Litigiu de muncă: vouchere de vacanţă 2021

Pe rol se află soluționarea cererii formulate de către reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAŞI, în numele şi pentru membrii de sindicat A A, A P, A P, A N, B D D, G D, I A M, P P E, C G, C E, C N, C E, F R M, G S, H F, M C, N E, P D, P G S, P I, P I, R F C, B S I, R L I, T C, în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S, având ca obiect drepturi băneşti (vouchere de vacanţă).

La apelul nominal efectuat în şedinţă publică, la ordine, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanței faptul că la data de 3 noiembrie 2021, pârâta a depus prin Compartimentul Registratură al Tribunalului Iaşi precizări la solicitarea instanţei; prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, Tribunalul declară terminată cercetarea judecătorească, închide dezbaterile şi reţine cauza spre deliberare şi pronunţare, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei şi în lipsa părţilor.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub numărul /99/2021, UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR  IAŞI, în numele şi pentru membrii de sindicat reclamanţi A A, A P, A P, A N, B D D, G D, I A M, P P E, C G, C E, C N, C E, F R M, G S, H F, M C,  N E, P D, P G S, P I, P I, R F C, B S I,  R L I, T C a solicitat în contradictoriu cu unitatea școlară pârâtă ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S obligarea pârâtei la acordarea voucherelor de vacanţă, în cuantum de 1450 lei/fiecare reclamant, aferente anului 2021, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat prin cererea introductivă faptul că reclamanţii, membri de sindicat, sunt salariaţii pârâtei, având funcţiile indicate în tabelul de împuternicire anexat prezentei cereri, iar în anul 2020 le-au fost acordate de către pârâtă vouchere de vacanţă în cuantum de 1450 lei/salariat. Prin Ordonanţa de urgenta nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, la art. I alin (2) se prevede "Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare,inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat, iar potrivit alin. (3) - "Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori,în baza disp. legale enunţate mai sus, reclamanţii au primit de la angajator în anul 2020 vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei/salariat.

Reclamanţii arată că la data de 31.12.2020 a intrat in vigoare Ordonanţa de urgenta 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene care având în vedere " Luând în considerare prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", "ţinând seama de faptul că la fundamentarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021 este necesar ca măsurile fiscal-bugetare să fie aprobate prin acte normative", "având în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021", "având în vedere că măsura de acordare a voucherelor de vacanţă în valoare de 1.450 lei, reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dovedit a fi o măsură cu efecte benefice asupra industriei turismului din România, încurajând un număr de circa un milion de salariaţi români din cadrul instituţiilor publice să îşi petreacă concediile în ţară şi, totodată, a atenuat o parte din efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra sectorului turistic, cetăţenii români posesori de vouchere de vacanţă achiziţionând pachete turistice în ţară în perioadele în care structurile de primire turistice nu au avut activitatea suspendată, "având în vedere că măsura menţinerii acordării voucherelor de vacanţă, în cuantum de 1.450 lei, până la data de 31 decembrie 2021 va sprijini industria ospitalităţii, puternic afectată de efectele pandemiei de COVlD-19, în sensul recuperării pierderilor suferite ca urmare a suspendării activităţii structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi/sau alimentaţie publică sau a restrângerii circulaţiei persoanelor în anumite zone, la art. IX prevede -" Alineatul (2) al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:"(2) Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat."

Prin disp. Ordonanţei de urgenta nr. 226/2020 care a intrat in vigoare la data de 31.12.2021, a fost prelungită perioadă de acordare a voucherelor de vacantă până la data de 31.12.2021.

La data de 31.12.2020, dată la care a intrat in vigoare OG 226/2020, nu era aprobată Legea bugetul de stat pentru anul 2021, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 36 din Legea 500/2002 Legea Finanţelor Publice care prevăd " Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale".

