Fond funciar, calitatae procesuală ads, punere în posesie legea 165/2013

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000383

Dosar nr. 24908/215/2018 -fond funciar-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 383/2020

Şedinţa publică din data de 18 Martie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: D.O.

Judecător: A.P.

Judecător: V.P.

Grefier: M.G.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant I. T. C. , împotriva sentinţei civile nr. 8692/08.07.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 24908/215/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. D. S. , Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Goieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 26.02.2020, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru ca părţile să formuleze şi să depună, la dosar, concluzii scris, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru data de 04.03.2020, data de 11.03.2020 şi, respectiv, data de azi, 18.03.2020, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 8692/08.07.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 24908/215/2018, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. D. S.  şi s-a respins, în consecinţă, acţiunea reclamantului în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, s-a respins excepţia prematurităţii şi s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantul I. T. C. , în contradictoriu cu pârâtele A. D. S. , Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

1.Cu privire la excepţiile invocate de pârâta A. D. S. , instanţa a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Conform disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.

De asemenea, conform disp. art. 9 alin. 1 din anexa 1 la H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, terenurile cu destinaţie agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor judeţene, conform modelului aprobat de Consiliul de administraţie al A.D.S.

Alin. 2, prevede că, anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. (1) vor fi parcurse următoarele etape: a) prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei judeţene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum şi a documentaţiei de predare a terenurilor cu destinaţie agricolă, stabilită de Consiliul de administraţie al A.D.S.; b) verificarea de către direcţiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalităţii documentaţiei prezentate.

În fine, punerea terenurilor agricole la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar se realizează de către ADS, conform prevederilor art. 7 alin 7 din Legea nr. 268/2001 si ale HG nr. 626/2001.

Prin urmare, reclamantul nu poate solicita obligarea pârâtelor A.D.S. şi Comisia locală de fond funciar la încheierea unui protocol de predare-primire a terenului agricol în suprafaţă de 5000 mp., sub sancţiunea daunelor-interese, ci, acestea se transmit de către A.D.S., comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor judeţene, putându-se îndrepta doar împotriva comisiilor de fond funciar, conform art. 63-64 din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantului, instanţa a reţinut că acesta are calitate de persoană îndreptăţită la reconstituire, în calitate de moştenitor al autoarei E. M. , prin urmare, are calitatea de a formula acţiunea de faţă.

Cu privire la excepţia prematurităţii, instanţa a reţinut că este nefondată, în condiţiile în care motivarea acesteia priveşte procedura de reconstituire, respectiv stabilirea amplasamentului, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, or, aceste activităţi se referă de fapt la atribuţiile comisiilor locale şi judeţene de fond funciar. În cauza de faţă, acţiunea nu este prematură, procedura prealabilă administrativă fiind efectuată, chiar dacă nu este finalizată prin emiterea titlului de proprietate.

Dreptul de creanţă al reclamantul este născut şi actual, prin urmare, a respins excepţia prematurităţii.

II. Pe fondul acţiunii, instanţa a constatat că autoarea reclamantului, E. M. , a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 144 din 23.09.2005, pentru o suprafaţă de 50 hectare pe vechiul amplasament, fiind validată prin Hotărârea Comisiei judeţene Dolj nr. 1792 din 06.07.2006, în anexa 24c, poziţia 5, însă propunerea Comisiei comunale Goieşti de fond funciar de atribuire a terenului, depusă în copie la fila 115, a vizat alte amplasamente, întrucât vechiul amplasament era ocupat la data formulării cererii.

Prin hotărârea nr. 369 din 08.05.2012 (filele 47-48), Comisia judeţeană Dolj de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a revocat hotărârile nr. 740, 741, 742, 743 şi 744 din 29.10.2010, cu motivarea că A. D. S.  a solicitat întocmirea doar a Anexei 30, în loc de Anexa 24c, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (terenurile pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a legii nr.1/2000), fiind întocmită astfel Anexa 30, pe care a fost validată E. M. .

Instanţa a mai reţinut că reclamantul a refuzat propunerea Comisiei comunei Goieşti, cuprinsă în procesul verbal de punere în posesie întocmit la data de 17.09.2018 (fila 115), cu motivarea că terenurile nu sunt compactate, fiind fracţionate, astfel cum rezultă din menţiunea făcută pe procesul verbal de punere în posesie de la fila 115.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „În situaţia in care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibila, dupa validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar, fostului proprietar i se atribuie un teren pe un alt amplasament, in următoarea ordine: pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; pe terenurile proprietate publica, trecute in condiţiile legii, in proprietatea privata a statului sau pe terenurile proprietate privata a statului care au fost administrate pe raza unitarii administrativ teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice etc".

Prin urmare, legea prevede o ordine obligatorie în care se retrocedează terenurilor agricole, atunci când nu mai este posibilă restituirea vechiului amplasament. Această ordine trebuie respectată întocmai, ceea ce înseamnă că până la epuizarea rezervei retrocedabile a Comisiei locale de fond funciar, nu se pot aduce în discuţie terenuri din patrimoniul ADS.

