Contencios administrativ. Anulare proces verbal de contravenţie.

Pe rol judecarea cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe apelant TV şi pe intimat IPJ IASI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie seria PISX; nr.0302908/06.11.2019.

Asupra  apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6470 din 4 august 2020  pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul TV  în contradictoriu cu intimatul IPJ, împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţională  PISX  nr. 0302908/06.11.2019.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Analizând legalitatea formală a procesului verbal sub aspect formal instanţa reţine că acesta cuprinde toate menţiunile obligatoriu cerute de lege, respectiv art.16 şi 17 din OG nr.2/2001 coroborat cu art.180 din HG nr.1391/2006, şi nu există motive pentru anularea acestuia pentru vicii de formă.

Sub aspectul temeiniciei rezultă din înregistrarea video a abaterii depusă la dosarul cauzei că petentul conducea la data de 06.11.2019 orele 10.29,  un autoturism fără semne distinctive ale poliţiei şi, la o trecere de pietoni, circulând pe banda 3, nu a oprit în timp ce un pieton se angajase în traversare fiind pe banda 1 către banda 2 a sensului de mers.

Petentul susţine că se afla în misiune de serviciu şi depune la dosar adeverinţa 48694/07/11/2019 din care rezultă că la data de 06.11.2019 a fost prezent la serviciu şi a desfăşurat activităţi operative pe raza mun. Iaşi sub coordonarea Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi, adresa nr.48648/05.11.2019 din care rezultă că a fost lucrător desemnat pentru acţiunea operativă din data de 06.11.2019 alături de alţi 9 lucrători de poliţie, adresa nr. 286/D/P/2018 din 05.11.2016 din care rezultă că la data de 06.11.2019 s-a solicitat desemnarea a 10 lucrători de poliţie şi 6 autoturisme pentru o acţiune operativă pe raza judeţului Iaşi.

Petentul nu şi-a motivat plângerea în drept ci doar în fapt, lăsând însă, prin motivele de fapt expuse succint, a se înţelege că este exonerat de răspunderea contravenţională deoarece era în interes de serviciu, respectiv urmărea unui autoturism cu preocupări în domeniul contrabandei de ţigări.

Instanţa reţine că situaţiei de fapt expusă de petent şi dovedită cu probele cu înscrisuri din dosar nu îi corespunde niciuna dintre cauzele de exonerarea de la răspunderea contravenţională prevăzute de lege.

Instanţa reţine că  potrivit art. 11 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor „ Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.”

După cum rezultă din textul mai sus redat starea de necesitatea ar putea fi cea mai apropiată de motivul expus de petent.

OG nr.2/2001 nu defineşte starea de necesitate. Însă potrivit art.47 din OG nr-.2/2001 „ Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.”

Conform prevederilor art.20 din Codul penal „Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.”

Actele depuse la dosar de petent atestă că acesta era în misiune în ziua faptei, însă, după cum arată petentul acesta ar fi urmărit un autoturism cea avea preocupări în sfera contrabandei de ţigări.

Desigur instanţa nu exclude posibilitatea ca o întârziere a petentului în această urmărire (pentru a da prioritatea unui pieton, evident) să fi putut avea ca efect compromiterea succesului misiunii sale, dar cu toate acestea trebuie remarcat faptul că urmărirea respectivă nu se încadra în definiţia stării de necesitatea întrucât nu era pentru „salvarea” de la un „pericol” , iminent şi imposibil de înlăturat altfel  a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale…etc.

Prin urmare situaţia în care s-a aflat petentul nu intră în sfera de acţiune exoneratoare a stării de necesitate, aşa cum este aceasta definită de Codul penal – definiţie aplicabilă, în puterea art.46 din OG nr.2/2001, şi materiei contravenţionale.

Nu este incident, constată instanţa, nici art.21 din Codul penal, text potrivit căruia „ (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.”

După cum rezultă din art. 21 din Codul penal, exonerată de la răspundere este numai fapta săvârşită (în exerciţiul unui drept/îndeplinirea unei obligaţii legale) care respectă condiţiile şi limitele legii.

