Anulare act administrativ

Titlu: anulare act administrativ

Domeniul asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 789/2019

Şedinţa publică de la 23 septembrie 2019

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta societatea X SRL în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Primarului municipiului X şi Primăria municipiului X şi intervenientul accesoriu ŢAC, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă administratorii societăţii reclamante, BŞ şi BM, asistaţi de avocat VM, consilier juridic NM pentru pârâtele Instituţia Primarului municipiului X şi Primăria municipiului X şi avocat DL pentru intervenientul accesoriu.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Apărătorul reclamantei învederează că a observat înscrisurile şi depune la dosar un punct de vedere cu privire la acestea.

Nemaifiind cereri de formulat, Tribunalul constată finalizată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri şi pentru concluzii.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, a se avea în vedere concluziile scrise detaliate depuse la dosarul cauzei. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Totodată, apărătorul reclamantei solicită anularea deciziilor contestate, respectiv a celor două adrese cu nr. 45.245 din 27.11.2018 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva adresei nr. 36025 din 02.10.2018.

Solicită a se avea în vedere că din întreg materialul probatoriu administrat în cauză rezultă fără echivoc că cele două adrese nu îndeplinesc condiţiile de formă şi nici condiţiile de fond ale unor acte administrative, încălcând dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile HCL Tg-Jiu nr. 64 din 26.02.2018 privind acordurile de funcţionare, respectiv art. 6 din această hotărâre.

Apărătorul reclamantei arată că prin acord de funcţionare se înţelege actul administrativ emis de către Primăria municipiului X prin care se reglementează desfăşurarea activităţilor de prestări servicii care nu se încadrează în codurile CAEN 5610 şi 5630.

Potrivit art. 21 alin. 2 din aceeaşi hotărâre de consiliu local anularea acordului de funcţionare se face prin dispoziţia primarului municipiului Tg-Jiu la propunerea organului constatator.

Or, solicită a se observa că acordul de funcţionare al reclamantei a fost anulat printr-o adresă şi nicidecum prin dispoziţia primarului şi, apreciază că, potrivit principiului simetriei condiţiilor de formă şi de fond ale actelor juridice, acordul trebuia să fie anulat printr-un act administrativ cel puţin similar cu cel prin care a fost emis acordul de funcţionare.

Totodată, apărătorul reclamantei solicită a se avea în vedere că nu este emisă nicio prealabilă a unui organ constatator pentru anularea acordului de funcţionare.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că prin acea adresă nici nu se menţionează că ar fi existat o astfel de propunere, nu se menţionează nici faptul că aceasta poate fi contestată sau temeiul legal care a stat la baza emiterii acestei adrese.

Arată apărătorul reclamantei că în adresă se menţionează că nu s-ar fi respectat cerinţele şi criteriile avute în vedere la emiterea acordului de funcţionare, generalizând acest motiv fără să menţioneze, în concret, care cerinţe şi criterii nu au fost respectate de către societate. Aceste cerinţe şi criterii ar fi fost încălcate, este evident, că ar fi fost încălcate şi că ar fi trebuit să nu fi existat la momentul emiterii autorizaţiei, ori, nu s-a făcut vorbire nici ulterior prin întâmpinare şi nu s-a făcut dovada faptului că nu s-ar fi respectat aceste cerinţe sau criterii.

Din contră, apărătorul reclamantei, apreciază ca o dovadă a faptului că a respectat aceste cerinţe şi criterii, constă în faptul că, ulterior a fost emis un nou acord de funcţionare de către această instituţie pe baza aceloraşi documente depuse şi pentru anul 2018 şi care au stat la baza emiterii acestui acord 2091/2018.

Apărătorul reclamantei menţionează că acum, în cursul litigiului încearcă să se arate că societatea nu ar fi respectat acordul de funcţionare, în sensul că s-ar fi constatat printr-un proces verbal încheiat de organele Poliţiei Locale X prin care ar fi fost sancţionată că a ocupat domeniul public.

Or, solicită a se observa că din adresa emisă de Poliţia Locală X şi depusă la dosarul cauzei, la data de 22.06.2018 au fost sancţionate mai multe societăţi comerciale, nu doar societatea reclamantă pentru că s-ar fi depozitat marfă pe domeniul public, întrucât era în perioada în care se făcea aprovizionare şi toţi agenţii comerciali din zonă au fost sancţionaţi, acesta fiind un caz izolat, însă nu constituie un motiv pentru a fi anulat acordul de funcţionare.

De asemenea, arată apărătorul reclamantei, se mai încearcă prin adresa nr. 6854 din 25.09.2018 emisă de Poliţia Locală X, să se arate faptul că s-ar fi efectuat lucrări de construcţii fără a se deţine autorizaţie de construire. Ori, şi raportat la această adresă, solicită a se observa că se încearcă inducerea în eroare a instanţei, pentru că acele lucrări nu au fost făcute la imobilul pentru care a fost emis acordul de funcţionare. Imobilul pentru care s-a obţinut acordul de funcţionare este un garaj şi este distinct de restul construcţiei C1 şi are nr. cadastral 57239.

Arată apărătorul reclamantei că pentru acest imobil nu a efectuat niciun fel de lucrări fără autorizaţie de construire şi nici nu a solicitat să fie efectuate alte lucrări decât cele care au fost efectuate iniţial la acest imobil şi, în consecinţă, solicită a nu fi avută în vedere această adresă la pronunţarea sentinţei.

Mai arată că se vorbeşte şi de o sesizare depusă de numita D (actual Ţ), înregistrată sub nr. 10558 din 08.03.2018, persoană care nici nu are domiciliul în Tg-Jiu, ci în Bucureşti, iar cu privire la această sesizare s-a constatat ca fiind neîntemeiată, pentru că Poliţia Locală X a constatat faptul că nu se practică comerţ cu ridicata en gros. Deci, încă odată se infirmă susţinerile pârâtei şi intervenientei în sensul că societatea ar desfăşura comerţ en gros şi nu en detail.

De asemenea, apărătorul reclamantei solicită a se avea în vedere că s-au depus la dosarul cauzei nişte fotografii de către intervenintă, care sunt fotografii din proprietatea privată a societăţii şi nu din domeniul public. Or, fiecare cetăţean poate dispune de dreptul de proprietate în mod exclusiv şi absolut.

Dacă ar fi vorba să se reţină faptul că s-ar aduce un prejudiciu intervenientei prin activitatea desfăşurată de societate, apărătorul reclamantei apreciază că, cel mult, s-ar fi putut crea un prejudiciu vecinului din partea de nord, respectiv ŞI, ori, această persoană a dat acea declaraţie de acord de vecinătate şi, pe partea acestui vecin societatea îşi desfăşoară activitate şi nicidecum pe partea intervenientei.

De asemenea, apărătorul reclamantei solicită a se avea în vedere că acel imobil a fost achiziţionat de societatea X şi de o persoană fizică, a fost construcţia din faţă, de la stradă. Evident că această construcţie avea o valoare mult mai mare decât celelalte, pentru că exista posibilitatea de transformare a acesteia într-un spaţiu comercial. Or, dacă intervenienţii ar fi dorit să aibă linişte puteau să cumpere ei prima casă, însă nu au cumpărat prima casă tocmai pentru faptul că nu aveau interesul să desfăşoare activităţi comerciale şi să dea un preţ mai mare pe acest imobil. 

Consilier juridic NC pentru pârâte solicită respingerea acţiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu a respectat cerinţele şi criteriile ce au stat la baza eliberării acordului nr. 2091/22.02.2018, în sensul că prin desfăşurarea activităţii în spaţiul autorizat s-a creat disconfort vecinilor.

Totodată, solicită a se avea în vedere şi sesizările depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte adresa prin care s-a anulat acel acord, reprezentantul pârâtelor arată că acea adresă este emisă de o autoritate publică şi semnată de către primarul municipiului Tg-Jiu.

Avocat DL pentru intervenienta accesorie solicită respingerea acţiunii reclamantei şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise şi chitanţa privind onorariul de avocat.

Avocat DL solicită admiterea cererii de intervenţie, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestaţiei.

Arată că pe fondul cauzei se susţine că nu au existat constatări şi propuneri din partea organului constatator către primarul municipiului X.

Apărătorul intervenientei accesorii arată că există la dosarul cauzei adresa nr. 6854/25.09.2018 eliberată de Poliţia Locală a Municipiului Tg-Jiu adresată Primăriei municipiului X, în care, printre alte constatări cu privire la activitatea desfăşurată de către contestatoare, se arată foarte clar că X SRL la punctul de lucru din ...., desfăşoară activităţi de comerţ, desfăşurarea activităţii în acest spaţiu creează disconfort locatarilor prin manipularea mărfurilor atât la aprovizionarea punctului de lucru, cât şi la aprovizionarea către  consumatori. Produsele se comercializează în cantităţi mari, baxuri, navete, astfel încât agentul economic pentru a răspunde solicitărilor clienţilor se aprovizionează cu cantităţi mari de produse pe care le depozitează în curţile interioare şi în întreg imobilul deţinut (parter şi etaj).

Or, autorizaţia de funcţionare a fost obţinută numai pentru garaj.

Totodată, apărătorul intervenientei accesorii arată că a depus istoricul de OCPI G pentru a observa că intenţia a fost încă de la început de a transforma acel spaţiu într-un depozit comercial.

Este adevărat că fiecare face ce vrea pe proprietatea sa, dar aceasta trebuie să fie în strânsă legătură directă şi în conexiune cu respectul faţă de vecinătate şi faţă de bunele relaţii de convieţuire socială.

Or, intervenienta locuieşte într-un imobil care are zid comun.

Împrejurarea că în aceeaşi zi a anului trecut au fost amendate mai multe societăţi comerciale nu este de natură a înlătura constatarea efectivă realizată de către poliţia locală. După aceea există alte note de constatare despre care nu se mai face vorbire.

Mai mult decât atât, se susţine că nu s-a sesizat Primăria municipiului X de către organul constatator, însă există la dosar dovada că s-a sesizat Primăria municipiului X de către organul constatator Poliţia Locală X.

Pentru motivele arătate, precum şi pentru motivele arătate prin cererea de intervenţie şi prin concluziile scrise, apărătorul intervenientei solicită admiterea cererii de intervenţie, respingerea contestaţiei şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul reclamantei solicită respingerea cererii de intervenţie.

Apreciază că dacă s-ar fi creat disconfort nu ar fi primit din nou acord de funcţionare valabil pentru anul 2019, intenţia reclamantei nu a fost aceea de a face depozit comercial, ci de a desfăşura activitate comercială în spaţiul respectiv.

Totodată, apărătorul reclamantei apreciază că, atâta timp cât organele abilitate au acordat acordul de funcţionare pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi nu înseamnă că a creat acel disconfort, faptul că intervenienta nu acceptă ideea ca vecinii săi să desfăşoare activitate comercială, nu înseamnă automat că se creează acel disconfort.

La momentul achiziţionării imobilului, intervenienta ştia că este zonă comercială, este zona Păltiniş, într-un perimetru de 100 mp sunt peste 10, 15 spaţii comerciale.

Referitor la faptul că societatea a primit acea amendă nu are legătură cu acordul de funcţionare, este un caz izolat, a primit amendă pentru că a depus marfă pe domeniul publică şi nicidecum pe domeniul intervenientei şi nicidecum pentru că ar fi creat un disconfort intervenientei.

Mai arată apărătorul reclamantei că se susţine că nu ar fi depus notele de constatare şi că a detaliat acest aspect prin concluzii scrise.

Arată că la cererea intervenientei sunt mai multe note de constatare, dar prin niciuna dintre acestea nu s-a constatat că reclamanta ar crea un disconfort sau că nu a respectat acele cerinţe şi criterii avute în vedere la eliberarea acordului de funcţionare.

Apărătorul intervenientei arată că ŞI nu are zid comun cu societatea reclamantă, iar la dosarul cauzei există o adresă cu un borderou semnat de toţi vecinii, iar zona nu este comercială, ci este una preponderent rezidenţială, iar autorizaţia de construire pe care a depus-o la dosarul cauzei pentru acel minicartier este pentru locuinţe rezidenţiale, nu comerciale.

Apărătorul reclamantei arată că zid comun este pe construcţia C1, ori reclamanta nu are autorizaţie pe construcţia C1.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă;

I. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04 ianuarie 2019, sub nr. 12/95/2019, reclamanta Societatea X SRL a chemat în judecată pârâtele Instituţia Primarului municipiului X şi Primăria municipiului X, solicitând:

- anularea adresei-răspuns nr. 45245/27.11.2018 emisă de Instituţia Primarului municipiului X prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva adresei-înştiinţare nr. 36025/02.10.2018 emisă de Primăria Municipiului X;

- anularea adresei-înştiinţare nr. 36025/02.10.2018 emisă de Primăria municipiului X prin care i s-a comunicat anularea acordului de funcţionare nr. 2091/27.02.2018;

- suspendarea executării actelor administrative contestate;

În motivarea contestației, reclamanta a invocat că actele administrative nu menționează, în concret, motivul pentru care s-a dispus anularea acordului de funcţionare.

