Permiterea părăsirii domiciliului de către inculpatul arestat la domiciliu

Permiterea părăsirii domiciliului de către inculpatul arestat la domiciliu, în vederea obţinerii unor îngrijiri medicale de natură stomatologică, motive ce se pot regăsi în sintagma „situaţii temeinic justificate”, prevăzută de art. 221 alin. 6 Cod procedură penală.

Prin încheierea penală nr. 915 din 28.02.2020 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, formulată de inculpat, prin apărător.

În baza art. 362 raportat la art. 208 alin. 2,3 şi art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul V.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 113/CCP/10.12.2019 a Tribunalului Maramureş, care s-a menţinut pentru următoarele 60 de zile.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, i s-a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi imobilul situat în comuna Satulung fără permisiunea instanţei de judecată.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpatul va respecta următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale, cu persoana vătămată şi cu martorii.

În baza art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul poate părăsi imobilul menţionat pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora.

S-a admis cererea formulată de inculpat, prin apărător, privind permiterea părăsirii imobilului la data de 02.03.2020.

În baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, i s-a acordat inculpatului permisiunea de părăsire a imobilului din comuna Satulung la data de 02.03.2020, pentru prezentarea la Cabinet MCI, la programarea stabilită la ora 09:00.

S-a desemnat Poliţia comunei Satulung, judeţul Maramureş pentru supravegherea respectării de către inculpat a măsurii arestului la domiciliu şi a obligaţiilor impuse.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 275, alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În considerentele încheierii judecătoria a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 3860/P/2019 din data de 08.10.2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. de dosar 13176/182/2019, a fost trimis în judecată inculpatul V.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În cursul urmăririi penale, prin Încheierea penală nr. 3517/08.10.2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin necontestare, s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 zile a inculpatului, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 51/UP/08.10.2019.

Prin încheierea penală nr. 3744/24.10.2019 pronunţată în dosarul nr. 12887/182/2019, a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Încheierea penală nr. 60/29.10.2019 a completului de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Maramureş, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.

Prin Încheierea penală nr. 3818/30.10.2019, pronunţată în dosarul nr. 13176/182/2019/a1.1 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Încheierea penală nr. 104/CCP/12.11.2019 a Tribunalului Maramureş,  s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive pentru următoarele 30 de zile.

Prin Încheierea penală nr. 4168/25.11.2019, pronunţată în dosarul nr. 13176/182/2019/a1.2 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive pentru următoarele 30 de zile.

Prin Încheierea penală nr. 113/CCP/10.12.2019 a Tribunalului Maramureş, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat cu cea a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile.

Prin încheierea penală nr. 4490/30.12.2019, pronunţată în dosarul nr. 13176/182/2019/a1 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare, nedefinitivă, s-a dispus respingerea excepţiilor şi cererilor formulate de inculpatul Varga Florin şi începerea judecăţii cauzei.

Prin Încheierea penală nr. 3/06.01.2020, pronunţată în dosarul nr. 13176/182/2019/a1.3 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea măsurii preventive a arestului la domiciliu pentru următoarele 30 de zile.

Prin Încheierea penală nr. 416/03.02.2020, pronunţată în dosarul nr. 13176/182/2019/a2 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea măsurii preventive a arestului la domiciliu pentru următoarele 30 de zile.

La termenul din data de 28.02.2020, inculpatul, prin apărător a depus o cerere prin care solicită acordarea permisiunii de părăsire a imobilului din comuna Satulung, la data de 02.03.2020, pentru prezentarea la Cabinet MCI, la programarea stabilită la ora 09:00.

Analizând măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale incidente, instanţa a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă.

Instanţa a reţinut că elementele de fapt şi de drept ce trebuie examinate şi analizate în cazul măsurilor preventive nu sunt aceleaşi cu cele care trebuie examinate şi care fundamentează faptele şi eventuala vinovăţie a inculpatului, în urma cercetării judecătoreşti, acestea din urmă constituind obiect al judecăţii.

În cazul măsurilor preventive se examinează indicii şi probe care justifică bănuiala rezonabilă de comitere a faptelor prevăzute de legea penală, or, aceste elemente nu înfrâng prezumţia de nevinovăţie.

Potrivit art. 218, alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, „măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1. Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. 1 se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care se ia măsura”.

Conform art. 202, alin. 1 Cod de procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală, măsura preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată. 

În cauză, există probe şi indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul arătat în art. 5, paragraf 1, lit. c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conturându-se suspiciunea rezonabilă că, la data de 29.09.2019, în jurul orei 05:00, inculpatul ar fi deposedat-o pe persoana vătămată, minor în vârstă de 16 ani, de o sumă de bani prin folosirea de ameninţări cu acte de violenţă, producându-i acesteia o stare de temere.

Suspiciunea la care s-a făcut anterior referire, avută în vedere la luarea măsurii preventive şi, ulterior, la menţinerea acesteia rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 223, alin. 2 Cod procedură penală, raportat la limitele pedepsei prevăzute de lege în cazul infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte analiza condiţiei pericolului social, aceasta se realizează prin raportare la gravitatea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, la frecvenţa infracţiunilor de acelaşi gen săvârşite şi la necesitatea unei prevenţii generale, instanţa reţinând că, în cauză, starea de pericol pentru ordinea publică se deduce din natura şi gravitatea presupusei fapte, dată de modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă.