Or, reţine instanţa faptul că potrivit legii, pe trecerea de pietoni, pietonul este cel care are prioritate - în regulă general valabilă.

 În mod excepţional autoturismele pot avea prioritate de trecere, înaintea unui pieton (care are obligaţia de a se opri), numai dacă au regim de circulaţie prioritară în condiţiile art.91 din HG nr.1391/2006 şi art. 32 din OUG nr.195/2002.

Conform acestor două texte:

- Semnalele utilizate de conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară şi obligaţiile celorlalţi participanţi la trafic „Semnalele mijloacelor speciale de avertizare, luminoase şi sonore, se folosesc de către conducătorii autovehiculelor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, …, numai dacă intervenţia sau misiunea impune urgenţă. (2) Semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi folosite şi fără a fi însoţite de cele sonore, în funcţie de natura misiunii ori de condiţiile de trafic, situaţie în care autovehiculul respectiv nu are regim de circulaţie prioritară. (3) Se interzice utilizarea semnalelor mijloacelor de avertizare sonoră separat de cele luminoase- art. 91 din HG nr.1391/2006.

- „(1) Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule şi au următoarele semnificaţii: a) lumina roşie obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia de mers cât mai aproape de marginea drumului;  b) lumina albastră obligă participanţii la trafic să acorde prioritate de trecere; ……... (2) Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase: a) pentru lumina roşie - autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor; b) pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontieră, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi autovehiculele de serviciu ale unităţilor de parchet din Ministerul Public, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă; …. (3) Autovehiculele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să fie echipate şi cu mijloace speciale sonore de avertizare. (4) Pe autovehiculele aparţinând poliţiei şi pe cele prevăzute la alin. (2) lit. c) pot fi instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile, destinate participanţilor la trafic.  …….  (5) Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, se certifică sau se omologhează de autoritatea competentă, potrivit legii. Condiţiile de utilizare a acestora se stabilesc prin regulament.” -art. 32 din OUG nr.195/2002.

Or, reţine instanţa din proba video că petentul nu folosea un astfel de autoturism cu regim prioritar de circulaţie de vreme ce acesta nu avea semnale acustice sau luminoase în funcţiune, aspect ce ar fi dovedit urgenţa misiunii sau a intervenţiei. Prin urmare, chiar dacă era în interes de serviciu, petentul nu avea, în condiţiile legii, prioritate de trecere faţă de pieton cât timp nu conducea un autoturism cu regim prioritar conform legii.

Desigur, instanţa reţine că potrivit art.31 literele h) şi i) din Legea nr.218/2002 a poliţiei române, poliţistul are dreptul, în exerciţiul funcţiunii sale, să folosească orice autoturism, inclusiv unul fără semne distinctive însă, în acest caz, nu rezultă din lege că acel orice autoturism are un regim prioritar doar în considerarea calităţii de poliţist a persoanei care îl conduce . Aşadar, în cazul de speţă, pietonul avea drept prioritar de trecere.

Prin urmare corect a fost antrenată răspunderea contravenţională a petentului.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-petent, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, în esenţă, prin motivele de apel, petentul a invocat incidenta prevederilor art. 21 Cod penal, arătând că la momentul săvârşirii pretinsei contravenţii se afla în executarea unei misiuni, aşa cum rezultă din adresa nr. 48648/05.11.2019, că este reală împrejurarea că deplasarea nu se realiza cu un autoturism care să aibă semne distinctive specifice Politiei Române, dar că, potrivit art. 31 lit. h şi i din Legea 218/2020 a Politiei Române, acesta era indreptăţit să folosească orice autoturism.

Susţine apelantul că se afla într-o acţiune de filaj, astfel că utilizarea unui autovehicul cu însemne specifice ar fi ruinat din start misiunea. A susţinut că este de neconceput ca el să fie sancţionat pentru îndeplinirea cu seriozitate si dedicare a atribuţiilor de serviciu, că nu a depăşit viteza legală, iar pietonul in cauză nu se afla pe sensul său de mers.