De asemenea, reclamanta a invocat că adresa nr. 36025/02.10.2018 nu poate constitui un act administrativ cu caracter individual conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi HCL nr. 64/26.02.2018 prin care s-a aprobat modificarea si completarea Regulamentului de eliberare a autorizaţiei şi a acordului de funcţionare pentru desfăşurarea activităţilor comerciale în Municipiul Tg-Jiu, astfel încât nu poate produce nici efectele ce decurg dintr-un act administrativ emis de autorităţile publice conform legii.

A invocat că, potrivit principiului simetriei condiţiilor de fond şi formă ale actelor juridice, un act administrativ individual nu poate fi anulat/revocat decât printr-un alt act administrativ de cel puţin aceeaşi valoare, or în adresă nu se menţionează dacă poate fi contestată, termenul pentru depunerea contestaţiei, organul la care se depune, încălcându-se dreptul la apărare, ceea ce se sancționează cu nulitatea absolută.

A mai invocat că în adresa contestată, deși se invocă nerespectarea de către reclamantă a cerinţelor şi criteriilor ce au stat la baza eliberării acordului de funcţionare nr. 209l/22.02.2018, acord eliberat în baza O.G. nr. 99/2000, nu se menţionează în concret ce nu s-a respectat.

Totodată, a susținut că îndeplinirea acestor cerinţe şi criterii a fost verificată de instituţia pârâtă anterior eliberării acordului, sens în care reclamanta a depus toate actele solicitate, care sunt conforme cu realitatea.

A mai invocat și faptul că nu există verificări ale Poliţiei Locale a Municipiului X sau ale altor instituţii competente, ulterioare emiterii acordului nr. 2091/22.02.2018, care să susțină revocarea acordului.

De asemenea, a invocat că nu s-a schimbat în niciun fel situaţia de fapt şi de drept existentă la data la care a primit acordul de funcţionare pentru activitatea comercială conform Cod Caen ,,4711-Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun”.

Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că societatea şi-a desfăşurat activitatea în baza acordului de funcţionare cu respectarea codului Caen 4711 pentru care a fost autorizată, nu există vreo condiţie sau restricţie pe care să nu o fi respectat sau încălcat, nu a fost sancţionată în vreun fel de instituţiile competente cu verificarea legalităţii funcţionarii activităţii sale şi, în consecinţă, consideră că această înştiinţare nu poate anula un acord de funcţionare, anulare ce se poate dispune numai prin dispoziţia primarului municipiului X, la propunerea organului constatator.

A reiterat că nu există motive pentru anularea acestui acord, deoarece societatea îşi desfăşoară activitatea cu respectarea condiţiilor şi dispoziţiilor legale în materie.

Pentru dovedirea contestaţiei, reclamanta a solicitata administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtelor, solicitând ca pârâtele să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor contestate.

Ataşat cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii, adresele nr. 45245/27.11.2018 şi nr. 36025/02.10.2018.

II. La data de 11.02.2019, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtelor, formulată de ŢAC, prin intermediul căreia s-a învederat instanței că titularul cererii are calitatea de proprietar al imobilului nr. 337 I, vecin cu imobilul în care funcționează societatea reclamantă și în care aceasta desfășoară activitățile de comerț. (filele 36-38)

În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că cele două imobile sunt, în fapt, o construcție în regim duplex, ce a fost edificată cu destinația de locuință, conform PUZ, achiziționată de la un dezvoltator imobiliar.

A învederat petenta că ulterior achiziționării, reclamanta a încercat în repetate rânduri schimbarea destinației acestui imobil, a declarat că desfășoară activități de comerț cu amănuntul, dar în realitate desfășoară și activitate de comerț cu ridicata, transformând imobilul într-un adevărat depozit.

S-a susținut că nu sunt respectate normele de conviețuire socială, deoarece manevrele repetate de încărcare/descărcare a mărfurilor produc zgomot, ca și autovehiculele de transport marfă ce aprovizionează societatea, aspecte sesizate de mai multe ori la Primăria municipiului X.

Titulara cererii de intervenție susține că în mod corect a fost anulat acordul de funcționare și solicită respingerea contestației.

A invocat și faptul că reclamanta este lipsită de interes în promovarea acțiunii, deoarece acordul are valabilitate de 1 an, termen care s-a epuizat.

A reiterat că, prin desfășurarea de activități de comerț cu ridicata, reclamanta nu a respectat condițiile acordului de funcționare.

De asemenea, a invocat că, în vederea obținerii acordului de funcționare, întrucât titulara cererii de intervenție, în calitate de vecin, nu și-a dat acordul cu privire la schimbarea destinației imobilului, reclamanta a procedat la dezmembrarea cadastrală a proprietății, astfel încât să-și asigure vecinătăți cu ea însăși și să poată obține acordurile necesare, sens în care a enumerat istoricul dezmembrărilor cadastrale și a invocat înscrisurile eliberate în acest sens de către Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară.

În concluzie, titulara cererii de intervenție a arătat că, deși situat într-un cartier de locuințe, reclamanta a transformat imobilul într-un adevărat depozit, executând lucrări fără autorizație, ocupând și domeniul public, distrugând toată liniștea din cartier prin activitatea desfășurată.

A solicitat admiterea cererii de intervenție, respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

III. La data de 20 februarie 2019, pârâţii au depus întâmpinare cu privire la capele de cerere având ca obiect anularea actelor administrative (filele 48-50), solicitând respingerea cererii.

Cu prioritate, s-a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Primăria Municipiului X, sens în care au fost invocate dispoziţiile art. 56 C.pr.civ. conform cărora orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte la judecată.

S-a învederat că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivității locale, iar prin Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a Civilă, s-a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, şi nu consiliul local sau primăria, care nu sunt entităţi cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unităţii administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Rezultă că personalitatea juridică (calitate de subiect de drept) aparţine numai unităţilor administrativ-teritoriale.

În acest sens, pârâtele au invocat și jurisprudența TG în dosarul nr. X.

Pe fondul cauzei, pârâţii au susținut că reclamanta nu a respectat cerinţele şi criteriile ce au stat la baza eliberării acordului nr. 2091/22.02.2018, deoarece desfăşurarea activităţii în spaţiul autorizat creează disconfort vecinilor prin manipularea mărfurilor, atât la aprovizionarea punctului de lucru, cât şi la vânzarea către consumatori, în condițiile în care reclamanta comercializează marfa în cantităţi mari, ceea ce conduce la aprovizionarea cu cantităţi mari de produse pe care le depozitează în curţile interioare.

