2021, şi Nota întocmită de auditorii publici externi, conţinând poziţia motivată legal referitoare la aceste obiecţiuni.

Auditorii publici externi, în Nota sus menţionată, au concluzionat faptul că, „având în vedere argumentele şi actele normative invocate, precum şi lipsa documentelor care să dovedească afirmaţiile entităţii, echipa de audit consideră netemeinice obiecţiunile formulate şi propune ca de acestea să nu se ţină seama în procesul de valorificare a Raportului de follow-up nr.X/30.03.2021. "

În plus, reiterează faptul că împotriva Deciziei nr.X/2018 reclamanta nu a formulat contestaţie în baza procedurii prealabile şi, cu atât mai mult, nu a solicitat în contencios, suspendarea măsurii dispuse, în baza Legii nr.554/2004, republicată.

În acest context, menţionează faptul că, potrivit pct.210 din R.O.D.A.S, executarea măsurilor dispuse prin decizie devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia, în cazul de faţă imediat ulterior comunicării deciziei. De reţinut este faptul că dispoziţiile art.204 RODAS, invocat de către reclamantă ca temei de drept în baza căruia a formulat contestaţia împotriva deciziei de prelungire a termenului, vizează doar măsurile dispuse prin decizie de valorificare a constatărilor din acţiunile de control/misiunile de audit, or acest drept nu a fost exercitat.

Pe cale de consecinţă, verificarea legalităţii Deciziei nr.X/2018 nu poate face obiectul prezentei acţiuni, instanţa fiind învestită cu analiza legalităţii actelor emise în procedura de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse iniţial.

In fapt, cererea reclamantei vizează măsura nr.II.5, dispusă prin Decizia nr.X/2018 emisă de Camera de Conturi O, a cărei executare nu a fost suspendată de către instanţele de judecată şi nici nu a fost anulată măsura.

Interesul real urmărit de către reclamantă este unul nelegal şi rezidă în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să lipsească de forţa obligatorie măsurile dispuse prin Decizia nr.X/2018.

Se observă cu uşurinţă că intenţia reclamantei este aceea de a da o aparenţă de legalitate refuzului său de a se conforma dispoziţiilor art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, potrivit cărora:

,,art.33 (3) In situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate. "

Acest aspect este relevant în raport de dispoziţiile art.64 din Legea nr.94/1992, republicată, care prevăd: „(1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda. "

In concluzie, faţă de obiectul prezentului litigiu şi dispoziţiile pct.230 - 238 din R.O.D.A.S, apreciem că în mod corect prin adresa nr.X/18.05.2021 a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr.X/2021, aceasta fiind emisă cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare.

Pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru considerentele dezvoltate în cele ce succed.

Solicită pârâta ca instanţa de judecată să analizeze legalitatea actelor contestate prin raportare la normele care reglementează verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii, respectiv dispoziţiile pct.159, pct.230 -239 din R.O.D.A.S.

Astfel, prin Decizia nr.X/2018, emisă în baza Raportului de audit nr. X/28.02.2018, la pct.5, s-a constatat efectuarea de plăţi către o societate comercială cu care U.A.T.C O S nu are relaţii contractuale şi fără documente justificative, legal întocmite de constructor, care să certifice realitatea lucrărilor executate, pentru obiectivul de investiţii „Campus şcolar comuna O S, judeţul O."