A subliniat apelantul că, în calitate de poliţist este capabil să discearnă între două valori sociale inegale din punct de vedere al importantei lor, respectiv dreptul la viaţă si înfăptuirea justiţiei, astfel că, dacă ar fi apreciat că pune in pericol viaţa pietonului, ar fi oprit fără îndoială.

A solicitat apelantul proba cu înscrisuri si audierea unui martor, respectiv a colegului său de misiune, cu care se afla în masină.

În drept a invocat prevederile art. 466 C. pr. civ.

Apelul a fost legal timbrat si depus in termen legal.

Intimata nu a depus întâmpinare in apel.

În apel s-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind ascultat, la cererea apelantului, martorul BM.

Totodată, din oficiu, instanţa de apel a solicitat relaţii intimatei cu privire la misiunea la care petentul- apelant a sustinut că a participat in data de 06.11.2019 (data constatării faptei contravenţionale), răspunsul institutiei fiind depus la fila 25 ds. apel.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispoziţiilor legale în domeniu, precum şi din oficiu,  instanţa de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PISX  nr.0302908/06.11.2019, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 580 lei şi cu sancţiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile, fiind reţinută în sarcina sa contravenţia prevăzută de dispoziţiile art.100 alin.3 litera b) din OUG nr.196/2002, constând în aceea că la data de 6 noiembrie 2019 orele 10.29 acesta a condus în mun. Iaşi, strada Libertăţii autoturismul marca XXX dinspre Gara internaţională către Piaţa C.U.G, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul agenţiei Exclusiv Imobiliare nu a oprit şi nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa regulamentar strada de la dreapta către stânga, pe sensul de mers al petentului.

Prin intermediul motivelor de apel nu s-au adus critici de nelegalitate a procesului verbal contestat, iar analizându-l si din oficiu sub acest aspect, instanţa de apel constată că nu este afectat de vicii de natură a determina nulitatea acestuia.

Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispoziţiile legale şi a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate menţiunile obligatorii, făcându-se astfel  aplicarea corectă a dispoziţiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată şi completată, susţinerile petentului, neavând susţinere în situaţia din prezenta speţă . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispoziţiile legale.

Sub aspectul temeiniciei, latură criticată si prin motivele de apel, Tribunalul constată că solutia instanţei de fond este corectă.

Însă, faţă de împrejurarea că în apel s-au administrat probe noi, instanţa de apel constată necesar a efectua propria analiză referitoare la temeinicia procesului verbal.

Astfel, în această analiză, instanţa va avea in vedere, prioritar, apărările de fapt ale apelantului petent cuprinse în plângerea contravenţională şi în cererea de apel.

Se constată că acesta a susţinut că la data de 06.11.2019, ora 10, 29 (data şi ora menţionate in procesul verbal de contraventie) a condus autoturismul personal in interes de serviciu, potrivit Planului de Actiune al BCCO Iasi, potrivit adresei nr. 286/D/P/2018, iar la momentul depistării pe str. Libertăţii, urmărea un autoturism ce avea preocupări în sfera contrabandei cu ţigări. (a se vedea plângerea contraventională – fila 4 ds fond).

Totodată, prin cererea de apel, apelantul a reiterat aceste apărări, respectiv că a fost desemnat să efectueze o acţiune operativă în data de 06.11.2019, iar la momentul opririi sale de către agentul din cadrul politiei rutiere conducea o maşină fără semne distinctive in executarea acestei acţiuni operative, invocând adresa 48648/05.11.2019 depusă la fila 6 dosar fond.

In acest sens, apelantului i s-a incuviinţat si a fost  administrată si proba cu martorul BM, acesta declarând că este coleg cu petentul, că la 06.11.2019 s-a aflat in misiune cu acesta şi că, sesizând un autovehicul suspect sub aspectul traficului de tigări, au decis să îl urmărească, dar că neavând timp sa schimbe numerele de înmatriculare ale autoturismului politiei, au decis să folosească vehiculul petentului pentru a realiza misiunea de urmărire.