Disp. art. 37 din Legea 500/2002 Legea Finanţelor Publice prevăd expres ce se întâmplă în situaţia în care legile bugetare nu sunt aprobate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în cazul noastre ce cel puţin 3 zile anterior date de 31.12.2020 " Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar (01.01.2020-31.12.2020), Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

LEGEA Nr. 15/2021 - Legea bugetului de stat pe anul 2021 a intrat în vigoare la data de 12.03.2021. iar potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea 500/2002, până la data de 12.03.2021, cand a fost aprobată Legea Bugetului pentru anul 2021, s-a aplicat Legea bugetului Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, aplicabilă în perioada 09 ianuarie 2020 până la 11 martie 2021, când a fost înlocuită cu legea 15/2021.

Potrivit Anexei 2 la Legea bugetului, Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020 aplicabila în perioada 09 ianuarie2020 până la 11 martie 2021-sinteza cheltuielilor pe surse de finanţare, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole, alineate după caz, pe anii 2020-2023., la capitolul 5001, cheltuieli buget de stat, articolul 02 cheltuieli salariale în natură, la alineat 06 sunt prevăzute voucherele de vacanţă.

Potrivit disp. art. IX din OG 226/2020, pârâta are obligaţia să acorde anual, în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, vouchere de vacantă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat, dispoziţie legală din care rezultă, în mod neechivoc, că pârâta trebuie să execute o obligaţia globală si nu succesivă si că pentru anul 2021, acordarea voucherelor de vacanta in valoare de 1450 lei a devenit scadenta începând cu 1.01.2021.

Solicită reclamanţii ca instanţa de judecată să aibă în vedere că începând cu 1.01.2021, a devenit scadentă obligaţia pârâtei de acordare a voucherelor de vacanţă in cuantum de 1450 lei/reclamant având în vedere disp. OG 226/2020, dar si faptul că în Legea Bugetului de stat aferentă anului 2020 si care era aplicabilă la data de 1.01.2020, erau prevăzute sume de bani cu această destinaţie (noua lege a bugetului intrând in vigoare la 8.03.2021) voucherele de vacantă fiind acordate reclamanţilor in anul 2020, in baza aceluiaşi buget.

La data de 18.02.2021 a intrat in vigoare Ordonanţa urgenta 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care prevede la art. I "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în anul 2021, autorităţile şi instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi serviciile publice autonome de interes naţional, cu personalitate juridică, reglementate prin Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu acordă voucherele de vacanţă prevăzute de Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Solicită reclamanţii ca instanţa de judecată să aibă în vedere că prin OG 8/2021, care a intrat în vigoare la data de 18.02.2021, se prevede că in anul 2021 instituţiile publice nu acordă voucherele de vacanţă prevăzute de Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacantă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările si completările ulterioare, însă OG 8/2021 nici nu modifică disp. art IX din OG 226/2020 si nici nu le abrogă, motiv pentru care art. IX din OG 226/2020, care prevede acordarea voucherelor de vacanta in anul 2021, continuă sa¬şi producă efectele.

Chiar dacă OG 8/2021 ar fi abrogat art.lX din OG 226/2020, ceea ce nu este cazul, OG 226/2020 fiind in vigoare si in prezent, obligaţia de acordare o voucherelor de vacanta este scadentă începând cu 1.01.2021, fiind certă si exigibilă pentru întreaga prestaţie aferentă anului 2021, neefiind condiţionată de trecerea unui anumit interval de timp, iar OG 8/2021 a intrat in vigoare abia la data de 18.02.2021, producându-si efectele de la publicarea in MO si neretroactivând.

Mai mult decât atât, dreptul reclamanţilor la vouchere de vacanţă pentru anul 2021 este garantat si de disp. art. 34 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, înregistrat la M.M.J.S.-D.D.S. sub nr. 435 din data de 17.04.2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 2 din 14 mai 2019" Personalul din învăţământ beneficiază, conform prevederilor legale în vigoare, şi de următoarele drepturi: f) vouchere de vacanţă.

Potrivit art. 9 din CCM nr. 435 din data de 17.04.2019 " Prezentul contract colectiv de muncă se încheie pe o durată de doi ani şi intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire", disp. art. 34 lit. f fiind aplicabile pentru anul 2021.