Tot la pct.5 din Decizia nr.X/2018 se menţionează: „Descrierea abaterii de la legalitate şi regularitate, consecinţele económico-financiare ale abaterii, punctul de vedere al entităţii faţă de problemele rămase în divergenţă şi recomandările făcute sunt prezentate în Procesul-verbal de constatare nr.X/26.02.2018 (pct.LB.2.2)". În acest sens, în cuprinsul actului de control menţionat, unde a fost instrumentată această abatere, au fost consemnate următoarele:

Din verificarea efectuată cu privire la legalitatea plăţilor pentru realizarea obiectivului de investiţii „Campus şcolar comuna O S, judeţul O" s-a constatat că în anul 2015 au fost efectuate plăţi în sumă de 100.000 lei către S.C O M N 2006 SRL S, societate cu care U.A.T.C O S nu are relaţii contractuale pentru realizarea obiectivului menţionat, contractul de lucrări fiind încheiat în fapt cu S.C G C 2003 SRL P, iar prin actul adiţional nr.l s-a schimbat denumirea societăţii în S.C Trustul de Construcţii Civile şi Industriale Argeş S.R.L.

Din controlul efectuat s-a constatat că reclamanta a efectuat plata menţionată pe baza a două facturi în xerocopie din lunile octombrie şi decembrie 2015, în condiţiile în care societatea respectivă nu era îndreptăţită nici să execute lucrări, nici să emită facturi către reclamantă.

In concluzie, reclamanta a efectuat o plată nelegală în sumă de 100.000 lei către o entitate cu care nu avea raporturi contractuale din care să rezulte obligativitatea executării unor lucrări, respectiv obligativitatea plăţii contravalorii acestora, precum şi pentru lucrări care nu s-a făcut dovada că au fost executate.

Valoarea abaterii constatate este de 100.000 lei, constând în plăţi efectuate către o societate comerciala cu care U.A.T.C O S nu are relaţii contractuale şi fără documente justificative, legal întocmite de constructor, care să certifice exactitatea şi realitatea lucrărilor executate, respectiv situaţii de plată care să certifice realitatea lucrărilor executate.

In timpul misiunii de audit conducerea entităţii a luat la cunoştinţă deficienţele constatate, fiind însuşite de către aceasta, aşa cum rezultă din Nota de conciliere nr.X/19.02.2018.

Pentru remedierea abaterii prezentate, la pct.5 din Decizia nr.X/2018, s-a dispus măsura II.B.S, dupa cum urmează:

„Ordonatorul de credite va lua măsuri pentru stabilirea, în condiţiile legii, a stadiului fizic al lucrărilor executate corelat cu datele înscrise în facturile şi situaţiile de plată decontate de entitate şi a lucrărilor rămase de executat, atât fizic cât şi valoric la obiectivul de investiţii „Campus şcolar comuna O S, judeţul O", precum şi stabilirea, după caz, a întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv majorările de întârziere calculate potrivit legii (pentru înlăturarea abaterilor consemnate la pct.4 şi pct.5). "

Menţionează pârâta că reclamanta nu a contestat, în procedură prealabilă, măsurile dispuse prin Decizia nr.X/2018.

După cum se constata, din conţinutul Procesului-verbal de constatare nr. X/26.02.2018, pct.I.B.2.2, reiese faptul că echipa de audit a stabilit că valoarea abaterii constatate este de 100.000 lei, constând în plăţi efectuate către o societate comerciala cu care reclamanta nu are relaţii contractuale şi fără documente justificative. Mai mult, în timpul misiunii de audit conducerea entităţii a luat la cunoştinţa de deficienţele constatate, fiind însuşite de către aceasta, aşa cum rezultă din Nota de conciliere nr.X/19.02.2018. Astfel, susţinerea reclamantei privind „caracterul de noutate al prejudiciului cert introdus în Decizia nr.X/2021, prin întocmirea Raportului nr. X/30.03.2021, prin care s-a stabilit, abia acum aşa-zisul prejudiciu cert în sumă de 100.000 lei" este complet eronată.