Totodată, la alin. 3 impune atribuirea terenurilor de către comisia locală ,,în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.”

Potrivit art. 6 din Legea nr. 165/2013, ,,În termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmeşte, conform normelor de aplicarea prezentei legi, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan: a)terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar;

b)terenurile aflate în proprietatea publică şi privată a statului, cu sau fără investiţii, aflate în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice; c)terenurile administrate de institute şi staţiuni de cercetare, cu sau fără investiţii; d)terenurile ocupate de izlazuri; e)alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii.

(3) Situaţia prevăzută la alin. (1) se vizează de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se transmite comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti.

(4) Comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciara Municipiului Bucureşti centralizează situaţiile întocmite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în termen de 30 de zile de la primirea acestora. Rezultatul centralizării se transmite Agenţiei Domeniilor Statului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.”

Din situaţia depusă la fila 114, a rezultat că pârâta Comisia comunei Goieşti nu are în rezervă terenuri disponibile pentru restituire, însă, din procesul verbal de punere în posesie nr. 113 întocmit de Comisie a rezultat că aceasta are totuşi posibilitatea punerii în posesie a unor suprafeţe de teren totalizând 50 ha, chiar dacă acestea sunt fracţionate în mai multe parcele, majoritatea fiind  alăturate (în tarlaua 65, 66, 67, teren arabil) şi având suprafeţe mari, de 5 ha fiecare parcelă, iar, altele mai mici, de 1000 mp, având categoria de folosinţă vie sau păşune care, în mod normal sunt mai mici.

Instanţa a constatat că motivul pentru care au fost refuzate terenurile propuse (fracţionarea lor) apare ca neîntemeiat. Chiar dacă alin. 3 al art. 12 din Legea nr. 165/2013 prevede posibilitatea refuzării propunerii Comisiei locale, aceasta se interpretează în sensul că poate fi sărită ordinea cererilor la soluţionarea lor, dacă se refuză propunerile de atribuire, fiind reglementată la acelaşi alineat, în continuarea obligativităţii respectării unei anumite ordini, reprezentând o excepţie de la regula respectării ordinii de înregistrare a cererilor.

Oricum, refuzul trebuie să fie justificat, de exemplu, pentru că nu corespunde calitativ cu terenul preluat de stat, or, faptul că unele parcele oferite nu sunt lipite de celelalte nu împiedică exploatarea lor.

Cu privire la cererea de atribuire de terenuri din proprietatea privată a statului, aflate în administrarea ADS, instanţa a constatat că nu este întemeiată, în condiţiile în care există totuşi terenuri disponibile la dispoziţia Comisiei, menţionate în procesul verbal de punere în posesie nr. 113 depus de pârâta Comisia locală Goieşti, iar, art. 12 din Legea nr.  165/2013 prevede o anumită ordine de restituire a terenurilor, ţinându-se cont şi de data formulării cererilor de reconstituire, fiind astfel prioritare cele formulate în baza legii nr. 18/1991 şi a celorlalte legi de modificare şi completare, anterioare Legii nr. 247/2005.

Mai mult, terenurile solicitate de la ADS, înscrise în procesul verbal de delimitare din 09.05.2012 (filele 44-45) nu sunt nici ele compactate în întregime, cum a solicitat reclamantul şi nu au categoria de folosinţă arabil, ci doar vii şi păşuni, în timp ce o mare parte din terenul ce trebuie restituit reclamantului este arabil. Cu privire la nepredarea terenurilor prevăzute în acest proces verbal, instanţa a reţinut că este obligatoriu să se precizeze în cererea adresată de Comisiile judeţene de fond funciar către ADS, categoriile de folosinţă pentru terenurile ce au fost aprobate în fiecare caz în parte.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că pârâta Comisia comunei Goieşti şi-a îndeplinit obligaţia de a depune demersuri în privinţa punerii în posesie, însă reclamantul nu a putut fi pus în posesie şi procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea titlului nu s-a finalizat din culpa reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul apelant I. C. , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În cadrul primului motiv de apel, reclamantul apelant a arătat că pârâta intimată A. D. S.  are calitate procesuală pasivă în prezenta cerere, întrucât reclamantul a solicitat acesteia să se conformeze obligaţiilor legale ce îi revin în urma solicitării de predare a terenului ce a făcut obiectul delimitării din 2012 şi validării dreptului autoarei reclamantului COMISIEI LOCALE GOIEŞTI.