A învederat că au fost înregistrate numeroase petiţii prin care se reclama disconfortul creat de reclamantă, acesta fiind considerentul pentru care s-a procedat la anularea acordului de funcţionare nr. 2091/22.02.2013.

A susținut că criticile aduse actului administrativ prin care s-a dispus anularea acordului de funcţionare sunt neîntemeiate, deoarece acesta îndeplinește condiţiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205-208 C.pr.civ. şi Legea nr. 554/2004.

Pentru probațiune, instituțiile pârâte au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar anexat întâmpinării au depus la dosar, în fotocopii, adresele nr. 6854/25.09.2018 şi nr. 3710/22.06.2018 emise de Poliţia Locală a Municipiului X.

IV. În vederea cercetării procesului, Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, sens în care:

- pârâta Instituţia Primarului municipiului X a depus la dosarul cauzei, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, documentația care a stat atât la baza emiterii actului administrativ de anulare a acordului de funcţionare nr. 2091/2018, cât și la baza emiterii acordului de funcționare nr. 2091/2018, respectiv: petițiile adresate de intervenienta accesorie și părinții acesteia, în calitate de ocupanți ai imobilului nr. 337 I, Primăriei municipiului X, înregistrate sub nr. 10558/08.03.2018, nr. 27296/03.07.2018 și nr. 36025/06.09.2018 (filele 104, 107, 109), adresele-răspuns nr. 2821/18.05.2018, nr. 3710/22.06.2018 și nr. 6854/25.09.2018 emise de Poliţia Locală X (filele 105, 106, 108), planșe fotografice (filele 110-116), adresa nr. 36025/02.10.2018 emisă de primarul municipiului X (fila 117), HCL nr. 94/14.03.2018 și HCL nr. 64/26.02.2018 (filele 118-132), condica de corespondență și confirmare primire expediție poștală (filele 133-134), acordul de funcționare nr. 2091/22.02.2018 (fila 135), cererea reclamantei înregistrată la Primăria municipiului X sub nr. 6212/13.02.2018 pentru eliberarea acordului de funcţionare (fila 136), declaraţie pe propria răspundere a directorului societății reclamante (fila 137), declarația autentificată a administratorilor reclamantei de schimbare a destinației imobilului de la adresa strada Ecaterina Teodoroiu, nr. 337J (fila 138), declarație autentificată a numitului Șendroiu Ion, locuitor al imobilului din strada Ecaterina Teodoroiu, nr. 339, conținând acordul pentru schimbare destinație construcție (fila 139), actul constitutiv al societății reclamante (filele 140-142), certificatul de înregistrare al reclamantei la Oficiul Registrului Comerțului Gorj (fila 143), certificatul constatator al codului CAEN din 19.10.2017 (fila 144), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6734/09.10.2017 prin care societatea reclamantă a cumpărat imobilul din strada Ecaterina Teodoroiu nr. 337J (filele 145, 146), extras carte funciară, extras plan cadastral, plan amplasament și delimitare imobil (filele 147-153), acte de dezmembrare a imobilului de la nr. 337 J (filele 158-161), adresele de solicitare documente, respectiv răspuns nr. 6581/14.02.2018, respectiv nr. 6581/20.02.2018 și nr. 1210/19.02.2018 emise de Primăria municipiului X și Poliţia Locală X (filele 162-164), certificatul de urbanism nr. 116/09.02.2018 (filele 166-168), act adiţional nr. 3 din 13.02.2018 la contractul de prestare a serviciului de salubrizare al localităţilor nr. 43070/22.11.2017 (fila 169), certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice din 13.02.2018 (filele 170-173), chitanță plată taxă autorizare funcționare (fila 174).

- reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, registrul unic de control completat pentru intervalul 10.03.2018 – 13.11.2018 (filele 75-77), acordul de funcționare nr. 2350/25.02.2019 (fila 78), declarație autentificată a numitului ŞI, locuitor al imobilului din strada Ecaterina Teodoroiu, nr. 339, conținând acordul pentru schimbare destinație construcție (fila 79), acordul de funcționare nr. 2091/22.02.2018 (fila 80), autorizația de construire nr. 71/08.02.2019 (filele 81-82), memoriu tehnic al imobilului din strada Ecaterina Teodoroiu, nr. 337 I (filele 83-92), certificate constatatoare cod CAEN din 19.10.2017 și din 05.12.2016 (filele 93 și 192-194), certificatul de înregistrare al reclamantei la Oficiul Registrului Comerțului Gorj (fila 94), adresa răspuns nr. 4615/04.06.2019 a Poliției Locale a mun. Tg-Jiu (fila 182), autorizație construire nr. 71 din 08.02.2019 (filele 185-186), procesul verbal de sancționare contravențională seria PLCT nr. 9245 din 09.02.2018 (fila 187), notele de constatare nr. 260/16.05.2018 și nr. 472/28.08.2018 (filele 188-190), diplomă de excelență din 2019 (fila 195), fotografii (filele 196-197);

- intervenienta accesorie a depus la dosar fotografii (filele 198-202), adresa răspuns nr. 126/06.08.2018 a OCPI Gorj (fila 4, vol. II), extrasele de carte funciară pentru informare nr. 14849/11.03.2019, nr. 14846/11.03.2019, nr. 52190/23.07.2018 (filele 5-10, vol. II), petiția adresată primarului municipiului Tg-Jiu înregistrată sub nr. 47288/14.12.2017 (fila 11, vol. II), adresele nr. 589/12.02.2018 și nr. 6854/25.09.2018 emise de Poliția municipiului Tg-Jiu (filele 12,13, vol. II), adresa răspuns nr. 8742/05.03.2019 (fila 14, vol. II).

V. Prin sentinţa nr. 174 din 25 februarie 2019 s-a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative și a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie.

VI. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 08 iulie 2019 (filele 203-206, vol. I), reclamanta a reiterat solicitările formulate prin cererea de chemare în judecată, invocând suplimentar, ca motiv de fapt, că pârâta a emis un nou acord de funcționare sub nr. 2350/25.02.2019 în baza aceleiași documentații, ceea ce confirmă legalitatea activității desfășurată de reclamantă.

Cu caracter de răspuns la întâmpinare, reclamanta a solicitat instanței să constate că înscrisurile depuse în apărare de către instituția pârâtă, emise de la Poliția Locală a municipiului X, se referă fie la controale care nu au constatat nereguli, fie la controale cu ocazia cărora s-au constatat nereguli care nu au legătură cu cerinţele şi criteriile avute în vedere la obţinerea acordului.