Prin Raportul de follow-up nr.X/30.03.2021, în ceea ce priveşte măsura de la pct. nr.II.B)5, echipa de audit a consemnat faptul că reclamanta a transmis următoarele înscrisuri: contract de cesiune de creanţă nr.197/X/20.03.2015; facturile în xerocopie, având înscrisă menţiunea: conform cu originalul, respectiv factura nr.X/15.10.2015, cu nr.X/15.02.2018 de înregistrare la reclamantă, achitată cu O.P nr.X/20.10.2015, şi factura nr.X/28.12.2015, cu nr.X/15.02.2018 de înregistrare la reclamantă, plătită cu O.P nr.X/29.12.2015, facturi emise de S.C O M N 2006 SRL S; 2 situaţii de plată denumite: Situaţie de plată în luna 14 octombrie 2015 ", una pentru Deviz X Arhitectură, în valoare de 50.857,72 lei, înregistrată la entitate cu nr.X/16.02.2018, şi una pentru Deviz X, în valoare de 149.227,12 lei, înregistrată la entitate cu nr.X/16.02.2018, situaţii de plată emise de S.C O M N 2006 SRL S.

Precizează că aceste documente au fost prezentate şi echipei de audit care a întocmit Procesul-verbal de constatare nr.X/26.02.2018, suplimentar, în timpul verificării modului de ducere la îndeplinire a acestei măsuri, reclamanta prezentând echipei de audit Sentinţa civilă nr.X/12.06.2019. Din analiza acesteia rezultă că S.C O N 2006 SRL, în calitate de reclamantă, a solicitat pârâtei U.A.T.C O S plata diferenţei de 100.763 lei şi a penalităţilor aferente; prin urmare, de aici nu rezultă faptul că reclamanta a solicitat recuperarea sumei de 100.000 lei, stabilită de echipa de audit ca reprezentând plată nelegală efectuată către o societate comercială cu care reclamanta nu avea relaţii contractuale. Astfel, după cum se constată, acţiunea în instanţă a fost iniţiată de S.C O N 2006 SRL, în calitate de reclamantă, şi nu de U.A.T.C O S, pentru recuperarea sumei de 100.000 lei, constând în plăţi efectuate nelegal, aşa cum acestea au fost reţinute în Procesul-verbal de constatare nr. X/26.02.2018.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse solicită respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată, cu menţinerea actelor administrative atacate ca fiind temeinice şi legale.

În drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art.205-208 din Cod Pr. Civ., art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art.l, art.21 -24, art.33 alin.(3) şi art.43 lit.c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, republicată, art.l78 - 225 şi urm. din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr.155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 24 iulie 2014, precum şi celelalte acte normative invocate în cuprinsul întâmpinării.

În susţinerea prezentei întâmpinări înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi orice alte probe pertinente şi utile cauzei.

La solicitarea instanţei pârâta a ataşat la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii actului contestat (filele nr. 124 – 200 – volumul I, nr. 1 – 109 – volumul II).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 la pct. 5 s-a constatat efectuarea de către reclamantă de plăţi către o societate comercială cu care UATC O S nu are relaţii contractuale şi fără documente justificative, legal întocmite de constructor, care să certifice realitatea lucrărilor executate, pentru obiectivul de investiţii ,,Campus şcolar comuna O S, judeţul O”, dispunându-se la pct. II B) pct. 5 ca ordonatorul de credite să ia măsuri pentru stabilirea, în condiţiile legii, a stadiului fizic al lucrărilor executate corelat cu datele înscrise în facturile şi situaţiile d eplată decontate de entitate şi a lucrărilor rămase de executat, atât fizic cât şi valoric la acest obiectiv, precum şi stabilirea, după caz, a întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv majorările de întârziere calculate potrivit legii pentru înlăturarea abaterilor consemnate la pct. 4 şi pct. 5, termenul de realizare fiind 30.11.2018 (filele nr. 129 – 134 din volumul I).

Prin procesul-verbal de constatare nr. X/26.02.2018 care a stat la baza emiterii decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 s-a constatat la pct. I.B.2.2 că reclamanta COMUNA O S a efectuat o plată nelegală în sumă de 100.000 lei către o entitate cu care nu avea raporturi contractuale din care să rezulte obligativitatea executării unor lucrări, respectiv obligativitatea plăţii contravalorii acestora, precum şi pentru lucrări care nu s-a făcut dovada că au fost executate, valoarea abaterii constatate fiind de 100.000 lei (filele nr. 152 – 173 din volumul I).

Decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 nu a fost contestată de către reclamanta COMUNA O S.

Auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi O au întocmit la data de 30.03.2021 raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018, constatând că măsura II B) 5 a fost dusă la îndeplinire parţial (filele nr. 138 – 151 din volumul I).

Prin decizia nr. X/28.04.2021 Camera de Conturi O a dispus prelungirea până la data de 31.08.2021 a termenului pentru realizarea măsurilor nr. 1, 4 şi 5 dispuse prin decizia nr. X/07.06.2018 (fila nr. 137 din volumul I).

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei decizii (filele nr. 24 – 32 din volumul I), contestaţie care a fost respinsă ca inadmisibilă de pârâtă prin adresa comunicată reclamantei la data de 20.05.2021 (filele nr. 53 – 54 din volumul I).

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea în parte a deciziei Camerei de Conturi O nr. X/28.04.2021 prin înlăturarea prevederilor referitoare la prelungirea termenului de aducere la îndeplinire a măsurii nr. 5 din decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018, apreciind că această măsură a fost îndeplinită, motivat de faptul plata către S.C. O M N 2006 S.R.L. a fost legală deoarece a avut la bază contractul de cesiune creanţe din 20.03.2015, că prejudiciul de 100.000 lei a fost stabilit abia prin raportul din 30.03.2021, precum şi că pe rolul Judecătoriei Caracal a existat un litigiu soluţionat prin sentinţa civilă nr. X/12.06.2019 care dovedeşte că măsura a fost îndeplinită.

În drept, în raport de dispoziţiile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare.

Se reține că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004].

Contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim [art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004].

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 conform cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Astfel pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice [art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004].

În analiza naturii juridice a unui act administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care el le produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea sa.

În cauza pendinte se observă că prin adresa pârâtei înregistrată de reclamantă sub nr. X/20.05.2021 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva măsurilor dispuse prin decizia nr. X/28.04.2021. Este astfel evident că deși actul prin care a fost soluționată contestaţia a fost denumit de pârâtă adresă, aceasta are natura juridică a unui act administrativ întrucât a produs efecte juridice, prin intermediul său fiind respinsă contestaţia reclamantei împotriva deciziei nr. X/28.04.2021.

Dacă prin decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 s-au stabilit anumite măsuri în sarcina reclamantei, prin decizia atacată în cauza pendinte s-a stabilit că unele măsuri nu au fost aduse în totalitate la îndeplinire în termenul stabilit iniţial, termen care a fost prelungit şi s-a stabilit astfel un nou termen în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor îndeplinite parţial. Altfel spus în sarcina reclamantei s-a menţinut, peste termenele stabilite iniţial, obligaţia recuperării plăţii nelegale, obligaţie impusă prin decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018.

Aceste aspecte echivalează cu modificarea raportului juridic stabilit anterior prin modificarea termenului în care obligaţiile trebuie îndeplinite, modificare ce se fundamentează pe împrejurarea că până la împlinirea termenului iniţial, masurile respective nu au fost aduse la îndeplinire.

Prin modificarea raportului juridic anterior stabilit între reclamantă pârâtă decizia atacată în speţă este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi poate să fie atacată în faţa instanţei de contencios administrativ, excepţia de inadmisibilitate invocată de către pârâtă fiind neîntemeiată.

Este adevărat că actul administrativ trebuie să fie delimitat de adresele, precizările sau circularele care nu fac decât să ofere informații cu privire la un anumit aspect sau să expună o opinie, un punct de vedere, fără a modifica ceva în ordinea juridică existentă sau să aducă la cunoștința destinatarilor un fapt sau o decizie administrativă, însă în cauză adresa emisă de pârâtă nu are doar rol de informare ci prin ea s-a dispus chiar respingerea contestaţiei reclamantei împotriva măsurilor dispuse prin decizia nr. X/28.04.2021 prin care a fost prelungit termenul de realizare a măsurilor dispuse prin decizia nr. X/07.06.2018, fiind astfel menținute măsurile dispuse prin decizia nr. X/28.04.2021.