Prevederile Legii nr. 165/2013 nu îi sunt aplicabile reclamantului întrucât validarea dreptului de proprietate al autoarei sale s-a realizat anterior intrării în vigoare a acestei norme care a modificat ordinea de opţiune pentru reconstituirea dreptului de proprietate printr-o hotărâre a pârâtei COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ PENTRU APLICARE LEGILOR FONDULUI FUNCIAR în vigoare şi la acest moment, astfel că, fiind în ipoteza unei hotărâri valide ce produce efecte juridice, aceasta obligă pârâtele la conduita cerută de către reclamant;

posibilitatea refuzului ofertei de punere în posesie pe terenuri fracţionate care însumate individualizează suprafaţa de 50 hectare reprezintă o opţiune corectă şi fondată a reclamantului care obligă pârâtele la conduita solicitată prin cererea de chemare în judecată, reclamantul având, contrar considerentelor instanţei de fond ,dreptul de a refuza oferta COMISIEI LOCALE GOIEŞTI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR în cazul în care terenurile ce au făcut obiectul ofertei nu sunt comasate, aparţin unor categorii de folosinţă inferioare celui preluat abuziv, deoarece oferta comisiei locale nu respectă principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe un terenul preluat abuziv ori în cazul imposibilităţii reconstituirii dreptului pe acel teren pe un teren similar valoric cu cel preluat abuziv, deoarece o astfel de impunere a ofertei aleatorii făcute de către comisia locală ce nu ar ţine cont de echivalenţa celor două suprafeţe - cea preluată şi ce care urmează a fi pusă în posesie - ar fi inechitabilă şi nelegală şi ar reprezenta o limitare a dreptului de proprietate; contrar considerentelor instanţei de fond, terenul în suprafaţă de 73, 58 hectare aflat încă în administrarea ADS, dar care a făcut obiectul delimitării din 09.05.2012, pentru care a fost validat dreptul de proprietate al autoarei reclamantului, constituie tot o rezervă de teren aflată de drept la dispoziţa COMISIEI LOCALE GOIEŞTI, dar care nu a făcut obiectul ofertei de reconstituire, întrucât entitatea locală încă nu a solicitat punerea acestuia la dispoziţia sa de către ADS, iar, în condiţiile în care acest teren este substanţial mai apropiat de categoria de folosinţă a celui preluat abuziv, este fondată solicitarea reclamantului de a fi preluat acest teren din partea ADS şi de a fi pus în posesie cu cele 50 hectare pe această suprafaţă.

A solicitat admiterea apelului declarat, schimbarea în totalitate a sentinţei civile nr. 8692, pronunţată la 08.07.2019, de către Judecătoria Craiova, iar, pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

A arătat că A. D. S.  are calitate procesuală pasivă în prezenta cerere de chemare în judecată deoarece cauza prezentului litigiu o constituie, în mod indubitabil, neîndeplinirea de către pârâtele COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, respectiv a COMISIEI JUDEŢENE DOLJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a obligaţiilor stabilite în cadrul art. 6, respectiv art. 36 din HG nr. 890/2005 pentru punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului, ca urmare a validării dreptului de proprietate al autoarei reclamantului prin HCJ nr. 744 din 29.10.2010, pentru suprafaţa de 50 hectare teren agricol aflată în prezent în administrarea AGENŢIEI DOMENIILOR STATULUI pentru identificarea şi predarea căreia au fost întocmite Procesul verbal de delimitare înregistrat cu nr. 1905 la data de 09.05.2012 şi HCJ nr. 369 din 16.05.2012.

Prin urmare, dreptul autoarei reclamantului a fost validat - în urma acordului acesteia ca urmare a imposibilităţii de punere în posesie pe vechiul amplasament - pentru o suprafaţa compactă de 50 de hectare aflată, în prezent, în cadrul unei suprafeţe mai mari administrate de către A. D. S. , pe raza Comunei Goieşti, iar, pentru punerea acestei suprafeţe în posesie şi pentru finalizarea procedurii de emitere a titlului de proprietate, este necesară identificarae şi delimitarea de către COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI şi ADS a amplasamentului de 50 de hectare ce va fi pus în posesia, operaţiune ca va fi urmată de transmiterea de către COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI structurii judeţene a întregii documentaţii ce identifică suprafaţa de 50 hectare teren agricol în vederea solicitării de către COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ, pârâtei A. D. S.  pentru punerea suprafeţei identificate la dispoziţia COMISIEI LOCALE GOIEŞTI pentru efectuarea punerii acesteia în posesia reclamatului ce va fi urmată emiterea titlului de proprietate de către COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ.

Reclamantul, în mod corect, a chemat în judecată A. D. S. , întrucât aceasta are o obligaţie scadentă şi neîndeplinită până la acest moment faţă de reclamant ca persoană îndreptăţită la punerea în posesie a suprafeţei administrate de către pârâtă de a delimita suprafaţa de 50 de hectare în solidar cu COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI şi de a o pune la dispoziţia acesteia pentru realizarea punerii în posesie.