VII. Prin concluziile scrise depuse la datele de 09.09.2019 și 23.09.2019, intervenienta accesorie a solicitat admiterea cererii de intervenție şi respingerea contestaţiei formulată de reclamantă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A reitera considerentele de fapt pentru care a formulat cererea de intervenție, în sensul că, dată fiind cantitatea mare de marfă aprovizionată, depozitată și vândută, activitatea de comerț desfășurată de reclamantă aduce atingere dreptului intervenientei de a se folosi de locuința sa.

Totodată, intervenienta a detaliat aspecte legate de procedura de dezmembrare cadastrală a proprietății reclamantei, subliniind că acest demers a avut drept scop eludarea lipsei acordului intervenientei.

VIII. Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Starea de fapt,

La data de 09.10.2017, societatea reclamantă X S.R.L. a cumpărat un imobil situat în municipiul ..........., compus din: teren cu suprafața de 334 mp. și destinația curți-construcții, o casă (C1) compusă din parter și etaj, un garaj (C2) (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6734/09.10.2017, filele 145-146, vol. I).

Situată în partea de nord-vest a imobilului achiziționat de reclamantă, proprietatea vecină aparține intervenientei Ț (fostă D) AC și este compusă din teren și casă de locuit, aceasta din urmă având un perete comun cu casa achiziționată de reclamantă.

Proprietatea achiziționată de societatea reclamantă se află la capătul stradal al unui mini cartier de locuințe, compus din 10 case de locuit cu garaje, cu numerele stradale 337 A – 337 J.

În intervalul noiembrie 2017 – ianuarie 2019, reclamanta a procedat la dezmembrarea cadastrală succesivă a imobilului achiziționat, rezultând 4 proprietăți alipite, distincte, cu numere cadastrale diferite, dar cu aceeași nomenclatură stradală, respectiv nr. 337 J (conform adresei nr. 126/06.08.2018 a OCPI, fila 4, vol. II, respectiv conform actelor de dezmembrare, filele 158-161, vol. I).

În acest fel, la data de 28.12.2017 reclamanta a înregistrat ca imobil distinct, sub nr. cadastral 55365, o suprafață de teren de 133 mp. împreună cu garajul achiziționat la data de 09.10.2017, acesta din urmă notat cu codul C1 (conform extrasului de carte funciară nr. 1696 din 17.01.2018, fila 147, vol. I).

La data de 22.01.2018, pe baza declarației administratorilor autentificată sub nr. 133/22.01.2018, reclamanta a consimțit la schimbarea destinației construcției C1, din garaj în spațiu comercial. (fila 138, vol. I)

Totodată, reclamanta a solicitat și a obținut de la primăria municipiului Tg-Jiu, certificatul de urbanism nr. 116/09.02.2018 pentru schimbarea destinației garajului în spațiu comercial (filele 166-168, vol. I)

Prin cererea înregistrată sub nr. 6212 din 13.02.2018, societatea reclamantă a solicitat primarului municipiului Tg-Jiu emiterea unui acord pentru ca la adresa din bulevardul Ecaterina Teodoriu, nr. 337 J să funcționeze un magazin alimentar (fila 135, vol. I).

În vederea obținerii acordului, reclamanta a depus la dosarul administrativ actele de dobândire a proprietății, documentația cadastrală de dezmembrare, declarația autentificată sub nr. 133/22.01.2018 privind schimbarea destinației garajului și certificatul de urbanism nr. 116/09.02.2018 pentru schimbarea destinației garajului în spațiu comercial.

La data de 22.02.2018, Primăria municipiului X a eliberat ”acordul de funcționare nr. 2091 din 22/02/2018” pentru desfășurarea activității unui ”magazin alimentar” la adresa din municipiul ............. (fila 135, vol. I)

La eliberarea acordului de funcționare, Serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul primăriei municipiului X a avut în vedere un acord de vecinătate exprimat de administratorii societății reclamante, respectiv BM și BŞ (nedepus la dosarul cauzei), în considerarea calității acestora de vecini direcți cu imobilul cu nr. cadastral 55365 (fila 163, vol. I), deși prin petiția depusă la sediul instituției la data de 14.12.2017, un număr de 8 (din 9) proprietari ai caselor din cartierul gazdă își exprimaseră refuzul ca în imobilul de la nr. 337 J să fie autorizată desfășurarea activității comerciale (fila 11, vol. II).

Ulterior emiterii acordului de funcționare nr. 2091 din 22/02/2018, la punctul de lucru al societății reclamante au fost efectuate următoarele controale și verificări:

-la date și ore diferite, în cursul lunilor mai-iunie 2018, lucrători din cadrul Poliției municipiului X au constatat că societatea reclamantă a depozitat marfă pe domeniul public situat în apropierea punctului de lucru (fila 52, vol. I);

-la data de 16.05.2018, lucrători din cadrul Poliției municipiului X au constatat că ”În imediata apropiere a punctului de lucru există o încăpere în care este depozitată marfă” (conform notei de constatare nr. 260 din 16.05.2018, fila 188, vol. I);

-la data de 28.08.2018, lucrători din cadrul Poliției municipiului X au constatat că ”La verificarea efectuată în interiorul magazinului s-a constatat că sunt mărfuri depozitate în interiorul curții și în întreg imobilul (parte + et. 1)” (conform notei de constatare nr. 472 din 28.08.2018, filele 189-190, vol. I);

-la data de 25.09.2018, lucrători din cadrul Poliției municipiului X au constatat că societatea reclamantă procedase la amplasarea de copertine, firme și reclame comerciale pe imobilul casă de locuit, precum și că ”Desfășurarea activității în acel spațiu creează disconfort locatarilor prin manipularea mărfurilor atât la aprovizionarea punctului de lucru, cât și la vânzarea către consumatori. Produsele se comercializează în cantități mari, baxuri, navete, astfel încât agentul economic, pentru a răspunde solicitărilor clienților, se aprovizionează cu cantități mari de produse pe care le depozitează în curțile interioare și în întreg imobilul deținut (parter și etaj).”; s-a solicitat primăriei municipiului Tg-Jiu să verifice dacă ”spațiul folosit în prezent este cel autorizat” (fila 51, vol. I);

La data de 02.10.2018, Primăria municipiului X a comunicat societății reclamante, prin intermediul adresei nr. 36025 din 02.10.2018 semnată de primarul, viceprimarul, secretarul municipiului și reprezentantul compartimentului autorizări-avize, decizia de anulare a acordului de funcționare nr. 2091 din 22.02.2018 (fila 5, vol. I).

În motivarea acestui act administrativ s-a menționat că ”nu ați respectat cerințele și criteriile ce au stat la baza eliberării acordului numărul 2091 din 22.02.2018”.