Față de aceste aspecte instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte fondul cererii de chemare în judecată se reţine că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate [art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992].

 Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se finalizează prin întocmirea raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up), care se semnează atât de către auditorii publici externi, cât şi de reprezentanţii legali ai entităţii verificate. În acest raport de follow-up se consemnează situaţiile ce se pot constata cu acest prilej, una dintre acestea fiind aceea în care conducerea entităţii verificate nu a recuperat prejudiciul, situaţie în care se procedează în felul următor: (i) dacă se constată faptul că nerecuperarea prejudiciului s-a datorat nedispunerii şi neurmăririi de către conducerea entităţii a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, se urmează procedura de sesizare a organelor de urmărire penală consemnată la pct. 240 - 249, pentru a se aplica prevederile art. 64 din lege; (ii) dacă se constată faptul că, deşi au fost dispuse şi urmărite de către conducerea entităţii măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit ca întindere şi/sau nu a fost recuperat în totalitate, raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se valorifică prin emiterea de către Curtea de Conturi a unei decizii de prelungire a termenului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, pe baza propunerilor formulate de auditorii publici externi [pct. 234 lit. c) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi].

În primul rând instanţa reţine că din caracterul de act administrativ al deciziei contestate nr. X/28.04.2021 nu se poate deduce că în cuprinsul prezentului litigiu pot să fie analizate motive de nelegalitate ce vizează însăși legalitatea măsurilor dispuse prin decizia anterioară nr. X/07.06.2018.

Practic ceea ce este admisibil a se analiza în prezentul litigiu este exclusiv modificarea adusă raportului juridic anterior, de stabilire a unui nou termen de îndeplinire a măsurilor mai sus expuse, stabilite în sarcina reclamantei şi fundamentul acestei modificări astfel cum a fost stabilit în decizia atacată, constând în neaducerea la îndeplinire a acestor măsuri de către reclamantă în termenul stabilit initial.

Astfel, instanţa constată că în cauza pendinte nu pot fi primite criticile reclamantei care vizează decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018, critici care se referă la efectele contractului de cesiune de creanţă ori la stabilirea cuantumului prejudiciului, prin toate aceste critici reclamanta contestând de fapt aspectele reţinute de auditorii publici externi prin decizia nr. X/07.06.2018 prin care au arătat că reclamanta a efectuat plăţi către o societate comercială cu care UATC O S nu are relaţii contractuale şi fără documente justificative, legal întocmite de constructor, care să certifice realitatea lucrărilor executate, pentru obiectivul de investiţii ,,Campus şcolar comuna O S, judeţul O”. Cu ocazia emiterii acestei decizii a fost analizat şi contractul de cesiune invocat de reclamantă şi plăţile efectuate în baza sa (aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. X/26.02.2018).

Atât timp cât decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 prin care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor legale, nu a fost contestată nici în procedura prealabilă şi nici la instanţa de contencios administrativ, aceasta, având caracter obligatoriu, trebuia dusă la îndeplinire de reclamantă.