Pe fondul cauzei, a susţinut apelantul, cererea de chemare în judecată este fondată deoarece, fără punerea terenului în suprafaţă de 73, 58 hectare, deţinut de către A. D. S. , pe raza Comunei GOIEŞTI, la dispoziţia pârâtei COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI nu poate fi delimitată suprafaţa de 50 hectare teren care să fie pusă în posesia reclamantului de către COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI, prin procesul verbal de punere în posesie şi care să fie urmată de emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului de către COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ.

Practic, dreptul reclamantului de a fi pus în posesie cu o suprafaţă de 50 hectare din terenul deţinut şi administrat pe raza Comunei GOIEŞTI de către A. D. S.  este unul actual fiind născut şi recunoscut, prin HG nr. 744 din 29.10.2010 prin care pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR-în componenţa căreia a făcut parte şi a exprimat acordul favorabil validării şi reprezentantul pârâtei ADS prin Sucursala Craiova-a validat dreptul autoarei reclamantului de a îi fi reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 50 hectare din suprafaţa de 73, 58 hectare deţinută de către pârâta ADS, iar, pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate este necesară punerea terenului delimitat ulterior validării dreptului-prin Procesul verbal de delimitare nr. 1905 din 09.05.2012-la dispoziţia COMISIEI LOCALE GOIEŞTI.

Fără această suprafaţă de teren procedura punerii în posesie a reclamantului şi emiterea titlului de proprietate în favoarea sa pentru suprafaţa de 50 hectare teren pentru care autoarei acestuia i-a fost validat dreptul prin HCJ nr. 744 din 29.10.2010, nu poate fi finalizată, iar procedura reconstituirii dreptului de proprietate este obstrucţionată în pofida existenţei dreptului reclamantului asupra celor 50 hectare din suprafaţa administrată şi deţinută de către AGENŢA DOMENIILOR STATULUI.

Punerea reclamantului în posesia unei suprafeţe de 50 hectare din întreaga suprafaţă deţinută şi administrată de către A. D. S.  pe raza COMUNEI GOIEŞTI şi emiterea titlului de proprietate asupra acestei suprafeţe reprezintă un drept concret şi născut al reclamantului ca urmare a validării dreptului prin amintita HCJ nr. 744 din 29.10.2010, act prin care pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ a admis cererea COMISIEI LOCALE GOIEŞTI şi a validat dreptul autoarei reclamantului pentru o suprafaţă de 50 hectare în Anexa 24c ce cuprinde suprafaţa deţinută şi administrată de către ADS pe raza acestei comuna.

Apelantul-reclamant a considerat că cererea de chemare în judecată este fondată, deoarece fără demersul predării de către A. D. S.  a întregii suprafeţe deţinută pe raza Comunei GOIEŞTI şi delimitată, încă din anul 2012, nu poate fi pusă suprafaţa de 50 hectare teren în posesia reclamantului şi nici emis titlul de proprietate în favoarea acestuia.

În drept, au fost invocate disp. art. 5, art. 6 şi art. 33 din HG nr. 890/2005, ale art. 131 şi ale art. 16 alin. 5 şi 7 din legea nr. 247/2005, respectiv ale art. 9, art. 13, art. 18 şi ale art. 27 din legea nr. 18/1991.

Apelul este scutit de taxă de timbru, conform disp. art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 42 alin. 1 din legea nr. 1/2000.

Intimata pârâtă A. D. S.  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Intimata pârâtă a arătat că, în motivarea admiterii excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ADS, în mod corect, instanţa şi-a întemeiat opinia pe dispoziţiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, „terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.”

Aşadar, potrivit prevederilor legale arătate, singura autoritate competentă să solicite intimatei aplicarea prevederilor art. 7, alin 7 din Legea nr. 268/2001, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, este Comisia Judeţeană de Fond Funciar, în cazul de faţă CJFF Dolj şi numai în baza unei solicitări exprese, însoţită de documentaţia prevăzută, în mod imperativ, de legiuitor. Astfel, în baza solicitării exprese a CJFF şi a unei documentaţii complete şi conforme, ADS poate proceda la predarea terenului, pe bază de protocol, către CLFF. Potrivit reglementării în materie de fond funciar, comisiile locale de fond funciar sunt beneficiarele acestei solicitări formulate de către comisiile judeţene, în sensul în care, predarea are loc între ADS şi comisia locală, dar singura titulară a

În mod greşit, apelantul a apreciat că intimata ar avea calitate procesuala pasivă, întrucât acesta ar mai fi solicitat şi anterior acesteia să-şi îndeplinească alte obligaţii de predare a terenului ce a făcut obiectul delimitării din 2012.

Legiuitorul nu a recunoscut persoanelor îndreptăţite la restituire, posibilitatea de a se adresa direct intimatei cu o solicitare de predare a terenul revendicat către comisia locală, acest atribut fiind recunoscut exclusiv comisiei judeţene.

Mai mult, în situaţia în care terenul în litigiu s-ar afla în patrimoniul ADS, acţiunea reclamantului faţă de intimată, ar fi prematur formulată.