De asemenea, cu privire la persoana inculpatului, aspectele avute în vedere la momentul luării şi ulterior menţinerii măsurii preventive subzistă, din fişa de cazier judiciar rezultând că acesta a suferit numeroase condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului, fiind trimis în judecată cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie, raportat la condamnarea la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 760 din 27.03.2013 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 10.04.2013, în a cărei executare inculpatul a fost arestat la data de 10.01.2013 şi liberat condiţionat la data de 8.11.2016, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 243 zile închisoare.

Instanţa a apreciat că măsura arestului la domiciliu este în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, riscul de repetare a presupusei fapte fiind evaluat prin raportare la modalitatea concretă în care se prezumă că aceasta a fost comisă, precum şi la persoana inculpatului, respectiv frecvenţa infracţiunilor de acelaşi gen săvârşite, fiind singura măsură aptă să protejeze în mod eficient interesul public.

Noţiunea de „durată rezonabilă a detenţiei” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărei speţe şi nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto. Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv în data de 08.10.2019, măsură înlocuită în data de 10.12.2019 cu arestul la domiciliu, perioadă ce nu poate fi considerată că depăşeşte noţiunea de „durată rezonabilă”, în contextul în care acuzaţia adusă vizează o infracţiune gravă.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se menţin şi nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia, motiv pentru care a respins cererea de revocare formulată de apărătorul inculpatului şi, constatând legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu, a menţinut această măsură pentru următoarele 60 de zile.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. 2,3 şi art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de inculpat, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 113/CCP/10.12.2019 a Tribunalului Maramureş, pe care a menţinut-o pentru următoarele 60 de zile.

Potrivit alin. 6 al art. 221 C. proc. pen., “La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.”

Analizând dispoziţiile legale invocate şi probele administrate, instanţa a apreciat că, în cauză, părăsirea imobilului pentru prezentarea la cabinetul stomatologic (din adeverinţa depusă la dosar rezultând că, la data de 02.03.2020, ora 09:00, inculpatul este programat la Cabinet CMI) este necesară pentru realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale inculpatului, cererea fiind astfel justificată, motiv pentru care a fost admisă.

Prin urmare, în baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, instanţa a acordat inculpatului permisiunea de părăsire a imobilului, la data de 02.03.2020, pentru prezentarea la Cabinet CMI, la programarea stabilită la ora 09:00.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, solicitând admiterea contestaţiei şi să se dispună revocarea măsurii arestului la domiciliu.

Examinând încheierea penală contestată, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 202 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana acuzată a săvârşit infracţiunea şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Totodată, conform alineatului 3 al aceluiaşi articol, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Astfel, prin dispoziţiile legale evocate, pe lângă scopul măsurilor preventive au fost prevăzute şi principiile proporţionalităţii şi cel al caracterului necesar al acestora, prevederi legale care sunt în acord şi completează reglementarea anterioară.

Astfel, în cauză, se menţine suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptei de care este acuzat, respectiv că, la data de 29.09.2019, în jurul orei 05:00, inculpatul ar fi deposedat-o pe persoana vătămată, minor în vârstă de 16 ani, de o sumă de bani prin folosirea de ameninţări cu acte de violenţă, producându-i acesteia o stare de temere.

Inculpatul beneficiază pe tot parcursul procesului penal de prezumţia de nevinovăţie, ceea ce nu exclude luarea unei măsuri preventive în condiţiile prevăzute de lege.

Dispoziţiile legale interne sunt în concordanţă cu art. 5 lit. c CEDO care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana cercetată a săvârşit o infracţiune.

Pornind de la perioada de timp în care faţă de inculpat au fost luate măsuri preventive, dar raportat şi la cele expuse mai sus, instanţa constată că acestea încă nu au depăşit durata termenului rezonabil aşa cum este el definit de jurisprudenţa naţională şi europeană.

Critica legată de depăşire a termenului rezonabil nu este întemeiată raportat la natura infracţiunilor, complexitatea cauzei, dar şi starea de fapt expusă. Intervalul de timp care a trecut de la data luării măsurii preventive nu este suficient şi nu duce implicit la revocarea acesteia fără să existe argumente solide în sensul celor solicitate de inculpat.

Pe de altă parte, măsura arestului la domiciliu este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi, totodată, necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.

Contestatorul-inculpat a depus la dosar în şedinţa din data de 5.03.2020 o nouă programare la medicul stomatolog având în vedere că prin încheierea atacată i s-a încuviinţat permisiunea părăsirii domiciliului pentru a se prezenta la mediul stomatolog, însă fiind contestată această încheiere acest lucru nu a mai fost permis de către organele judiciare.

Potrivit art. 221 alin.6 Cod procedură penală, la cererea scrisă şi motivată a inculpatului judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată prin încheiere îi poate permite acestuia să părăsească imobilul pentru a se prezenta la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională sau la alte activităţi similare ori pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime ale inculpatului. Raportat la prevederile art. 221 al. 6 Cod procedură penală şi la programarea depusă la dosar şi având în vedere şi faptul că instanţa de fond a admis cererea inculpatului, însă pentru motivele arătate mai sus inculpatul nu s-a putut prezenta la mediul stomatolog, s-a admis contestaţia formulată de inculpat împotriva încheierii penale nr. 915 din data de 28 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 13176/182/2019/a3 pe care a desfiinţat-o în parte şi, în consecinţă:

În baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, s-a încuviinţat ca inculpatul să părăsească imobilului situat în comuna Satulung, la data de 09.03.2020, pentru prezentarea la Clinica Hipomed la ora 15:00.

S-au menţinut restul dispoziţiilor încheierii atacate.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la tribunal au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare