Suspendare act administrativ

Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul,... cu domiciliul în ..., str.., nr. ..., jud. .. având CNP:.... , cu domiciliu procesual ales la scp .. și .. în .., str. ..... nr. .. jud. .. în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA ...PREFECTULUI JUDEȚULUI .. cu sedul în .., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedfinţa publică se prezintă reprezentata reclamantului doamna avocat ..., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa pune în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei.

Reprezentanta reclamantului arată că instanţa este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Instanţa se declară competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză în raport de prevederile art. 10 alin 1 şi 3 din Legea nr. 554/2004,coroborat cu art. 14 alin.1, Legea nr. 554/2004.

Instanţa pune în discuţie necesitatea sau oportunitatea introducerii în cauză a persoanei vizate de cel de-al doilea ordin de prefect atacat de către reclamant în prezenta cauză respectiv, numitul ....

Reprezentanta reclamantului arată că nu se impune introducerea în cauză a acestei persoane , astfel încât ar fi incidente prevederile art. 16 1Cod procedură civilă, dacă instanţa nu se va pronunţa asupra acestei cereri, şi dacă instanţa apreciază că în absenţa numitului ... nu se poate soluţiona acest petit. Mai arată că, Ordinul ...contestat este statuat pe durata stării de urgenţă şi ca atare ar dori soluţionarea cât mai repede a litigiului.

Instanţa va avea în vedere poziţia părţilor şi motivarea în această privinţă.

Instanţa pune în discuţie oportunitatea unirii cu fondul a excepţiilor invocate de către pârâtă, respectiv, excepţia inadmisibilităţii şi a prematurităţii.

Reprezentanta reclamantului arată că este de acord cu unirea excepţiilor cu fondul cauzei.

Raportat la dispoziţiile art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, va dispune unirea cu fondul a celor două excepţii invocate de către pârât.

Instanţa acordă cuvântul asupra cererilor în probaţiune.

Reprezentanta reclamantului , înainte de probaţiune învederează faptul că prin  citaţie instanţa nu a fixat taxa judiciară de timbru.

Instanţa, învederează faptul că s-a apreciat că obiectul cauzei este similar cauzelor având ca obiect drepturi salariale, similar având ca obiect dreptul muncii şi din acest motiv s-a apreciat că nu se impune timbrarea cererii.

Cu privire la cererile în probaţiune reprezentanta reclamantului solicită  încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, cu precizarea că la răspunsul la întâmpinare a ataşat dovada primirii plângerii prealabile de către Instituţia Prefectului .. şi deţine şi originalul, dacă se impune îl poate depune la dosar.

Se constată că la fila 68 din dosar se află depusă o copie, nu s-a contestat valabilitatea acesteia şi nu se impune în  acest context prezentarea originalului, numai dacă reprezentanta reclamantului înţelege să -l depună la dosar, se poate depune prin registratură.

Instanţa încuviinţează ca fiind concludentă, pertinentă, utilă proba cu înscrisurile depuse la dosar, raportat la prevederilor art.255- 258 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată încheiată faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul asupra cererii de susperndare executare act administrativ şi asupra excepţiilor invocate , respectiv excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii, invocate de către pârâtă şi poziţia din perspectiva neintroducerii în  cauză a domnului .... raportat la ambele petite şi cu privire la fond.

Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii formulată de către pârâtă, apreciind că raportat la prevederile art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, nu există nicio interdicţie de a formula o cerere de suspendare a efectelor unui act administrativ, aceasta ar fi ipoteza de la art. 15 a aceluiaşi act normativ, iar reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 14 când singura condiţie, o constituie formularea unei plângeri prealabile. Plângerea prealabilă a fost depusă prin  curierat rapid în data de 13 .04. 2020, având dovada de confirmare cu data de 14.04.2020 şi a depus la dosarul cauzei atât dovada de depunere cât şi de primire din  partea pârâtei  şi o copie a plângerii prealabile, ca atare, apreciază că excepţia este neîntemeiată.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii invocată de către pârâtă, arată că este neîntemeiată. Din cuprinsul art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, nu există nicio interdicţie de a formula o cerere de suspendare a efectelor actului administrativ, doar după ce vor primi răspunsul la plângerea prealabilă, condiţia este să se depună plângerea prealabilă, instituţia are obligaţia să răspundă şi desigur dacă în termen de 60 de zile nu se promovează acţiune în contencios administrativ, potrivit art. 14,suspendarea  încetează de drept, din această perspectivă se impune şi respingerea acestei excepţii.

Mai arată că pârâta prin întâmpinare a formulat şi faptul că se impune achitarea unei cauţiuni, însă plata unei cauţiuni este incidentă doar în contenciosul fiscal, a şi făcut referire la Codul de procedură fiscală şi nici această apărare, nu poate fi primită la dosarul cauzei.

Cu privire la introducerea în cauză a domnului . ...,arată că doar din  perspectiva petitului 2 , acesta ar fi putut să justifice oarecare interes pentru a fi introdus în  cauză, nicidecum din  perspectiva petitului care vizează anularea Ordinului.. prin care a fost revocat reclamantul din acest litigiu. Ca atare,în ipoteza în care instanţa apreciază că pentru petitului vizând anularea Ordinului .., care se referă la desemnarea domnului ... ca şi manager l Spitalului Clinic Judeţean ... dacă instanţa apreciază că în raport de acest petit, acesta poate fi judecat doar dacă ar fi prezent şi introdus în cauză numitul ... în raport de acest aspect apreciază că sancţiunea aplicabilă este cea potrivit căreia instanţa va respinge acest petit potrivit art. 16 1,dar în raport de petitul principal suspendarea executării Ordinului Prefectului nr. .. prin care s-a dispus exclusiv revocarea din funcţie a reclamantului din acest litigiu, domnul ... nu are niciun interes, pentru că prin  simpla revocare a domnului ... nu înseamnă neapărat că putea fi desemnat domnul .... putea fi desemnat orice altă persoană, ca atare aceasta este poziţia reclamantului.