Acţiunea reclamantului este prematură, întrucât, pentru a se realiza predarea terenului de către ADS este necesară parcurgerea unor etape obligatorii prevăzute de dispoziţii imperative ale legii.

Pentru satisfacerea pretenţiilor părţii adverse, nu se pot atribui terenurile aflate în patrimoniul intimatei, atâta timp cât, legislaţia prevede o ordine obligatorie în care se retrocedează terenurilor agricole, atunci când nu mai este posibilă restituirea vechiului amplasament. Această ordine trebuie respectată întocmai, ceea ce înseamnă că, până la epuizarea rezervelor retrocedabile ale Comisiilor de fond funciar, nu se pot aduce în discuţie terenuri din patrimoniul ADS.

În drept, s-au invocat disp. art. 205 N.c.p.c.

Celelalte pârâte intimate nu au formulat întâmpinare în cauză.

Apelantul reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare în cauză.

Părţile nu au solicitat administrarea de noi probe în prezenta cale de atac.

Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar şi în raport de disp. art. 476-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 8692/08.07.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 24908/215/2018, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. D. S.  şi s-a respins, în consecinţă, acţiunea reclamantului în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, s-a respins excepţia prematurităţii şi s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantul I. T. C. , în contradictoriu cu pârâtele A. D. S. , Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi COMISIA LOCALĂ GOIEŞTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.

Primul motiv de apel dedus judecăţii de către apelantul reclamant vizează greşita soluţionare, de către instanţa de fond, a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a intimatei pârâte ADS, iar tribunalul apreciază acest motiv de apel întemeiat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 36 N.c.p.c., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţii între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesual pasivă).

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului. Cu toate acestea, verificarea calităţii procesuale nu presupune verificarea existenţei a înseşi dreptului şi a obligaţiei corelative care intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere disp. art. 36 teza a-II-a N.c.p.c. 

Astfel, pentru a putea, deci, stabili dacă, într-un anumit proces, părţile au calitate procesuală activă şi, respectiv, pasivă (adică dacă pot sta într-un anumit proces în calitate de reclamant sau de pârât), este necesar ca, mai întâi, să se identifice care sunt subiectele raportului juridic litigios, respectiv raportul juridic civil abstract.

Pentru existenţa raportului juridic civil abstract sunt necesare, deci, două premise: subiectele de drept civil între care se stabileşte relaţia socială şi norma juridică civilă.

Cum norma juridică reglementează relaţii sociale (adică relaţii, legături între oameni), rezultă că identificarea subiectelor de drept se face prin cercetarea conţinutului acesteia, urmând, astfel, a se stabili între ce categorie de subiecte de drept este reglementată relaţia socială prin acea normă.

Aşadar, raportul juridic abstract este un „tipar”, o „matrice” în cadrul căruia se vor încadra faptele sau actele juridice ce vor determina naşterea unor raporturi juridice concrete.

Pentru a lua naştere, însă, un raport juridic civil concret, pe lângă subiecte şi norma de drept, mai este necesară o premisă suplimentară, şi anume, o împrejurare (act sau fapt = izvor al raportului juridic civil concret) de care legea civilă condiţionează naşterea unui astfel de raport.

„Drepturile şi obligaţii afirmate”, la care face referire art. 36 teza a-II-a  N.c.p.c., nu au altă semnificaţie decât aceea de conţinut al raportului juridic civil abstract, iar legiuitorul a prevăzut că existenţa sau inexistenţa acestora constituie o chestiune de fond:

- atât în considerarea faptului că aceste drepturi sau obligaţii trebuie să fie probate şi, deci, abia în urma probaţiunii se poate stabili dacă a luat naştere între părţi raportul juridic civil concret prezentat prin cerere de către reclamant;

-  cât şi pentru a stabili, în mod foarte clar, limita până la care trebuie făcută analiza atunci când se determină calitatea procesuală a părţilor în proces, şi anume, prin cercetarea celor afirmate în cererea de chemare în judecată şi a normei de drept incidentă în raport cu cele menţionate.

În acest sens, în finalul tezei I a art. 36 N.c.p.c., legiuitorul a prevăzut că se analizează raportul juridic litigios „astfel cum acesta este dedus judecăţii”, adică astfel cum este prezentat/menţionat/descris în cererea de chemare în judecată.

Astfel, atunci când se examinează excepţia lipsei calităţii procesuale (active sau pasive), instanţa trebuie să se raporteze, exclusiv, la cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la normele juridice care reglementează raportul juridic abstract invocat prin aceasta.

Prin prezenta acţiune, în cadrul primului petit de cerere, reclamantul apelant a solicitat, în contradictoriu cu pârâta intimată ADS, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta A.D.S. să pună la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Goieşti a unei suprafeţe de 73, 58 ha aflată pe raza comunei Goieşti, identificată şi delimitată prin procesul-verbal de delimitare nr. 1905 din data de 09.05.2012 şi să încheie un protocol de predare-primire cu autoritatea locală, conform disp. art. 9 din HG nr. 626/2001.