A mai precizat martorul că în timpul derulării urmăririi, ajungând in dreptul Pasajului CUG, au fost opriţi de colega lor din cadrul Politiei Rutiere. Nu in ultimul rând, martorul a arătat că incidentul s-a petrecut in jurul orelor 11-12. (fila 18 ds apel).

Ca şi temei de drept, apelantul a invocat dispozitiile art. 21 alin 1 din Cod penal, referitoare la cauza justificativă, care are potrivit art. 18 C penal are rolul de a înlătura caracterul penal al faptei

Potrivit  art. 21 alin 1 C penal, „Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.”

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a fost statuat, la nivel de principiu, că faptele contravenționale pot fi asimilate unor „acuzații în materie penală”, astfel că, fără îndoială, faptelor contravenţionale le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la cauzele de înlăturare a caracterului penal al unei fapte.

Astfel, instanţa de apel nu neagă, la nivel de principiu, împrejurarea că, în exercitarea atribuţiilor specifice descoperirii şi strângerii de probe cu privire la fapte penale, atribuţii exercitate de către organele investite de către autoritatea de stat cu atribuţii in acest sens,  se poate ca aceştia sa săvârşească – fără vinovăţie, fapte contraventionale şi chiar penale, fiind însă apăraţi de răspundere.

 Însă, în cauza de faţă, raportat la probatoriile administrate în apel, instanţa de apel conchide că apelantul nu s-a aflat într-o astfel de situaţie.

Astfel, sub aspect probatoriu este relevant si decisiv răspunsul înaintat la dosarul de apel de către IPJ la solicitarea instantei de control judiciar, aflat la fila 25 dosar, din care rezultă că misiunea operativă desfăşurată sub coordonarea BCCO Iaşi la care a participat petentul – apelant in data de 06.11.2019 s-a desfăşurat intre orele 06,00 - 08,00.

Faţă de continutul acestui răspuns, instanţa de apel urmează a înlătura ca nesinceră depozitia martorului BM, constatându-se că aceasta se află, nejustificat, în totală contradicţie cu relaţiile înaintate la dosar referitoare la perioada orară în care misiunea acestuia si a petentului s-a desfăşurat în data de 06.11.2019.

Instanţa de apel va mai nota faptul că dovezile administrate de către petent in fata instantei de fond cu privire la acest aspect au fost circumstanţiale si incomplete, fiind astfel administrate cu scopul de a contura judecătorului fondului o concluzie eronată cu privire la situaţia de fapt pe care petentul la invocat-o (respectiv că se afla în misiune la momentul opririi sale de către Politia Rutieră). Chiar daca această apreciere nu a fost de natură a determina anularea procesului verbal la judecata in fond, instanta de apel constată necesar a se lămuri cauza si sub acest aspect.

Astfel, prin adresele 48694/07.11.2019 emisă de SICE din cadrul IPJ  (fila 4 ds. fond) si respectiv 48648/05.11.2019 emisă de SICE către BCCO  s-a confirmat că cei doi agenti de politie, respectiv petentul si martorul, au participat la o actiune operativă a BCCO, fără însă a se detalia şi intervalul orar al acesteia.

Mai cu seama adresa 48694/07.11.2019 emisă de SICE din cadrul IPJ (fila 4 dosar fond), emisă aparent urmare a cererii petentului, prin care se adevereşte că acesta, la 06.11.2019, a fost prezent la serviciu si a desfăşurat activităţi operative pe raza judetului Iasi, sub coordonarea BCCO Iasi, precum si activităţi de investigare si documentare  pe linia combaterii faptelor ilicite de contrabandă cu produse din tutun, a fost de natură a crea în mod greşit convingerea judecătorului fondului că petentul şi la ora savârşirii contravenţiei menţionate în procesul verbal contestat s-ar fi aflat în derularea acestei activităţi operative.