Pe fondul cauzei solicită admiterea cererii şi suspendarea executării ordinelor, repunerea reclamantului în drepturile avute anterior emiterii Ordinului Prefectului nr. ...

Arată că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dovedit că sunt îndeplinite cazurile bine justificate cât şi paguba iminentă. Cu privire la cazurile bine justificate arată că cererea a fost fundamentată pe două aspecte, respectiv, pe faptul că Instituţia  prefectului, chiar dacă ne aflăm în stare de urgenţă nu avea nicio competenţă să revoce, să suspende sau să desemneze o altă persoană ca şi director manager al unei instituţii sanitare. În  cuprinsul ordinului contestat sau a cărui suspendare o solicită Prefectul a făcut trimitere la o serie de acte normative, pe care le-a analizat pe larg şi din  conţinutul acestor texte rezultă în  mod cert că prefectului nu i-a fost acordat nicio atribuţie de desemnare sau de revocare din  funcţie a directorilor, managerilor de spitale. S-a făcut referire în principal la art. 19 din anexa 1 din primul decret de instituire a stării de urgenţă indicând că în baza acestui decret putea să revoce sau să desemneze un alt manager. În această situaţie nicio clipă nu se stabileşte vreo competenţă în favoarea prefectului sau a altei instituţii cu privire la cine poate sau nu să desemneze manageri, ci doar se indică că pe perioada stării de urgenţă pot fi desemnaţi sau revocaţi noi manageri. Arată că, acest decret trebuie să fie coroborat şi cu art. 7 din Ordonanţa nr. 1/1999, unde se specifică că în această perioadă specială se pot realiza o serie de derogări de la competenţe atât la nivel de autorităţi locale cât şi de la autorităţile centrale şi invers. Arată că acelaşi text normativ indică, faptul că se poate realiza această derogare doar în  ipoteza în  care există un act normativ care indică această derogare specială de atribuţii dintr-o instituţie sau dintr-o autoritate sau altă autoritate. În  decret la care face trimitere la ordinul contestat nu se indică vreo derogare de la competenţă. În  cuprinsul ordinului s-a mai făcut referire la o dispoziţie a Secretarului de stat .. nr. .., nici prin aceasta nu se conferă prefectului dreptul de a revoca sau desemna manageri de spitale, în opinia sa este un simplu act cu caracter operativ, inapt să suprime efectele juridice ale unor acte cu caractere juridice mult mai puternice ca şi forţă juridică.

Mai arată că, tot prin Ordinul .., Instituţia Prefectului face referire la atribuţiile conferite prefectului pe stare de urgenţă în baza codului administrativ. În opinia sa, aceste acte art. 257 şi 259, dimpotrivă sunt acte normative care dovedesc faptul că prefectul nu are ca şi atribut decât să supervizeze sau să coordoneze această situaţie de urgenţă şi atunci când se impun a fi adoptate măsuri trebuie să convoace organele competente. art. 257 alin. 2,chiar face referire la faptul că prefectul are obligaţia să convoace organele competenţe pentru a dispune măsurile necesare. A prezentat, pentru că a şi căutat şi în presă s-a scris foarte mult, un caz similar din .., unde managerul Spitalului Judeţean ..a fost revocat din funcţie dar a fost revocat de către Preşedintele Consiliului Judeţean, situaţie similară ca şi în speţa de faţă deoarece spitalul judeţean ..este arondat din punct de vedere administrativ Consiliului Judeţean, şi chiar contractual de management al .. baza principiului simetriei actului juridic dacă este încheiat cu preşedintele Consiliului Judeţean, în aceeaşi modalitate trebuia să se realizeze şi revocarea. Dacă prefectul considera că au existat neregularităţi la nivelul spitalului, trebuia să efectueze un referat sau o dispoziţie, să justifice într-un fel ce s-a întâmplat, care sunt neregularităţile, să-l trimită mai departe consiliului judeţean şi preşedintele în baza atribuţiilor legale putea să dispună în consecinţă.

Cu privire la al doilea argument care creează cel puţin o aparenţă de nelegalitate a Ordinului ..., arată că acest ordin nu este deloc motivat, nici în cuprinsul ordinului, dar nici într-o anexă, un referat justificativ că managerul spitalului .... a încălcat sau nu a făcut ceva din fişa postului, din criteriile de performanţă înserate în contractul de management sau nu a respectat anumite ordonanţe militare, anumite ordine date de ministrul Sănătăţii sau chiar anumite recomandări efectuate de către instituţii ale statului, există doar menţiunea care la o simplă lecturare poate fi observată în cuprinsul acestui ordin. Arată că un act administrativ trebuie să fie clar motivat şi justificat, astfel când vor ajunge pe fondul anulării actului nici măcar nu poate să se apere pentr4u că nu ştie ce anume nu a efectuat sau ce ca efectuat defectuos în  opinia celui care a emis actul de revocare.

Cu privire la cazul bine justificat a apreciat că are un interes sau justifică un prejudiciu material dar şi moral, cel material din  perspectiva faptului că reclamantul îşi pierde drepturile băneşti aferente muncii prestate dar şi unul moral, deoarece ... este atât ... este o persoană de notorietate în oraş, ziarele au scris atât la nivel local cat şi la nivel naţional despre această revocare, desigur că imaginea acestuia este grav afectată.