Temeiul de drept al acţiunii a fost reprezentat de disp. art. art. 5, art. 6 şi art. 33 din HG nr. 890/2005, ale art. 131 şi ale art. 16 alin. 5 şi 7 din legea nr. 247/2005, respectiv ale art. 9, art. 13, art. 18 şi ale art. 27 din legea nr. 18/1991.

În speţa de faţă nu se poate reţine că pârâta intimată ADS nu are calitate procesual pasivă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de aspectele invocate de către reclamantul apelant în susţinerea acesteia, acesta fiind singura persoana în contradictoriu cu care reclamantul apelant îşi poate valorifica pretenţiile expuse în cadrul primului petit al acţiunii iniţial deduse judecăţii, respectiv în raport de care se poate verifica temeinicia sau netemeinicia acestui petit de cerere dedus judecăţii.

Aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la această excepţie ţin, în fapt, de fondul litigiului sau, cel mult, de excepţia lipsei calităţii procesual active a apelantului reclamant, însă, cu privire la această din urmă excepţie, tribunalul constată că aceasta a fost respinsă, implicit, de către instanţa de fond, iar, modul de soluţionare a acesteia a intrat în puterea lucrului judecat, prin neapelare, motiv pentru care nu mai poate fi supus analizei în cadrul prezentei căi de atac. 

Astfel, potrivit disp. art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c. "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (...), instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul."

În consecinţa, faţă de cele reţinute, întrucât instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului primului petit de cerere, cauza fiind soluţionată prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a intimatei pârâte ADS, iar niciuna dintre părţi nu a solicitat anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în temeiul art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c., tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul-reclamant I. T. C. , împotriva sentinţei civile nr. 8692/08.07.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 24908/215/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. D. S. , Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Goieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar, va anula, în parte, sentinţa civilă apelată şi va reţine cauza spre rejudecare pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. Bucureşti, pentru evocarea fondului.

În rejudecare, tribunalul apreciază că acest capăt de cerere formulat de către  reclamant în contradictoriu cu pârâta ADS este nefondat pentru următoare considerente:

Conform disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.

De asemenea, conform disp. art. 9 alin. 1 din anexa 1 la H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, terenurile cu destinaţie agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor judeţene, conform modelului aprobat de Consiliul de administraţie al A.D.S.

Alin. 2, prevede că, anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. (1) vor fi parcurse următoarele etape: a) prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei judeţene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum şi a documentaţiei de predare a terenurilor cu destinaţie agricolă, stabilită de Consiliul de administraţie al A.D.S.; b) verificarea de către direcţiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalităţii documentaţiei prezentate.

De asemenea, punerea terenurilor agricole la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar se realizează de către ADS, conform prevederilor art. 7 alin 7 din Legea nr. 268/2001 si ale HG nr. 626/2001.

Prin urmare, reclamantul nu poate solicita obligarea pârâtei A.D.S. la încheierea unui protocol de predare-primire a terenului agricol cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Goieşti, în contextul în care nu există nicio dispoziţie legală care să-i confere reclamantului unui astfel de drept, terenurile aflate în administrarea A.D.S. putând fi transmise comisiilor locale, pe bază de protocol, doar la cererea comisiilor judeţene.

În speţa de faţă, apelantul reclamant putea doar să solicite obligarea pârâtei intimate Comisia Judeţeană Dolj de Fond Funciar să transmită o cerere, conform disp. art. 3 alin. 3 din legea nr. 268/2001, către pârâta intimată A.D.S. prin care să solicite acesteia din urmă să pună la dispoziţia pârâtei intimate Comisia Locală de Fond Funciar Goieşti a suprafeţei de 73, 58 ha aflată pe raza comunei Goieşti, identificată şi delimitată prin procesul-verbal de delimitare nr. 1905 din data de 09.05.2012, şi, cu toate că a formulat un astfel de capăt de cerere în cadrul completării cererii de chemare în judecată, depusă la data de 08.03.2019, la filele 86-88 din cadrul dosarului de fond, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la un astfel de petit de cerere, iar apelantul reclamant nu a solicitat completarea sentinţei civile apelate, conform disp. art. 444 N.c.p.c.

În acest context, în cadrul prezentei căi de atac, devin incidente disp. art. 445 N.c.p.c., motiv pentru care, având în vedere că nu există o dispoziţie legală care să prevadă obligarea pârâtelor A.D.S. şi Comisia Locală de Fond Funciar Goieşti la încheierea unui protocol de predare-primire a terenului agricol în litigiu, la cererea reclamantului, singurele dispoziţii legale fiind cele anterior expuse şi care au fost avute în vedere şi de către instanţa de fond, tribunalul, în rejudecare, urmează să respingă, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de către reclamant în contradictoriu cu pârâta A.D.S. Bucureşti.