Raportat la faptul că începând cu 1.01.2021 pârâta avea obligaţia să acorde reclamanţilor voucherele de vacantă în baza OG 226/2020 care a modificat art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, că la acea dată în Bugetul de Stat aplicabil erau cuprinse sume pentru acordarea voucherelor de vacanţă, iar din Adeverinţa emisă de pârâtă rezultă că nu a acordat reclamanţilor voucherele de vacantă pentru anul 2021, astfel că solicită a se constata ca cererea este întemeiată .

În drept, reclamanţii şi-au  întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe disp. OG nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, OG 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Legea 500/2002 privind finanţele publice,Legea 5/2020 Legea Bugetului de stat pe anul 2020, CCM înregistrat la M.M.J.S.-D.D.S. sub nr. 435 din data de 17.04.2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 2 din 14 mai 2019

Reclamanţii au solicitat administrarea probei cu  înscrisuri.

Unitatea școlară pârâtă ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S  a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că în salarizarea reclamanţilor a aplicat dispoziţiile legale. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii. .

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cauza, instanţa constată următoarele:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR  IAŞI, în numele şi pentru membrii de sindicat reclamanţi A A, A P, A P, A N, B D D, G D, I A M, P P E, C G, C E, C N, C E, F R M, G S, H F, M C,  N E, P D, P G S, P I, P I, R F C, B S I,  R L I, T C a solicitat în contradictoriu cu unitatea școlară pârâtă ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S obligarea pârâtei la acordarea voucherelor de vacanţă, în cuantum de 1450 lei/fiecare reclamant, aferente anului 2021, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa reţine că reclamanţii –membri de sindicat sunt angajaţii pârâtei , iar pentru anul 2021 nu au primit vouchere de vacanţă, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 1000/15.03.2021( fila 14 dosar), aspect necontestate de unitatea angajatoare, pârâtă în cauză.

Din analiza cadrului legislativ aplicabil în cauză, instanţa constată că situaţia voucherelor de vacanţă este reglementată, în primul rând, prin Ordonanţă de Urgenţă nr. 8 din 18 februarie 2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă . Conform art.1 alin.2 din acest act normativ, “instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat”.

Forma actuală a acestui text este consecinţa modificărilor aduse de Art. IX din Ordonanţă de Urgenţă nr. 226 din 30 decembrie 2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Practic, prin intermediul acestui din urmă text, a fost prelungită perioada de acordare a voucherelor de vacanţă până la 31 decembrie 2021, art.1 alin.2 din Ordonanţă de Urgenţă nr. 8/2009 făcând referire, până la acel moment, la perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020.

O.U.G. 226/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.1.332 din 31 decembrie 2020 şi a intrat în vigoare la acea dată, conform art.XXVI din cuprinsul său.

Ulterior, a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă nr. 8 din 18 februarie 2021 (publicată în Monitorul Oficial Nr. 168 din 18 februarie 2021 şi deci intrată în vigoare la acea dată) privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Conform art.I al acesteia “începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în anul 2021, autorităţile şi instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art.2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi serviciile publice autonome de interes naţional, cu personalitate juridică, reglementate prin Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu acordă voucherele de vacanţă prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”.

Instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 6 din Normele Metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin H.G. nr. 215/2009, „Pentru unităţile din domeniul bugetar, voucherele de vacanţă se acordă în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite”.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale citate anterior, instanţa reţine că acordarea de către instituţiile şi autorităţile publice a tichetelor/voucherelor de vacanţă se realizează numai în limitele sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar.

Instanţa apreciază că, dispoziţiile legale anterior citate nu impun o obligaţie permanentă a angajatorului de acordare a tichetelor/voucherelor de vacanţă, ci dimpotrivă, dreptul la tichete/vouchere de vacanţă se poate valorifica doar în condiţiile existenţei unor sume prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar.