Şi nu în ultimul rând, arată că din perspectiva spitalului ... a fost desemnat manager al Spitalului în urma unui concurs şi rezultatul unei comisii care a statuat că a fost desemnat câştigător, fără să atingă în niciun fel persoana domnului ... despre care nu cunoaşte nici măcar ce specializare are, care este capacitatea dumnealui profesională, vechimea în muncă, şi ester desemnat managerul unui spital de importanţă majoră, jud. ... este pe locul 5, din păcate la nivel naţional la numărul de cazuri de Covid 19. Nu în ultimul rând, în răspunsul la întâmpinare a şi făcut trimitere la faptul că este un joc politic pentru că ordinele au fost emise în data de 02.04.2020 şi tot în data de 02.04.2020 a fost emisă Ordonanţa de urgenţă nr. 40 /2020, care a intrat în vigoare în ziua următoare în data de 03.04.2020, ordonanţă prin care s-a realizat derogarea de competenţă şi în baza acesteia doar Ministrul Sănătăţii poate să suspende sau să desemneze manager de spitale, se ştia pentru că Instituţia prefectului nu este altceva decât un reprezentat al guvernului în teritoriu, se ştia că s-a adoptat această hotărâre şi s-a forţat, s-a emis acest ordin şi s-a revocat din funcţie .... , care a ocupat funcţia în baza unui concurs, are încheiat un contract de management cu anumite criterii de performanţă şi căruia prin ordinul respectiv nici măcar nu i se impută un lucru pe care nu l-a făcut sau trebuia să-l facă, ca atare se impune admiterea acţiunii de suspendare a efectelor Ordinului 113, subliniind faptul că în opinia sa pentru soluţionarea acestui petit nu se impune absolut deloc introducerea în cauză a doctorului ..... pentru că acest ordin nu îl vizează deloc, este un act administrativ individual şi produce efecte exclusiv asupra .....

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 15 aprilie 2020, sub nr.... reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDEȚULUI .. solicitat:

-admiterea cererii de suspendare formulată si în consecință să se dispună

-suspendarea executării Ordinului prefectului nr. .. privind suspendarea pe perioada stării de urgentă a managerului Spitalului Clinic Județean ..până la pronunțarea instanței de fond privind anularea actului administrativ

Suspendarea executării Ordinului prefectului nr. .. privind numirea pe perioada stării de urgentă a domnului .....în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean până la pronunțarea instanței de fond privind anularea actului administrativ ca fiind act subsecvent primului

Repunerea în drepturile avute anterior Ordinului prefectului nr. 113/02.04.2020

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

În motivare s-a arătat că în urma concursului organizat în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de ocupare a funcției de manager persoană fizică la Spitalul Clinic Județean .., aprobat prin Dispoziția Consiliului Județean ..nr. .. și a faptului că subsemnatul am fost declarat admis în urma finalizării etapelor de concurs, între subsemnatul, în calitate de manager al Spitalului Clinic Județean .. și Președintele Consiliului Județean ..., în calitate de reprezentant al Consiliului Judeţean ...- autoritate în administrarea căreia se află Spitalului Clinic Județean ..., a fost încheiat Contractul de management nr. .. având ca obiect organizarea, conducerea și administrarea Spitalului Clinic Județean ..., precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale acestuia, pe baza obiectivelor și a indicatorilor de performanță a activității, prevăzuți în anexa la contractul de management, în scopul asigurării serviciilor medicale preventive, curative, de recuperare și/sau paleative, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

S-a arătat faptul că acest contract de management a fost încheiat cu Președintele Consiliului Județean ... întrucât Spitalul Clinic Județean ... se află în administrarea Consiliului Județean ..., în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 86712002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective. După încheierea contractului de management. subsemnatul mi-am îndeplinit în tocmai obligațiile care îmi reveneau în calitate de manager. fără a fi evenimente deosebite.

În data de 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat infecția COVID19 pandemie, în contextul creșterii numărului de cazuri Ia peste 124.000 în peste 1 10 tări și teritorii din toată lumea și din cauza riscului crescut de continuare a răspândirii infecției la nivel global.

Ulterior, având în vedere evoluţia situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, în care aproximativ 160.000 de persoane au fost infectate și peste 5.800 au decedat, precum și declararea „Pandemiei" de către Organizația Mondială a Sănătății. la data de 1 1.03.2020, prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României emis de Președintele României s-a dispus instituirea stării de urgentă pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile.

Ţinând cont de instituirea stării de urgentă și de necesitatea luării unor măsuri pentru răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, bineînțeles, în îndeplinirea obligațiilor contractuale care îmi reveneau în calitate de manager, am dispus în cel mai bun mod posibil pentru gestionarea situației și pentru a asigura conducerea eficientă a Spitalului Clinic Județean ....

Cu toate acestea, în ciuda gestionării situației extraordinare în care ne aflăm în cel mai bun mod posibil, complet nelegal și nemotivat, prin Ordinul nr..., Prefectul Judeţului ..., decide suspendarea din calitate de manager, pe durata stării de urgență, invocându-se, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care îmi reveneau, în calitate de manager. În aceeași zi, Prefectul Județului ... emite și Ordinul nr. ... privind numirea, pe perioada stării de urgență, a domnului .. în  funcția de manager al Spitalului Clinic Județean ....

II. În drept,

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului 3 în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". 

Astfel, condițiile esenţiale cumulative pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat sunt: 1) existența unui caz bine justificat și 2) prevenirea unei pagube iminente.

1) În ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat,potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (I) lit. t) din Legea 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ'.

a) Un prim argument de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii Ordinului Prefectului nr. ..., privind suspendarea pe perioada stării de urgentă a managerului Spitalului Clinic Județean ... îl reprezintă necompetența prefectului vizând procedura de suspendare a managerului Spitalului Clinic Județean ..., aflat în subordinea Consiliului Județean ....

S-a precizat faptul că numirea, suspendarea, încetarea calității unui manager al spitalului se realizează în deplină conformitate cu prevederile Capitolului III Conducerea spitalelor din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Așa cum a indicat anterior, Spitalul Clinic Județean ... se află în administrarea Consiliului Județean ... în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 86712002. Ținând cont de aceste aspecte, pentru ocuparea funcției de manager, a fost organizat concursul în urma căruia subsemnatul am fost declarat admis si a fost încheiat Contractul de management nr. ...

Precizează faptul că acest contract a fost încheiat cu Președintele Consiliului Județean ..., în deplină conformitate cu prevederile art. 177 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit căruia „Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătății, al ministrului transporturilor sau, după caz, un act administrativ al conducătorului instituției, al primarului unității administrativ teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz." În același sens și numirea managerului interimar ar fi trebuit făcută de consiliul județean prin președinte, fiind aplicabile, în mod corespunzător, prevederile art. 173 alin. (4), teza finală care prevede următoarele: „...Ministrul sănătății, ministrul de resort sau primarul unităţii administrativ teritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean ori rectorul universităţii de medicină și farmacie, după caz, numesc prin act administrativ un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager, respectiv organizarea licitaţiei publice, după caz.”, prevedere legală care 4 este reluată și în cuprinsul art. 13 alin. (2) din Contractul de management nr. 26442/16.10.2019.

În aceleași condiții, potrivit principiului echivalenței, se desprinde faptul că pentru suspendarea sau încetarea funcției de manager este necesară emiterea unui ordin de către aceeași autoritate competentă care a emis ordinul de numire. În speță. organul competent este Președintele Consiliului Județean ... așa cum am arătat mai înainte,

Cu toate acestea, încălcând, în mod flagrant, prevederile legale arătate mai înainte și profitându-se de starea de urgență, Prefectul Județului ..., își arogă atribuții/competențe care nu-i revin și decide suspendarea din funcția de manager al Spitalului Clinic Județean ....

Pentru a-și aroga competența/atribuția de a dispune suspendarea , se observă că, în cuprinsul Ordinului nr. .., sunt invocate următoarele prevederi legale: art. 19 din Anexa I la Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României;

Dispoziția Secretarului de Stat, Șef al Departamentului pentru Situaţii de Urgentă .. nr. 531/14.03.2020 privind stabilirea unor măsuri suplimentare în vederea prevenirii infecţiei cu COVID-19; art. 252 lit. e), art. 257 lit. c) și art. 259 lit. din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Însă, temeiurile legale invocate nu conferă vreo competență/atribuție prefectului cu privire la suspendare ci, cel mult, îi atribuie competenţa acestuia de a propune Consiliului Județean ..., în calitate de autoritate competetentă care administrează Spitalul Clinic Județean ..., suspendarea din funcția de manager al Spitalului.

Astfel, se observă faptul că, potrivit art. 19 din Anexa I la Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României „Pe perioada stării de urgență, pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, pot fi suspendați din funcțiile de conducere conducătorii unităţilor sanitare, direcţiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulantă, precum și autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu atribuții în domenial asistentei și protecției sociale, indiferent de statutul lor. Nu este necesar ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcții să fie funcționari publici. ”

După cum se poate, observa din cuprinsul acestui articol, prin acesta nu se conferă nicidecum competența/atribuția prefectului de a dispune suspendarea ci, pur și simplu se instituie posibilitatea suspendării conducătorilor unităților sanitare, care însă, în mod logic, se poate dispune de către aceleași autorităţi care i-au numit și în administrarea cărora se află unitățile sanitare.

De altfel, acest articol din decret trebuie interpretat coroborat cu prevederile art. 7 din Ordonanța de urgentă nr. I din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, potrivit căruia n(f) La instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale de specialitate și ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență. (2) Autoritățile civile ale administraţiei publice continuă exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autorităților prevăzute la alin. (I) și au obligaţia de a acorda sprijin acestora."

Or. prin art. 19 precizat anterior nu este prevăzut niciun transfer de atribuții în favoarea prefectului, Spitalul Clinic Județean de Urgență rămânând în administrarea Consiliului Județean ..., în deplină conformitate cu prevederile alin. (2).

În ceea ce privește Dispoziția Secretarului de Stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgentă ...nr. 531/14.03.2020,privind stabilirea unor măsuri suplimentare în vederea prevenirii infecției cu COVID-19, se observă că nici aceasta nu este un act în măsură a atribui competența prefectului de a mă suspenda din funcția de manager.

Astfel, în primul rând, se impune a se preciza că, așa cum rezultă din chiar cuprinsul ei, această dispoziție. în deplină conformitate prevederilor art. 14 alin. (1) Hotărârea de Guvern nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, reprezintă un ordin cu caracter operativ, inapt de a suprima efectele actelor normative in vigoare.

În al doilea rând, trebuie precizat că nici această dispoziție nu cuprinde vreo prevedere potrivit căreia prefectului îi revine atribuția de a suspenda și a numi managerii spitalelor.

În ceea ce privește prevederile invocate din cuprinsul OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ se observă faptul că acestea au următorul cuprins:

Articolul 252 Categorii de atribuții ale prefectului

(1) Prefectul îndeplinește următoarele categorii de atribuţii:...e) atribuţii în domeniul situaţiilor de urgență;

Articolul 257 Atribuțiile în domeniul situațiilor de urgenţă.

(I) în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. e), prefectul:.....c) veghează Ia desfășurarea în bune condiții a intervențiilor și a altor activități necesare restabilirii situației normale în plan focal.

(2) în cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru gestionarea situațiilor de criză sau de urgență, prefectul poate solicita primarului sau președintelui consiliului judeţean, respectiv Primarului General al Municipiului București convocarea, după caz, a unei ședinţe extraordinare a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local,

Articolul 259 Atribuții care pot fi delegate prefectului

Miniștrii și conducătorii celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului pot delega prefectului unele atribuții de conducere și control, precurm... e) alte atribuții stabilite Plin ordin al conducătorului instituţiei ierarhic superioare serviciul public deconcentrat.

Nici din cuprinsul acestor prevederi legale nu se desprinde concluzia că, pe durata stării de urgență, prefectului Îi este atribuită competența de a dispune suspendarea conducătorilor unităților sanitare și numirea unui manager interimar, acestea reglementând. cu caracter general, atribuțiile care îi revin prefectului în timpul stării de urgentă.

Din contră, ceea ce ne relevă prevederile art. 257 alin. (2) este că, În situația care se impune luarea unor măsuri de maximă urgenţă care nu intră în sfera sa de competenţă, este nevoie de convocarea organelor competente (consiliul județean, consiliul local etc.) pentru a dispune aceste măsuri. Iar art. 259 prevede că pentru a exercita atribuții care nu intră în sfera sa de competență trebuie să existe o delegare expresă.

Pentru a întări și mai mult susținerea sa că prefectul nu avea dreptul de a -l suspenda din funcția de manager, cu titlu de exemplu, arată faptul că modul legal de a proceda este cel al autorităților din Suceava.

Astfel, consultând Registrul pentru evidența dispozițiilor Președintelui Consiliului Județean Suceava, se observă că, în data de 25 martie 2020, a fost emisă Dispoziție nr.. privind suspendarea din funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a domnului..., pe perioada stării de urgentă instituită pe teritoriul României prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020.

Pentru că în aceeși zi să fie emisă Dispoziția nr... privind numirea domnului ... medic primar .., 7 în funcția de conducere de manager interimar al Spitalului Județean de Urgență  „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava.

b) al doilea argument privind nelegalitatea Ordinului prefectului nr, .. privind suspendarea pe perioada stă[ii de urgență a managerului Spitalului Clinic Județean ... îl reprezintă nemotivarea corespunzătoare, precum și omiterea de a se face trimitere la un raport de evaluare a activității pe perioada stării de urgentă, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia.

De altfel, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că printre împrejurările vădite de natură a produce o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, și care să impună suspendarea unui act administrativ, se regăsește chiar aceea a nemotivării actului administrativ.

Este de principiu, așadar, că și actul prin care se dispune încetarea contractului de management trebuie să cuprindă o motivare efectivă, în sensul descrierii cauzei de încetare și nu a menționării pe scurt a acesteia, pentru a se putea verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și de contract. (Sentința nr. .. al Tribunalului Mehedinți dosar nr. ..).

Totodată Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3015/23.09.2008 a prevăzut: „Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Măsura provizorie a suspendării solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, că împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, de natură a crea o îndoiala serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.

Principiul legalității actelor administrative presupune pe de o parte, ca autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte ca deciziile lor să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru justițiabili deoarece acţiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să asigure o protecţie adecvată nu una arbitrară.

După cum se poate observa, în cuprinsul acestui act pentru a justifica suspendarea subsemnatului se invocă un presupus management defectuos privind gestionarea situației generată de infectarea și răspândirea virusului COVID 19. fără a se indica, în concret, modalitatea de constatare a acestei presupuse fapt, desfășurarea vreunui control sau a vreunei proceduri de evaluare cu privire la modul de împlinire a atribuțiilor care îmi reveneau subsemnatului, eventual finalizată cu vreun act de constatare în care să fie redate, punctual, atribuțiile nerespectate de subsemnatul, în calitate de manager.

Toate aceste aspecte erau importante să fie respectate și precizate în cuprinsul acestui ordin, pentru a mă putea a apăra în mod efectiv și pentru a se evita emiterea unei dispoziții arbitrare.

În acest sens, precizează că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.

A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-și motiveze actele echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalităţii.

Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

De altfel, și în jurisprudenţa comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competenta să efectueze revizuirea actului (cauza C33711995).

Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiţie, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-4111969).

Precizează că, cu atât mai mult se impunea motivarea actului administrativ în condițiile în care, în ceea ce privește evaluarea modului de îndeplinire a atribuțiilor care îi reveneau , în calitate de manager, sunt incidente prevederile Ordinului nr. 1 12/2007 al Ministrului Sănătății privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate ti prelungit sau poate înceta înainte de termen, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 341 din 20 martie 2008, prin care sunt stabilite modalitățile de evaluare ale managerului unui spital.

2) În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, potrivit in conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004, paguba iminentă reprezintă "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Astfel, a arătat că și aceasta condiție esențială este îndeplinită în speță întrucât, pe lângă afectarea dreptului la muncă și a dreptului la un nivel de trai decent ca urmare a faptului că raportul de muncă a fost suspendat, în mod vădit nelegal, funcția de manager deținută, se mai adaugă și faptul că, Ia acest moment, (starea de urgentă generată de pandemia cu virusul COVID19), prin suspendarea contractului de management este perturbată inclusiv funcționarea adecvată a activității Spitalului Clinic Județean ....

a)Referitor la prejudiciul material viitor și previzibil, arăt că prin suspendarea contractului de management, se suspendă inclusiv drepturile salariale pe toată perioada stării de urgență, ceea ce înseamnă că. din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului subsemnatului este echivalentă cu o pagubă.