Tribunalul va menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate, referitoare la respingerea

excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantului reclamant I. T. C.  şi a excepţiei prematurităţii acţiunii, având în vedere că, în raport de aceste soluţii, nu au existat critici în cadrul motivelor de apel, reclamantul apelant neavând interes să critice aceste aspecte şi nici pârâtele intimate nu au formulat apel cu privire la aceste soluţii, motiv pentru care acestea au intrat în puterea lucrului judecat, prin neapelare.

Tribunalul va menţine şi soluţia de fond, respectiv cea prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantul I. T. C. , în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Goieşti de Fond Funciar, considerând că motivele de apel care vizează fondul celorlalte capete de cerere deduse judecăţii sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Autoarea reclamantului, E. M. , a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 144 din 23.09.2005, pentru o suprafaţă de 50 hectare pe vechiul amplasament, fiind validată prin Hotărârea Comisiei judeţene Dolj nr. 1792 din 06.07.2006, în anexa 24c, poziţia 5 (filele 31-32 din cadrul dosarului de fond), însă propunerea Comisiei comunale Goieşti de fond funciar de atribuire a terenului, depusă, în fotocopie la fila 115 a dosarului de fond, a vizat alte amplasamente, întrucât vechiul amplasament era ocupat la data formulării cererii.

Tribunalul consideră că nu se poate reţine că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către autoarea apelantului reclamant nu intră sub incidenţa legii nr. 165/2013 doar pentru simplul fapt că aceasta a fost validată în Anexa 30, conform disp. legii nr. 247/2005.

Astfel, în contextul intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, nu mai are nicio relevanţă faptul că, anterior, autoarea reclamantului apelant a formulat o cerere prin care şi-a exprimat opţiunea ca dreptul de proprietate să-i fie reconstituit în natură, în temeiul legii nr. 247/2005 şi că aceasta a fost validată în anexa 30 la această lege, având în vedere că, în prezent, cererea acesteia este considerată cerere nesoluţionată, în temeiul art. 8 alin. 1 şi alin. 2 lit. e din legea nr. 165/2013 şi în raport de considerentele deciziei nr. 42/2016 a ÎCCJ şi, pentru soluţionarea sa, trebuie aplicate dispoziţiile acestei noi legi.

Astfel, în acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 42/21.11.2016, în considerentele căreia s-a arătat că "...finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate şi soluţionarea cererilor formulate în temeiul legilor fondului funciar se realizează la momentul emiterii titlului de proprietate, în cazul restituirii în natură a terenului preluat abuziv sau, după caz, a deciziei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent" (pct. 56 al considerentelor).

De asemenea, s-a mai reţinut că "...validarea propunerii comisiei locale prin hotărâre de către comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu are semnificaţia admiterii cererii de restituire în natură a terenului preluat abuziv, în sensul dobândirii efective a unei anumite măsuri reparatorii, ci a recunoaşterii legitimităţii de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legilor fondului funciar, fără însă a fi individualizată categoria măsurilor reparatorii cuvenite potrivit legii. Astfel, persoanele îndreptăţite, menţionate în anexa hotărârii comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au prerogativa de a beneficia, potrivit legii, fie de restituirea în natură a terenului, fie de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent" (pct. 57 al considerentelor).

Esenţial este şi pct. 58 al considerentelor deciziei citate, potrivit cărora "...în ipoteza în care comisia locală şi comisia judeţeană nu au procedat la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate ori, după caz, nu a fost emisă decizia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pe numele persoanei îndreptăţite (a cedentului ori a cesionarului), procedura administrativă a fost parcursă parţial, nefiind finalizată. În aceste condiţii, cererile formulate de aceste persoane pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot fi considerate soluţionate de către entităţile învestite de lege, potrivit procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul legilor fondului funciar a fost continuată, potrivit art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cu procedura reglementată prin acest din urmă act normativ".

Această decizie (deci, inclusiv considerentele pe care se sprijină) este obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 521 alin. 3 N.C.P.C.

Aşadar, cu toate că autoarea reclamantului apelant a fost înscrisă în Anexa 30, întocmită potrivit legii nr. 247/2005, odată cu apariţia Legii nr. 165/2013, în măsura în care este posibil, acesteia i se poate restitui în natură suprafaţa de 50 ha teren pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, în condiţiile art. 12 alin. 1 din acest act normativ.

De asemenea, dispoziţiile noii legi nu au prevăzut obligativitatea persoanei îndreptăţite de a formula o nouă cerere prin care să-şi exprime, din nou, opţiunea pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, cu excepţia disp. art. 42 din legea nr. 165/2013, care, însă, nu sunt  incidente în speţa de faţă.

Tribunalul mai reţine şi faptul că, prin hotărârea nr. 369 din 08.05.2012 (filele 47-48), Comisia Judeţeană Dolj de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a revocat hotărârile nr. 740, 741, 742, 743 şi 744 din 29.10.2010, cu motivarea că A. D. S.  a solicitat întocmirea doar a Anexei 30, în loc de Anexa 24c, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (terenurile pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a legii nr.1/2000), fiind întocmită astfel Anexa 30, pe care a fost validată E. M.  (filele 46-49 din cadrul dosarului de fond).