Se are în vedere de către instanţă că, forma imperativă a normei legale este cea cuprinsă în art. I  din O.U.G. nr. 107/2018 (publicată în M. Of. nr. 1.058 din 13 decembrie 2018), prin care s-a modificat alineatul (2) al articolului 1 din OUG nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, respectiv „ Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat”.

Totodată, instanţa reţine şi art. IX al Ordonanţă de Urgenţă nr. 226 din 30 decembrie 2020, care statuează că:

„Alineatul (2) al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(2) Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat."

Se mai are în vedere de către instanţă şi faptul că, prin Decizia nr. 39/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011,art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 şi art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanţă este condiţionat de alocările bugetare prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituţiilor publice”. Această decizie este obligatorie pentru instanţe, în temeiul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele acestei decizii că: „64. Formula legislativă fermă regăsită în conţinutul normei art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 – „acordă” -, în opoziţie cu cea dispozitivă din conţinutul art. 1 alin. (1) şi art. 11din acelaşi act normativ -„pot acorda” – determină concluzia neîndoielnică în sensul că, în sfera raporturilor de muncă ce apar la nivelul angajatorului instituţie publică centrală şi/sau locală, se instituie un veritabil drept în beneficiul angajatului – personal încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă în cadrul unei unităţi bugetare. Acest drept nu este însă unul pur şi simplu, ci este unul condiţionat deoarece, potrivit aceleiaşi norme a art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008, acordarea primelor de vacanţă sub forma voucherelor de vacanţă nu se poate realiza decât „în condiţiile legii”. 65. Aceste condiţii sunt descrise în conţinutul art. 1 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ pentru unităţile din domeniul bugetar, prin aceea că voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, iar nivelul lor maxim poate reprezenta contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal. 66. Aşadar, existenţa dreptului angajatului unei instituţii bugetare de a beneficia de prime de vacanţă sub forma tichetelor/voucherelor de vacanţă este subsumată condiţiei legale a alocării în bugetul instituţiei respective de sume cu această destinaţie. (…) 75. Cât priveşte opţiunea legiuitorului de a nu aloca bani pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanţă pentru perioada 2012-2014, într-o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, ce a vizat măsuri restrictive bugetare mai largi ale legiuitorului, care au inclus şi suspendarea ori anularea unor drepturi băneşti, s-a statuat în repetate rânduri că o astfel de politică salarială a statului respectă exigenţele Constituţiei, reţinându-se că statul are deplină legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, că acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula fără a se pune în discuţie o încălcare a art. 41 şi fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. 76. La rândul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat posibilitatea statului de a suspenda ori suprima pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute de lege (Cauza Kechko contra Ucrainei) deoarece, în viziunea acesteia (paragraful 23) „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificările legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare”.

În cauza de faţă, instanţa mai reţine şi faptul că prin Decizia nr. 21/2013 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiției a reţinut că „ Prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, Curtea Constituţională a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă”.

De asemenea, în jurisprudența să, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).

Instanţa constată că, în cauză, nu s-a demonstrat că resursele bugetare alocate au permis acordarea acestora şi că lipsa prevederii vreunor sume cu titlul de vouchere de vacanţă în buget şi neplata către reclamanţi nu echivalează cu o încălcare a legii, ci este vorba despre o opţiune a legiuitorului, materializată în practică.

Într-o altă ordine de idei, cronologia adoptării  actelor normative anterior menţionate conduce la concluzia că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu acorda acest beneficiu în anul 2021.

Chiar dacă s-ar achiesa la punctul de vedere al reclamanţilor cu privire la faptul că dreptul la acordarea acestui beneficiu s-a născut integral la data de 01.01.2021, prin prisma faptului că legea bugetului de stat pentru anul bugetar 2021 nu a fost adoptată în termenul legal, operând astfel o prelungire a aplicării legii bugetului aferent anului 2020, totuşi din analiză  nu trebuie omis faptul că acordarea acestor vouchere de vacanţă este condiţionată de două elemente şi doar îndeplinirea lor cumulativă conduce la naşterea unui drept cu efecte depline, în caz contrar fiind vorba despre un drept sub condiţie suspensivă.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale anterior menţionate condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite sunt: prevederea acestui beneficiu în norma legală şi includerea în bugetul pe anul în curs a sumelor necesare plăţii.