Concluzionând, instanţa de apel constată că, fără dubiu, la ora 10,29 la care a fost săvârsită contraventia analizată în cauză, petentul nu se afla in derularea unei misiuni operative sub coordonarea BCCO Iaşi, aşa cum el a sustinut, ci era in derularea atribuţiilor normale de serviciu, potrivit răspunsului înaintat la dosarul de apel de către IPJ la solicitarea instantei, aflat la fila 25 dosar, astfel că nu pot fi incidente prevederile art. 21 alin. 1 si art. 18 C penal.

Existenţa faptei contravenţionale, deşi nu a fost negată de către petent, a fost dovedită de către agentul constatator prin filmarea video depusă la dosarul cauzei, care atestă fără dubiu că în momentul in care maşina petentului a ajuns in fata trecerii de pietoni- circulând pe banda trei, pe sensul său de mers – pe banda 1 se afla un pieton, aspect care se coroborează si cu faptul că o altă maşină (de culoare roşie) care se deplasa în acelasi sens de mers ca si petentul, dar pe banda 1, era deja oprită in fata trecerii.

În urma vizionării CD-ului ce conţine înregistrarea video a faptei contravenţionale, rezultă cu certitudine săvârşirea acestora de către apelant; Tribunalul reţine că,  înregistrarea depusă de intimat relevă faptul că, la minutul 10.29.17, cadrul 4816, pietonul se află pe sensul de mers al petentului, pe banda I, iar coloana de vehicule de pe banda I deja se oprise pentru a acorda prioritate pietonilor. De asemenea, se poate observa autoturismul condus de petent care era în aproprierea trecerii şi care avea vizibilitate neobturată. La minutul 10.29.17, cadrul 4834, pietonul se află în apropierea celei de-a doua benzi, iar petentul îşi continuă deplasarea, fiind pe banda trei, iar la minutul 10.29.18, cadrul 4852, pietonul este la jumătatea celei de-a doua benzi de circulaţie, iar petentul de deplasează peste marcajul trecerii de pietoni, pe banda III, fără ca măcar să încetinească.

Sub aspectul individualizării sancţiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenţie, instanţa de apel constată că agentul constatator a respectat principiul legalităţii acestora (fiind aplicate in limitele prevăzute de lege), precum si principiul proporţionalităţii.

Dincolo de importanta generică acordată de legiuitor respectării regulilor de circulaţie referitoare la prioritatea de trecere a pietonilor angajaţi în traversare prin locuri special amenajate, instanţa subliniază si circumstanţele speciale ale cauzei si ale petentului.

Nu se poate ignora calitatea acestuia de poliţist, calitate în care in primul rând trebuie să acorde mai multă atenţie respectării regulilor de circulaţie, dar mai ales să acorde importanta şi respectul cuvenit muncii desfăsurate de colegii săi politişti în cadrul altor compartimente, precum cel al serviciului rutier.

Atitudinea sa procesuală, prin care, nu doar că a negat realitatea, ci a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată, denotă nu doar că nu conştientizează necesitatea respectării regulilor de circulaţie, ci, mai mult, denotă impresia profund greşită si imorală a acestuia că, exercitând profesia de poliţist, poate folosi în interesul său propriu această calitate.

Sub acest aspect, instanţa de apel va reaminti că, prin cererea de apel, apelantul a făcut referire la împrejurări precum că este de neconceput ca el să fie sancţionat pentru îndeplinirea cu seriozitate şi dedicare a atribuţiilor de serviciu sau cu privire la capacitatea sa ca poliţist de a discerne în privinţa valorilor referitoare la dreptul la viaţa si înfăptuirea justiţiei.

Or, aşa cum am arătat, întreaga conduită procesuala a petentului apelant în prezenta cauză nu face decât să dovedească o vădită desconsiderare faţă de atributiile sale de serviciu (pe care a înţeles că încerce sa le folosească în interes propriu) şi ale colegilor săi din alt compartiment, dar si faţă de activitatea de înfăptuire a justitiei de către instanţele de judecată.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 476 coroborate cu dispoziţiile art. 479 Cod  procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanţa va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge  apelul formulat de petentul  TV  împotriva sentinţei civile nr. 6470 din 4 august 2020  pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care o păstrează.

Domenii speta

Spete similare