În acest context, motivele de apel care vizează faptul că dreptul reclamantului de a fi pus în posesie cu o suprafaţă de 50 hectare din terenul deţinut şi administrat pe raza Comunei GOIEŞTI de către A. D. S.  este unul actual fiind născut şi recunoscut prin HG nr. 744 din 29.10.2010 prin care pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR-în componenţa căreia a făcut parte şi a exprimat acordul favorabil validării şi reprezentantul pârâtei ADS prin Sucursala Craiova-a validat dreptul autoarei reclamantului de a îi fi reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 50 hectare din suprafaţa de 73, 58 hectare deţinută de către pârâta ADS, iar, pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate este necesară punerea terenului delimitat ulterior validării dreptului-prin Procesul verbal de delimitare nr. 1905 din 09.05.2012-la dispoziţia COMISIEI LOCALE GOIEŞTI, sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din legea nr. 165/2013 "1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.

(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

Art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013 prevede că "În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri.

2) Pentru terenurile prevăzute la alin. (1) lit. d), regimul juridic şi categoria de folosinţă se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu acordul cetăţenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1).

3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii."

Acest text de lege consacră principiul prevalent al restituirii în natură pe vechiul amplasament, iar, în situaţia în care acest lucru nu mai este posibil, fostului proprietar sau moştenitorilor lui li se poate atribui teren pe un alt amplasament, deci, în compensare, prin echivalent.

Astfel, numai în măsura în care restituirea pe fostul amplasament nu mai este posibilă, devin incidente prevederile art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, restituirea urmând a fi realizată pe un alt amplasament, cu respectarea ordinii de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire şi a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. 1.

În acest context, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că legea prevede o ordine obligatorie în care se retrocedează terenurilor agricole, atunci când nu mai este posibilă restituirea vechiului amplasament, iar, această ordine trebuie respectată întocmai, ceea ce înseamnă că, până la epuizarea rezervei retrocedabile a Comisiei Locale de Fond Funciar, nu se pot aduce în discuţie terenuri din patrimoniul ADS.

Astfel, chiar dacă alin. 3 al art. 12 din Legea nr. 165/2013 prevede posibilitatea refuzării propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar, aceasta se interpretează în sensul că poate fi sărită ordinea cererilor la soluţionarea lor, dacă se refuză propunerile de atribuire, fiind reglementată la acelaşi alineat, în continuarea obligativităţii respectării unei anumite ordini, reprezentând o excepţie de la regula respectării ordinii de înregistrare a cererilor.

Oricum, refuzul trebuie să fie justificat, de exemplu, pentru că nu corespunde calitativ cu terenul preluat de stat, or, faptul că unele parcele oferite nu sunt lipite de celelalte nu împiedică exploatarea lor, neexistând nicio prevedere legală, în cuprinsul legii nr. 165/2013, care să prevadă atribuirea în natură a unor parcele compacte (nefracţionate sau comasate) sau care să prevadă faptul că acest aspect al atribuirii unor parcele fracţionate către persoanele îndreptăţite ar reprezenta un refuz justificat al acestora cu privire la atribuirea în natură.

În acest context, în mod corect a apreciat instanţa de fond şi faptul că nu este întemeiată cererea reclamantului apelant de atribuire de terenuri din proprietatea privată a statului, aflate în administrarea ADS, în condiţiile în care există totuşi terenuri disponibile la dispoziţia Comisiei, menţionate în procesul verbal de punere în posesie nr. 113, depus de pârâta Comisia locală Goieşti, iar, art. 12 din Legea nr. 165/2013 prevede o anumită ordine de restituire a terenurilor, ţinându-se cont şi de data formulării cererilor de reconstituire, fiind astfel prioritare cele formulate în baza legii nr. 18/1991 şi a celorlalte legi de modificare şi completare, anterioare Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul-reclamant I. T. C. , cu domiciliul procesual ales la ... jud. Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 8692/08.07.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 24908/215/2018, în contradictoriu cu pârâtele intimate A. D. S. , cu sediul în ..., Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..., jud. Dolj şi Comisia Locală de Fond Funciar Goieşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..., judeţul Dolj.

Anulează, în parte, sentinta civilă apelată si retine cauza spre rejudecare pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. Bucureşti, pentru evocarea fondului.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate, referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active; respingerea excepţiei prematurităţii şi respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtele comisiile de fond funciar.

Rejudecând:

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 18 Martie 2020, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, conform disp. art. 402 teza finală N.c.p.c.

Preşedinte,

D.O.Judecător,

A.P.Judecător,

V.P.

Grefier,

M.G.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 6 ex./18.03.2020

Jud. fond: L. N.

Domenii speta

Spete similare