De asemenea, mi s-a produs un prejudiciu ce continuă să persiste și care are o dublă componentă - una materială. constând în lipsirea de veniturile salariale ce mi se cuveneau în calitatea de manager, și una morală, constând în prejudiciul de imagine suferit urmare a emiterii unui act vădit nelegal și care mi-a afectat și îi va afecta imaginea publică de care se bucură în rândul cetățenilor din comunitatea în care aceasta locuiește și unde își desfășoară activitatea.

b)Referitor la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării Spitalului Clinic Județean ..., arăt că prin numirea unei persoane fără nicio justificare, recomandare sau concurs pentru a îndeplini atribuțiile de manager de spital, mai ales într-o perioadă excepțională precum starea de urgență generată de pandemia cu virusul COVID) 19, instituția medicală este grav perturbată.

Având în vedere cele arătate mai sus cu privire la nemotivarea corespunzătoare a ordinului de suspendare. consider că atât timp cât nu se justifică suspendarea din funcția de manager, pe atât nu se justifică numirea unei alte persoane pe funcția deţinută de către subsemnatul. Astfel nu este îndeplinită condiția oportunității actului de administrativ ca element al legalității. 

În consecinţă, consideră că iminenţa producerii unei pagube iminente rezultă în mod evident în prezenta speţă și nu poate fi înlăturată decât prin suspendarea Ordinului prefectului nr.. privind suspendarea pe perioada stării de urgență a managerului Spitalului Clinic Județean ...,

3)în ceea ce privește condiția prealabilă, a arătat faptul că a formulat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 plângere prealabilă: „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana 10 care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de 'a data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia'.

Astfel, după cum rezultă din înscrisurile anexate, am comunicat prefectului județului ... plângerea prealabilă prin care am solicitat revocarea celor două ordine, respectiv Ordinul prefectului nr. .. privind suspendarea pe perioada stării de urgentă a managerului Spitalului Clinic Județean ... și Ordinul prefectului nr. .. privind numirea pe perioada stării de urgență a domnului .. în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean.

4)În ceea ce privește suspendarea inclusiv a Ordinului prefectului nr. .. privind numirea pe perioada stării de urgență a domnului ... în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean, consideră că pentru a se putea da eficiență suspendării executării Ordinului prefectului nr. .. este necesar a se suspenda și actul subsecvent prin care a fost numită o altă persoană în funcția deținută.

Astfel, pentru toate motivele arătate mai sus, solicită suspendarea executării și a Ordinului prefectului nr. .., ca fiind un act subsecvent.

Pârâta Instituţia Prefectului a formulat întâmpinare la cererea de suspendare a executării actului formulată de reclamantul ... prin care a solicitat pe cale de exceptie:

-respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a Ordinului Prefectului nr. .. și a Ordinului Prefectului nr. ...;

-respingerea ca prematură a cererii de suspendare a celor două acte administrative.

Pe fond s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare și pe care de consecință menținerea celor două ordine emise de Prefectul Județului ... ca fiind legal emise, pentru următoarele:

În temeiul prevederilor art.14 pct.2, din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, numitul ... cu domiciliul în municipiul ..., str. ... nr. .. județul ..., prin reprezentant S.C.P. .., a formulat cerere suspendare a Ordinului nr. ... și Ordinului nr. ... emise de Prefectul Județul ..., până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a actelor administrative mai sus menționate.

Raportat la solicitările și considerentele invocate de către reclamant, apreciază că acestea sunt în primul rând inadmisibile și premature iar în al doilea rând nefondate, sens în care solicită respingerea cererii de suspendare.

Cu privire inadmisibilitatea cererii de suspendare, învederează instanței următoarele aspecte:

Potrivit art. 14 alin.(l) din Legea nr. 554/2004 „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Prin urmare, una dintre condițiile pentru a putea solicita instanței de judecată să se pronunțe în sensul suspendării unui act administrativ, este existența unui dosar de fond în speță o acțiune în contencios administrativ cu privire la anularea pe fond a celor două acte administrative. Ori, după cum se poate constata, o astfel de acțiune nu există la data întocmirii prezentului script, această condiţie nefiind astfel îndeplinită, motiv pentru care prezenta acțiune apare ca inadmisibilă și pe cale de consecință solicităm instanței de judecată admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de suspendare.

Cu privire la prematuritatea cererii de suspendare, menționează faptul că:

În contextul acelorași dispoziții ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 7 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept a/ său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zi/e de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia';

În mod evident pentru a putea fi primită o astfel de cerere urmare căreia instanţa de judecată să se pronunțe în sensul suspendării unui act administrativ, înainte de a se adresa instanței de judecată. persoana vătămată trebuie să se adreseze cu plângere prealabilă autorităţii emitente și abia după soluționarea acesteia (termenul fiind de 30 de zile), se poate adresa instanței de judecată. Ori, reclamantul nu a parcurs această procedură, acesta formulând o plângere prealabilă în același timp cu cererea de suspendare adresată instanței de judecată, fără să aștepte soluționarea și primirea unui răspuns pe cale administrativă.

Sub acest aspect, acțiunea pendinte apare ca una prematur formulată, motiv pentru care solicită instanței de judecată să constate acest fapt și să o respingă.

Referitor la netemeinicia cererii de suspendare, menționează următoarele:

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existenta și, implicit, dovedirea unor ”cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din textul de lege anterior enunțat definesc sintagma ”cazuri bine justificate” ca acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De asemenea, suspendarea executării actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, și care poate fi primită doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente. În aceeași ordine de idei, învederăm faptul că prejudiciul trebuie să fie previzibil, iar evocarea fondului problemei, nu face ca această condiție să fie îndeplinită.

Privitor la întrunirea condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a se dispune de către instanța de contencios administrativ suspendarea executării actului administrativ fiscal, Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 1390/20.04.2006 Secția Contencios Administrativ și Fiscal) a statuat că un caz bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Atât cazul bine justificat, cât și paguba ą cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ. trebuie să fie indicate în concret.