De altfel, însăşi prevederea pe care îşi fundamentează reclamanţii acţiunea are un caracter restrictiv în privinţa întinderii sumelor ce pot fi cheltuite, stabilind că  acestea se vor raporta fie la cheltuielile din anul anterior, fie la cele din proiectul de buget, „în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent”, principiul fiind că se angajează cele mai mici cheltuieli posibile, prin raportare la singurele criterii avute la dispoziţie.

În consecinţă, este evident că intenţia legiuitorului care a fost exprimată prin acest text a fost de a stabili un tipar al cheltuielilor pe care guvernul poate să le angajeze în lipsa unei legi a bugetului, nu de a stabili o regulă potrivit căreia beneficiile din anul anterior se acordă automat în anul următor. 

Mai mult decât atât, se observă că Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5 din 6 ianuarie 2020 cuprinde, la anexa nr.2, „sinteza cheltuielilor pe surse de finanţare, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole, alineate după caz pe anii 2020 - 2023”, printre cheltuielile menţionate acolo fiind şi voucherele de vacanţă, însă în cazul acestora se face estimarea exclusiv pe anul 2020, lipsind estimările pe anii următori (2021-2023), spre diferenţă de situaţia altor categorii de sume (în general credite bugetare). Chiar dacă acestea au oricum doar valoare orientativă (art.36 alin.2 din Legea 500/2002), împrejurarea întăreşte ideea caracterului anual al unor astfel de cheltuieli şi dependenţa lor strictă de legea bugetului pe anul în curs.

Concluzionând instanţa reţine că nu este niciun dubiu asupra intenţiei legiuitorului de a nu acorda aceste beneficii pentru anul 2021, în condiţiile în care a adoptat un act normativ prin care statuează că ele nu vor fi acordate, anterior emiterii Legii bugetului, iar aceasta din urmă nu mai prevede aceste beneficii, la rândul său. Totodată, ţinând cont de statuarea instanţei supreme potrivit căreia „dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice”, este inacceptabil să fie acordate aceste beneficii doar ca urmare a întârzierii definitivării acestor alocări bugetare. Sub acest aspect, dispoziţiile art.37 din Legea 500/2002 (Legea Finanţelor Publice) nu pot fi interpretate într-o astfel de manieră excesivă, deoarece aceasta ar fi contrar intenţiei legiuitorului şi caracterului anual al exercițiului bugetar al instituțiilor și autorităților publice.

Ca atare, în lumina considerentelor expuse şi a dispozițiile legale incidente, instanţa va respinge acţiunea formulată şi completată  de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar – Iaşi în numele şi pentru membrii de sindicat  în numele şi pentru membrii de sindicat reclamanţi A A, A P, A P, A N, B D D, G D, I A M, P P E, C G, C E, C N, C E, F R M, G S, H F, M C,  N E, P D, P G S, P I, P I, R F C, B S I,  R L I, T C în contradictoriu cu unitatea școlară pârâtă ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acțiunea formulată de UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAŞI, cu sediul în Iași, str. C N nr., jud.Iași , cu sediul procesual ales în Iași, str.G U nr., bl., C O C, birou 10, la Cabint Avocat A R P în numele și pentru reclamanții A A, A P, A P, A N, B D D, G D, I A M, P P E, C G, C E, C N, C E, F R M, G S, H F, M C,  N E, P D, P G S, P I, P I, R F C, B S I,  R L I, T C în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ V C S, cu sediul în sat S, com.S, jud.Iași.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune sub sancțiunea nulității la Tribunalul Iași.

Pronunțată azi, 26.01.2022, soluția urmând a fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței de judecată.

Domenii speta

Spete similare