Contestația administrativă formulată de societatea reclamantă a fost respinsă, soluție comunicată reclamantei cu adresa nr. 45245 din 27.11.2018 (fila 4, vol. I).

În drept,

Tribunalul constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă și cele ale H.G. nr. 333/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 99/2000.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 99/2000 ”(2) Exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism. (3) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare.”

Conform pct. 1 lit. d din Normele metodologice de aplicare a art. 6, ”În conformitate cu prevederile ordonanţei, pe teritoriul României pot desfăşura unul sau mai multe exerciţii comerciale persoanele fizice şi juridice care îndeplinesc următoarele condiţii:... d) au acordul primarului comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti pentru exercitarea activităţilor comerciale în zone publice în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, permanent sau, după caz, sezonier.”

Potrivit art. 4 lit. h din O.G. nr. 99/2000, prin exercițiu comercial se înțelege ”una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu amănuntul,...”.

De asemenea, prezintă relevanță pentru cauza dedusă judecății dispozițiile art. 12 alin. 3 din O.G. nr. 99/2000 potrivit cărora ”(3) Autorităţile administraţiei publice locale asigură corelarea autorizării desfăşurării unui exerciţiu comercial într-o structură de vânzare, cu conţinutul certificatului de urbanism şi al autorizaţiei de construire.”

În privința actelor normative cu caracter local aplicabile cauzei, Tribunalul constată, contrar susținerilor reclamantei și pârâtelor, că nu sunt aplicabile HCL nr. 64/26.02.2018 și HCL nr. 94/14.03.2018 deoarece au fost adoptate ulterior emiterii acordului de funcționare nr. 2091 din 22.02.2018.

Astfel, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ”Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.”

Conform art. 6 alin. 2, 3, 5 și 6 C.civil, ”(2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi... (5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”

Așadar, cum raporturile juridice deduse judecății nu se referă la niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute la art. 6 alin. 6 C.civil, ci au ca obiect raporturi de drept administrativ, acestora nu le sunt aplicabile reglementările intrate în vigoare după data nașterii lor, care coincide cu data emiterii acordului de funcționare nr. 2091 din 22.02.2018.

În consecință, în cauză sunt aplicabile prevederile din Regulamentul privind eliberarea acordului de funcționare pentru desfășurarea activităților comerciale în municipiul Tg-Jiu adoptat prin HCL nr. 514/18.12.2015 (denumit în continuare, Regulament), în vigoare la data de 22.02.2018, ce îndeplinește cerințele de accesibilitate prin publicarea pe pagina oficială de internet a instituției emitente, Consiliul Local al municipiului Tg-Jiu. (filele 24-34, vol. II)

Conform art. 9 lit. b din Regulament, ”Cerințele și criteriile în baza cărora se va elibera acordul de funcționare sunt:...b) Desfășurarea unei activități civilizate care să respecte normele de conviețuire socială, ordine și liniște publică, conform prevederilor legale în vigoare;”

De asemenea, potrivit art. 10 pct. 2 din Regulament, ”În cazul în care există reclamații întemeiate pentru unitățile care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație prin producerea de zgomot, vibrații, gaze toxice sau iritante, Primăria municipiului Târgu Jiu poate reduce unilateral orarul de funcționare sau, atunci când situația o cere, poate anula sau suspenda acordul de funcționare, la propunerea organului constatator.

Constatarea temeiniciei reclamațiilor se face de către instituțiile abilitate și de către Poliția Locală din cadrul Consiliul Local al Municipiului X.”

Totodată, prezintă relevanță reglementarea de la art. 10 pct. 6 din Regulament, în conformitate cu care, pentru eliberarea acordului de funcționare solicitantul trebuie să depună la autoritatea locală actul din care rezultă destinația spațiului, respectiv autorizația de construire/certificatul de urbanism/extras de carte funciară, schiță cadastrală.

Potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din Regulament, ”(1) Acordul de funcționare poate fi anulat oricând, dacă nu se respectă:...- cerințele și criteriile ce au stat la baza eliberării acordului de funcționare... (2) Anularea acordului de funcționare se face prin Dispoziția Primarului Municipiului X la propunerea organului constatator.”

Raportând starea de fapt reținută la prevederile normative aplicabile cauzei, Tribunalul constată că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată, în timp ce excepția lipsei capacității procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului X și cererea de intervenţie accesorie sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează;

Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosinţă a pârâtei primăria municipiului X;

Potrivit art. 40 alin. 1 teza I C.pr.civ., cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.

Totodată, potrivit art. 56 alin. 1 C.pr.civ. ”poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”, iar conform art. 205 alin. 1 și 2 C.civ., ”persoanele juridice care sunt suspuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor. Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.”

Așadar, persoanele juridice dobândesc capacitate de folosință (adică încep să existe ca entități juridice) de la înregistrare sau autorizare.

Cum, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 ”primăria” reprezintă doar o structură funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, nefiind o entitate supusă autorizării sau înființării formale, înseamnă că ”primăria” nu este o structură juridică cu drepturi și obligații, așadar, nu are personalitate juridică, neputând fi parte într-un litigiu, deoarece nu s-ar putea stabili drepturi și obligații procesuale în sarcina unei persoane care nu există.

Așa fiind, constatând lipsa capacității de folosință a pârâtei primăria municipiului Tg-Jiu, instanța va soluționa cauza în raport de această excepție și va respinge acțiunea.

Asupra fondului cauzei;

Într-o primă teză, reclamanta a invocat că actele administrative a căror anulare o solicită nu îndeplinesc condițiile de formă ale unui act administrativ, deoarece nu îmbracă forma unei dispoziții emisă de primar și nici nu cuprind motivele pentru care a fost luată măsura anulării.

Reclamanta invocă dispozițiile din Legea nr. 554/2004 și din HCL nr. 64/26.02.2018 în ceea ce privește condițiile de formă ale actelor administrative.

Astfel cum s-a arătat în paragrafele anterioare, prezentei cauze nu-i sunt aplicabile reglementările din HCL nr. 64/26.02.2018, ci cele cuprinse în Regulamentul privind eliberarea acordului de funcționare pentru desfășurarea activităților comerciale în municipiul Tg-Jiu adoptat prin HCL nr. 514/18.12.2015, în vigoare la data emiterii acordului anulat prin actele administrative contestate în prezenta cauză.

Conform art. 21 alin. 2 din Regulament ”(2) Anularea acordului de funcționare se face prin Dispoziția Primarului Municipiului X la propunerea organului constatator.”

Totodată, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Așadar, valabilitatea actului de anulare a acordului de funcționare nu este condiționată de denumirea acestuia, fiind fără relevanță juridică dacă actul poartă sau nu titulatura ”dispoziție” înscrisă pe suportul său material, important fiind ca actul să emane de la primar (ceea ce înseamnă că trebuie să fie semnat de acesta), ca exponent al puterii publice locale, să aibă drept scop punerea în executare a legii și să aibă ca efect stingerea raportului juridic de drept administrativ născut anterior prin emiterea acordului de funcționare.

Or, actul de anulare a acordului de funcționare nr. 2091/22.02.2018, comunicat reclamantei sub forma adresei nr. 36025 din 02.10.2018, îndeplinește toate cerințele enunțate anterior pentru a fi considerat un act administrativ valabil, deoarece conține o măsură dispusă de autoritatea pârâtă în regim de putere publică, pentru argumentele evocate în act, are drept consecință încetarea unui raport juridic de drept administrativ născut anterior și este semnat de către primarul municipiului Tg-Jiu.

În ceea ce privește neindicarea motivului pentru care s-a dispus măsura anulării, Tribunalul constată, contrar susținerii reclamantei, că în adresa nr. 36025 din 02.10.2018 a fost menționat drept motiv de fapt: ”sesizările repetate depuse...de către proprietarii imobilului numărul 337 I, cât și verificărilor în teren de către Poliția Locală a Municipiului X privind deranjul produs de către agentul economic SC X SRL”, ”nu ați respectat cerințele și criteriile ce au stat la baza eliberării acordului numărul 2091 din 22.02.2018”.

Așadar, prin conținutul său actul administrativ furnizează în mod concret informația că acordul a fost anulat deoarece reclamanta, contrar cerințelor impuse la momentul emiterii acordului, a desfășurat activitatea comercială producând deranj atât ocupanților imobilului nr. 337 I, cât și altor persoane, aspecte care ar fi fost sesizate de ocupanții imobilului 337 I, cât și constatate de către lucrătorii Poliției Locale.

O astfel de cauză de anulare corespunde dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Regulament potrivit cărora ”(1) Acordul de funcționare poate fi anulat oricând, dacă nu se respectă:...- cerințele și criteriile ce au stat la baza eliberării acordului de funcționare...”.

Așadar, temeinicia măsurii de anulare se verifică prin raportare la cerințele și criteriile stabilite în sarcina reclamantei la momentul eliberării acordului de funcționare, dar pe care aceasta nu le-a respectat pe parcursul desfășurării activității, iar neindicarea detaliată a cerințele care nu au fost respectate nu poate fi asimilată unei nemotivări a actului administrativ cât timp acesta cuprinde mențiuni suficiente care permit destinatarului să înțeleagă cauza actului administrativ.

Într-o a doua teză, reclamanta a invocat neîndeplinirea condițiilor de formă privitoare la indicarea termenului de contestare și organul la care se depune, ceea ce este echivalent cu încălcarea dreptului la apărare, sancționată cu nulitatea absolută.

Sub acest aspect, instanța are în vedere că potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este un act juridic unilateral.

Conform art. 1325 C.civil (aplicabil în cauză în raport de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), ”dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.”, iar potrivit art. 1247 alin. 1 C.civil ”(1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.”, în timp ce potrivit art. 1248 alin. 1 C.civil ”(1) Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.”

Așadar, în materia nulităților actelor administrative individuale sunt reglementate în mod distinct nulități absolute și nulități relative, determinat de interesul general sau particular ocrotit prin norma ce reglementează actul.

Or, potrivit art. 68 din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare la data emiterii actului) ”(1) În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz. (2) Prevederile art. 48 şi ale art. 49 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”, iar conform art. 48 ”(1) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei. (2) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării. (3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.” și potrivit art. 49 ”(1) Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării. (2) Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.”

Așadar, în privința dispozițiilor primarului legea reglementează în mod expres, ca cerințe de formă: competența (cerință rezultată din expresia ”în exercitarea atribuţiilor sale”), caracterul scris (cerință rezultată din obligația de comunicare) și contrasemnarea de către secretarul unității administrativ-teritoriale.

Constată Tribunalul că indicarea termenului de contestare a dispoziției și organul la care se depune contestația nu sunt reglementate ca cerințe intrinseci ale dispoziției primarului, ceea ce înseamnă că absența unor astfel de mențiuni nu conduce la nulitatea, nici absolută, nici relativă, a acestui act.

Dispoziției primarului i se aplică prevederile de la art. 7, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în privința termenului de contestare a dispoziției și organul la care se depune contestația.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, motivul invocat de reclamantă este neîntemeiat și nu poate fi reținut.

Într-o a treia teză, reclamanta a invocat că îndeplinirea cerinţelor şi criteriilor a fost verificată de instituţia pârâtă anterior eliberării acordului, iar reclamanta a depus toate actele solicitate, care sunt conforme cu realitatea.

Sub acest aspect, Tribunalul constată că reclamanta în mod neîntemeiat, în analiza de legalitate a actului de anulare a acordului de funcționare, se raportează numai la momentul emiterii acordului, în condițiile în care, în raport de reglementarea de la art. 21 alin. 1 din Regulament, anularea acordului pentru nerespectarea cerințelor și criteriilor ce au stat la baza eliberării sale se dispune în considerarea conduitei beneficiarului ulterioară emiterii acestuia.

Așadar, nu prezintă relevanță pentru cauza dedusă judecății faptul că la momentul emiterii acordului reclamanta a depus la autoritatea emitentă acte ce sunt conforme cu realitatea, deoarece aceasta reprezintă o altă cauză de anulare, reglementată expres prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Regulament, ce nu a fost avută în vedere la emiterea actului administrativ contestat în speța de față.

Așa fiind, nici acest motiv de nulitate nu poate fi reținut drept întemeiat de către instanța de contencios administrativ.

Într-o a patra teză, reclamanta a invocat că nu există verificări ale instituțiilor competente care să susțină actul de anulare a acordului de funcționare.

Contrar acestei susțineri, din înscrisurile depuse la dosar Tribunalul constată următoarele:

Acordul de funcționare nr. 2091/22.02.2018 a fost emis în considerarea următoarelor înscrisuri: extrasul de carte funciară nr. 1696 din 17.01.2018 emis pentru suprafața de teren de 133 mp. și garajul notat cu codul C1; declarația administratorilor societății reclamante autentificată sub nr. 133/22.01.2018 prin care au consimțit la schimbarea destinației construcției C1 din garaj în spațiu comercial; certificatul de urbanism nr. 116/09.02.2018 pentru schimbarea destinației garajului în spațiu comercial.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. 3 din O.G. nr. 99/2000 (”Autorităţile administraţiei publice locale asigură corelarea autorizării desfăşurării unui exerciţiu comercial într-o structură de vânzare, cu conţinutul certificatului de urbanism şi al autorizaţiei de construire.”) este fără echivoc faptul că acordul de funcționare a exercițiului comercial s-a emis numai pentru suprafața de 133 mp. și garajul notat cu codul C1.