Se observă că reclamanta susţine prin cererea sa că prejudiciul în cuantum de 100.000 lei a fost stabilit abia acum. Invocarea acestor aspecte denotă fie necitirea deciziei Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 şi a procesului-verbal de constatare nr. X/26.02.2018, fie neînţelegerea constatărilor şi măsurilor dispuse prin aceste acte de auditorii publici externi întrucât se observă că în decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 s-a menţionat că descrierea abaterii de la legalitate şi regularitate, consecinţele economico-financiare ale abaterii, punctul de vedere al entităţii faţă de problemele rămase în divergenţă şi recomandările făcute sunt prezentate în procesul-verbal de constatare nr. X/26.02.2018 pct. I.B.2.2, iar în acest proces-verbal (semnat de reprezentanţii reclamantei), exact la punctul indicat în decizie, sunt descrise neregularităţile, temeiurile legale încălcate şi valoarea de 100.000 lei a abaterii constatate. Aşadar, valoarea de 100.000 lei a abaterii constatate de auditorii publici externi a fost cunoscută de reclamantă încă din 2018, aceasta, prin ordonatorul său de credite, având obligaţia ca, plecând de la aceste constatări şi de la valoarea stabilită de auditori, să ia măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului, inclusiv prin calcularea majorărilor de întârziere potrivit legii, şi de recuperare a acestui prejudiciu.

În concret în prezentul litigiu, pentru măsura de la pct. II B) pct. 5 din decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 stabilite în sarcina sa, reclamanta COMUNA O S trebuia să indice demersurile care au fost efectuate în vederea îndeplinirii măsurii, respectiv demersurile pentru stabilirea întinderii prejudiciului, inclusiv majorările de întârziere calculate potrivit legii, şi recuperarea acestuia, demersuri care în optica sa atestă îndeplinirea măsurii indicate şi nu mai justifică prelungirea termenului pentru realizarea acestei măsuri dispusă prin decizia nr. X/28.04.2021 contestată în cauză.

Sub acest aspect, la interpelarea instanţei, reprezentantul reclamantei a precizat că singurul demers efectuat este reprezentat de litigiul soluţionat de Judecătoria Caracal prin sentinţa civilă nr. X/12.06.2019 (ataşată la filele nr. 104-106 din volumul I), or instanţa constată că acesta nu este un demers al reclamantei, în această cauză ea având calitatea de pârât [deci nu este un demers al reclamantei pentru recuperarea prejudiciului şi aducerea la îndeplinire a măsurii de la pct. II B) pct. 5 din decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018], iar obiectul cererii de chemare în judecată, care, de altfel, a fost respinsă ca neîntemeiată, a fost reprezentat de plata altor sume de bani. Aspectele referitoare la efectele contractului de cesiune şi legalitatea plăţii sumei de 100.000 lei vizează decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 care nu a fost contestată de reclamantă şi nu pot fi analizate în acest cadru procesual ce are a obiect decizia nr. X/28.04.2021 de prelungire a termenului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. X/07.06.2018.

Aşadar, reclamanta nu a dovedit că a efectuat vreun demers pentru stabilirea întregului prejudiciu, prin calcularea majorărilor de întârziere ori pentru recuperarea acestui prejudiciu.

În condiţiile în care criticile reclamantei vizează decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018 prin care s-a apreciat că plata sumei de 100.000 lei către S.C. O M N 2006 S.R.L. a fost nelegală şi s-a stabilit în sarcina ordonatorului de credite obligaţia calculării întregului prejudiciu şi întreprinderea măsurilor de recuperare a acestuia, decizie necontestată de reclamantă nici în procedura prealabilă şi nici la instanţa de contencios administrativ, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, reclamanta COMUNA O S, deşi avea această obligaţie, conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, neefectuând în fapt absolut niciun demers pentru aducerea la îndeplinire a măsurii, astfel că în mod legal pârâta a constatat prin raportul de follow-up îndeplinirea parţială a măsurii de la pct. II B) pct. 5 din decizia Camerei de Conturi O nr. X/07.06.2018, dispunând, conform dispoziţiilor pct. 234 lit. c) pct. II din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, prelungirea termenului  pentru realizarea măsurii nr. 5 prin decizia nr. X/28.04.2021.

În raport de cele ce precedă se va respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, se va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMUNA O S în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI – CAMERA DE CONTURI O şi se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 11.03.2022

Domenii speta

Spete similare