În aceeași ordine de idei apreciem că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat, cu atât mai mult cu cât, toate aspectele invocate de către reclamantă țin de legalitatea actului și care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Invocarea de către reclamant a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actelor administrative nu sunt de natură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului.

Relativ la a doua condiție, referitoare la existența unei pagube iminente, aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Considerăm că nici această condiție nu este îndeplinită.

Totodată, menționează că referitor la cea de a doua condiție de admisibilitate a suspendării executării actului administrativ, respectiv potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, opinăm că o astfel de măsură s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantului obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat sau ar perturba în mod serios activitatea instituției angajatoare.

Fată de aspectele invocate, învederăm că, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenta unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Cu privire la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații (Decizia nr. 442 a Înaltei Cura de Casație și Justiţie din 30 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secţia de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare act administrativ).

În concluzie, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate și în practica judiciară, cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic, neputându-se vorbi despre ”caz bine justificat” fără a exista pericolul producerii pagubei.

În altă ordine de idei, mai arată că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, expresia „cazuri bine justificate” semnifică împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În susținerea cererii sale de suspendare, reclamantul invocă aspecte legate de fondul cauzei.

Pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, cererea de suspendare trebuie să cuprindă doar acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În apărarea sa, arată faptul că, deși reclamantul își întemeiază cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, aceasta nu face dovada îndeplinirii cerințelor impuse de textul de lege.

În considerarea celor doua principii incidente în materie  al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Expresia „cazurile bine justificate", definite de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, poate fi reținută în baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu se poate pretinde amploarea și consistenta dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că in cadrul procedurii sumare a suspendării executării, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Aparența de nelegalitate poate viza nu numai chestiuni de ordin formal ci și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate sa fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei. In speță, împrejurările invocate de reclamant în cererea de chemare in judecată, sunt aspecte ce vor fi avute în vedere in cadrul analizei legalității actului - la acest moment nefiind permisa, dat fiind caracterul special al procedurii suspendării actului administrativ, analiza pe fond a criticilor formulate de către reclamanta.

De asemenea, prin raportare la înscrisurile depuse de reclamant în probațiune, consideră că instanța nu poate efectua decât o verificare sumară a celor învederate, rezultând că nu există motive de ordin formal, verificabile în cadrul acestei proceduri, care să creeze o oarecare îndoială în privința ordinelor emise de Prefectul Județului ....

De altfel, după cum se poate constata din cuprinsul cererii formulate, apreciază că reclamanta nu face dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cererea reclamantului materializată în cuprinsul prezentei acțiuni, învederează faptul că pentru a beneficia de măsura suspendării executării actului administrativ (in temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004), reclamantul trebuie sa facă dovada achitării cauțiunii conform prevederilor legale.

În acest context, precizează că art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedura fiscală dispune, fără echivoc, că instanţa competenta poate suspenda executarea "dacă se depune o cauțiune ........".Chiar și în situația achitării cauțiunii, fără a fi îndeplinite si celelalte condiții sine qua non de admisibilitate, aceasta nu poate sa duca implicit la admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative.

În concluzie, apreciază că în cazul de față nu sunt îndeplinite niciuna din aceste condiții, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare, obiect al dosarului pendinte.

Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, solicită instanței respingerea cererii, ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă. Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

Pe fondul cauzei deduse judecății, (deși nu face obiectul prezentei cereri de suspendare) ținem să mai arătăm că, cele două ordine ale prefectului, de suspendare a domnului ..... respectiv de numire în funcție a domnului .... au fost emise în temeiul art. 252 lit. a), art. 257 lit. c) și art. 259 lit.e) din Ordonanța nr. 57/2019 privind Codul administrativ, având la baza și art. 19 din Anexa 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Pe perioada stării de urgență, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pot fi suspendați din funcțiile de conducere conducătorii unităților sanitare, direcțiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulanță, precum și autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor. Nu este necesar ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcții să fie funcționari publici. "

Astfel, solicită să se observe faptul că, prefectul județului ... NU a demis un manager de spital, CI dimpotrivă l-a suspendat pe acesta NUMAI pe perioada stării de urgență, numit un alt manager temporar, tot pe perioada stării de urgentă în vederea asigurării continuității activității, obstrucționată până la acea dată, această măsură fiind luată de prefectul județului ... în calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și de președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență.

În concluzie, apreciază că în cazul de fată nu sunt îndeplinite nici una din aceste condiții, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare, obiect al dosarului pendinte.

În drept, au fost invocate prevederile dispozițiilor art.205 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:

Prin Ordinul nr. ... (f. 13) emis de instituţia pârâtă, s-a dispus suspendarea reclamantului din funcţia de manager al Spitalului Clinic judeţean ..., pe perioada stării de urgenţă. Prin Ordinul nr. .. (f.14), s-a dispus, de către aceeaşi instituţie, numirea, pe perioada stării de urgenţă, a domnului ... în funcţia de manager al Spitalului Clinic judeţean ..... Împotriva acestor două ordine ale prefectului, reclamantul  a formulat plângere prealabilă (f. 31-38), recepţionată de instituţia pârâtă la data de 14.04.2020 (f. 68), fără a primi până în prezent un răspuns din partea instituţiei.

Prezenta cerere de suspendare a executării celor două ordine ale prefectului indicate mai sus a fost formulată în baza art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, text legal care prevede: „(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”

Se observă că ipoteza reglementată de legiuitor în mod explicit în art. 14 din Legea 554/2004 este cea a solicitării suspendării unui act administrativ atacat, de la momentul formulării plângerii prealabile, neimpunând formularea unei acţiuni în justiţie pe fond pentru a se putea solicita suspendarea actului. Menţiunea „până la pronunţarea instanţei de fond” indică doar termenul limită până la care se poate dispune suspendarea actului administrativ, iar nu necesitatea sesizării prealabile a instanţei.