Or, cu ocazia verificărilor efectuate de lucrătorii din cadrul Poliției Locale au fost constatate următoarele:

-la date și ore diferite, în cursul lunilor mai-iunie 2018, societatea reclamantă a depozitat marfă pe domeniul public situat în apropierea punctului de lucru (fila 52, vol. I);

-la data de 16.05.2018, reclamanta depozita marfă într-o altă încăpere decât cea de la punctul de lucru, situată în imediata apropiere (conform notei de constatare nr. 260 din 16.05.2018, fila 188, vol. I);

-la data de 28.08.2018, societatea reclamantă depozita marfă în interiorul curții și în întreg imobilul casă de locuit (conform notei de constatare nr. 472 din 28.08.2018, filele 189-190, vol. I);

-la data de 25.09.2018, societatea reclamantă procedase la amplasarea de copertine, firme și reclame comerciale pe imobilul casă de locuit, iar marfa, aprovizionată în cantități mari, era depozitată și manipulată în toate curțile interioare ale imobilului de la nr. 337 J și în toată casa de locuit (parter și etaj) aflată la aceeași adresă.

Așadar, cu ocazia controalelor și verificărilor efectuate de Poliția municipiului X s-a constatat că societatea reclamantă nu respecta obligația rezultată din emiterea acordului de funcționare de a desfășura activitatea aferentă exercițiului comercial numai în imobilul compus din terenul cu suprafața de 133 mp. și garaj.

Aceste constatări, contrar susținerilor reclamantei, au legătură cu îndeplinirea cerințelor și condițiilor care rezultă din acordul de funcționare și susțin anularea acestuia.

Într-o a cincea teză, reclamanta a susținut că şi-a desfăşurat activitatea cu respectarea codului Caen 4711 pentru care a fost autorizată, că nu există vreo condiţie sau restricţie pe care să nu o fi respectat sau încălcat, respectiv că nu a fost sancţionată pentru modul în care și-a desfășurat activitatea de către instituțiile publice care efectuează controale în domeniul său de activitate.

Argumentele referitoare la respectarea Codului CAEN și nesancționarea de către instituțiile publice care efectuează controale în domeniul său de activitate sunt fără relevanță juridică în cauza de față, deoarece anularea acordului de funcționare nu s-a dispus în considerarea unor astfel de împrejurări.

În ceea ce privește încălcarea condițiilor impuse de emiterea acordului de funcționare, contrar susținerilor reclamantei din probatoriul cauzei rezultă fără echivoc faptul că reclamanta nu a respectat două obligații, respectiv pe aceea de a desfășura exercițiul comercial doar în spațiul autorizat de autoritățile publice și pe aceea de a nu crea disconfort populației prin producerea de zgomote.

Astfel cum s-a arătat anterior, deși acordul de funcționare a fost emis numai pentru imobilul compus din terenul cu suprafața de 133 mp. și garaj, societatea reclamantă a procedat la extinderea exercițiului comercial pe întreaga suprafață de teren și în tot imobilul casă de locuit de la nr. 337 J, depozitând și manipulând cantități mari de marfă, permițând accesul cumpărătorilor și a autovehiculelor de transport marfă în aceste spații neautorizate.

În ceea ce privește respectarea obligației de a nu crea disconfort populației, astfel cum rezultă din notele de constatare întocmite de lucrătorii din cadrul Poliției municipiului Tg-Jiu, tribunalul reține că prin extinderea exercițiului comercial în afara spațiului autorizat și prin manipularea unor cantități foarte mari de marfă, activitatea desfășurată de reclamantă a creat disconfort celor care locuiesc în vecinătate, iar acest disconfort a avut caracter constant, permanent și imposibil de înlăturat prin acte sau fapte ale acestor locatari.

Prin dispozițiile art. 9 lit. b și art. 10 pct. 2 din Regulament s-a reglementat în mod expres că beneficiarii acordului de funcționare se angajează să desfășoare activitatea autorizată cu respectarea normelor de conviețuire socială, ordine și liniște publică, respectiv că încălcarea acestei obligații prin producerea de disconfort determinat, între altele, de zgomot, constituie o cauză de anulare a acordului.

O astfel de împrejurare trebuie examinată cu mai mare exigență atunci când exercițiul comercial nu se desfășoară într-un centru comercial autorizat ca atare de la momentul construirii, ci într-un cartier de locuințe, prin schimbarea destinației spațiului ocupat.

Așadar, contrar susținerii reclamantei, din probele administrate rezultă fără echivoc faptul încălcării condițiilor și cerințelor acordului de funcționare și, pe cale de consecință, legalitatea și temeinicia actului de anulare a acordului.

De altfel, reclamanta nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a desfășurat activitatea comercială cu respectarea cerințelor de a funcționa numai în spațiul autorizat, de a nu afecta ordinea și liniștea publică și de a nu produce deranj prin zgomote, ci s-a limitat la a pretinde ca autoritatea publică pârâtă să probeze legalitatea și temeinicia măsurii dispusă prin actul administrativ.

Or, în litigiile de contencios administrativ sarcina probei este guvernată de regula instituită prin dispozițiile art. 249 C.pr.civ. ”Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, dar și de principiul legalității actelor administrative și al executării de îndată și din oficiu a acestora, principii rezultate din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, în cauza de față se impunea ca reclamanta să fi administrat probe din care să rezulte că motivele pentru care s-a dispus anularea acordului nu sunt reale sau întemeiate, însă astfel de probe nu au fost administrate, dimpotrivă, instituția pârâtă depunând probe concludente și pertinente prin care a făcut dovada legalității actului emis.

În raport de aceste considerente de fapt și de drept, acțiunea promovată de reclamantă va fi respinsă.

Pe cale de consecință, va fi admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta accesorie ŢAC, iar în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. (”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”), va fi admisă și cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă, în cuantum de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei capacității procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului X.

Respinge acţiunea faţă de primăria municipiului X, ca fiind formulată faţă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie ŢAC.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanta societatea X SRL în contradictoriu cu Instituţia Primarului municipiului X.

Obligă reclamanta să plătească intervenientei accesorii cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 septembrie 2019, la Tribunalul.

Domenii speta

Spete similare