De altminteri, pentru situaţia în care suspendarea se solicită deodată cu sau după sesizarea instanţei, procedura este reglementată separat de art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004, care prevede: „1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Prin motivarea excepţiilor inadmisibilităţii şi a prematurităţii invocate de către instituţia pârâtă, aceasta acordă o semnificaţie improprie formulării art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, apreciind, eronat, pe de o parte, că acţionarea în instanţă ar fi necesară pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ, şi pe de altă parte, că existenţa răspunsului autorităţii la plângerea prealabilă ar fi necesar pentru a se putea formula cererea de suspendare. Pârâta nu contestă recepţionarea plângerii prealabile, dar apreciază că s-ar fi impus ca reclamantul să aştepte răspunsul instituţiei – pentru ca cererea să nu fie prematură, şi să fi formulat şi acţiune pe fond în instanţă – pentru ca acţiunea să fie admisibilă.

După cum am arătat, textul legal nu susţine deloc interpretarea intimatei, şi nici nu ar avea logică să fie, astfel, întârziată, posibilitatea persoanelor care se consideră puse într-o situaţie gravă de emiterea unor acte administrative pe care le consideră nelegale, de a solicita instanţei verificarea oportunităţii suspendării respectivului act.

Pentru argumentele de fapt şi de drept prezentate, se va dispune respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi a prematurităţii invocate de către instituţia pârâtă.

Analizând, apoi, situaţia cadrului procesual necesar pentru judecata cererilor formulate de către reclamant, se observă faptul că, prin Ordinul nr. ..., a fost numit, pe perioada stării de urgenţă, domnul .. în funcţia de manager al Spitalului Clinic judeţean ..., funcţie anterior ocupată de către reclamant. Reclamantul a solicitat, prin acţiunea formulată, anularea ambelor ordine – cel de suspendare a sa din funcţie, şi cel de numire a managerului temporar, şi a solicitat, totodată, repunerea sa în drepturile avute anterior suspendării din funcţie.

Instanţa a pus în discuţie, în baza art. 16 indice 1 din Legea 554/2004, necesitatea introducerii în cauză a persoanei vizate de Ordinul .. numitul .... Reclamantul a învederat că nu înţelege să solicite introducerea acestuia în cauză, iar pârâta nu a formulat o poziţie cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 16^1 din Legea 554/2004, „Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.”

Reclamantul a subliniat aprecierea sa în sensul că, pentru soluţionarea petitului 1 al acţiunii, prin care se solicită anularea Ordinului ... nu este necesară participarea în dosar a noului manager numit, de vreme ce ordinul este un act administrativ  individual ce l-a vizat strict pe reclamant, iar, la momentul emiterii ordinului respectiv, nu exista un nou manager temporar numit care să fie vizat, necunoscându-se cui va reveni această funcţie.

Instanţa apreciază, în primul rând, că pentru soluţionarea petitului prin care se solicită anularea Ordinului ..., care vizează numirea temporară în funcţie a domnului ... acesta este, în mod necesar, interesat de soluţia care s-ar pronunţa în instanţă, soluţie de natură a-l afecta direct, teoretic,  privându-l de o funcţie pe care o exercită în prezent, şi de beneficiile financiare aferente. Prin urmare, necesitatea acordării posibilităţii acestei persoane de a-şi formula propriile apărări cu privire la acest petit este evidentă.

Instanţa apreciază, contrar opiniei reclamantului, că numitul ..., ar trebui să poată participa şi la soluţionarea petitelor privind suspendarea executării Ordinului Prefectului .. şi a cererii subsecvente de repunere a reclamantului în drepturile avute anterior emiteriii acestui ordin, deoarece poziţia şi drepturile acestei persoane ar putea fi direct afectate în ipoteza în care aceste petite ar fi admise.

Fără a se analiza, în acest context, legitimitatea respectivelor solicitări, se impune să observăm că, în ipoteza admiterii cererii de anulare a Ordinului prefectului nr. .., ar exista în funcţie doi manageri numiţi pentru acelaşi spital.  Repunerea reclamantului în toate drepturile avute anterior ar fi de natură a modifica imediat drepturile concrete ale managerului numit temporar, care nu ar mai putea exercita în concret activitatea managerială în acest context.

Trebuie să observăm că, potrivit art. 176 alin. 1 din Legea 95/2006, „Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică.”. Observăm că posibilitatea ca funcţia de manager să fie exercitată de două persoane fizice este înafara acestei reglementări legale, astfel că, repunerea în funcţie a reclamantului, ar putea avea ca efect fie înlăturarea subsecventă a managerului temporar – de natură a-l afecta în mod evident, fie restrângerea drepturilor şi atribuţiilor lui – efecte care, de asemenea, l-ar afecta.

Prin urmare, instanţa apreciază că, pentru soluţionarea acţiunii având ca obiect suspendare a executării actului administrativ în întregul ei, numitul ... ar trebui să aibă posibilitatea exprimării propriei poziţii în cauză.

Apreciind, potrivit art. 16 indice 1 teza a doua din Legea 554/2004, că prezenta acţiune nu poate fi soluţionată în cadrul procesual impus de reclamant, instanţa va dispune respingerea acesteia, fără a se pronunţa în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii invocate de către pârâta Instituţia Prefectului Judeţului ...

Respinge cererea de suspendare executare act administrativ formulată de către reclamantul ... CNP .... cu domiciliul procesual ales la . ..., în .. str. .., nr. .. jud. .. în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului ..  .. în baza art. 16 indice 1 din Legea 554/2004, fără a  se pronunţa pe fond.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul ....

Pronunţată în condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă azi, 24.04.2020.

Domenii speta

Spete similare